Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

Se afișează postările cu eticheta Stan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Stan. Afișați toate postările

joi, 10 iulie 2008

Resursele umane - daca nu ar fi, sistemul ar fi minunat

Azi continuăm prezentarea Planului de măsuri pentru eficientizarea sistemului penitenciar 2008 - 2009 cu secţiunea problemelor de resurse umane.
.
Lipsa de personal şi accesul discreţionar la funcţiile de conducere
.
Înainte, însă, am un scurt comentariu. Mai degrabă o părere personală, discutabilă cred. Şi noi şi dumneavoastră am insistat, atunci cand am scris despre resursele umane, pe două probleme:
  • lipsa de personal şi
  • accesul discriminatoriu la funcţiile de conducere.
Ne-a fost după aceea uşor să explicăm, cauzal, evenimente recente şi starea sistemului penitenciar:
  • detaşări, transferuri abuzive
  • stimulente financiare acordate discreţionar
  • prost management
  • slabe rezultate ale serviciilor de intervenţie psihosocială
  • supraîncărcarea cu sarcini a personalului existent
  • etc.

Resursele umane principala problemă a sistemului penitenciar

Am depersonalizat adesea, deci, cauzele ineficienţei sistemului penitenciar definindu-le drept lipsă a ceva a (nu avem psihologi, nu avem agenţi, nu avem...), sau am personalizat excesiv, definindu-le ca un preaplin care ne sufoca cu manifestarea zilnică a incompetenţei (prea mult Iosif, prea mult Stan, prea mult...). Urgenţa momentului şi disperarea ne justificau pe deplin interpretarea.
.
Acum, însă, cand am ramas noi (şi nişte şpaiuci, e adevărat), aş aborda lucrurile şi din altă perspectivă. Consider în continuare că resursele umane sunt principala problemă a sistemului penitenciar. Dar nu în principal din cauza deficitului numeric. Şi nu exclusiv din cauza unor şefi incompetenţi paraşutaţi în funcţii de conducere pe aiurea criterii.
.
Cred că principala problemă a resurselor umane în sistemul penitenciar este chiar resursa umană existentă. Mai exact, calitatea umană sau profesională a multora dintre noi. Poate a celor mai mulţi. Inclusiv a autorilor acestui blog. De ce nu?
.
Dar o să mai revenim asupra acestui subiect spinos şi insultător pentru fiecare dintre noi. Pentru că dacă am dreptate, avem o problemă căreia nu-i văd o rezolvare într-un orizont de timp previzibil.
.
Să ne întoarcem însă la problemele identificate de Ministerul Justiţiei în legătură cu resursele umane în sistemul penitenciar:
.
1. Disfuncţionalităţi evidente în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor de conducere cu caracter temporar / 2. Funcţii de conducere vacante/ocupate cu împuternicire / 7. Sistem de delegări/transferuri/avansări interpretabil / 9. Condiţii discriminatorii cu privire la accesul în funcţiile de conducere în sistem/diferenţe tratament personal contractual vs. funcţionari publici cu statut special
.
Am grupat aceste probleme, aşa cum sunt definite ele în Planul de măsuri, pentru că, în cele din urmă, sunt unul şi acelaşi drac. Evidenţa de care se face vorbire a fost, însă, o revelaţie tarzie pentru minister.
.
Realitatea este plină de exemple. Începand de la modul de numire a magistraţilor în funcţii de conducere, trecand prin felul în care sunt ocupate funcţiile de conducere în cadrul direcţiilor din ANP unde, după cunoştinţa mea, niciun şef nu şi-a ocupat postul prin concurs, sau din serviciile din penitenciare, şi ajungand la realitatea tristă a doar 9 penitenciare conduse legitim de directori care au participat la o competiţie (nu e o metoda infailibila - vezi Arad -, dar oricum un pas înainte), da, este o evidenţă.
.
Problemele sunt perfect reale, dar greu reversibile. Starea disperată în care se află sistemul nu cred că va da răgaz pentru schimbarea acestor practici. Momentul presupune măsuri urgente.
.
Însă, în acelaşi timp, dacă ar fi să condesăm toate aceste 4 probleme în una singură, aş putea spune că avem de a face cu o problemă de integritate. La nivel de minister şi de ANP, deopotrivă. Tot ce are caracter interpretabil sau disfuncţional în legătură cu posturi de conducere sau delegări şi transferuri are legătură directă şi imediată cu banii. Şi atât. Nu cu profesionalismul, şi cu atât mai puţin cu procese concurenţiale.
.
Vestea bună este că, formal, toate aceste probleme pot fi rezolvate la nivel normativ. Rămane, cum am spus, scepticismul că acest lucru se va întampla dată fiind amploarea problemei şi efectele deja produse. Iar prima dovadă este accesul restrictiv la concursul de director general al ANP care ne bate la uşă.

Dacă, prin absurd, aş putea înţelege necesitatea restricţionării ariei de selectare la oamenii din sistem invocand cerinta unui profesionist in materie, devine de neinteles ce cauta pe langa acestia si magistraţii. De ce nu contabilii? Sau psihologii, care ar putea fi mult mai indreptatiti? Din punctul meu de vedere, restrictionarea accesului la consurs nu este un inceput bun. Şi de altfel intăreşte problema sesizată la punctul 9, contrazicand flagrant dorinta clamată în Planul de măsuri de a o rezolva.
.
3. Procent ridicat funcţii vacante în întreg sistemul (aprox. 20%)
.
Irlanda: 1 angajat / 0,96 deţinuţi
Olanda: 1 angajat / 1,15 deţinuţi
Cehia: 1 angajat / 1,78 deţinuţi
Franţa: 1 angajat / 2 deţinuţi
România: 1 angajat / 2,94 deţinuţi
.
No comment, domnilor Iosif şi Stan! Într-o perioadă echivalentă mandatului dumneavoastră au fost ocupate 1600 de posturi. Din aprilie 2007 şi pană astăzi au fost ocupate 0 posturi.
.
4. Prevederi echivoce în statutul funcţionarilor publici cu statut special

Legea 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a însemnat, cel puţin teoretic, demilitarizarea sistemului penitenciar. Acest statut a fost modificat prin OUG 47/ 2006 şi OUG 4/2008. S-a mai încercat promovarea altei OUG.
.
Din păcate însă Statutul funcţionarilor din penitenciare a devenit, prin aceste modificări, un act normativ eterogen, instabil şi ineficient. Prevederi normative din diverse sisteme sunt preluate fără a fi armonizate, modificările sunt exagerat de frecvente şi nu întotdeauna obiectiv justificate, iar soluţiile normative alese nu sunt întodeauna cele mai bune.
.
5. Neimplementarea acordului colectiv privind sarcinile de serviciu
.
A fost semnat pe 12 iunie. Nu inteleg de ce trebuie introdusă într-un Plan de masuri aceasta problemă. Depinde exclusiv de voinţa oamenilor de a-şi face treaba pentru care sunt plătiţi. Altfel, eu propun un alt Plan de Actiune in care sa ne propunem sa implementam prezentul Plan de măsuri, astfel încat să implementăm acordul colectiv. Absurd, nu?
.
6. Contractul colectiv de muncă la nivelul ANP
.
Nu a fost semnat. Cei câteva sute de angajaţi pe bază de contract ai sistemului penitenciar încă aşteaptă modificarea unor prevederi legale care să permită asigurarea unui nivel de motivare similar funcţionarilor publici.
.
8. Inexistenţa unei strategii de formare profesională pentru personalul ANP
.
Eh, aici avem o mare problemă. Nu cu propunerea în sine de a face o astfel de strategie. Foarte lăudabil de altfel. Ci cu neseriozitatea abordării. În Planul de măsuri este prevăzut ca termen limită pentru conceperea strategiei decembrie 2008.
.
Acum, luând la întamplare intervenţia psihosocială, am cateva întrebări:
  1. care sunt obiectivele direcţiei de intervenţie psihosocială pentru următorii 4 ani?
  2. care sunt ţintele propuse în legătură cu rata recidivei pentru următorii ani?
  3. care sunt grupurile cele mai vulnerabile la recidivă (procentual, după sex, varstă, educaţie, profesie etc)?
  4. care sunt programele pilot implementate, unde şi care au avut succes?
  5. cum arată piaţa forţei de muncă în regiunile adiacente penitenciarelor, care sunt meseriile cele mai căutate, care e profilul profesional prin care foştii deţinuţi îşi găsesc cel mai uşor de lucru?
  6. care este necesarul de personal al serviciilor de intervenţie psihosocială, luand în considerare răspunsurile la întrebările de mai sus (aş dori defalcat: număr de psihologi, educatori, traineri în diferite meserii etc)?
  7. care e situaţia colaborării cu ONG-urile şi care sunt resursele umane şi de expertiză pe care ei le pun la dispoziţie?
  8. care e stadiul conceperii şi redactării unui nou manual de programe obligatorii centralizate de reinserţie socială?
  9. există programe dezvoltate la nivel local? Câte şi care au succes?
  10. care sunt indicatorii folosiţi în toate cele de mai sus?
  11. şi o ultimă întrebare: Cat timp vă ia să faceţi o strategie de formare profesională pentru angajaţii serviciilor de intervenţie psihosocială luând în considerare toate cele de mai sus?

duminică, 18 mai 2008

Când vom vedea măsuri concrete din partea ministrului justiţiei?

Recunosc că sunt dintre cei s-au bucurat la auzul veştii că un ministru tânăr, cu realizări profesionale (şi nu un oarecare magistrat eşuat in proiect, aşa cum se întâmplă cu majoritatea celor care intră în sistemul penitenciar) a fost numit la conducerea Ministerului Justiţiei. Satisfacţia aceasta a fost pusă la grea încercare în perioada următoare, când părea că dl. ministru nu înţelege sau e îmbrobodit de omniprezenţi şi omnipotenţi secretari de stat, consilieri personali şi aiurea directori.

Tăcerea dinspre minister nu prevestea nimic altceva decât muşamalizarea unor abuzuri incredibile. Au venit apoi, inexplicabile pentru mai toată lumea, prelungirile în scaun ale domnilor Marin şi Stan. Ultimul dintre aceştia, un măsluitor cu state vechi, condus doar de setea de acumulări materiale (apropos a verificat cineva cum au fost răsplătite transferurile şi detaşările din ultimele luni?), de setea de răzbunare personală şi mai ales a distinsei soţii (cocoţată în funcţia de şef serviciu, după ce la încercarea anterioară dl. Stan a fost sancţionat prin debarcarea la spitalul Jilava).

Încetarea detaşării lui Marius Iosif mi-a redat nu doar speranţa că există justiţie, dar m-a făcut să cred că sistemul acesta mai are o şansă de a se reforma de-adevăratelea. Îmi pare rău că dl. ministru că nu a putut fi martor la uşurarea, comentariile şi multumirea a peste 200 de oameni, dintre care unii chemaţi cu forţa să-i omagieze plecarea. Vă asigur, cu mâna pe inimă, că nu s-a auzit nici un oftat, nici un regret, poate doar roşeala dlui. Stan să fi fost un semn. Prin cine îşi mai face el maşinaţiunile de doi bani? Ar fi meritat sa vedeti cum domnul Iosif n-a reusit nici macar sa plece fără sa arunce cu noroi în cei care au supravietuit eforturilor lui disperate de a-i mazili. Dar despre asta în curand.

1. Aştept ziua în care, în ciuda numeroaselor probleme, ministrul justiţiei va veni la ANP şi va discuta cu oamenii. Suntem o instituţie mică, prea mică pentru problemele justiţiei, dar care are 13.000 de angajaţi şi gestionează viaţa a aprox. 30.000 de deţinuţi.

2. Aştept o evaluare obiectivă a echipei manageriale care a distrus tot ce i-a căzut în mâini - desfiinţând compartimente, anulând strategii care ar fi putut fi repere în evoluţia ulterioară, hăituind pe cei care pur şi simplu făceau comentarii incomode, acordandu-şi prime uriaşe (câţiva dintre noi ştiu cum arătau ameninţările dlui. Iosif că vom fi trimişi în oraşe cu numele din două cuvinte, că ne va aranja el, că ne va monta camere video în birouri, că ne va urmări până în pânzele albe fiindcă are susţinere…)

3. Aştept o decizie prin care să fie retrase primele fabuloase însuşite din prima zi de lucru în ANP şi mai ales o verificare a criteriilor după care au fost acordate acestea.

4. Aştept o verificare a sumelor care sunt cheltuite, pentru nimicuri precum redecorări lunare care să satisfacă pretenţiile megalomanice ale domnului Iosif, în condiţiile în care în birouri angajaţii stau ca sardelele si nu au nici macar jaluzele care sa-i apere de caldura.

5. Aştept ca ministrul justiţiei să facă o vizită într-un penitenciar pentru a vedea condiţiile de detenţie şi de muncă.
Aştept o evaluare a obiectivelor ANP pe anul acesta (deşi mă îndoiesc că ele apar scrise pe undeva), a modului in care ele sunt duse la indeplinire.

6. Aştept o cântărire a activităţii actualilor şefi de direcţii aduşi de dl. Iosif pentru a-şi face propria echipă, dintr-o iscălitură de pix.

7. Aştept o evaluare activităţii secretarului de stat (deşi e an electoral) sub oblăduirea şi sub semnătura căruia s-au făcut atâtea abuzuri, căci aşa cum somnul raţiunii naşte monştri, tot aşa, doar sprijinul direct al celor direct răspunzători de activitatea ANP a dus la apariţia unui închipuit precum Marius Iosif (apropos dle. fost director, brandurile nu aduc nici caracter, nici distincţie şi cu atât mai puţin profesionalism).

***

Probabil că aceste aşteptări, vor părea numeroase şi deplasate, dar aşa înţeleg menirea unui ministru, pe lângă atribuţiile clasice. Adică sper, ca prin deciziile ministrului justiţiei să fie adusă moralitatea într-o lume asupra căreia vremelnicii conducători s-au aplecat doar pentru a-şi umple buzunarele şi satisface orgoliile.

duminică, 6 aprilie 2008

ODĂ II

Tot lui Marius Iosif
Onoare muncii, domnule Iosif, si pacea fie cu dumneavoastra, excelenta. Sper sa fi avut o noapte cu somnul lin care sa va readuca in mijlocul nostru cu binecunoscutul zimbet pe buze. Sincer avem din ce in ce mai mare nevoie de incurajarea asta, iar dumneavoastra binevoiti sa zimbiti din ce in ce mai rar si asta pur si simplu a inceput sa va uriteasca.

Dar vai, nu, cosmarul pare sa nu se mai sfirseasca, monstrii va tortureaza existenta si practic tot ce construiti cu multa truda ziua se naruie noaptea.
Ori invers, in orice caz rezultatul este acelasi. Desi intentia a fost laudabila nu se intrezareste nimic, nimic, si poporul, ingrat dupa cum cunoasteti, incepe sa se nelinisteasca.

Luat asa individ cu individ poporul nu e periculos, excelenta, se ia cu treaba, cu rata la banca, la masina. Poporul a fost invatat sa indure, sa asculte comanda, dar daca se nelinisteste, daca mai ales se aduna, sa stiti ca asta e semn rau si ma rog zeilor sa nu fiti pus niciodata in situatia de a da socoteala in piata publica!

Ştiu excelenţă. E greu, e foarte greu. Biroul regal n-a fost inaugurat la vreme, v-ati facut de ocara in fata maritilor invitati, nenorocitii au facut treaba de mintuiala, chiar acolo in spatele transperantelor personalizate ochiul drept (la stingul aveti un defect) al excelentei voastre a descoperit o pata, parchetul personalizat scirtiie din toate incheieturile iar (peste asta nici eu n-as fi trecut!) mocheta personalizata nu contine toate elementele stemei regale.

Stiu, excelenta. E greu. Teoretic si eu sunt de acord ca mocheta ar fi trebuit sa aiba tesut cu fire de aur in mijlocul medalionului chipul dumneavoastra dar pe unde sa calce supusii cind sunt chemati sa dea socoteala sau sa li se taie capetele (plus ca singele pateaza)?!

Stiu, excelenta. E greu. E undeva o scurgere de informatii, gurile rele sustin ca informatiile se strecoara insa pe sub usi ori prin gaura cheii (eu va sfatuiesc sa nu dati drumul la aerul conditionat sub nicio forma, stiu caz sigur de scurgere de informatii masiva pe calea aerului si nu m-as baza foarte tare nici pe siguranta peretilor).

In orice caz parerea mea sincera este ca-i chinuiti degeaba pe robii de la financiar si oricit i-ati arde cu fierul rosu, oricit i-ar trage pe roata trupa de comando (apropo, vedeti ca salopeta si cagula domnului Stan a cam intrat la apa!) ma tem ca n-o sa stoarceti nimic multumitor de la ei (plus ca omul de durere sau de frica poate sa spuna tot felul de minciuni).

Pentru ca e greu, excelenta, e foarte greu. Teoretic toti dusmanii va sunt anihilati, practic insa lista aia neagra, aia initiala cu care era sa-i scoateti din neatentie ochii domnului Stan, se tot lungeste si se tot lungeste si ati ajuns pina la urma sa traiti asa haituit, sa nu va mai puteti odihni noaptea, sa nu va mai priasca bucatele, sa nu va mai puteti bucura nici macar de surisurile inocente ale dragalaselor purtatoare de roze care va asteapta dimineata in capul scarilor cu cosurile doldora de petale.

Stiu, excelenta. Asta a fost problema tuturor marilor conducatori, dar dupa cum cunoasteti pina la urma si pe maritul Cezar l-a tradat nenorocitul de Brutus si daca tot veni vorba de tradare poate ar trebui sa luati in calcul si varianta asta.

Incercati sa rememorati reactiile si grimasele generalilor dumneavoastra, excelenta, treceti in revista momentele de criza ori dimpotriva momentele de glorie, sunteti dumneavoastra atit de sigur ca ei, acesti Spaiuci, acesti Stani, acesti Marini basca mercenarii din dotare ai sistemului penitenciar romanesc v-au sfatuit cu dragoste si intelepciune, ca mai ales v-au fost ei cu adevarat, dar cu adevarat devotati pina la capat, pina la sacrificiul suprem?!

Aveti dumneavoastra atita incredere incit sa bagati mina in foc ca n-au tradat ei interesele comune, ca n-au pingarit ei idealurile marete ale excelentei voastre, ca n-au comentat sau sabotat ei decretele regale?!

Excelenta, ginditi-va, mai ginditi-va, natura omului e atit de perversa, altfel nu s-ar fi nascut zicerile ancestrale gen: "Fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singur" sau "Frate, frate dar brinza e pe bani!" si mai ales celebrul "Fa-te frate cu Dracul pina treci puntea!"

E greu, e foarte greu, excelenta. In cazuri din astea eu n-as avea incredere nici in mama care m-a facut, si nu ca va suspectez de naivitate dar in virtutea respectului sincer pe care vi-l port (sa nu uitam admiratia!) eu m-as uita mai atent si mai de aproape la gasca asta de laudatori care daca totusi va induce in eroare?!

P.S. Cum se vede treaba ca de la o vreme zeii va sunt cam potrivnici, incercati cu niste sacrificii mai dureroase, excelenta, poate e timpul sa-i mai decapitati si pe la cei dragi, pe la cei mai apropiati. Si sa nu va para rau, ginditi-va ca scopul scuza mijloacele (din nefericire asta e valabil si in sens invers).
Si daca nici asa nu puteti opri toate, dar toate scurgerile de informatii, nu uitati ca aveti la indemina varianta de avarie, aia in care ii decapitati pe toti si ramineti sa domniti singur, excelenta; o sa fie mai greu ca nu sunteti obisnuit cu munca dar cel putin veti avea garantia ca nu va mai transpira niciodata nimic (si sper ca n-aveti obiceiul sa vorbiti noaptea prin somn!)

P.S.S. Proverbul cu cine sapa groapa altuia il pastrez pentru la sfirsit!

Pa, excelenta!