Apel către lichele - varianta penitenciareză

Am primit de la un anonim un apel către lichele, în variantă penitenciareză. Cum ne-a plăcut ideea, l-am mutat pe prima pagină a acestui blog.
Citindu-l, mă gândeam că tare naivi am fi să credem că licheaua se simte lichea, că are mustrări de conştiinţă în caz că se simte lichea, şi că se va schimba în caz că are mustrări de conştiinţă. Cred că mai degrabă un astfel de apel ni se adresează nouă, celor care încercăm să nu devenim lichele. Este o învăţătură despre cum să nu fim şi despre cum trebuie să luăm atitudine.

"Apel către lichele
- variantă adaptată la sistemul penitenciar românesc -

Prefaţă
Sistemul penitenciar românesc venea, după 1990, dintr-un spaţiu istoric ce îl izolase aproape total de restul societăţii. În el domneau teroarea, cruzimea, minciuna şi promiscuitatea. Valorile dominante - rămase valabile până în ziua de astăzi - erau frica, neîncrederea, duplicitatea, egoismul, laşitatea, obedienţa. Mediul în sistemul penitenciar continuă să rămână unul sărăcit şi degradat moral.

Această variantă quasi-parafrazată vine ca un strigăt de ajutor sub febra urgenţei de a evacua trecutul şi prezentul, ameninţaţi de posibilitatea că ar putea continua şi în viitor.

Apel către lichele este, deopotrivă, un avertisment la adresa lichelelor dar şi un manifest adresat majorităţii lucrătorilor oneşti din sistem aproape învinsă de prima categorie.

În concepţia noastră, lichelele din sistemul penitenciar românesc vin de dinainte de 1989, găsindu-şi, pe parcurs, noi adepţi dintre tinerii cu vocaţie de lichelism. Au fost obişnuiţi să trăiască în promiscuitate pe vremea comunismului şi-şi continuă stilul de viaţă, ajutaţi de imobilismul inexplicabil al majorităţii. Sunt o adevărată piedică în reformarea sistemului şi cu toate acestea sunt promovaţi de aleşii noştri într-un ritm şocant.
În loc să se retragă dintre noi cu o urmă de sfială în priviri, se încăpăţânează să rămână, convinşi fiind că nu ne putem dispensa de expertiza lor inestimabilă. Ne fac viaţa grea ducând până la rang de normalitate mizerii de genul injuriilor, abuzurilor, hărţuirilor morale la locul de muncă, bunului plac, furtului etc. Iar noi suportăm toate acestea precum o turmă de oi imbecile.

Acest apel către lichele se vrea a fi şi un semnal de alarmă pentru clasa politică, ministeriabilii din justiţie, societatea civilă şi mass-media. Doar cu sprijinul lor se mai poate reforma acest sistem, eliminând lichelele din sistem atâta cât să putem fi resuscitaţi.

Apel către lichele

Sunteţi puţini în mijlocul nostru de vreme ce încă mai supravieţuim şi totuşi mulţi din moment ce sistemul respiră cu ajutorul aparatelor artificiale.

Vouă, ăstora mulţi-puţini, vă adresăm următoarea chemare:
- nu mai strângeţi o vreme, bărbăteşte, mâna colegilor voştri şi nu-i mai priviţi senini în ochi. Lăsaţi să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră şi fiţi o vreme stingheri;
- renunţaţi la funcţii şi la posturi călduţe şi lăsaţi-i pe cei cu adevărat merituoşi, dedicaţi meseriei, să acceadă la ele;
- nu mai ridicaţi glasul decât pentru o scurtă căinţă;
- nu mai folosiţi o vreme cuvintele cinste, integritate, onestitate, demnitate, generozitate, colegialitate. Nu asasinaţi aceste cuvinte ;
- renunţaţi să vă mai minţiţi pe voi înşivă şi pe cei din jur afirmând cu tupeu că nu vă simţiţi cu nimic vinovaţi şi că sunteţi o binecuvântare pentru sistem;
- nu mai confundaţi instituţia în care lucraţi cu moşia personală;
- nu mai umpleţi portbagajele şi nu mai căraţi genţile şefilor voştri, aşteptând de la ei să vă facă favoruri, ca nişte slugi ordinare . Încercaţi să fiţi demni măcar pe ultima sută de metri. Ce lecţie le daţi copiilor voştri?
- nu mai consideraţi că cei care nu fac sau nu gândesc ca voi trebuie să fie puşi la zid ;
- nu mai consideraţi că voi şi familiile voastre sunteţi mai importanţi decât colegii voştri şi familiile lor;
- nu mai acceptaţi şi nu mai încurajaţi turnătoriile şi intrigile dintre oameni doar ca să puteţi voi conduce din umbră;
- renunţaţi la ideea că ştiţi totul când de fapt nu ştiţi nimic;
- daţi-vă jos uniforma şi gradele de pe umăr şi încercaţi să vedeţi ce-a rămas de capul vostru;
- respectaţi-i pe cei din jur dacă vreţi să fiţi respectaţi;
- comportaţi-vă demn sau plecaţi acasă. Mai este timp să vă salvaţi sufletele şi să ne salvăm şi noi, cei care rămânem.
- mergeţi şi fericiţi-vă neamurile şi prietenii cu preţiozitatea voastră, noi ne-am săturat de voi. E clar că nu vă puteţi schimba. Sunteţi un rău mult prea mare pentru această instituţie.
- faceţi ceva demn şi LĂSAŢI-NE!

Iar dacă veţi da curs acestei chemări şi veţi înceta să fiţi lichele, veţi primi ceva din partea noastră. Ce veţi primi? UITAREA!"