Marius Iosif et co. – mult zgomot, puţine rezultate

Marius Iosif, judecător - director general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
Gheorghe Şpaiuc, procuror - director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
Marin Dumitru, comisar şef - director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
Petre Stan, comisar şef - director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

Lectura CV-urilor celor patru domni cu proptele liberale care conduc Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu face decât să adâncească misterul lipsei oricărui rezultat în administrarea instituţiei.

Ai fi crezut că tânărul domn Marius Iosif, şcolit prin părţile Germaniei va lua taurul temniţelor de coarne. Câteva priorităţi atent alese, multă muncă, încă pe-atâta entuziasm ar fi schimbat faţa instituţiei.

Însă tânărul, care nu a condus niciodată pe nimeni, începe conform listei primite de la amicul său Chiuariu care l-a uns căpetnie peste temniţe. Într-o manevră iscusită, de chirurg care operează cu satârul, toţi şefii de direcţii şi mulţi dintre şefii de servicii au fost executaţi fără drept de apel. Rezultatul a fost că alţi oameni, de încredere de data asta, s-au apucat vijelios de treabă... numai că nu prea se pricep pentru că fiind ridicaţi prin pile nu prea au învăţat meserie.

Se teme să ia decizii pentru că nu ştie despre ce e vorba, când greşeşte e vina altora (şefii de cabinet şi de resurse umane schimbaţi lunar din funcţie ştiu despre ce e vorba). Aruncă cu hârtii după oameni în crize puerile şi inutile de furie. Face şedinţe nocturne pentru că celelalte obligaţii îl aduc doar după prânz la muncă. Şi atât...

Printre succesele echipei fantastice se numără:

- o strategie de dezvoltare decedată – nici alta n-au făcut nici pe cea veche n-au modificat-o pe motiv că n-au chef. Domnul Iosif de la înălţimea celor peste 4 luni de experienţă în ANP critica lipsa de experienţă a echipei care a elaborat Strategia existentă (înţeleg că o medie de 12 ani de experienţă în domeniu e prea puţin, dar n-am văzut altă echipă mai experimentată care să o refacă dacă era nevoie).

- un buget de avarie - cum habar n-au de procedurile bugetare abia au bani de salarii. Cheltuielile curente sunt în urmă cu luni deja, decontările pentru personal asemenea, iar despre investiţii ce să mai vorbim.

- achiziţii după putere – caiete, pixuri, călătorii în Thailanda pentru şefi. Au verificat desigur extensiv achiziţiile anterioare când se mai cumpăra câte-o sută de maşini, se mai făcea câte-o mie de cămăşi, se mai porneau investiţii. Tot ar fi fost bine, că ar mai fi învăţat câte ceva, dacă n-ar fi fost timp irosit din ambiţii de anchetator la comandă politică.

- legislaţie la şantaj – pentru modificarea statutului au minţit în permanenţă sindicatele care au picat destul de uşor în plasă. Pretextele pentru urgenţă au fost destule, de la cele simple până la cele absurde. A trecut modificarea statutului aşa cum au vrut, iar promisiunile au rămas în aşteptare. În schimb regulamente interne precum cel de pază, supraveghere, escortare stau şi aşteaptă pentru că acelaşi tânăr domn Iosif nu se poate concentra pe lectura documentelor complexe.

- resurse umane – 0(zero) posturi vacante ocupate, blocarea accesului în sistem (cel puţin 1 an până la concurs conform modificărilor recente), se reiau transferurile de la armată. Fără comentarii.

Despre Gheroghe Şpaiuc, soţul doamnei Şpaiuc consiliera ministrului educaţiei, ai spune că e inofensiv şi stă liniştit să-şi ia mega-salariul. Stă în birou, îşi lăcuieşte unghiile, zâmbeşte, face pe popularul şi e autorul unei replici celebre: „Vă rog să nu îmi mai luaţi lucrările de pe birou că eu întâi le semnez şi după aia le citesc.” A fost respins la examenul pentru conducerea penitenciarului Iaşi dar prietenii l-au ajutat să treacă peste moment, fără concurs desigur.

Marin Dumitru, s-a tot plimbat pe la ANP. Când făcea câte o boacănă, cum a fost cea cu licitaţia de acum câţiva ani, dispărea prin Jilava. Este adeptul eficienţei de tipul... n-avem rezultate dar suntem organizaţi. Nu am auzit încă de o reuşită fulminantă a acestuia dar încă mai sper.

Petre Stan e un fenomen. Măsluitor de concursuri emerit n-a prea avut ocazia să-şi exerseze talentele dar a dovedit cât de slab e în modificarea legii privind statutul personalului şi la „reeditarea” ştatelor de funcţii. A vrut să fie şef încă din 2006 dar, la concurs a reuşit să obţină o fenomenală notă 3(trei) la fel ca şi actualul şef al Direcţiei Inspecţie, subcomisarul Stanciu Florin, ofiţer MJ(!?). Evident că un aşa eşec nu putea rămâne nerăsplătit de ministrul Chiuariu, maestru în promovarea pseudo-valorilor.

„Bilanţul” ANP pe 2007 a fost o operaţiune cosmetică. Oricine lucrează în sistem resimte stagnarea mai puţin cei patru magistraţi şi comisari care se fac că muncesc deşi sunt plătiţi pe bune. Aştept să văd minunăţia de raport de 160 de pagini postat pe site-ul ANP pentru că ar fi interesant câte din obiectivele propuse în bilanţul pe 2006 au fost realizate.

Cam asta se întâmplă când numirile în funcţii administrative de strictă specialitate sunt politice. Amatorism, lipsă de viziune, deprofesionalizare...