Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

Se afișează postările cu eticheta Marius Iosif. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Marius Iosif. Afișați toate postările

joi, 6 noiembrie 2008

Cotidianul: Chiuariu a trimis la puşcărie prime colosale

Cotidianul publică, la secţiunea Anchete, un nou articol despre primele lui Chiuariu. Când au apărut prima dată informaţii despre milionul de euro pe care Chiuariu l-a împărţit colaboratorilor, reacţia acestuia a fost promptă. Atunci a promis că-i dă în judecată pe autorii articolului, dar evident că nu a făcut-o. Probele care susţin afirmaţiile din presă sunt mai mult decât concludente.
.
Primele şi stimulentele date de Chiuariu nu sunt altceva decât plata pentru servicii politice, marea majoritate ajungând la apropiaţi, care, pentru te miri ce activitate, sunt premiaţi consitent. Un exemplu pe care-l ştim prea bine e Marius Iosif. Peste 20.000 RON salariu de la ANP, 4.500 RON primă lunară pentru scotocirea prin arhivele SIPA, periodic câte 4.500 - 9.000 RON.
.
Ministrul Predoiu, spune doar că asemenea venituri sunt legale. Aşa o fi, nu sunt în măsură să contrazic ditamai ministrul. Raportat la performanţele salariale ale personajului, şi situaţia se aplică şi altor premiaţi de marcă, cred că primele sunt legale, dar nesimţite.
.
Chiuariu a trimis la puşcărie prime colosale
Cotidianul, 05 Noiembrie 2008

272.000 de euro în total, câteva mii de euro de persoană, sunt primele aprobate în decembrie 2007 de către fostul ministru al Justiţiei Tudor Chiuariu pentru şefii penitenciarelor din România.

Marius Iosif i-a cerut lui Chiuariu o prima de 2.700 de euro. Si a obtinut-o. Printr-o simplă semnătură, fostul ministru al Justiţiei Tudor Chiuariu i-a premiat pe şefii penitenciarelor din România cu prime-record. Propunerea a fost trimisă de către fostul şef al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP), judecătorul Marius Iosif, consilier personal şi prieten foarte bun al ministrului Chiuariu, pe 10 decembrie 2007, cu prilejul zilei de 1 decembrie 2007. În hârtia înaintată de către Marius Iosif lui Chiuariu se propune chiar „premierea directorului general al ANP, Marius Iosif, cu suma de 9.500 de lei (2.700 de euro net - n.r.), având în vedere activitatea desfăşurată şi rezultatele obţinute în procesul de reformă în sistemul penitenciar“.

Potrivit declaraţiei sale de avere, Marius Iosif a încasat anul trecut, cu tot cu prime, 181.508 de lei, din poziţiile de judecător, consilier personal al ministrului Justiţiei şi şef al ANP. Un calcul scurt ne arată că prietenul lui Chiuariu a avut ca bugetar un venit lunar de 4.200 de euro.
.
Cea mai mare primă din ANP, 9.535 de lei, a primit-o Tiberiu-Firinel Ungureanu, împuternicit director de direcţie, cel care se ocupa de arhivele cu documente importante ale ANP. Directorii generali adjuncţi ai ANP, procurorul Gheorghe Şpaiuc, inspectorul-şef Petre Stan şi inspectorul-şef Dumitru Marin, au încasat şi ei câte 9.000 de lei. Şefii direcţiilor din ANP au fost premiaţi cu sume cuprinse între 9.535 şi 8.500 de lei.
.
Cei din eşalonul doi din conducerea ANP, directorii diverselor servicii, au încasat prime cuprinse între 8.000 şi 6.000 de lei. Şefii mai mici din eşalonul trei au primit între 4.500 şi 3.700 de lei. În total, şefimea din ANP a încasat 950.535 de lei, adică aproximativ 272.000 de euro. Spre comparaţie, înainte să vină Chiuariu ministru al Justiţiei, cea mai mare primă din sistemul penitenciar a fost de doar 2.000 de lei.
.
În cele nouă luni cât a fost ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu a semnat 1.065 de stimulente în valoare totală de 2.174.043 de lei, adică peste 604.000 de euro, o sumă de aproape trei ori mai mare decât cea acordată de Monica Macovei într-un an şi trei luni. Cei mai mulţi bani au fost încasaţi de prietenii şi apropiaţii ministrului Chiuariu, aduşi de către acesta în Ministerul Justiţiei pe posturi de consilieri personali.
.
Link-uri utile:

duminică, 26 octombrie 2008

Cateva vorbe pentru „negri”

Nu. Nu este vorba despre celebrul discurs prin care Martin Luther King Jr., cu mai bine de 45 de ani in urma, reaprindea lupta pentru recunoasterea drepturilor civile celei mai defavorizate categorii dintre cetatatenii americani: afro-americanii. Pur si simplu este vorba despre visul meu legat de sistemul penitenciar.

In visul meu, sistemul penitenciar este un sistem in care promovarea se face numai pe criteriul competentei. Egalitatea de sanse este o stare de facto nu niste simple vorbe aruncate in vant. Cel mai bun castiga. Fairplay-ul a inlocuit de mult invidia. Capra vecinului a supravietuit datorita experientei castigate odata cu moartea caprei mele.

Si visul meu parea ca tinde sa devina realitate! Un prieten ne aducea aminte ca „Raul nu exista. El este doar absenta binelui. Asa cum intunericul este absenta luminii, iar frigul este absenta caldurii”. Odata cu disparitia celebrei echipe Iosif & Co. parea ca lucrurile intra intr-o normalitate pe care sistemul penitenciar o merita. Pentru prima data se vorbea despre faptul ca ANP-ul va fi condus de o echipa in care nu vor avea acces decat cei mai buni dintre cei buni.

Si concursul a venit! Doar ca, au aparut mici modificari. Criteriul competentei a fost inlocuit cu cel al sustinerii politice. In rest, conditii de participare, proiecte, interviuri, contestatii, subiecte, chestii de amanunt. Micile probleme de dosar au fost solutionate, cu operativitate, de o comisie mult prea obedienta. Fosti sefi mai mici care nu dovedisera, in mod real, mai nimic pe functiile vechi au fost legitimizati pe functii un pic mai mari.

Si totusi, daca ma gandesc mai bine, sondajele de astazi il indica pe Barack Obama, un afro-american, drept favoritul electorilor. Visul lui Martin Luther King Jr. s-a implinit. S-a întâmplat chiar mai mult decat a indraznit sa viseze. Indiferent de rezultatul final al scrutinului, Obama a castigat. Martin Luther King, Jr. a castigat. Deci se poate! Au trebuit sa treaca 45 de ani, dar nu au fost 45 de ani inutili! Cei care nu au incetat sa spere si sa lupte sunt pe cale sa invinga!

Doar că, scrutinul la care participa Obama nu a fost organizat de ANP sau de Ministerul Justiţiei din România. Aici e diferenta. Si totusi nu trebuie sa disperam. In fond, 45 de ani nu reprezinta o eternitate. Pana si pepeleii condamnati la detentie pe viata se libereaza dupa 20 de ani.

marți, 30 septembrie 2008

Cotidianul: Predoiu infrint de primele discretionare ale lui Chiuariu

Predoiu, înfrânt de primele discreţionare ale lui Chiuariu

29 Sep 2008
George Lacatus Cotidianul

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, nu a luat nici o măsură cu privire la primele-record acordate discreţionar de fostul ministru
Tudor Chiuariu apropiaţilor aduşi de el în minister. Predoiu zice că totul a fost legal.

Tudor Chiuariu a lăsat la minister o moştenire care l-a înspăimântat pe succesorul său. Ancheta promisă de ministrul Cătălin Predoiu referitoare la modul în care predecesorul său, Tudor Chiuariu, şi-a răsplătit prietenii aduşi în minister cu stimulente uriaşe nu s-a lăsat cu nici o sancţiune.

Predoiu a ajuns la concluzia că modul discreţionar în care Chiuariu şi-a premiat lunar acoliţii este perfect legal. „Acele stimulente financiare au fost acordate prin ordin de ministru, dintr-un fond aflat la dispoziţia ministrului Justiţiei. Eu am decis stoparea acestor stimulente pentru a clarifica criteriile pe baza cărora se vor acorda pe viitor astfel de prime“, a declarat ieri pentru Cotidianul ministrul Cătălin Predoiu. Prin această declaraţie, Predoiu recunoaşte indirect că Tudor Chiuariu a acordat primele discreţionar.

În urmă cu două luni, Cotidianul scria că, în cele nouă luni cât a fost ministrul Justiţiei, Tudor Chiuariu a semnat 1.065 de stimulente în valoare totală de 2.174.043 lei, adică peste 604.000 de euro, o sumă de aproape trei ori mai mare decât cea acordată de Monica Macovei într-un an şi trei luni.

Pe blogul penifest.com au fost postate recent ordinele cu stimulentele semnate de Chiuariu, care demonstrează că grosul fondului de premiere a fost direcţionat către prietenii fostului ministru al Justiţiei. Principalii beneficiari sunt consilierii personali şi directorii de departamente apropiaţi lui Chiuariu. Cei mai mulţi bani i-a încasat Iulia Scântei, consilierul ministrului şi secretarul general adjunct al ministerului. Ea primea aproape lunar un stimulent de 4.500 de lei, cea mai mare primă încasată fiind de 7.680 de lei.

Între aprilie 2007 şi mai 2008, Iulia Scântei a încasat din leafă şi stimulente aproape 187.000 de lei, adică 52.000 de euro net, conform declaraţiei de avere. Scântei e din Iaşi şi a fost colegă de catedră la Facultatea de Drept cu Tudor Chiuariu. Alţi prieteni de-ai lui Chiuariu aduşi în minister pe post de consilieri personali sunt Bogdan Găurean, Horia Georgescu, Marius Iosif, Constantin Zaharia, Mihnea Iuoraş, Andreea Istrati, Dan Diaconescu, Simona Spinaru, Ionuţ Ciobanu, Luana Moilat, Viorica Roşca, Alexandru Moraru. Aceştia erau premiaţi lunar cu sume cuprinse între 2.500 şi 4.500 de lei.

Horia Georgescu, Marius Iosif şi Laura Scântei au fost răsplătiţi cu câte 4.500 de lei timp de câteva luni, pentru că au fost numiţi de către Chiuariu membri în Comisia de inventariere a arhivelor şi documentelor în lucru aparţinând Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie (fostă SIPA). Anul trecut, de Ziua Justiţiei, Chiuariu a golit fondul de premiere al instituţiei. Şefa lui de cabinet, Catrinel Florescu, a primit un stimulent de 6.400 de lei.

Un simplu şofer din minister, Florian Şoucaliuc, a primit o primă de 1.920 de lei, în contextul în care pe mandatul Monicăi Macovei cea mai mare primă a fost de 2.000 de lei şi a fost încasată de către cei care au lucrat la modificarea codurilor penal şi civil. În ianuarie 2008, când a fost numit ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu a decis suspendarea acordării stimulentelor, unul dintre motive fiind că fondul destinat acestor premieri se epuizase.

În afară de Iulia Scântei, care şi-a dat demisia din minister şi şi-a deschis cabinet notarial, şi de Horia Georgescu, care a plecat la Agenţia Naţională de Integritate ca secretar general, toţi ceilalţi apropiaţi ai lui Chiuariu au fost păstraţi pe posturi de către actualul ministru Cătălin Predoiu.

vineri, 12 septembrie 2008

Doi prieteni în arhiva SIPA*

Era o vreme când Tiberiu Ungureanu însemna ceva. Împreună cu Marius Iosif petrecea minunate dimineţi de scenariu şi plăcută simţire în compania unei ceşti de cafea. Marius, şeful ANP, şi Tiberiu, şeful spionilor, erau cei doi prieteni din Abecedarul de pe vremuri.
.
Dacă unul văzuse două verze cât casa, celalălt inventase deja oala în care să se fiarbă sarmale din leguma cu pricina. Dacă unul auzise că s-a inventat apa caldă, celălalt îl informa sfătos că vinovatul a fost deja prins mergând pe jos... cu propriile picioare.
.
În acele vremuri Tudor Chiuariu auzise că ar exista o arhivă a fostei SIPA şi ar fi vrut s-o inspecteze. Doru Dobocan, acest spiokhtonus din justiţie, fusese înfrânt şi aruncat cu un masiv şut în dos tocmai pe treptele Ministerului Justiţiei (unde a rămas şi acum clătinându-se). Calea era liberă.
.
Aşa se face că a fost numită o comisie prezidată de acelaşi Marius Iosif, posesor de sigiliu şi chei de acces. Pretenu' lui Q-aru îşi petrecea singurel, fără martori, ore întregi în arhiva aflată, ce surpriză, după uşa cu oglinizi unde-şi duce traiul liniştit Tiberiu Ungureanu.
.
Ce a găsit nu ştiu, având în vedere că nu prea mai suntem amici, şi nu mi se mai destăinuie. Cert e că ceilalţi membri ai comisiei de 'recepţie' au cerut să fie eliberaţi de această sarcină, iar Tiberiu, băiatul cu oala, i-a ţinut de şase.
.
Puţine şanse însă să mai fie găsit ceva de folos. În 2004 mare parte din arhivă a fost topită sau 'predată' celor interesaţi, după care a tot fost periată până prin 2007 de diverse comisii de 'recepţie'.
.
Aşa se explică însă de ce nu avea timp Ungureanu de prevenit criminalitatea. Căutări prin arhive, cafele de bârfă, scenarii, spionatul sindicatelor şi al corespondenţei angajaţilor îi ocupau timpul.
***
Uite că, fără să vreau, iar l-am supărat pe nostalgicul cekist. Iar o să se activeze tinerii de numai 27 de anişori care-l divinizează în tăcere aşteptându-şi cu credinţă promovarea. Va trebui să vă obişnuiţi dle. Ungureanu... pentru că va urma.
.
Link-uri utile:

* SIPA - Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie

luni, 11 august 2008

Am voie sa intreb?

Tocmai pentru ca oamenii astia talentati, seriosi si devotati exista, consider ca sunt indreptatit sa intreb tot felul de lucruri - fara ca simpla mea intrebare, ori nedumerire, ori nemultumire sa fie etichetata ca o mare neobrazare, ca o critica desantata, ca odovada de rea credinta si meschin interes personal.

Prima reactie, cand cineva iti critica deciziile, este sa te superi. Reactie omeneasca, mai ales daca simti sau crezi ca esti criticat pe nedrept. Dupa ce-ti trece valul de suparare, daca esti un om intelept, daca ai putina minte in cap, te caznesti sa te aperi, aduci adica in favoarea ta tot felul de argumente. Asa se naste dialogul, asa comunica oamenii civilizati, asa se diferentiaza ei de animalul care, neputand sa explice prin cuvinte sau macar prin semne, maraie si musca!

Unii dintre vizitatorii nostri, cei care de altfel nu sunt de acord cu existenta acestui blog, daca si cand se simt cu musca pe caciula, in loc sa aduca argumente, in loc sa se bata barbateste pentru opinia aia diferita, pretind ca suntem distructivi, pretind ca platim polite, ca manipulam, pretind mai ales ca singurul lucru care ne anima, este sa criticam de placere. Genul acesta - pentru ca este un anume gen, pleaca intotdeauna de la premisa ca, odata ajuns intr-o anumita postura sau pozitie, nu mai trebuie sa dovedeasca nimic. Sau daca trebuie totusi, atunci singurul indreptatit sa critice ori sa ceara socoteala, este mai marele lui in grad.

Cum spuneam si in articolul neterminat de vineri noaptea, blogul s-a nascut pentru ca nu ne (mai) auzea nimeni, pentru ca ne sufocam de neputinta si indignare, pentru ca trebuia sa facem ceva. Consider ca toate criticile inregistrate pe adresa lui Iosif si trena lui de mitici au fost indreptatite si justificate, consider ca este cu totul incorect faptul ca parte din gasca asta de nevolnici a fost "pedepsita" cu iesirea la pensie "de exceptie" pentru deserviciile enorme aduse sistemului penitenciar.

Pe urma, nu cred ca este intamplator faptul ca anumite situatii sau anumite persoane devin constant subiect de discutii. Judecand lucrurile dupa o logica elementara, este imposibil de crezut ca cineva sau ceva ii poate reduce la tacere pe toti angajatii dintr-un penitenciar in care situatia este peste masura de proasta. Va reamintesc ca blogul este anonim, ca urmare frica, principala bariera, cade de la sine. Si atunci de ce numele a patru sau cinci penitenciare sunt constant pomenite in comentarii, presupunand ca sunteti de acord ca nimeni nu cenzureaza toate postarile referitoare la celelalte cateva zeci!

Nu mi-a placut niciodata sa generalizez, ca urmare n-am tras niciodata concluzia ca tot ceea ce se petrece in sistemul penitenciar este gresit deci condamnabil. Am intalnit pe parcursul anilor oameni deosebiti, oameni surprinzatori, de toate varstele, femei si barbati, repartizati prin toate penitenciarele, prin toate sectoarele de activitate, prin toate directiile si serviciile, sefi sau simpli executanti si asta mi-a dat intr-un fel energia sau dorinta de a contribui dupa puterile mele la imbunatatirea lucrurilor.

Pe de alta parte, tocmai pentru ca oamenii astia talentati, seriosi si devotati exista, consider ca sunt indreptatit sa intreb tot felul de lucruri - fara ca simpla mea intrebare, ori nedumerire, ori nemultumire sa fie etichetata ca o mare neobrazare, ca o critica desantata, ca o dovada de rea credinta si meschin interes personal. Aşa că:
  • ma intreb de exemplu care este situatia recidivei, ma intreb dupa ce criterii sunt repartizati detinutii intr-un sistem de executare a pedepsei sau altul; ma intreb dupa ce criterii sunt eliberati conditionat sau nu detinutii;
  • ma intreb care este situatia judecatorilor delegati si in ce masura isi fac acestia datoria;
  • ma intreb in ce masura sunt respectate drepturile lucratorilor din sistemul penitenciar; ma intreb care sunt criteriile de selectie in virtutea carora sunt alesi, respectiv imputerniciti pe anumite functii de conducere, unii angajati din sistemul penitenciar;
  • ma intreb care este nivelul de pregatire al celor ce controleaza activitatea desfasurata in sistemul penitenciar si care este masura obiectivitatii lor; ma intreb de ce magistrul Marius Iosif, pe vremea cand inventaria docomentele strict secrete de la etajul cu pricina, intra si iesea cu sigiliul la brau si cheia in buzunarul din dreapta, dintr-un loc in care era ilegal sa patrunda neinsotit de catre membrii onor comisiei;
  • ma intreb cat de protejati se simt lucratorii din sistemul penitenciar in fata amenintarilor venite din partea detinutilor; ma intreb de cate ori a fost prevenita, respectiv anihilata, criminalitatea in sistemul penitenciar in ultimii 19 ani;
  • ma intreb daca si de ce sunt ascultate telefoanele angajatilor, daca si de ce delatiunea influenteaza cariera lucratorilor din sistemul penitenciar;
  • ma intreb cati psihologi lucreaza intr-un penitenciar si in ce masura lucratorii ar avea la randul lor nevoie de asistenta psihologica;
  • ma intreb cine face legile si regulamentele dupa care functioneaza sistemul penitenciar; ma intreb daca ordinele si deciziile se bat cap in cap;
  • ma intreb unde sunt resursele finaciare si in ce masura se poate pretinde performanta in atare conditii...
Restul, presupunand ca mai sunt si alte intrebari, intrebati-va si dumneavoastra. Pe urma haideti sa raspundem impreuna. Clar, concis, argumentat. Pe urma haideti sa propunem solutii. Pe urma haideti sa intocmim o petitie, s-o dam asa anonima, s-o expediem pe adresa ANP-ului, pe adresa ministerului, pe alte adrese. Pe urma sa-i indemnam politicos : Cititi-o si voi!

sâmbătă, 19 iulie 2008

Auditorii justitiei - campioni la sporuri

Alexandra Presură, şefa Direcţiei Audit Public Intern din Ministerul Justiţiei a intrat deja în gaşca celor care dacă n-ar fi descoperiţi ar trăi fericiţi până la pensie. Este campioana sporurilor cumulate şi ridică lunar aproape 14.000 RON de la casierie drept salariu.
.
Şefa de la Audit conduce în topul salariilor din Ministerul Justiţei
.
Informaţia am primit-o de la un colaborator care ne-a scris pe mailul de blog. Trebuie să recunosc că, în secret, sunt mândru de faptul că doamna Presură se bate de la egal la egal cu magistraţii detaşaţi pe te miri unde şi 'nu se face de ruşine'. Sursa noastră ne spune că doamna director conduce discret topul salariilor în Ministerul Justiţiei - Aparat Central.
.
Poate vă întrebaţi cum a reuşit. Prin muncă asiduă şi prin mici şantaje vine răspunsul. Doamna Presură a început de jos. A venit în Ministerul Justiţiei acum câţiva ani la proaspăt înfiinţatul Serviciu de audit după ce a părăsit în grabă Banca Agricolă, fost angajator, şi NUP-ul pregătit de un procuror care n-a reuşit să probeze frauda.
.
Sporuri rezervate cu anii pentru muncă de câteva zile
.
A adunat spor cu spor ca o furnicuţă. Primeşte sporurile acordate personalului din penitenciare 12 luni pe an deşi se vântură prin zonă cam 5 - 10 zile pe an, prilej cu care debitează 5 pagini de prostii. 30% spor de pericol ANP se adaugă la salariul de auditor asezonat cu spor de audit de 25%. Pentru că este director mai primeşte şi un binemeritat 50% drept indemnizaţie de conducere.
.
La mega-prime este prima. Iulia Scîntei şi Ani Dumitrache o ajutau să-şi rotunjească veniturile cu tot felul de stimulente, prime şi alte mânăreturi. Din cele 3 milioane acordate cu dărnicie de Q-ariu s-a servit şi dumneai cu o felie. Acum a crescut mare şi se ajută singură.
.
Spor de 75% pentru auditul pe nevăzute al proiectelor PHARE
.
Cireaşa de pe tortul din fluturaşul de salariu al doamnei Presură este sporul de 75% acordat pentru auditul programelor finanţate din fonduri PHARE. Fără jenă, şi în acest caz, primeşte un spor 12 luni pe an şi lucrează efectiv câteva zile.
.
Partea ciudată aici apare. Doamna Presură nu s-a îngrijit de propria-i educaţie şi nu poate citi - vorbi - scrie în limba documentelor şi procedurilor pe care chipurile le auditează. Cum face audit nu pot să înţeleg. Poate cei care i-au acordat şi sporul ăsta au o explicaţie.
.
Poate că are un translator, cine ştie?! Care translator primeşte şi el spor pentru că... lucrează pentru cineva care 'lucrează' cu finanţări externe. Lăcomia distinsei auditor şef va fi satisfăcută la un moment dat. Cine plăteşte totuşi pentru habarnismul coanei Presură atunci când se vor descoperi erori în aceste proiecte?
.
Cine controlează auditorii?
.
Nu e prima dată când auditorii din MJ sunt acuzaţi de practici de acest gen. Sunt cunoscute deja detaşările fictive la instanţe din ţară pentru indemnizaţii destul de reale şi de barosane dar nemeritate. Nici hotelierii care-i cazează nu au a se plânge. Regulile sunt, se pare, destul de flexibile în ceea ce-i priveşte, aşa că de ce să nu încerce.
.
Aştept protestele magistraţilor - detaşaţi înfieraţi meritat dar pe nedrept exclusiv. Gheorghe Şpaiuc, Marius Iosif et co se vor simţi nedreptăţiţi de intromisiunea acestei mărunte auditoare, e drept şef de direcţie, în clubul select al celor cu salarii mari şi sporuri multe.
.
Sugerăm Corpului de inspecţie al ministrului justiţiei să verifice modalitatea de acordare a acestor sporuri. Poate că şi un raporţel de activitate ar fi util. Numărul zilelor de misiune şi procentul de implementare a măsurilor dispuse ar trebui să arate cât de meritate sunt aceste sporuri.
***
PS. Vremuri grele pentru Florin Stanciu, şeful inspecţiei penitenciare. Şi-a pierdut trufia odată cu proptelele politice. Joacă rolul inspectorului prietenos şi popular şi încearcă disperat să supravieţuiască în funcţie. Pentru cei impresionaţi de acest comportament recomand puţină răbdare. Rezultatele controlului vor fi la fel de inutile ca şi până acum.
.
Link-uri utile:

joi, 10 iulie 2008

Informaticianul şef al puşcăriilor a spionat pentru conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

Cu câteva zile în urmă vorbeam despre pasiunea "scormonitoare" a directorului DTI, Romeo Vasiliu. Faptul că încercarea s-a finalizat fără nicio "captură" nu scuză efortul depus. Astăzi vom vedea care sunt implicaţiile penale şi nu numai ale activităţii de monitorizare şi interceptare autorizată sau neautorizată.

Mai întâi faptele
.
Conform surselor noastre, şeful Direcţiei Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţii IT din ANP, din proprie iniţiativă şi la îndemnul lui Marius Iosif, director general la acea dată s-a ocupat în mod absolut ilegal de:
  1. monitorizarea şi interceptarea mail-urilor personalului
  2. monitorizarea locaţiilor de Internet spre care navigau utilizatorii de Internet din cadrul sistemului penitenciar
  3. "scormonirea" prin calculatoarele personalului în vederea descoperirii eventualelor fişiere suspecte a conţine informaţii compromiţătoare sau, mai rău, "defăimătoare" la adresa conducerii ANP.

CEDO: Monitorizarea corespondenţei angajaţilor este ilegală

În cazul în care domnul Vasiliu a acţionat la ordin, ANP-ul are o mare problemă pentru că monitorizarea utilizării Internetului angajaţilor de către angajatori este ilegală, conform CEDO. La fel de ilegală este preocuparea informaticianului şef dacă acesta a acţionat din proprie iniţiativă.

După dezbateri îndelungate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), ale cărei decizii sunt izvor de drept şi pentru instanţele române, a decis pe 3 Aprilie 2007 în cazul Copland vs. Marea Britanie.

În speţă, Copland este o fostă angajată a unui Colegiu din Ţara Galilor. Începând cu Noiembrie 1999, timp de 18 luni, i-au fost urmărite telefoanele, e-mail-ul şi traficul Internet de la locul de muncă.

