Vinerea trecută Petre Stan, fost director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, şi-a serbat ieşirea norocoasă la pensie. N-am fost acolo pentru că n-am fost invitaţi dar, unul dintre participanţi ne-a povestit evenimentul.
.
"La dispariţia unei lichele…Cu adâncă durere în suflet şi profund mâhniti, angajaţii ANP l-au petrecut pe cel din urmă drum pe unul dintre ultimii monştri vieţuitori în grădina (încă) încăpătoare a incompetenţei, lipsei de moralitate şi de bun simţ a sediului din Maria Ghiculeasa - rezistentul la efort intelectual domn Petre Stan.
.Privind la caricatura care se străduia să mimeze despărţirea în relaţii bune de cei pe care până mai ieri îi muta de pe un post pe altul (după bunul plac al domniei sale sau al tătucului Iosif), ii santaja, îi ameninţa, îi dădea afară din secretariat pentru a nu fi martori la dubioasele afaceri pe care le păstorea… privind la acea caricatură cu capul roşu, grotescă figură a unor timpuri pe care le credeam imposibil de reînviat, mă gândeam cum poate încăpea într-o singură fiinţă atâta frustrare, sete de răzbunare, dorinţă de parvenire, corupţie, neştiinţă şi neputinţă..Mi-a fost milă de el… dar apoi mi-am amintit cum zburda el ca un zmeu în aerul suflat de Iosif şi compania..
Într-o atmosfera penibilă, până şi foştii aliaţi, nu întârziau mai mult de câteva minute la căpătâiul muribundului… făceau prezenţa şi fugeau care încotro de lângă cadavrul duhnind pestilential a corupţie, meschinărie şi incompetenţă..
Personaj desprins parcă dintr-o piesă de Caragiale, Stan şi-a jucat ultimul rol pe scena ANP-ului. Şi tot ca într-o piesă, îmi răsună în urechi comentariile făcute de cei care, cu paharul în mana îl felicitaseră şi care acum răsuflau uşuraţi la gândul că un strop de dreptate mai e pe lumea asta dacă un astfel de individ a fost nevoit să plece, lăsând in urma maldăre de hârtii apărute ca din neant, pe care le tinea ca un cerber adevărat sub cheie, ferite de ochii oricui ar putea cocheta cu penifestul..
M-a incercat o mare tristete la gândul că Stan ne-a părăsit ca un invingător: cu pensie mare, ca un lucrător onest şi muncitor (mă intreb retoric de ce a fost singurul şef din istoria ANP-ului căruia nu i s-a luat nici măcar un cadou simbolic de adio)..Ca toţi cei care au arat moşia ANP-ului după bunul plac, ca şi cum ar fi fost a lor, Stan a plecat fără să dea seamă pentru greşelile, maşinaţiunile şi ticăloşiile pe care le-a făcut; care au blocat progresul institutiei pentru multa vreme, aruncand-o parca in anii stalinismului..
Cu conştiinţa datoriei împlinite, a numeroaselor poliţe plătite în numele său, al consoartei şi al camarilei, a plecat să se odihneasă. Sigur se va privi dimineaţa în oglindă şi va fi mândru de sine. Are şi de ce- minte puţină, şcoală puţină, caracter meschin şi duplicitar a ajuns departe. Funcţie a avut, bani negri pentru zile tot negre a pus deoparte, predă ştafeta câtorva ucenici rămaşi şi bine plantaţi de dl Mocuţa în ANP..Nu va putea niciodată să privească în sine şi să-şi găsească vreo vină. Şi dacă a greşit nu e vina lui, alţii l-au pus. Şi uite aşa responsabilitatea se diminuează prin deplasare către ceilalţi. Practicile autoabsolvante funcţionează cu brio în cazul său: victimele erau vinovate, ordinele au venit de sus, a fost mânat de intenţii oneste, chiar s-a străduit să mai atenueze din lovituri… Conştiinţa lui inexistentă nu va tresări, dovada faptului că are neruşinarea să ofere şampanie unor oameni care în loc să-i plângă plecarea îl ironizau..
Pupilele domniei sale rămase să întreţină haosul la intervenţie psihosocială, resurse umane, registratură n-au gasit atâta putere încât să afişeze o lacrimă in colţul ochiului asa cum dl Stan, sub umbrela căruia s-au cocotat in funcţii pâna la nivelul maxim al incompetentei ce le caracterizeaza, ar fi meritat..
A mai plecat o LICHEA creata şi întreţinută de mecanismele puternice ale nepotismului, favoritismelor politice, dorinţei de parvenire şi îmbogăţire rapidă, înrudirii într-ale răului,… mecansime care se regenerează uluitor in sistemul penitenciar..
Cu toate astea, nu pot sa ma bucur. Destui directori, comandaţi, şefi şi şefişori cu diverse nume rămân sub zodia unor stani, marini, iosifi ….
Sper ca lenta, dar ferma revenire la normalitate să facă imposibilă proliferarea lor şi într-un viitor pe care sper să-l trăiesc, să le grăbească dispariţia."
Petre Stan trece în rezervă şi în istorie lăsând în urmă haos. O legislaţie de resurse umane retrogradă şi învechită. Niciun post vacant încadrat. Maziliri, detaşări şi transferări abuzive. O structură de resurse umane în degringoladă.
.
Cu puţin efort lucrurile se pot îndrepta. Este însă corect ca noi toţi să plătim pentru prostiile făcute de astfel de bezmetici care se nimeresc prin funcţii de conducere prin sistemul penitenciar?
.
Link-uri utile:
