Înainte, însă, am un scurt comentariu. Mai degrabă o părere personală, discutabilă cred. Şi noi şi dumneavoastră am insistat, atunci cand am scris despre resursele umane, pe două probleme:- lipsa de personal şi
- accesul discriminatoriu la funcţiile de conducere.
- detaşări, transferuri abuzive
- stimulente financiare acordate discreţionar
- prost management
- slabe rezultate ale serviciilor de intervenţie psihosocială
- supraîncărcarea cu sarcini a personalului existent
- etc.
Resursele umane principala problemă a sistemului penitenciar
Acum, însă, cand am ramas noi (şi nişte şpaiuci, e adevărat), aş aborda lucrurile şi din altă perspectivă. Consider în continuare că resursele umane sunt principala problemă a sistemului penitenciar. Dar nu în principal din cauza deficitului numeric. Şi nu exclusiv din cauza unor şefi incompetenţi paraşutaţi în funcţii de conducere pe aiurea criterii.
Dar o să mai revenim asupra acestui subiect spinos şi insultător pentru fiecare dintre noi. Pentru că dacă am dreptate, avem o problemă căreia nu-i văd o rezolvare într-un orizont de timp previzibil.
.
1. Disfuncţionalităţi evidente în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor de conducere cu caracter temporar / 2. Funcţii de conducere vacante/ocupate cu împuternicire / 7. Sistem de delegări/transferuri/avansări interpretabil / 9. Condiţii discriminatorii cu privire la accesul în funcţiile de conducere în sistem/diferenţe tratament personal contractual vs. funcţionari publici cu statut special
.
Am grupat aceste probleme, aşa cum sunt definite ele în Planul de măsuri, pentru că, în cele din urmă, sunt unul şi acelaşi drac. Evidenţa de care se face vorbire a fost, însă, o revelaţie tarzie pentru minister.Realitatea este plină de exemple. Începand de la modul de numire a magistraţilor în funcţii de conducere, trecand prin felul în care sunt ocupate funcţiile de conducere în cadrul direcţiilor din ANP unde, după cunoştinţa mea, niciun şef nu şi-a ocupat postul prin concurs, sau din serviciile din penitenciare, şi ajungand la realitatea tristă a doar 9 penitenciare conduse legitim de directori care au participat la o competiţie (nu e o metoda infailibila - vezi Arad -, dar oricum un pas înainte), da, este o evidenţă.
Problemele sunt perfect reale, dar greu reversibile. Starea disperată în care se află sistemul nu cred că va da răgaz pentru schimbarea acestor practici. Momentul presupune măsuri urgente.
Însă, în acelaşi timp, dacă ar fi să condesăm toate aceste 4 probleme în una singură, aş putea spune că avem de a face cu o problemă de integritate. La nivel de minister şi de ANP, deopotrivă. Tot ce are caracter interpretabil sau disfuncţional în legătură cu posturi de conducere sau delegări şi transferuri are legătură directă şi imediată cu banii. Şi atât. Nu cu profesionalismul, şi cu atât mai puţin cu procese concurenţiale.
Vestea bună este că, formal, toate aceste probleme pot fi rezolvate la nivel normativ. Rămane, cum am spus, scepticismul că acest lucru se va întampla dată fiind amploarea problemei şi efectele deja produse. Iar prima dovadă este accesul restrictiv la concursul de director general al ANP care ne bate la uşă.
Dacă, prin absurd, aş putea înţelege necesitatea restricţionării ariei de selectare la oamenii din sistem invocand cerinta unui profesionist in materie, devine de neinteles ce cauta pe langa acestia si magistraţii. De ce nu contabilii? Sau psihologii, care ar putea fi mult mai indreptatiti? Din punctul meu de vedere, restrictionarea accesului la consurs nu este un inceput bun. Şi de altfel intăreşte problema sesizată la punctul 9, contrazicand flagrant dorinta clamată în Planul de măsuri de a o rezolva..
Irlanda: 1 angajat / 0,96 deţinuţi
Olanda: 1 angajat / 1,15 deţinuţi
Cehia: 1 angajat / 1,78 deţinuţi
Franţa: 1 angajat / 2 deţinuţi
România: 1 angajat / 2,94 deţinuţi
No comment, domnilor Iosif şi Stan! Într-o perioadă echivalentă mandatului dumneavoastră au fost ocupate 1600 de posturi. Din aprilie 2007 şi pană astăzi au fost ocupate 0 posturi.
.
4. Prevederi echivoce în statutul funcţionarilor publici cu statut special
Legea 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a însemnat, cel puţin teoretic, demilitarizarea sistemului penitenciar. Acest statut a fost modificat prin OUG 47/ 2006 şi OUG 4/2008. S-a mai încercat promovarea altei OUG.
Din păcate însă Statutul funcţionarilor din penitenciare a devenit, prin aceste modificări, un act normativ eterogen, instabil şi ineficient. Prevederi normative din diverse sisteme sunt preluate fără a fi armonizate, modificările sunt exagerat de frecvente şi nu întotdeauna obiectiv justificate, iar soluţiile normative alese nu sunt întodeauna cele mai bune.
5. Neimplementarea acordului colectiv privind sarcinile de serviciu
A fost semnat pe 12 iunie. Nu inteleg de ce trebuie introdusă într-un Plan de masuri aceasta problemă. Depinde exclusiv de voinţa oamenilor de a-şi face treaba pentru care sunt plătiţi. Altfel, eu propun un alt Plan de Actiune in care sa ne propunem sa implementam prezentul Plan de măsuri, astfel încat să implementăm acordul colectiv. Absurd, nu?
6. Contractul colectiv de muncă la nivelul ANP
8. Inexistenţa unei strategii de formare profesională pentru personalul ANP
Eh, aici avem o mare problemă. Nu cu propunerea în sine de a face o astfel de strategie. Foarte lăudabil de altfel. Ci cu neseriozitatea abordării. În Planul de măsuri este prevăzut ca termen limită pentru conceperea strategiei decembrie 2008.
- care sunt ţintele propuse în legătură cu rata recidivei pentru următorii ani?
- care sunt grupurile cele mai vulnerabile la recidivă (procentual, după sex, varstă, educaţie, profesie etc)?
- care sunt programele pilot implementate, unde şi care au avut succes?
- cum arată piaţa forţei de muncă în regiunile adiacente penitenciarelor, care sunt meseriile cele mai căutate, care e profilul profesional prin care foştii deţinuţi îşi găsesc cel mai uşor de lucru?
- care este necesarul de personal al serviciilor de intervenţie psihosocială, luand în considerare răspunsurile la întrebările de mai sus (aş dori defalcat: număr de psihologi, educatori, traineri în diferite meserii etc)?
- care e situaţia colaborării cu ONG-urile şi care sunt resursele umane şi de expertiză pe care ei le pun la dispoziţie?
- care e stadiul conceperii şi redactării unui nou manual de programe obligatorii centralizate de reinserţie socială?
- există programe dezvoltate la nivel local? Câte şi care au succes?
- care sunt indicatorii folosiţi în toate cele de mai sus?
- şi o ultimă întrebare: Cat timp vă ia să faceţi o strategie de formare profesională pentru angajaţii serviciilor de intervenţie psihosocială luând în considerare toate cele de mai sus?