CEDO a decis că convorbirile telefonice de la locul de muncă sunt acoperite de noţiunile de "viaţă privată" şi "corespondenţă" prevăzute de articolul 8 al Convenţiei. "În mod logic, şi e-mail-urile trimise de la locul de muncă vor fi protejate în mod similar de articolul 8, ca şi informaţia ce rezultă din monitorizarea utilizării personale a Internet-ului."

Ca atare, CEDO a considerat că ne aflăm în faţa unei violări a art. 8 (dreptul la viaţă privată) a Convenţiei pentru Drepturile Omului şi a condamnat statul britanic la plata unei sume uriaşe drept daune morale.

A fost obligat informaticianul şef să aibă astfel de preocupări?

Chiar nu contează care este răspunsul în condiţiile în care Legea nr. 293/2004, la art. 4, alin. (3) prevede faptul că "Funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale."

Poate ca domnul Vasiliu nu cunoştea legea. Posibil, dar asta este problema dânsului atâta timp cât Constituţia prevede chiar la art. 1, alin. (5) că "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."

Dar ce zice legea română? Păi Legea română vorbeşte despre autorizarea interceptării, infracţiune, amendă penală, ani de puşcărie. Mie mi se pare o treabă serioasă! Voi ce ziceţi? Credeţi că ANP-ul, MJ-ul vor avea vreun cuvânt de spus? Interesantă chestie... Aşteptăm cu nerăbdare urmarea :)

Scurtă bibliografie pentru curioşi

  • Constituţia României,
  • Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,
  • Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarului public cu statut special din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor,
  • Codul Penal, Codul de Procedură Penală,
  • Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, OUG 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor.

Ofertă publică

Dacă ANP-ul şi MJ-ul nu se descurcă în interpretarea legislaţiei române sau străine mă ofer voluntar să vin cu precizări suplimentare.

Resursele umane - daca nu ar fi, sistemul ar fi minunat

Azi continuăm prezentarea Planului de măsuri pentru eficientizarea sistemului penitenciar 2008 - 2009 cu secţiunea problemelor de resurse umane.
.
Lipsa de personal şi accesul discreţionar la funcţiile de conducere
.
Înainte, însă, am un scurt comentariu. Mai degrabă o părere personală, discutabilă cred. Şi noi şi dumneavoastră am insistat, atunci cand am scris despre resursele umane, pe două probleme:
  • lipsa de personal şi
  • accesul discriminatoriu la funcţiile de conducere.
Ne-a fost după aceea uşor să explicăm, cauzal, evenimente recente şi starea sistemului penitenciar:
  • detaşări, transferuri abuzive
  • stimulente financiare acordate discreţionar
  • prost management
  • slabe rezultate ale serviciilor de intervenţie psihosocială
  • supraîncărcarea cu sarcini a personalului existent
  • etc.

Resursele umane principala problemă a sistemului penitenciar

Am depersonalizat adesea, deci, cauzele ineficienţei sistemului penitenciar definindu-le drept lipsă a ceva a (nu avem psihologi, nu avem agenţi, nu avem...), sau am personalizat excesiv, definindu-le ca un preaplin care ne sufoca cu manifestarea zilnică a incompetenţei (prea mult Iosif, prea mult Stan, prea mult...). Urgenţa momentului şi disperarea ne justificau pe deplin interpretarea.
.
Acum, însă, cand am ramas noi (şi nişte şpaiuci, e adevărat), aş aborda lucrurile şi din altă perspectivă. Consider în continuare că resursele umane sunt principala problemă a sistemului penitenciar. Dar nu în principal din cauza deficitului numeric. Şi nu exclusiv din cauza unor şefi incompetenţi paraşutaţi în funcţii de conducere pe aiurea criterii.
.
Cred că principala problemă a resurselor umane în sistemul penitenciar este chiar resursa umană existentă. Mai exact, calitatea umană sau profesională a multora dintre noi. Poate a celor mai mulţi. Inclusiv a autorilor acestui blog. De ce nu?
.
Dar o să mai revenim asupra acestui subiect spinos şi insultător pentru fiecare dintre noi. Pentru că dacă am dreptate, avem o problemă căreia nu-i văd o rezolvare într-un orizont de timp previzibil.
.
Să ne întoarcem însă la problemele identificate de Ministerul Justiţiei în legătură cu resursele umane în sistemul penitenciar:
.
1. Disfuncţionalităţi evidente în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor de conducere cu caracter temporar / 2. Funcţii de conducere vacante/ocupate cu împuternicire / 7. Sistem de delegări/transferuri/avansări interpretabil / 9. Condiţii discriminatorii cu privire la accesul în funcţiile de conducere în sistem/diferenţe tratament personal contractual vs. funcţionari publici cu statut special
.
Am grupat aceste probleme, aşa cum sunt definite ele în Planul de măsuri, pentru că, în cele din urmă, sunt unul şi acelaşi drac. Evidenţa de care se face vorbire a fost, însă, o revelaţie tarzie pentru minister.
.
Realitatea este plină de exemple. Începand de la modul de numire a magistraţilor în funcţii de conducere, trecand prin felul în care sunt ocupate funcţiile de conducere în cadrul direcţiilor din ANP unde, după cunoştinţa mea, niciun şef nu şi-a ocupat postul prin concurs, sau din serviciile din penitenciare, şi ajungand la realitatea tristă a doar 9 penitenciare conduse legitim de directori care au participat la o competiţie (nu e o metoda infailibila - vezi Arad -, dar oricum un pas înainte), da, este o evidenţă.
.
Problemele sunt perfect reale, dar greu reversibile. Starea disperată în care se află sistemul nu cred că va da răgaz pentru schimbarea acestor practici. Momentul presupune măsuri urgente.
.
Însă, în acelaşi timp, dacă ar fi să condesăm toate aceste 4 probleme în una singură, aş putea spune că avem de a face cu o problemă de integritate. La nivel de minister şi de ANP, deopotrivă. Tot ce are caracter interpretabil sau disfuncţional în legătură cu posturi de conducere sau delegări şi transferuri are legătură directă şi imediată cu banii. Şi atât. Nu cu profesionalismul, şi cu atât mai puţin cu procese concurenţiale.
.
Vestea bună este că, formal, toate aceste probleme pot fi rezolvate la nivel normativ. Rămane, cum am spus, scepticismul că acest lucru se va întampla dată fiind amploarea problemei şi efectele deja produse. Iar prima dovadă este accesul restrictiv la concursul de director general al ANP care ne bate la uşă.

Dacă, prin absurd, aş putea înţelege necesitatea restricţionării ariei de selectare la oamenii din sistem invocand cerinta unui profesionist in materie, devine de neinteles ce cauta pe langa acestia si magistraţii. De ce nu contabilii? Sau psihologii, care ar putea fi mult mai indreptatiti? Din punctul meu de vedere, restrictionarea accesului la consurs nu este un inceput bun. Şi de altfel intăreşte problema sesizată la punctul 9, contrazicand flagrant dorinta clamată în Planul de măsuri de a o rezolva.
.
3. Procent ridicat funcţii vacante în întreg sistemul (aprox. 20%)
.
Irlanda: 1 angajat / 0,96 deţinuţi
Olanda: 1 angajat / 1,15 deţinuţi
Cehia: 1 angajat / 1,78 deţinuţi
Franţa: 1 angajat / 2 deţinuţi
România: 1 angajat / 2,94 deţinuţi
.
No comment, domnilor Iosif şi Stan! Într-o perioadă echivalentă mandatului dumneavoastră au fost ocupate 1600 de posturi. Din aprilie 2007 şi pană astăzi au fost ocupate 0 posturi.
.
4. Prevederi echivoce în statutul funcţionarilor publici cu statut special

Legea 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a însemnat, cel puţin teoretic, demilitarizarea sistemului penitenciar. Acest statut a fost modificat prin OUG 47/ 2006 şi OUG 4/2008. S-a mai încercat promovarea altei OUG.
.
Din păcate însă Statutul funcţionarilor din penitenciare a devenit, prin aceste modificări, un act normativ eterogen, instabil şi ineficient. Prevederi normative din diverse sisteme sunt preluate fără a fi armonizate, modificările sunt exagerat de frecvente şi nu întotdeauna obiectiv justificate, iar soluţiile normative alese nu sunt întodeauna cele mai bune.
.
5. Neimplementarea acordului colectiv privind sarcinile de serviciu
.
A fost semnat pe 12 iunie. Nu inteleg de ce trebuie introdusă într-un Plan de masuri aceasta problemă. Depinde exclusiv de voinţa oamenilor de a-şi face treaba pentru care sunt plătiţi. Altfel, eu propun un alt Plan de Actiune in care sa ne propunem sa implementam prezentul Plan de măsuri, astfel încat să implementăm acordul colectiv. Absurd, nu?
.
6. Contractul colectiv de muncă la nivelul ANP
.
Nu a fost semnat. Cei câteva sute de angajaţi pe bază de contract ai sistemului penitenciar încă aşteaptă modificarea unor prevederi legale care să permită asigurarea unui nivel de motivare similar funcţionarilor publici.
.
8. Inexistenţa unei strategii de formare profesională pentru personalul ANP
.
Eh, aici avem o mare problemă. Nu cu propunerea în sine de a face o astfel de strategie. Foarte lăudabil de altfel. Ci cu neseriozitatea abordării. În Planul de măsuri este prevăzut ca termen limită pentru conceperea strategiei decembrie 2008.
.
Acum, luând la întamplare intervenţia psihosocială, am cateva întrebări:
  1. care sunt obiectivele direcţiei de intervenţie psihosocială pentru următorii 4 ani?
  2. care sunt ţintele propuse în legătură cu rata recidivei pentru următorii ani?
  3. care sunt grupurile cele mai vulnerabile la recidivă (procentual, după sex, varstă, educaţie, profesie etc)?
  4. care sunt programele pilot implementate, unde şi care au avut succes?
  5. cum arată piaţa forţei de muncă în regiunile adiacente penitenciarelor, care sunt meseriile cele mai căutate, care e profilul profesional prin care foştii deţinuţi îşi găsesc cel mai uşor de lucru?
  6. care este necesarul de personal al serviciilor de intervenţie psihosocială, luand în considerare răspunsurile la întrebările de mai sus (aş dori defalcat: număr de psihologi, educatori, traineri în diferite meserii etc)?
  7. care e situaţia colaborării cu ONG-urile şi care sunt resursele umane şi de expertiză pe care ei le pun la dispoziţie?
  8. care e stadiul conceperii şi redactării unui nou manual de programe obligatorii centralizate de reinserţie socială?
  9. există programe dezvoltate la nivel local? Câte şi care au succes?
  10. care sunt indicatorii folosiţi în toate cele de mai sus?
  11. şi o ultimă întrebare: Cat timp vă ia să faceţi o strategie de formare profesională pentru angajaţii serviciilor de intervenţie psihosocială luând în considerare toate cele de mai sus?

luni, 7 iulie 2008

Sistemul penitenciar sabotat de propria conducere

Administraţia Naţională a Penitenciarelor este sabotată de către propria conducere. Asta constată, deloc surprinzător, Planul de măsuri pentru eficientizarea sistemului penitenciar 2008 - 2009.
.
Calitatea managementului călcâiul lui Achile al sistemului penitenciar
.
Cele trei categorii de probleme identificate în planul de acţiuni propus de Ministerul Justiţiei odată cu schimbarea conducerii ANP sunt:
  • managementul;
  • domeniul economic - administrativ;
  • domeniul resurse umane.

Managementul este aşadar problema principală a sistemului penitenciar, cel puţin în accepţiunea autorilor acestui plan. Este o opinie care sparge vechiul tipar 'nu avem bani, nu avem oameni' folosit de către generaţii întregi de şefi incompetenţi promovaţi pe criterii clientelare.

Punctual, problemele constatate sunt următoarele:

1. Lipsa unei strategii aplicabile sistemului si a unui plan de acţiune pe termen mediu

O strategie există doar că a fost ascunsă de iosifii, şpaiucii, miticii şi petrici paraşutaţi la ANP. Strategia de dezvoltare a serviciului penitenciar 2007 - 2010 a fost elaborată în perioada octombrie 2006 -martie 2007, urmând a fi pusă în aplicare la nivel de sistem şi la nivel local.

După întronizarea echipei Chiuariu şi mazilirile de rigoare implementarea strategiei a fost blocată. Ulterior Marius Iosif a dispus eliminarea strategiei în vigoare de pe site-il instituţiei. Personaje precum Gheorghe Şpaiuc, Petre Stan sau Marin Dumitru au răsuflat uşuraţi sperând că astfel scapă de răspundere.

Ce a urmat ştiţi cu toţii. Nu s-au mai făcut angajări, sindicatele au fost trecute pe tuşă, legislaţia secundară a rămas în fază de proiect şi sistemul a intrat în colaps financiar. Ulterior, prea târziu, incompetentul agresiv - Marius Iosif a fost înlocuit de incompetentul pasiv - Gheorghe Şpaiuc.

