Dacă vei avea curiozitatea să întrebi foşti lucrători DGPA care sunt motivele pentru care acest serviciu a ajuns în situaţia de a fi desfiinţat, vei avea surpriza să primeşti un răspuns unanim: motive politice. Din păcate chiar şi actualii lucrători DPCMP sunt convinşi de acest lucru.
De fapt, ce anume a dus la desfiinţarea DGPA?
În realitate, Direcţia Generală pentru Protecţie şi Anticorupţie a fost desfiinţată pentru că:
desfăşura activităţi care excedau limitele cadrului legal;
slaba calitate a lucrătorilor şi implicarea acestora în activităţi care depăşeau, de multe ori, zona "gri" a legii devenise un lucru binecunoscut;
activitatea desfăşurată era caracterizată de o tendinţă clară de auto-izolare şi promovare a unei imagini de elitism, nesusţinută în realitate de eficienţa care ar fi trebuit să justifice această imagine;
recrutarea personalului se făcea după criterii ştiute numai de ei;
transparenţa activităţilor derulate nici măcar nu era luată în calcul, deşi legea o impunea;
lipsa de eficienţă în îndeplinirea obligaţiilor legale devenise un fapt de notorietate. De acelaşi statut se bucura şi eficienţa deosebită în desfăşurarea activităţilor ilegale care aveau drept scop "rotunjirea" buzunarului propriu.
Ce s-a întâmplat după desfiinţare
După cum am arătat, desfiinţarea DGPA a fost motivată nu de inutilitatea existenţei unei structuri care să se ocupe de prevenirea criminalităţii, ci de modul în care şefii, şi nu numai, înţelegeau să se folosească de statutul pe care îl conferea apartenenţa la o astfel de structură.
Astfel, în mod natural, a apărut o structură nouă, cu atribuţii clarificate, oameni noi şi şefi care ar fi trebuit să vegheze ca prevenirea criminalităţii să slujească interesul legitim al societăţii şi nicidecum interesul meschin al vreunui vremelnic potențat politic.
Perioada de început a fost caracterizată de mult entuziasm, suport acordat de toate departamentele ANP, ba chiar organizarea unui concurs public pentru ocuparea posturilor nou înfiinţate.
Vremuri noi, şef vechi, obiceiuri vechi
Lucrurile păreau să meargă bine când ... cine credeţi că "a descălecat" în funcţia de şef al noii structuri? Păi nimeni altul decât Doru Dobocan, fostul şef care păstorise destinele DGPA în perioada premergătoare desfiinţării.
Odată ajuns în postul dorit, vechiul şef "a simţit" o lipsă acută a specialiştilor. Şi pentru că mulţi din foştii lucrători DGPA fie nu au promovat testarea psihologică, fie nu au reuşit să convingă comisia de examinare de calităţile lor excepţionale, fie pur şi simplu nu au catadicsit să "se umilească" înscriindu-se la concurs, a recurs la "şmecheria" care se numeşte detaşare sau transfer. Şi astfel, încet, încet schema a început să fie completată cu profesionişti certificaţi de apartenenţa la vechea structură.
Şef nou, obiceiuri vechi, practici şi mai vechi
La numai câteva luni de la "descălecare", procurorul Doru Dobocan a început din nou să "sară peste cal". Şi uite aşa, cel care se lăuda că poate influenţa orice, mai puţin timpul probabil, a ajuns să fie "debarcat". Probabil din cauza direcţiei vântului.
Locul vacant a fost ocupat imediat, evident tot fără concurs, de un alt fost şef mai micuţ din perioada DGPA: Tiberiu Ungureanu. Părea a fi un tânăr capabil, dornic să-şi pună eventuala experienţă în slujba ANP. Din nou speranţe, din nou sprijin şi ... din nou dezamăgiri.
Domnul Ungureanu a continuat linia directoare trasată de Doru Dobocan. În scurt timp, a devenit evident faptul că Prevenirea Criminalităţii este mai puţin în slujba ANP şi mai mult în slujba
conducerii ANP. Desigur, e un fel a spune! În realitatea începe să fie, din ce în ce, mai mult în slujba propriului interes. Încet, încet au început să apară şi primele scenarii apocaliptice. Încet, încet cvasi-totalitatea lucrătorilor din sistemul penitenciar, mai puţin şefii evident, încep să devină duşmanii sistemului.
Încet, încet au început să apară şi primele derapaje de la legalitate. Încet, încet s-a revenit la metodologia de lucru specifică unor timpuri mai "bune".
Încet, încet lucrătorii care au fost angajaţi în urma concursului au început să plece. Încet, încet au început să apară figuri noi dar totuşi vechi. Mai o detaşare, mai un transfer. Ce contează că nu există criterii clare pentru transfer? Cui îi pasă că instituţia transferului este reglementată destul de strict? Dacă interesele o cer, te mai împiedici de o amărâtă de lege?
Încet, încet funcţionarilor publici care sunt încadraţi la DPCMP a început să le fie indusă ideea de superioritate, de elitism. Ar fi jenant ca domnului de la Prevenire să i se facă, la intrarea în unitate, acelaşi control la care sunt supuşi ceilalţi funcţionari. Cum adică să verifice cineva geanta în care îşi cară pacheţelul cu mâncare la muncă? La popotă, casierie sau intrare să se amestece cumva cu prostimea? Nu se poate. Ar fi sub demnitatea lui!
Încet, încet lucrătorilor DPCMP li se insuflă ideea că sunt angajaţi ai DPCMP şi nu ai ANP. Se ignoră faptul că Prevenirea Criminalităţii nu este stat în stat. Că nimic nu-i ridică deasupra pazei, logisticii, medicalului, resurselor umane sau oricărei alte direcţii sau serviciu din cadrul ANP.
Şi uite aşa, încet, încet DPCMP începe să se "aşeze" în şablonul care a dus la desfiinţarea DGPA.
Mai nou, DPCMP şi-a înfiinţat un post de ofiţer informatician în cadrul propriei scheme de organizare. Nu înţeleg, DPCMP se ocupă de Prevenirea Criminalităţii sau de Informatică? Eu ştiam că exista o direcţie în cadrul ANP care deservea, din punct de vedere informatic, toate celelalte departamente! Cum a apărut postul acesta? A început, ca la nivelul DPCMP, să se contureze un nucleu de Resurse Umane? Vom asista în curând la apariţia unui post specific financiarului, logisticii sau... medicalului?
Rămâne de văzut. Până una, alta...
Şefii Direcţiei pentru Prevenirea Criminalităţii în Mediul Penitenciar lucrează
Dar îmi este teamă că au început să sape tocmai mormântul Direcţiei recent înfiinţate. Păcat de oamenii care pun suflet, păcat de speranţele şi încrederea cu care au fost investiţi. Dar ei ştiu cel mai bine. Întotdeauna ei ştiu cel mai bine. Întotdeauna adevărul le aparţine. Ei nu se înşeală niciodată. Doar deseori... Păcat!
P.S.: Se pare că domnului Romeo Vasiliu i-a fost retrasă susţinerea de care se bucura din partea conducerii DPCMP. Una din două: ori nu mai au nevoie de serviciile dânsului, ori s-au convins de adevărul celor scrise pe blog despre acesta. Sincer, mă mir că, unor atât de fini cunoscători ai naturii umane, le-a luat atât de mult timp.
Oricum, până una, alta, domnul şef al DETI a mai făcut o dată dovada profesionalismului şi înaltei pregătiri pe care o posedă: angajaţii ANP au stat şi au privit nedumeriţi mesajul de eroare "Fonduri insuficiente" pe care bancomatul se încăpăţâna să-l afişeze în ziua de salariu. A fost bancomatul defect? Nici vorbă! Doar că Romeo Vasiliu a fost depăşit de "complexitatea" operaţiunilor necesare adaptării programului de salarizare la legislaţia curentă.
Şi dacă tot a venit vorba de Romeo Vasiliu, trebuie să vă spun că se pare că nu a lucrat singur la opera de "scormonire" a calculatoarelor şi corespondenţei angajaţilor ANP. Astfel se ridică şi ceaţa care învăluia aparenta incompatibilitate între incompetenţă şi cunoştinţele necesare derulării unor astfel de activităţi. Dar despre asta într-un articol viitor.
Concret, Comisia de Concurs a fost acuzată:
