Intrebare de week-end

Ce vezi când închizi ochii?

Închizi ochii pentru că dormi şi îţi vezi visele aşa cum sunt. Închipuiri ale zilelor pe care le trăieşti sau fantasme fără nicio legătură cu realitatea.

Câteodată somnul îţi este tulburat şi atunci îţi vezi gândurile care nu te lasă să dormi. O ceartă, o problemă sau orice nerezolvat în timpul zilei se pot întoarce să te bântuie. În cele din urmă adormi însă pentru că asta eşti condiţionat să faci dacă vrei să trăieşti 100 de ani.

Închizi ochii pentru că vrei să gândeşti intens şi realitatea te face să îţi pierzi concentrarea. Durează de obicei mai puţin şi imediat ce o soluţie îţi vine în minte te întorci la treabă. Aşa vezi construcţia rezolvării problemei tale în modul cel mai abstract.

Închizi ochii pentru că ţi-e frică, şi atunci dacă eşti cinstit cu tine, te vezi aşa cum eşti. Pentru unii frica durează toată viaţa, pentru alţii durează doar viaţa de adult, momentul când conştientizează că au lucruri importante de pierdut. Închizi ochii pentru că te-ai condiţionat să crezi că realitatea e ceea ce vezi, auzi, miroşi, simţi, şi crezi că dacă refuzi realitatea eşti în siguranţă.

Mai închizi ochii şi din alte motive dar important e că o faci pentru a te decupla de la o realitate care nu-ţi dă pace.

Refuzi să vezi răul care se întâmplă în jurul tău pentru că speri că tu nu vei păţi la fel şi agresorul te va ierta sau uita pentru că ştie că n-ai văzut şi la o adică n-ai auzit, n-ai fost acolo. Poate că dai şi o mână de ajutor agresorului, aşa ca să se asigure el că eşti de-ai lui.

După care te superi pe victimă că nu-ţi înţelege poziţia de captiv într-un joc de putere dintre agresor şi victimă. Tu ca releu n-ai ce face dar trebuie să-ţi cauţi fericirea. Îţi spui încet dar sigur pe tine, pentru a-ţi linişti conştiinţa, că până la urmă şi victima o avea vreo vină că altfel nu i s-ar întâmpla ce i se întâmplă.

Refuzi să auzi răul pentru că orice-ţi strică pacea cu care te-ai obişnuit este o ameninţare. N-ai nevoie să-ţi baţi capul cu probleme, e bine să te faci că nu auzi.

Refuzi să vorbeşti despre ce e rău pentru că ai avea probleme. Cei care se simt vizaţi vor reacţiona cu siguranţă şi vei risca să pierzi ceea ce tu crezi că e important pentru tine. Unii vor auzi ce n-au curaj să audă, alţi vor vedea ce n-au curaj să vadă. Reacţia va fi uneori de simpatie alteori inversă pentru că nu toţi apreciază discuţiile despre lucruri neplăcute.

Povestea asta lungă şi poate plicticoasă într-un blog depre PENITENCIARE are legătură cu cei care refuză să vadă legi proaste, şefi mediocri, proceduri măsluite, lipsă de organizare, şantaj, ameninţare şi alte asemenea, la fel de neplăcute.

Adevărul, pe care ne chinuim să-l evităm, e că cei cu probleme de ochi, urechi, vorbire susţin un sistem corupt, injust, agresiv oricare ar fi motivul lor. Se tot întâmplă la diverse nivele şi în diverse epoci...

dar majoritatea învinge minoritatea şi 'problematicii' de care am făcut vorbire devin regula, laşitatea se raţionalizează şi devine sintagma „nu mă bag... nu e treaba mea”, şi dorm liniştiţi şi visează frumos... ca cele 3 maimuţe înţelepte: Mizaru, Kikazaru, Iwazaru...'"see no evil, hear no evil, speak no evil".