2. Lipsa unor criterii obiective privind evaluarea performanţelor manageriale pentru personalul cu funcţie de conducere

Nu sunt sigur că toţi şefii de prin sistemul penitenciar vor accepta la unison această realitate ca fiind o problemă. Doar au lucrat în acest fel ani de zile şi le-a mers bine. De ce să aibă obiective clare şi să poată fi evaluaţi în considerarea rezultatelor obţinute?

Foarte mulţi ar fi riscat să fie dovediţi incompetenţi şi schimbaţi din funcţie. Aşa că au sabotat constant orice încercare de a fi supuşi unui sistem obiectiv de evaluare a performanţelor manageriale.

3. Neimplicarea personalului în luarea deciziilor privind sistemul penitenciar şi implementarea soluţiilor de reformă

Sindicatele din sistemul penitenciar au fost sistematic torpilate. Nu au fost consultate sau consultarea a fost formală. Drept urmare drepturile salariaţilor au fost limitate prin legislaţia adoptată pe ascuns şi chiar s-a încercat limitarea drepturilor de natură sindicală printr-un proiect secret de ordonanţă de urgenţă.

Personalul nu a fost informat în legătură cu problemele sistemului penitenciar; conducerea prezentând în permanenţă o situaţie cosmetizată.

4. Folosirea ineficientă de resurse logistice si financiare

În prezent sistemul penitenciar are datorii la furnizori de aprox. 8 milioane RON, programele de achiziţii majore sunt blocate, echiparea personalului este foarte dificilă. Sistemul de transport deţinuţi este în continuare ineficient, iar lucrările de investiţii sunt lăsate fără finanţare.

Greşeli de natură tehnică, adică de planificare şi execuţie bugetară, făcute de Marin Dumitru, directorul adjunct al ANP care se ascunde acum prin spitale şi Bogdan Costaş, ameţitul care face pe directorul economic, au costat sistemul penitenciar. Asigurarea drepturilor salariale e dificilă, deconturile se fac cu luni întârzâire, iar unităţile din subordine sunt subfinanţate

5. Ineficienţa Consiliul General de Conducere al ANP

Consiliul de conducere ANP este ineficient pentru că Marius Iosif şi Gheorghe Şpaiuc nu au fost în stare să ia decizii. Un for consultativ a fost încărcat cu atribuţii executive şi a blocat şefii de compartimente funcţionale în şedinţe interminabile finalizate indecis.

6. Imagine instituţională defavorabilă si comunicare defectuoasă în/în afara sistemului

Inutil a repeta rolul conducerii instituţiei în acest sens. Nici măcar o conferinţă de presă nu a fost organizată. Bilanţul ANP pe anul 2007 a fost un dezastru mediatic datorită celor debitate de Marius Iosif. Relaţia cu mass media a fost gestionată neprofesionist, majoritatea celor prezentate prin acest intermediu având conotaţii negative la adresa sistemului penitenciar.

7. Inexistenţa unor reglementări unitare privind paza, ordinea si escorta persoanelor ce executa pedepse privative de libertate

Un proiect există din februarie 2007. Doar că a fost blocat sistematic astfel că nici în prezent acesta nu a fost promovat deşi a fost transmis spre consultare de mai multe ori.

8. Existenţa unor reglementări caduce în materie

Nu mai sunt atât de multe. Problema principală este neadoptarea la termen a legislaţiei secundare prevăzute de legea 275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate.

***

Pe scurt, acestea sunt problemele. Din păcate conducerea Q-ară a ANP nu a avut minimul bun simţ managerial de a-şi accepta problemele. Pentru acest motiv astăzi discutăm despre probleme care puteau fi rezolvate la începutul anului trecut.

Lipsa de responsabilitate a nivelului managerial din sistemul penitenciar este de fapt problema cheie. Pensionarea sau întoarcerea în magistratură în condiţiile lipsei unor criterii obiective de evaluare nu sunt menite a shimba situaţia.

Link-uri utile:

marți, 1 iulie 2008

Patalamaua face toti banii

In Tailanda, tara aia indepartata unde a dat navala Marius Iosif sa se "perfectioneze", la nicio luna de la preluarea functiei de director, politistii se duc din cand in cand sa mediteze la cate o manastire budista. Timp de o saptamana, taie orice contact cu lumea exterioara supunandu-se de buna voie unui regim foarte sever de viata.
.
Mananca o data pe zi cea mai simpla mancare, mediteaza in rest si sunt indemnati de catre calugarul budist care monitorizeaza toata "detoxifierea" asta, sa se gandeasca si la moarte, la perisabilitatea fiintei umane. Smeriti asa, adusi cu alte cuvinte cu picioarele pe pamant, se pare ca politistii rezista mai bine stresului, coruptiei si nu in ultimul rand se imunizeaza la boala numita putere.

In timp ce alte natii cauta calea spre armonie si echilibru, neam al nostru, odata descalecat pe functie se agata cu toate puterile de scaun si ragaind copios se infrupta pana la indigestie din ciolanul puterii.
.
Practic este imposibil sa-i mai convingi ca exista pe lumea asta si alte satisfactii decat placerea de a ordona, de a umili, de a te juca in ultima instanta cu destinele celorlalti. Factorii astia de decizie - exceptiile de la regula sunt ceea ce ne indreptateste sa speram si sa luptam pentru normalitate! - sunt de regula persoane semiinstruite in pofida CV-urilor impresionante, ajunse la putere prin santaj, pile si obedienta (slugarnicie domnu' Stan).

Sa analizam CV-urile "care ne doare"

Dl Gheorghe Spaiuc - se lauda gospodareste ca a participat la 56 de cursuri si seminarii, ca este cadru didactic la facultate, ca vorbeste ghinisor franceza basca ceva cunostinte de calculator (cat sa se lupte pe blog cu dusmanii!). Daca nu sunteti impresionati de profesionalismul tanarului nostru magistrat, aflati pe aceasta cale ca domnia sa are si... stagiul militar satisfacut!
.
Cu alte cuvinte barbat in toata puterea, jeaca are, oleaca de bataie cunoaste, Bucuresti-ul ii di iel!. Si iaca ca a fost! Cum se leaga diplomele si livretul militar cu prestatia lamentabila a magistratului simtim pe propria piele din plin. Un agent trebuie sa dovedeasca la examen ca are suficiente cunostinte pentru a promova in functie, directorul general al sistemului penitenciar nu trece prin niciun fel de filtru, ca urmare este indreptatit sa declara cu candoare in public ca nu cunoaste legea 293/2004 pentru ca "nu i s-a dat"!

Dl Marin Dumitru este nici mai mult, nici mai putin decat doctor in management. Asa se si explica de altfel evolutia economica a sistemului penitenciar romanesc din ultima vreme, palpata si examinata pana la lesin de catre domnul "doctor" care, cu stetoscopul dupa ureche motaie linistit in hamacul de la etajul unu, prescriind gargara si frectie la piciorul de lemn al muribundului.
.
Bolnavul a dat "dreptul" dar cum n-are rude sus puse, doctorul nu risca sa fie acuzat vreodata de malpraxis. Cauze naturale, va scrie degajat domnul "doctor" pe certificatul de deces al sistemului penitenciar romanesc. Domnul "doctor", harsait in peste 25 de ani de activitate, nu se mai lasa de mult impresionat de micile esecuri profesionale.

Dl Petre Stan a fost timp de noua ani... PROFESOR de Teoria si Practica Penitenciara la Scoala Militara de Perfectionare si Pregatire.
.
Sincer din fire, domnia sa tine sa adauge in CV ca are un nivel ridicat de cunoştinte profesionale pe linie de resurse umane, formare profesională, siguranta detinerii şi regim penitenciar, capacitate de analiză şi sinteză, rapiditate în gândire (aici, cu toata bunavointa, trebuie sa va previn maestre ca exagerati grosolan) şi luarea deciziilor, capacitate de coordonare, rezistentă la efort... intelectual, abilităti de comunicare interpersonală, spirit de echipă, perseverentă, responsabilitate, spirit intuitiv etc, etc, etc.

Si daca dl. Spaiuc se lauda in CV-ul personal ca a facut armata, dl. Stan isi trece falos la calitati si... carnetul de conducere (facem pariu ca e luat la aia din Pitesti care le elibereaza pe bani si la analfabeti?!).

Asadar cu teoria stam exceptional, practica in schimb ne omoara. Pe noi, pe ei, colectionarii de diplome, ii va scoate la pensiile de exceptie sau ii va trimite de unde au venit, sa imparta adica dreptatea prin tribunalele patriei! Dreptatea aia romaneasca pentru care se uita europenii la noi cu atata neincredere!

PS. Doctorul Marin Dumitru a intrat pe aceasta cale in concediu... medical. Dupa atatea genoflexiuni si plecaciuni, cum nu mai este la prima tinerete, au inceput sa-l lase articulatiile. Ii uram insanatosire grabnica, asta daca concediul medical nu este doar un pretext sau o fuga de raspundere.
.
Cunoscandu-l insa ca pe un luptator neinfricat, ca pe un om integru, nu punem la indoiala nici suferinta si nici durerea de a fi nevoit sa se desparta fie si pentru zece zile, de locul de munca.

luni, 16 iunie 2008

Playback in justitie

Am tot încercat să găsesc un nume pentru modul în care se fac că-şi fac treaba mai marii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi Ministerului Justiţiei. Idea mi-a venit ascultând Paraziţii.
.
Playback poa' să facă şi o surdo - mută
.
Playback fac şefii ANP şi MJ. Sistemul justiţiei şi cel al penitenciarelor cântă o manea balcanică nereuşită, iar şefii noştri, mimează şi fac joc de scenă. Paraziţii descriu tot spectacolul.
Ce vezi pe scenă e limita decenţei
Aici se toarnă filmul 'Ziua incompeţentei'
Spuneţi că iubiţi publicul şi fanii
Dar de fapt iubiţi doar playback-ul şi banii
.
sursa: Paraziţii - Shoot Yourself, BestMusic
Se toarnă filmul "Ziua Incompetenţei"
.
Sistemul judiciar merge prost. Anti-corupţia a ajuns joc de glezne pentru presă şi Comisia Europeană. Procesele durează cu anii, şi poţi oricând să mori cu dreptatea în mână. Agenţia de Integritate a încremenit în proiect, iar marii corupţi îşi trag legi şi decizii de Curte Constituţională ca să scape.
.
Consiliul Superior al Magistraturii e condus de o ţaţă care se trezeşte exersându-şi coardele vocale în cuvântări opărite la adresa oricui îi arată cu degetu' probleme în propria-i ogradă. Justiţia plânge că este în criză de personal, dar vreo 400 de magistraţi sunt detaşaţi pe salarii babane la alte instituţii.
.
Ministerul Justiţiei face playback pe orice melodie. A mimat prost pe vremea lui Q-ariu cel mai prost 'textier' pe care l-a avut vreodată această instituţie. Acum mimează ceva mai bine şi are şanse să scoată o notă sau două care să fie pe placul Comisiei.
.
Criza financiară este imposibil de gestionat de către Tuleaşcă, cel care ar trebui să fie director general economic-administrativ la Ministerul Justiţiei. Instanţele se descurcă greu chiar şi cu plata pentru corespondenţă şi citaţii. Acordarea drepturilor restante este manevrată jmechereşte printr-un proiect de ordonanţă de urgenţă secretă.
.
Playback la ANP
.
Sistemul penitenciar se întâmlă să meargă şi mai prost. Şefii cu care au fost cadorisiţi temnicerii habar n-au pe ce lume trăiesc. Gheorghe Farfuridi Şpaiuc e la fel de incompetent ca defunctul Marius Iosif, dar măcar e liniştit, deşi spionează şi el cu sârg sindicatele. Playback cu magistraţi detaşaţi am mai văzut. Nu e prima dată.
.
Petre Cap Roşu Stan s-a remarcat în postura de măsluitor de concursuri pentru blonda lui Chiuari. A mai născut şi proiectul secret de ordonanţă care urmărea desfiinţarea oricărei opoziţii sindicale.
.
Marin Dumitru s-a tot dat mare manager până când s-a văzut că nu poate nici măcar asigura plata salariior şi acheltuielilor curente ale penitenciarelor. Prostiile comise în duet de Marin Dumitru şi Bogdan Costaş, aceşti Milli Vanilli ai puşcăriilor, riscă să blocheze activitatea penitenciarelor.
.
Brambureala înclină balanţa justiţiei
.
În public, problemele sunt negate mai mult sau mai puţin vehement. Scriitorii de comunicate se declară îngrijoraţi şi uimiţi de faptul că se mai întâmplă ca cineva să se inflameze.
Amice, la interviuri ne vorbiti de ambiţii, apariţii
Ne daţi definiţii până când o să incepeţi sa vă pierdeţi dinţii.
.
sursa: idem ante
Planuri măreţe sunt exprimate de şefii justiţiei sau cei ai penitenciarelor, dar rezultatele nu se văd deloc. Vinovaţii sunt rapid identificaţi în persoana cârcotaşilor care văd doar partea de 99% goală a paharului.
.
Închei cu o întrebare. Dacă Playback poa' să facă şi o surdo mută. De ce n-ar face şi doamna legată la ochi şi purtătoare de balanţă puţin playback? Doar suntem în România şi maneaua tre' să urle din difuzoarele guvernaţilor care se pregătesc de alegeri.
.
Link-uri utile: