Nesimţirea României politice

E legal, a spus ministrul justiţiei, domnul Cătălin Predoiu, referindu-se la primele acordate discreţionar de către Tudor Chiuariu propriilor consilieri. Un verdict primit cu bucurie de cei mai mulţi dintre beneficiari, care îi sunt încă în ogradă, mai puţin premiaţi, dar bine apăraţi. Nici măcar investigaţii fără orizont nu s-a obosit să promită.

.

Avocăţeşte vorbind, un salariu de magistrat aflat în treabă la ANP este legal, la fel sunt şi stimulentele lunare. Un sfert de miliard pe lună pentru magistraţii care trec într-o plimbare pe la penitenciare, şi nu sunt puţini, e legal. Aşa spune ministrul justiţiei, cel care ştie legea mai bine ca nimeni altul.

.

Adică, mucoşii să tacă. Să lase magistraţii politici să-şi primească mega-salariile şi mega-pensiile, pentru că legea le-a făcut aşa voinice. Un sfert de miliard legal, amuţeşte întrebările despre lipsa de transparenţă, bun simţ şi cumpărarea magistraţilor. O reacţie tipic avocăţească, pe care o găsesc de o maximă lipsă de respect faţă de plătitorul de impozite, salariatul mediu şi pensionarul amărât, care de regulă, muncesc mai mult şi mai bine decât magistraţii politici, dar n-au baftă. Legea i-a uitat.

.

Jurnalul Naţional a publicat ieri un articol despre aceşti nesimţiţi ai României politice. Pensii de peste 20.000 de RON pentru doi magistraţi care au trecut prin sistemul penitenciar şi care, atenţie, au fost demişi pentru incompetenţă. Jurnalul Naţional îi desemnează folosind iniţialele. MS şi GG sunt magistraţi politici, penisionari de ocazie.

.

Toţi îi ştiţi. Gabriel Gunescu (foto mijloc) vrea să fie recompensat cu această super pensie după un mandat dezastruos la Penitenciarul de Minori şi Tineri Craiova, iar Marian Stoica, pentru cele câteva luni în care a deţinut conducerea Penitenciarului din Drobeta Turnu Severin. Citiţi cu atenţie cifrele.

Sistemul de pensii creează şi conservă inegalităţi scandaloase. Trăim într-o ţară a extremelor, în care ceamai mică pen­sie este de 400.000 de lei vechi, iar cea mai mare, aflată depresă până acum, este de 670 de ori mai mare. Re­cor­dul îl deţine un"pensionar" şef în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP), care este şi magistrat. El va primi lunar 268 milioane de leivechi. Dacă ai lucrat o vreme la penitenciar, ba chiar ai fost director şi întâmplător mai ai şi calitatea de magistrat, atunci ai toate şansele să obţii opensie de sute de milioane de lei vechi.

S-a întâmplat în România şi acest fapt dovedeşte încă o dată că suntem ţara extremelor cu "acte în regulă". Nabab cu voie de la lege este şi procurorul M.S., care a întrunit un punctaj extrem debun la calcularea pensiei. Omul are decizia de pensionare în buzunar şi, când ova "băga la plată", urmează să primească lunar fabuloasa sumă de 268 milioane delei vechi, adică peste 7.400 nde euro. În lei noi, pensia "sună" mai mică (26.800 RON), însă proporţia se respectă. Dacă o raportăm la pensia medie, care este de 515 lei, adică de 5.150.000 lei vechi, reiese că pensia magistratului M.S. depeste 52 de ori mai mare. (...)

Recent, într-o şedinţă a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) s-a făcut auzită o remarcă ironică la adresaunui judecător care mai întâi s-a luptat să obţină şefia unui penitenciar deminori, iar apoi nu se mai dădea schimbat din funcţie: "Unii cred că s-au născutşefi de penitenciar!". Contestaţia lui G.G. i-a fost respinsă de CSM şi omul îşipierde funcţia de şef prin ANP începând chiar cu data de azi. El mai are însăpână la pensie. Curios este însă ce faţă or să facă membrii CSM când or afla desuperpensia colegului lor! Or să fie invidioşi şi atât?! Dar ministrul Justiţiei?! (sursa: Jurnalul Naţional - Pensie de nabab, 268.000.000lei)

Am să fiu cât se poate de direct. Consider că recţia ministrului justiţiei este cea mai proastă posibilă. Pe ministrul justiţiei nu-l interesează că legile sunt cretine. Nu-l interesează nici că magistraţii sunt aserviţi unei puteri prin aceste beneficii financiare. Cel puţin aşa afirmă.

.

Ce-l interesează însă pe ministrul justiţiei? O întrebare aproape obligatorie. Domnul Predoiu e interesat de alegerile care se apropie? Domnul Predoiu e interesat de servicii politice pentru diversele facţiuni liberale? Este domnul Predoiu, doamne fereşte, interesat de justiţie?

.

Cred că domnul Predoiu apără, sper involuntar, nesimţirea României politice. Este avocatul României corupţiei fără corupţi. Este protectorul României justiţiei cu jumătăţi de măsură, şi a interselor de partid.

.

Legea e strâmbă, domnule ministru - avocat. Asta aţi uitat să spuneţi. E o bătaie de joc la adresa celor care plătesc zeci de ani impozite pentru ca nesimţiţii dumneavoastră legali să primească un sfert de miliard pensie sau salariu.
.

Link-uri utile:

• Cotidianul: Predoiu infrint de primele discretionare ale lui Chiuariu
• Judecatorul Gunescu rămâne incompatibil. Site-ul ANP rămâne insensibil. Marius Iosif rămâne tulburat.
• Politica în justitie
• Veşti bune şi proaste: Un trişor mai puţin. O profesie discreditată.
• Procurori prinsi cu declaratia de avere in vine. E randul ANI si CSM sa faca ceva!
• Consideratii despre prezenta magistratului in sistemul penitenciar
• Jurnalul Naţional - Pensie de nabab, 268.000.000lei
• Ziare.com - Se intampla in Romania: Pensie de 26.800 lei

Retrospectivă PENITENCIAR! - Legi pe ascuns şi pensii mari

Martie (20 - 25)

.

Ministerul Justitiei legifereaza aranjamentul

http://penifest.blogspot.com/2008/03/daca-doare-prostia-de-ce-nu-plangeti.html

.

La prima vedere ai crede ca e o eroare, avand in vedere ca legea cu pricina abia a fost modificata in februarie. Dar nu este asa. Este chiar modificarea-modificarii legii privind statutul temnicerilor. Dupa ce directorii ANP au comis-o pe sub masa, trecand prin Guvern in regim de urgenta un act care nu era deloc urgent, acum vor sa recidiveze.

Si ce credeti ca modifica? Tocmai ce modificasera inainte! In plus, pun si botnita sindcatelor, care nu mai pot declansa conflicte de munca daca maestrii de ceremonii incalca legea.De data asta speram ca reactiile sa fie pe masura, si din partea Ministerului Justitiei, si din partea sindicatelor din sistem. Avem in fata cea mai buna dovada a amatorismului directorilor ANP, care puteau sa fie trei, ca sa mai economiseasca bani, sau nici unul, ca sa mearga treaba.

Pe nesimtite, au introdus si interdictia, pentru salariati, de a declara sau participa la actvitati specifice conflictelor de munca. In traducere: conducerea ANP face dupa cum i se nazare, iar sindicatele nu mai pot declansa conflicte de munca. (pct. 10 al proiectului privind modificarea modificarii).
Dar, au dreptate, magistratii nu mai trebuie sa-si dovedeasca competenta si sa dea concurs pentru functiile de sefi. Ei trebuie doar sa-si aleaga postul care le convine si sa ridice lunar remuneratia de peste 200 de milioane de lei vechi (tot conform proiectului de modificare a modificarii).

.

De ce nu se reformează Administraţia Penitenciarelor? (I)

http://penifest.blogspot.com/2008/03/managementul-resurselor-umane-din.html

.

Un domeniu caracterizat de amatorism şi improvizaţie, datorită lipsei cronice a specialiştilor în domeniu şi a legislaţiei rigide. Instabilitatea la nivel managerial şi abuzurile sunt deja de notorietate.

Implicarea organizaţiilor sindicale în gestiunea resurselor umane se limitează la simpla consultare, de cele mai multe ori formală, în ceea ce priveşte legislaţia de resurse umane.

Finanţarea ‘politicii de resurse umane’ este dificilă în condiţiile unor costuri de personal care cresc într-un ritm constant şi care ameninţă în permanenţă să sufoce bugetul general al instituţiei.

Metodele şi procedurile de resurse umane sunt învechite şi propagă o mentalitate de dependenţă între angajat şi angajator dincolo de limitele profesionale normale şi ale dezvoltării unui corp profesional disciplinat şi eficient.

Structurile locale de resurse umane au un impact redus în gestiunea resurselor umane această activitate fiind excesiv centralizată în ceea ce priveşte selecţia de personal şi inexistentă pe celelalte componente de management al resurselor umane.

Reorganizarea compartimentelor funcţionale este frecventă şi promovată ca o probă a interesului în buna funcţionare a serviciului penitenciar însă pentru aceasta nu există o viziune unitară şi nu sunt efectuate analize de oportunitate sau de impact.

.

De ce nu se reformează Administraţia Penitenciarelor? (II)

http://penifest.blogspot.com/2008/03/de-ce-nu-se-reformeaz-administraia.html

.

Al doilea indiciu: Sistemul penitenciar a eşuat în misiunea de reintegrare socială a deţinuţilor

I. Câteva particularităţi ale stării de fapt.....
1. în sistemul penitenciar există, în medie, un psiholog la 300 de deţinuţi;

2. aproximativ 55% dintre deţinuţi sunt recidivişti, iar alţi circa 20%, care sunt la prima intrare în penitenciar, au antecedente penale;

3. 84% din angajaţii penitenciarelor nu cred în şansele de reintegrare socială a deţinuţilor;

4. 43% dintre angajaţi consideră că deţinuţii au prea multe drepturi;

5. aproape 60% dintre deţinuţi ies o dată pe săptămână, sau mai rar, din camerele de detenţie pentru a participa la programe de reintegrare;

6. 21,4% dintre deţinuţi nu pot nominaliza vreo activitate a compartimentelor de intervenţie psihosocială;

7. 33% dintre deţinuţi consideră că programele acestor compartimente nu-i ajută deloc; (...)

.

PENITENCIAR! Invitatie la dialog

http://penifest.blogspot.com/2008/03/cind-am-avut-ideea-blogului-nu-am.html

.

Fiecare individ este convins in sinea lui ca are o perspectiva corecta asupra lucrurilor, de cele mai multe ori insa cineva sau ceva il impiedica sa indrepte lucrurile in directia potrivita. Asadar in cea mai mare masura motivul pentru care nu se poate exprima pina la capat este mai degraba independent de voita lui.

In realitate insa dialogul se construieste cu sacrificii.
Cu oboseala multa.
Cu rabdare.

Si mai ales cu credinta ca este singura cale de a ne intelege si de a ne accepta unii pe ceilalti.

Blogul este insa la indemina tuturor, inclusiv la indemina celor care au tinut sa-si exprime cu sinceritate parerea excelenta despre prestatia magistratilor din sistem.Si daca tot am adus vorba despre magistratii din sistem am deosebita placere de a anunta public ca salut excelenta initiativa a dl-ului magistrat Iosif Marius de a-si schimba soferul, secretara, purtatorul de vorbe, tapetul, parchetul, mobilierul si mai ales covorul inlocuit dupa o matura chibzuinta cu mocheta noua nouta, personalizata cu sigla ANP!Este de presupus ca aceste ultime schimbari vor aduce in sfirsit in viata dlui. Director General lumina, confortul si intelepciunea de care sistemul penitenciar avea atita nevoie.

.

NEWS ALERT - Ordonanţa secretă blocată la MJ

http://penifest.blogspot.com/2008/03/news-alert.html

.

Ministerul Justiţiei amână promovarea proiectul secret de OUG al Administraţiei Penitenciarelor
O întânire între ministrul justiţei, dl. Cătălin Predoiu, şi lideri sindicali din ANP a avut drept rezultat promisiunea că proiectul de ordonanţă de urgenţă privind modificarea-modificării legii privind statutul personalului din penitenciare nu va fi promovată în şedinţa de guvern de miercuri 26.03.2008, aşa cum fusese planul inţial.
Rămâne de văzut dacă această deschidere la dialog va fi concretizată într-un act normativ de calitate pentru că promisiuni ministeriale au mai existat şi nu toate au fost onorate.

.

125 de milioane pensie - Vrem şi noi un astfel de bunic

http://penifest.blogspot.com/2008/03/125-miloane-pensia-de-magistrat.html

.

125 de milioane lei vechi este pensia unui magistrat care, în condiţii obscure, fără concurs şi fără a-i fi atestată competenţa în materie, a fost directorul unui penitenciar din ţara noastră (altfel nu foarte darnică cu restul celor 4,5 milioane de pensionari). Dovada o prezentăm alături (click pe imagine cu încredere).
Dacă luăm în calcul că pensia medie în România este de 4 milioane lei vechi, vom observa că magistratul nostru are o pensie de 30 (treizeci) de ori mai mare decât cea a muritorilor de rand.

Retrospectivă PENITENCIAR! - Penitenciare, tribunale şi Marius Iosif

Martie (1-14)

.

Din vina cui ?

http://penifest.blogspot.com/2008/03/cind-un-copil-face-o-greseala-cineva-de.html

Spargea o cana, mintea sau lua note proaste la scoala, Domnul Iosif tatal aplica binemeritata corectie peste dosul lipsit de aparare al copilului, nu se spala pe picioare sau uita sa multumeasca pentru masa, Doamna Iosif mama corecta la rindul ei cu brutalitate greseala. Daca adaugam la acest tablou toate umilintele inevitabile ale adolescentului nesigur, plin de cosuri si ros de ambitie de mai tirziu nu este de mirare ca singurul lucru care l-a animat cu adevarat pe tot parcursul vietii lui pe tinarul domn Iosif Marius a fost dorinta de marire si razbunare.
Si iata ca intimplator momentul acesta a venit. Am toata intelegerea si simpatia pentru viata trista, plina de frustrari si umilinte pe care trebuie s-a fi trait domnul Iosif Marius pina la nesperata numire in postul de director al institutiei penitenciare dar intr-o tara civilizata problemele afective ale adultilor se rezolva pe canapeaua psihologului.

.

O dezbatere ratată de plătitorii de impozite

http://penifest.blogspot.com/2008/03/o-dezbatere-ratat-de-pltitorii-de.html

Noul ministru, Marian - Cătălin Predoiu a uitat şi el în mesajul de deschidere să amintească de penitenciare atunci când s-a adresat "către toţi profesioniştii care lucrează în sistem şi contribuie la bunul mers al Justiţiei – judecători, procurori şi, deopotrivă, avocaţi, notari, executori judecătoreşti, grefieri, mediatori". O eroare scuzabilă, desigur, dar care demonstrează că penitenciarul este partea anonimă a justiţiei.
175 RON / lună cât costă un deţinut ar trebui să conteze pentru oricine, indiferent dacă este om politic, judecător, birocrat, sau simplu cetăţean plătitor de impozite. Costurile sunt deja destul de mari (binişor peste salariul mediu pe economie şi de 4 ori salariul minim), important e că aceste cheltuieli nu sunt dublate de rezultate pe măsură.
70% dintre cei care au fost în penitenciar se reîntorc (55% recidivă, restul antecedente penale) în condiţiile în care criminalitatea generală a migrat odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Acesta nu este, cu siguranţă, un rezultat cu care cineva s-ar putea mândri.
22 de luni este pedeapsa medie executată într-un penitenciar din România (maximul în Europa – media este undeva la 9,6 luni). În condiţiile în care fiecare lună costă destul de mult şi multiplicat cu numărul total al deţinuţilor diferenţa de eficienţă a sistemului execuţional penal creşte.
7 ani de închisoare cu executare este pedeapsa medie dată de judecători români deţinuţilor aflaţi în penitenciare (scade destul de mult în căile de atac, dar în Olanda cam 50% dintre deţinuţi au pedepse sub 4 luni). Poate că e o problemă de politică penală... poate că e o problemă de sistem judiciar care este aspru cu găinarii şi blând cu marii infractori.

.

Tribunalele poporului penitenciar

http://penifest.blogspot.com/2008/03/tribunalele-poporului-penitenciar.html

Dar lumea s-a schimbat... a venit democraţia şi justiţia românească s-a rafinat.
Acum nu mai avem tribunale ale poporului, avem magistraţi care pot să răspundă singuri unei comenzi politice, fără să aibă nevoie de şedinţe câmpeneşti în miros de fân proaspăt cosit sau transpiraţie de gloată. Totul se face în linişte şi în spatele unor uşi antifonate cu aerul condiţionat mergând la maxim ca să acopere emanaţiile urât mirositoare ale unor conştiinţe putrede.
Politica este la degetul mic al noilor magistraţi de partid fără să citescă măcar tezele din aprilie sau cartea roşie cu al nu’ş câtelea congres, iar recompensele nu se lasă aşteptate. N-au nici o jenă să sară dacă e nevoie să execute un adversar al ocrotitorului politic, pentru că acestea sunt regulile jocului.

Autocritica este doar o glumă de spus în pauzele şedinţelor de colegiu de conducere, cum se numeşte şandramaua mai nou. Şefu vorbeşte, subalternii zâmbesc şi spun da, sindicatul se lasă greu dar până la urmă se împiedică. Poporu’ penitenciar se supără dar rabdă că deh... s-a obişnuit cu greul.
Despre abilităţile celor în cauză, un exemplu la http://www.tvr.ro/articol.php?id=31535&c=384 ... seringi pentru deţinuţii care se droghează, plictis, stupoare şi dat cu părerea.

.

Vorbiti penitenciareza?

http://penifest.blogspot.com/2008/03/vorbiti-penitenciareza.html

Şi o idee duce la alta... de ce nu un spot isteţ despre PENITENCIAREZĂ?
Sigur că n-ar mai fi isteţ pentru că ideea nu mai este nouă iar avantajul ineditului dispare. Dar câte se pot spune în penitenciareză... nici măcar o vagă acuzaţie de snobism n-ar naşte.
Românii verzi ar accepta fără rezerve limbajul celor care folosesc maimuţa (o banală oglindă) pentru a vedea ce face garda (angajaţi ai penitenciarului) şi îşi văd de combinaţii (mici afaceri) fără să deranjeze pe nimeni.
Dintre multele expresii în penitenciareză unele ies în faţă să lupte cu americanismenle biznisoide şi cred că nu se fac de râs.
37 cu 1 (tupeu, îndrăzneală, curaj) îţi poate creşte cu siguranţă market share-ul în baracă (camera de deţinere);
capitalul (ţigări, cafea, bunuri de uz personal) este utilizat în acelaşi fel: consum, producţie, comerţ. Ecologiştii (vagabonzi) intră fără capital iar cărturarii (jucător de cărţi) riscă să-l piardă pe tot;
primarii (deţinuţi care ajung pentru prima dată în penitenciar) sunt victime sigure la şmen (obiect falsificat), ascultă orice mangleală (vorbe goale, de convingere) şi în consecinţă ies pe minus la material (bani) astfel încât problemele de cash –flow nu întârzâie să apară;
în schimb, dacă ai bulan (noroc) şi eşti prieten cu cine trebuie ajungi CEO (un soi de şef cu maşină, secretară şi salariu obscen de mare).

.

Domnul Iosif produce enervare la Ministerul Justitiei

http://penifest.blogspot.com/2008/03/domnul-iosif-produce-enervare-la.html

In aceste conditii (si am enumerat doar foarte putine probleme ale sistemului), si avand in vedere ca:
salariul unui magistrat acopera salariile a circa 7 ofiteri psihologi sau 15 agenti;
in sistemul penitenciar sunt 13 magistrati cu salarii la fel de impresionante, toti numiti fara concurs, interviu sau orice alta procedura care sa prevada o minima metodologie concurentiala;
la bilantul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie toti cei prezenti au fost de acord ca parchetele si instantele sufera de lipsa de personal;
Curtea Constitutionala a aratat, prin decizia referitoare la „comisia de la Cotroceni”, ca exista o incompatibilitate intre statutul de magistrat si o functie administrativa,
Va propun domnule ministru, doamna procuror general si doamna presedinte al CSM, sa-i rechemati „acasa” pe cei care, voluntar sau nu, produc atata rau unui sistem de care depinde direct viata a 50 000 de oameni, dar si securitatea sociala sau fizica a noastra, a tuturor.
Va propun, de asemenea, domnule ministru, demiterea intregii conduceri a Administratiei Nationale a Penitenciarelor pentru motivele enumerate, si nu numai.

I have a dream...

Vă redăm integral unul dintre cele mai bune comentarii postate până în prezent pe blogul http://www.penifest.blogspot.com/.

Citesc de ceva timp tot ceea ce a fost postat pe acest blog - dedicat problemelor sistemului penitenciar. Sunt contrariat, bulversat si nu mai contenesc sa ma tot mir... Desi stiu atatea despre tot ce se intampla in acest sistem, citind si recitind ceea ce s-a scris aici, ma simt coplesit.

Parca "Cutia Pandorei" a penitenciarelor a fost deschisa!!! Stiti... sunt direct afectat, asemeni voua, de tot ceea ce se intampla in acest sistem. Astazi, matinal, mi-a trecut prin minte sa va scriu si eu. Dar nu sunt suficient de obiectiv, iar in subiectivismul meu ma simt, din pacate, neputincios. Mi-am spus, in sine, nu! Sa o faca cei curajosi! In mine, sistemul penitenciar, desi sunt atat de tanar, a "stins" si imaginatia, si initiativa, si curajul.

Dar in mintea mea a rasunat o voce (asemanatoare cu cea a cantaretei de imnuri religioase, Mahalia Jackson) care imi tot spunea: Spune-le despre visul tau! Spune-le despre vis!

***

Da! I have a dream! (27 martie 2008)

I have a dream that one day... sistemului penitenciar din tara noastra ii va fi recunoascuta importanta si rolul...

I have a dream that one day... cineva se va gandi si la oamenii care lucreaza in acest sistem, fie ei angajati, fie persoane private de libertate...

I have a dream that one day... cineva se va gandi la respectarea drepturilor personalului, nu numai pe hartie....

I have a dream that one day... acest sistem va fi condus de persoane competente, numite in urma unor examene sau concursuri, ca va disparea aceasta "moda" a detasarilor in functiile de conducere...

I have a dream that... cei care ne conduc sa isi stabileasca clar si precis directiile prioritare si sa asigure, totusi, si o anumita stabilitate in urmarirea realizarii acestora. Anul trecut rolul sistemului penitenciar a fost acela de resocializare a deţinuţilor, anul acesta mizam pe siguranta si ordine publica. De ce? Pentru ca nu suntem in stare sa ii reabilitam pe detinuti?!?!

I have a dream that one day... mai marii acestui sistem vor inceta sa faca politica in fata noastra si se vor pune pe treaba si pe noi la fel...

I have a dream that some day... vom inceta sa privim distanti ceea ce se intampla in jurul nostru. Ca personalul sistemului penitenciar va fi mai unit in munca, in apararea drepturilor si in lupta impotriva abuzurilor care se comit...

I have a dream that... eu si cu tine vom spune la un moment dat: "Stop! Ceea ce se intampla nu este firesc, nu este normal!" Faptul ca acceptam, din frica sau comoditate, prostiile care ne sunt bagate pe gat lasa impresia ca ceea ce fac este corect si deci, normal...

I have a dream that one day... vom putea munci in conditii normale, ca dotarile si achizitiile necesare desfasurarii muncii noastre nu se vor rezuma doar la mobilier si covoare.I have a dream that one day am sa ies la pensie plangand...dupa colegii mei, cu inima stransa ca ma despart de o a doua casa, nu cum se intampla acum: pe usa din dos, fortat sau constrans, resemnat ca, din pacate, unele lucruri ne depasesc...

I have a dream that one day... noi toti ne vom putea exprima profesional, fara temeri sau constrangeri. Ca voi putea vorbi liber sefului meu fara sa ma tot gandesc: "Asta o vrea sa auda? I-o placea ce aude?"...

I have a dream that... persoanele care vor conduce sistemul penitenciar nu ne vor mai insulta spunandu-ne sedinta de sedinta: "Va rugam sa ne lasati mamele in pace!"...

Sunt putine din gandurile, din temerile si sperantele mele pe care am tinut sa vi le impartasesc voua, colegilor mei sau pur si simplu vizitatorilor acestui blog.

***

Un motiv în plus pentru care să scriem un blog despre Administraţia Penitenciarelor, ANP, Chiuariu, demisie, deţinuţi, director, frica, incompetenta, interventie psihosociala, magistrati, magistrati politici, Marius Iosif, ministrul justiţiei, MJ, ONG, penitenciar, probatiune, reintegrare, resurse umane, strategie... şi altele asemenea.

admin... despre dificultatea construirii dialogului

PENITENCIAR! Invitaţie la dialog....

"In realitate insa dialogul se construieste cu sacrificii. Cu oboseala multa. Cu rabdare. Si mai ales cu credinta ca este singura cale de a ne intelege si de a ne accepta unii pe ceilalti."

Acesta este motivul pentru care scriem pe un blog despre Administraţia Penitenciarelor, ANP, Chiuariu, demisie, deţinuţi, director, frica, incompetenta, interventie psihosociala, magistrati, magistrati politici, Marius Iosif, ministrul justiţiei, MJ, ONG, penitenciar, probatiune, reintegrare, resurse umane, strategie... şi altele asemenea.

***

Mai mult despre subiect la: http://penifest.blogspot.com/2008/03/cind-am-avut-ideea-blogului-nu-am.html

125 de milioane pensie - Vrem şi noi un astfel de bunic

125 de milioane lei vechi este pensia unui magistrat care, în condiţii obscure, fără concurs şi fără a-i fi atestată competenţa în materie, a fost directorul unui penitenciar din ţara noastră (altfel nu foarte darnică cu restul celor 4,5 milioane de pensionari). Dovada o prezentăm alături (click pe imagine cu încredere).

Dacă luăm în calcul că pensia medie în România este de 4 milioane lei vechi, vom observa că magistratul nostru are o pensie de 30 (treizeci) de ori mai mare decât cea a muritorilor de rand.

Bunicul în cauză este domnul Gheorghe Cucu, magistrat, fost director al Penitenciarului Brăila.

Îmi închipui că este un bunic de treabă, care poate cumpăra nepoţeilor la fiecare pensie câte 1 camion de dulciuri, o maşină second - hand sau 20 de vaci de lapte pentru cei cu aplecare spre afaceri.

Tot acest huzur de magistrat - director de penitenciar ajuns pensionar se întâmplă în timp ce Ministerul Justiţiei nu are bani pentru citaţii, Administraţia Penitenciarelor nu poate plăti curentul pentru toate unităţile, salariaţii sunt încărcaţi de taxe iar ceilalţi pensionari cam rabdă de foame.

Sigur că o să spună că e legal şi că merită. Numai că nu prea e aşa, cu puţine excepţii. Nu e legal să vii într-o plimbare, ca magistrat, pe un post de conducere pentru care alţii dau concurs, şi nici moral nu e să cumulezi sporuri de parcă ai munci 48 de ore pe zi.

***

În rest, vrem şi noi un astfel de bunic!

***

Referinţe: Magistrat la ANP cu 218 milioane de lei

***

UPDATE 26.03.2008

Ştirea este preluată de Hotnews.ro (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2663315-pensie-romania-12500-lei-luna-pentru-sase-ani-sefie-penitenciar.htm) care notează că "informaţia a fost publicată pe blogul penifest.blogspot.ro, un blog specializat pe problemele din sistemul penitenciar". Mulţumim... mai avem.

De ce nu se reformează Administraţia Penitenciarelor? (III)

Al treilea indiciu: Serviciul penitenciar gestionează prost resursele financiare disponibile.

Bugetele anuale sunt insuficiente susţinerii activităţii curente a Administraţiei Penitenciarelor şi sunt departe de a fi potrivite dezvoltării acestuia. Planul multianual de investiţii nu poate fi susţinut datorită cronicizării lipsei de resurse financiare.

ANP nu are capacitatea de a efectua o planificare bugetară care să corespundă nevoilor de finanţare şi nu poate elimina intenţia de supraevaluare a necesarului de finanţare din partea unităţilor subordonate. Formalizarea procedurii de planificare bugetară ar asigura o continuitate metodologică şi un termen de comparaţie real dar nu prea are cine să se ocupe de asta din motive de promovare politică = lipsă competenţă.

Resursele accesate asigură doar minimul necesar şi aceasta în urma rectificărilor bugetare de sfârşit de an, capitolul bunuri şi servicii fiind neglijat. Ritmul investiţiilor şi al dotărilor nu corespunde nevoilor operaţionale curente. Aproximativ 70% din bugetul total al serviciului penitenciar este alocat cheltuielilor de salarii, cheltuielile pentru bunuri şi servicii fiind reduse la limita minimală a funcţionării.

Veniturile obţinute din munca cu deţinuţii sunt nerelevante în raport cu totalul cheltuielilor însă anumite unităţi penitenciare obţin rezultate foarte bune în acest sens. O politică de venituri proprii mai bine structurată ar aduce beneficii atât persoanelor private de libertate cât şi administraţiei locului de deţinere, însă multe unităţi aleg siguranţa în defavoarea eficienţei.

Sistemul existent privitor la finanţarea activităţii unităţilor subordonate nu este echitabil şi creează disparităţi între unităţi. În prezent alocarea fondurilor se face în funcţie de cheltuielile justificate fapt ce duce uneori la disparităţi majore între penitenciare cu regim similar care gestionează un număr aproximativ egal de deţinuţi; costurile per deţinut gestionat putând fi duble în anumite situaţii în condiţiile de mai sus.

O finanţare în raport de numărul de deţinuţi gestionaţi cu introducerea variabilelor legate de specificul activităţii ar putea rezolva această problemă însă nici asta nu se întâmplă pentru că este greu cu calculele şi cu echitatea zilele astea.

Conducerea ANP nu pare a găsi soluţii pentru această problemă. Sunt atât de miraţi de faptul că există bani care trebuie folosiţi şi pentru altceva decât mega salariile lor că se gândesc să trecă problema la capitolul mituri şi legende şi s-o lase acolo. După cum se întâmpla în zorii omenirii cu fenomenele neînţelese. Nu înţelegi fulgeru' îi faci o statuie, te rogi la El şi speri să nu te lovească. Nu ştiu dacă merge şi cu banul public dar sunt sigur că şefii în cauză vor încerca.

Cititorii ne scriu şi îl întreabă pe Ministrul Justiţiei

Mulţumim celor care vizitează acest blog. Trebuie să recunoaştem că am fost luaţi prin surprindere de numărul mare de accesări, avand în vedere că blog-ul de abia s-a născut. De cate ori ni se va părea că un comentariu aduce un plus de informaţie şi corectitudine a informaţiei, îl vom posta pe pagina principală. Dacă vom fi nedrepţi cu unele comentarii, va fi neintenţionat.

Aveţi mai jos un comentariu (la articolul De ce nu se reformează Administraţia Penitenciarelor? (II)), de la un Anonim, care ne face nouă, tuturor, să ne crape obrazul de ruşine pentru situaţia din sistem. Mă întreb dacă măcar le tresare celor din conducere sau de la MJ:


"Conform noului stat de organizare, pentru un coeficient mai mare trebuie sa sustinem examen, noi agentii, dar ofiterii sunt imputerniciti pe functii de conducere, unii in conditiile in care nu au trecut examenele la concursul de anul trecut. Vi se pare corect?

Lucrez de multi ani in sistem, dar asa haos nu am simtit niciodata si cred ca toate astea din cauza ca institutiile statului sunt din ce in ce mai politizate. In curand nu vom mai merge la serviciu, pentru ca nu avem cu ce munci. Nu sunt bani pentru hartie, pentru plicuri, pentru registre. Avem de recuperat bani pe concediile din 2004-2007, drept castigat in instanta. Dupa ce au anuntat chiar pe sait-ul ANP ca ni se vor vira banii, nici pana acum nu am primit nimic. Dar angajatii ANP Bucuresti, si-au luat banii, in conditiile in care au castigat in instanta in urma noastra. In fiecare luna suntem anuntati ca nu sunt bani si nu ne vom lua salariile.

Oamenii avansati peste noapte in functii de conducere prin detasare de la alte unitati, pe ce criterii au ajuns acolo? Prin concurs? Interesati-va si veti afla de ce unele sectoare merg atat de rau, ca de exemplu, serviciul interventie psiho-sociala.

Nu stiu daca directorii detasati din MJ sunt cauza haosului din sistem, pentru ca si acolo unde nu sunt, situatia este aceeasi. Este adevarat, ca acolo sus, trebuie schimbat totul. Oare dl. Predoiu stie ca are in subordine ANP? N-am auzit nici o referire la "cenusareasa" MJ-ului din partea domniei sale. Dovada ca, in conditiile in care posturile vacante sunt blocate in ANP, la MJ se fac angajari."

De ce nu se reformează Administraţia Penitenciarelor? (II)

Al doilea indiciu: Sistemul penitenciar a eşuat în misiunea de reintegrare socială a deţinuţilor

I. Câteva particularităţi ale stării de fapt.....

1. în sistemul penitenciar există, în medie, un psiholog la 300 de deţinuţi;
2. aproximativ 55% dintre deţinuţi sunt recidivişti, iar alţi circa 20%, care sunt la prima intrare în penitenciar, au antecedente penale;
3. 84% din angajaţii penitenciarelor nu cred în şansele de reintegrare socială a deţinuţilor;
4. 43% dintre angajaţi consideră că deţinuţii au prea multe drepturi;
5. aproape 60% dintre deţinuţi ies o dată pe săptămână, sau mai rar, din camerele de detenţie pentru a participa la programe de reintegrare;
6. 21,4% dintre deţinuţi nu pot nominaliza vreo activitate a compartimentelor de intervenţie psihosocială;
7. 33% dintre deţinuţi consideră că programele acestor compartimente nu-i ajută deloc;
8. deşi 2/3 dintre deţinuţi pot indica un program ca fiind util, mai mult de jumătate dintre ei nu pot spune de ce îl consideră important pentru procesul de reintegrare socială;
9. peste 2/3 dintre deţinuţi nu cunosc vreo instituţie care ar putea să-i sprijine în perioada postdetenţie;
10. doar 8,8% dintre persoanele private de libertate au auzit de serviciile de probaţiune;
11. 4 din 10 deţinuţi nu sunt vizitaţi de nimeni în timpul detenţiei;
12. angajaţii penitenciarelor consideră că vina pentru eşecul reintegrării aparţine societăţii în ansamblul ei, şi deloc activităţii desfăşurate de sistemul penitenciar românesc.

II. .....care ne dau o imagine generală a problemelor din sistem...

1. Proasta gestionare a resurselor umane la nivelul serviciilor/compartimentelor de intervenţie psihosocială:
a. părere extrem de proastă a majorităţii angajaţilor unităţilor penitenciar faţă de calitatea activităţii, competenţa şi utilitatea serviciilor de intervenţie psihosocială;
b. „competiţie profesională” nejustificată (conflict) între diferitele sectoare din unităţi, în special între angajaţii sectorului „pază” şi angajaţii sectorului „reintegrare socială”;
c. efecte limitate ale activităţilor educative şi de reintegrare socială datorită lipsei personalului de specialitate şi experienţei încă insuficiente pentru majoritatea celor nou încadraţi;
d. deprofesionalizare accelerată sau deplină a educatorilor, psihologilor etc., a căror muncă este centrată mai degrabă pe completarea de hârtii şi raportări cu cifre fictive către ANP, decât pe dezvoltarea unor programe concrete;
e. lipsa unui sistem de management al performanţei în domeniu;
f. lipsa cursurilor de dezvoltare profesională.

2. Elaborare şi implementare haotică a programelor de reintegrare socială:
a. Dezvoltarea serviciului de probaţiune şi colaborarea cu acesta din partea specialiştilor serviciului este încă o direcţie neexplorată suficient eforturile în acest sens fiind deseori limitate la îndeplinirea obligaţiilor legale de cooperare;
b. activitatea angajaţilor sistemului penitenciar este încă concentrată asupra rezolvării unor probleme ce ţin de supravieţuire individuală şi satisfacere de nevoi primare în timpul detenţiei, şi prea puţin asupra rezolvării unor probleme cu relevanţă socială (terapie, educaţie, muncă şi calificare în vederea reinserţiei sociale);
c. dincolo de programele dictate de către administraţia naţională, sectoarele de reintegrare socială au rezultate modeste în cazul programelor elaborate şi administrate la nivel local;
d. slab potenţial de atractivitate al programelor şi activităţilor dedicate reinserţiei sociale;
e. frecvenţă redusă a programelor de reintegrare şi modul deficitar de concepţie ale acestora;
f. absenţa parteneriatelor cu comunitatea;
g. sectoarele de reintegrare socială par să aibă rezultate modeste în cazul programelor elaborate şi administrate la nivel local având în vedere nivelul extrem de scăzut de cunoaştere a unor activităţi fundamentale în procesul de reinserţie socială (cursurile de calificare profesională, programele desfăşurate în cadrul comunităţii, asistenţa socială, etc.);
h. peste două treimi dintre persoanele private de libertate au declarat că nu cunosc nicio instituţie care ar putea să le sprijine în perioada postdetenţie, ceea ce arată un potenţial foarte ridicat de perpetuare a comportamentelor infracţionale, o colaborare deficitară cu parteneri externi, informare precară cu privire la programele postdetenţie şi, în general, o lipsă evidentă de interes din partea sistemului penitenciar de a orienta traseul social al deţinuţilor după liberare încă din timpul detenţiei;
i. programele derulate nu au anvergura şi rezultatele scontate nefiind gestionate profesionist şi eventual finanţate separat conform bunelor practici în domeniu legate de bugetarea pe programe;
j. definirea unor obiective clare şi implementarea acestora cu accent pe calitatea activităţii nu pe volum se lasă aşteptată.

3. Raporturi viciate între angajat şi deţinut / Mentalitate învechită:
a. părerea generalizată (chiar la nivelul ANP) că deţinuţii au prea multe drepturi se dovedeşte un obstacol pentru internalizarea ideii de misiune socială a sistemului penitenciar;
b. opinia cvasiunanimă a angajaţilor unităţilor sistemului penitenciar că oricine, mai puţin sistemul penitenciar, este responsabil pentru eşecul reinserţiei sociale a deţinuţilor reprezintă un semnal pe care personalul îl transmite atât serviciilor de intervenţie psihosocială din unităţi, cât şi persoanelor private de libertate, descurajând şi minimalizând sensul şi importanţa activităţilor de educaţie şi formare profesională în interiorul sistemului penitenciar;
c. lipsă generalizată de încredere în capacitatea sistemului penitenciar de a-şi îndeplini rolul social asumat la nivel principial;
d. funcţia educativă rămâne încă o componentă minoritară a priorităţilor manageriale ale conducerii unităţilor penitenciare, cazurile în care situaţia este preponderent bună fiind foarte rare;
e. orientarea exagerat custodială aduce deservicii siguranţei deţinerii şi securităţii locului de deţinere, prin introducerea unor mecanisme excesive de control, şi viitoarei reintegrări în societate a deţinutului prin izolarea accentuată, limitarea accesului la formare profesională şi educaţie şi inducerea unor comportamente sociopate.

III. ....dar ne şi indică cateva posibile soluţii concrete pentru dezvoltarea activităţii sectorului de reintegrare socială....

1. evaluarea urgentă a programelor de reinserţie socială standard desfăşurate la nivelul întregului sistemului penitenciar prin indicatori de performanţă, şi îmbunătăţirea acestora;
2. reducerea numărului de programe standard, stabilite la nivel central, şi încurajarea dezvoltării de programe la nivel local, cu indicatori de performanţă, adaptate atât contextului social şi economic local, cât şi nevoilor psihosociale ale grupurilor ţintă;
3. dezvoltarea de parteneriate continue la nivel local cu instituţiile de învăţământ superior de profil (asistenţă socială, psihologie, sociologie, etc.) pentru elaborarea de programe comune şi încurajarea practicii de specialitate a stagiarilor;
4. creşterea numărului programelor de dezvoltare de competenţe, de cursuri de calificare profesională şi de activităţi în comunitate;
5. continuarea procesului de sporire a numărului de specialişti în serviciile de intervenţie psihosocială din unităţi;
6. elaborarea unei metodologii comune de intervenţie psihosocială la nivel central, în consultare cu reprezentanţii societăţii civile, şi aplicarea ei unitară, cu indicatori de performanţă comuni, la nivelul atât al programelor sistemului penitenciar, cât şi al programelor ONG-urilor partenere;
7. identificarea posibilităţilor de asistenţă postdetenţie şi informarea continuă a persoanelor private de libertate cu privire la acestea;
8. dezvoltarea accelerată a colaborării dintre serviciile de intervenţie psihosocială şi colaboratorii externi, guvernamentali sau neguvernamentali (serviciile de probaţiune, AJOFM, ONG-uri, etc.);
9. integrarea programelor colaboratorilor externi în Programe operaţionale semestriale sau anuale ale serviciilor de intervenţie psihosocială de la nivelul unităţilor, cu urmărirea unor obiective identice sau complementare, stabilite în comun, şi cu indicatori de performanţă omogeni;
10. identificarea de urgenţă a modalităţilor de implicare a persoanelor private de libertate în activităţi în afara camerei de deţinere;
11. încurajarea pe cât de mult posibil a contactelor dintre deţinuţi şi familiile acestora, atât prin dezvoltarea de programe de reluare a legăturilor cu familia, cât şi prin măsuri administrative sau legale;
12. stoparea conflictelor profesionale între angajaţii diferitelor sectoare din unităţi (în special între angajaţii sectorului „pază” şi angajaţii sectorului „reintegrare socială”) prin elaborarea unor proiecte comune formale sau informale;
13. eforturi consistente şi permanente, la nivel informal, de schimbare a mentalităţii, reflexelor şi atitudinii angajaţilor sistemului penitenciar faţă de deţinuţi şi drepturile de care aceştia beneficiază, şi faţă de rolul social al sistemului penitenciar;
14. eforturi mai consistente şi autonome ale unităţilor în vederea încheierii de protocoale de colaborare cu penitenciare din ţări ale Uniunii Europene, urmărindu-se îmbunătăţirea pregătirii profesionale a cadrelor şi dezvoltarea programelor de intervenţie psihosocială asupra unor grupuri ţintă vulnerabile.

NOTĂ: Dacă persoanele din conducerea ANP erau cu adevărat interesate de rezolvarea acestor probleme, şi mai puţin de răzbunări meschine şi de selecţia şefilor Serviciului Cabinet dupa criteriul de performanţă 90-60-90, puteau consulta cercetările sociologice la care au muncit zeci de specialişti ai sistemului penitenciar circa 3 luni de zile la sfarşitul lui 2006 şi începutul lui 2007, şi care se află pe site-ul ANP:

1. http://www.anp-just.ro/Studii/Cercetare%20ANP.pdf
2. http://www.anp-just.ro/Studii/CERCETARE%20UNITATI.pdf
3. http://www.anp-just.ro/Studii/Cercetare%20detinuti.pdf
4. http://www.anp-just.ro/Studii/Cercetare%20presa.pdf
5. http://www.anp-just.ro/Studii/CERCETARE%20ONG.pdf

Ministerul Justitiei legifereaza aranjamentul

Pe site-ul Ministerului Justitiei apare la http://www.just.ro/MeniuStanga/Normativepapers/proiectuluiOUGProbaÅ£ine/tabid/93/Default.aspx un Proiect de ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

La prima vedere ai crede ca e o eroare, avand in vedere ca legea cu pricina abia a fost modificata in februarie. Dar nu este asa. Este chiar modificarea-modificarii legii privind statutul temnicerilor. Dupa ce directorii ANP au comis-o pe sub masa, trecand prin Guvern in regim de urgenta un act care nu era deloc urgent, acum vor sa recidiveze.

Si ce credeti ca modifica? Tocmai ce modificasera inainte! In plus, pun si botnita sindcatelor, care nu mai pot declansa conflicte de munca daca maestrii de ceremonii incalca legea.

De data asta speram ca reactiile sa fie pe masura, si din partea Ministerului Justitiei, si din partea sindicatelor din sistem. Avem in fata cea mai buna dovada a amatorismului directorilor ANP, care puteau sa fie trei, ca sa mai economiseasca bani, sau nici unul, ca sa mearga treaba.

Uitati ce motivare hilara dau specialistii in resurse umane:
"Aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, după intrarea în vigoare, a relevat ca fiind necesare o serie de modificări şi completări ale unor articole, care prin cuprinsul lor îngreunează procedurile de ocupare a posturilor vacante în sistemul penitenciar şi în acest sens nu s-ar putea asigura cu maximum de celeritate resursa umană potrivită fiecărui post, aceasta având consecinţe negative imediate asupra sistemului penitenciar. (...)
De asemenea, având în vedere media scăzută de vârstă a personalului din sistemul penitenciar, se impune modificarea art.201, deoarece în situaţia în care aceştia nu ar putea ocupa funcţii prevăzute cu mai mult de două grade, faţă de funcţia avută, nu ar exista interes pentru angajarea în sistemul penitenciar. (...)
Având în vedere că în forma actuală a Legii nr.293/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se limitează accesul agenţilor în corpul ofiţerilor din sistemul administraţiei penitenciare numai în funcţii publice de execuţie, precum şi faptul că se impune condiţia vechimii în sistem numai pentru ofiţerii care doresc să acceadă la o funcţie de conducere, ceea ce creează o situaţie discriminatorie pentru aceste categorii profesionale, se impune modificarea prevederilor articolelor 27 şi 28. (...)
De asemenea, s-a prevăzut că judecătorii şi procurorii pot fi detaşaţi în funcţii de conducere, în condiţiile Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. S-a eliminat prevederea referitoare la ocuparea de către magistrat a funcţiei de conducere prin concurs(...)"

Or tocmai in legatura cu aceste probleme au fost avertizati atunci cand au mazgalit prima modificare a legii!

Poate ca intre timp s-au luminat, dar asta nu le scuza incapacitatea. Au fost avertizati si de blocarea sistemului, si de discriminari si de favorizarea magistratilor.

Mai mult, au introdus avansarea fara concurs pe criterii, pe care o sa le aprobe ministrul justitiei(pct. 4 al proiectului privind modificarea modificarii). Astfel de 'criterii' au mai fost. Nu competenta prima la avansarea fara concurs ci relatiile personale.

Pe nesimtite, au introdus si interdictia, pentru salariati, de a declara sau participa la actvitati specifice conflictelor de munca. In traducere: conducerea ANP face dupa cum i se nazare, iar sindicatele nu mai pot declansa conflicte de munca. (pct. 10 al proiectului privind modificarea modificarii).

Dar, au dreptate, magistratii nu mai trebuie sa-si dovedeasca competenta si sa dea concurs pentru functiile de sefi. Ei trebuie doar sa-si aleaga postul care le convine si sa ridice lunar remuneratia de peste 200 de milioane de lei vechi (tot conform proiectului de modificare a modificarii).

Asa ca propun deschiderea unei condici care sa inregistreze miile de urari 'de bine' care vor fi transmise de negrii din sistem care nu mai pot avea o cariera in Administratia Penitenciarelor. Pentru ca, nu-i asa, aranjamentul politic invinge intotdeauna sub privirile intelegatoare ale Ministerului Justitiei.

***

UPDATE 22.03.2008

Cele două mari organizaţii sindicale din sistemul penitenciar contestă la unison modalitatea în care sunt promovate actele normative de către conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi se pregătesc de acţiune. Ministerul Justiţiei se bucură de week-end.

Legea proasta pazeste postul pe veci vacant

La 07.02.2008 un comunicat de presa al Administratiei Nationale a Penitenciarelor anunta triumfal ca in "data de 06 februarie 2008 Guvernul României a aprobat o ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor. "

Mai spunea acelasi comunicat ca "Principalele aspecte care prin implementarea lor în legislaţia specifică în vigoare vin în sprijinul îmbunătăţirii politicii de resurse umane a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor si vizeaza modificări importante ale normelor referitoare la organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante, asigurarea unui management eficient al personalului şi stabilirea unor competenţe de gestiune, avansarea în grade profesionale a ofiţerilor şi agenţilor, precum şi alte drepturi şi obligaţii ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare;
(...) În contextul modificărilor normative survenite prin adoptarea ordonanţei de urgenţă anterior amintite, prioritatea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor o constituie organizarea concursurilor, respectiv a procedurilor legale pentru ocuparea funcţiilor vacante din întreg sistemul penitenciar." ... este vorba desigur despre deja cunoscuta OUG 4/2008.

Tocmai cand ne pregatisem sa ne tinem de promisiunea cu porumbelul alb si cu strigatul care sa aminteasca lumii ca SEFII DE LA ANP MUNCESTE aflaram ca:

• sindicatele au fost pacalite si siluite in a-si da acordul pe diverse variante fara sa vada saracele ce a fost transmis la aprobat. Pretextul folosit a fost o inchipuita dorinta de a ocupa posturile vacante din sistemul penitenciar, ori nu poti sa te opui unui asa demers nobil. Numai ca pretextul ramase pretext si concursurile cele marete ramasera un vis. E drept ca la banii pe care-i are acum, ANP-ul nu apuca luna iunie darminte sa mai ocupe posturi vacante;
• limitarile introduse in dezvoltarea carierei din ambitia unor 'batrani' fac imposibila ocuparea posturilor vacante. ANP-ul incearca acum sa spuna ca pct. 21 din OUG ar fi aparut din stele si i-ar fi impiedicat sa scoata la concurs functiile vacante. Gresit tovarasi! Dumneavoastra tocmai ati inventat cincinalul de 1 an pana la scoaterea la concurs a unui post. D-aia nici n-am vazut minunea cu posturile scoase la concurs.
• drepturi deja castigate sunt anulate sau este ingradita exercitarea acestora (ex. locuinta de serviciu);
• intregul concept al actului normativ este retrograd in formulari si complica un cadru normativ care ar trebui sa fie flexibil si sa permita dezvoltarea unui corp profesional de elita;
• agentii si ofiterii nostrii sunt discriminati la accesul pe anumite functii;
• insa poti sa ramai in functie daca comiti infractiuni din culpa si daca esti condamnat cu suspendare ca sa fii mai apropiat de colegii tai care n-au avut noroc si sunt condamnati cu executare uneori pentru aceleasi fapte. O prevdere ciudata si unicat in functia publica care imi aduce aminte ca ieri discutam de spre domnul Florin S., seful inspectiei ANP, despre care se tot spune pe la colturi ca are probleme de dosar.
  

Asa ca porumbelul ramane in cusca iar strigatul victorios in gand. Echipa fantastica iar a mimat ca munceste desi e platita pe bune. Magnificul Petre Stan, vesnic inrositul la fata, o facu iar de oaie iar noi inca nu vazuram nici macar un ciot de post vacant scos la concurs.

In concluzie cred ca se poate spune ca OUG-ul este un demers util, dar gestionat parsiveste de catre capeteniile ANP, in care au scapat neintentionat si lucruri bune.

***

UPDATE 22.03.2008

O zi mai tarziu a aparut pe site-ul MJ proiectul de modificare a modificarii legii privind statutul personalului din ANP. Rămâne de văzut dacă va fi iarăşi trecută în condiţii netransparente şi fără consultarea celor în drept.

Şi atunci... au condamnat-o toţi la moarte

Echipa blogului http://penifest.blogspot.com/ anunţă cu regret dispariţia dintre cele lumeşti şi publice a Strategiei de Dezvoltare a Serviciului Penitenciar 2007 - 2010. Până mai ieri avea domiciliul pe site-ul ANP la http://www.anp-just.ro/Strategie/StratDezvSP_document%20intreg.pdf. Azi, data de mai sus, am căutat-o cu ochii plânşi pe tot site-ul ANP, dar în zadar. Acum a trecut în uitare.

A venit printre noi după o gestaţie de 6 luni. Moaşe i-au fost angajaţi cu experienţă ai sistemului penitenciar care au reprezentat cu mândrie toate sectoarele de activitate. Comandanţi şi şefi de direcţii i-au fost ursitoare, procurori şi judecători părinţi adoptivi.

A fost ucisă la mânie de către echipa fantastică de la conducerea ANP care nu mai suporta sa vadă aşa copil frumos care nu vorbeşte pe limba lor şi care-i trage de mânecă şi le spune ce părinţi denaturaţi sunt.

Numiţii Marius Iosif, judecător - director general, Gheorghe Şpaiuc, procuror - director general adjunct, Marin Dumitru, comisar şef - director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi Petre Stan, comisar şef - director general adjunct aveau o mare apăsare pe suflet... mai aveau puţin şi trebuiau să arate pentru ce anume au fost plătiţi atât de generos de la un buget sărac.

Cum n-au mai suportat să-şi privească în ochi eşecul au luat decizia de a elimina dintre cele publice copilul cu pagini multe care n-a apucat să atingă maturitatea şi să arate că n-a trecut degeaba prin lume.

N-au mai suportat să fie acuzaţi. N-au mai suportat reproşul care se întorcea din link-ul sus amintit şi care îi bântuia zi şi noapte obsesiv cu întrebarea: tu pentru ce eşti plătit şefu’?... tu pentru ce eşti plătit şefu’?... tu pentru ce eşti plătit şefu’?

N-a ştiut biata de ea, Strategia, că şefii sunt magistraţi şi comisari numiţi politic şi că ei n-au nevoie să muncească pentru că-şi pierd ştaifu’.

Degeaba a lăsat ministrul Meleşcanu cu limbă de moarte recomandarea de a avea o strategie care să-i ajute măcar să nu mai spună tot soiul de bălării pe la bilanţuri şi poate să mai rezolve câte o problemă pe ici pe colo. Marile căpetenii ale temniţelor după ce s-au convins că nu pot desluşi secretele administrării penitenciarelor au fost nemiloşi.

Dar cine ştie... poate că tristeţea decesului prematur al Strategiei va fi înlocuită de bucuria a măcar unei singure realizări a acestei echipe de conducere. Suntem aici şi promitem să dăm de veste ţării că miracolul s-a întămplat. Vom lansa un porumbel alb şi cu voce tare vom striga.... ŞEFII DE LA ANP MUNCEŞTEEEEE!!!!

Marius Iosif et co. – mult zgomot, puţine rezultate

Marius Iosif, judecător - director general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
Gheorghe Şpaiuc, procuror - director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
Marin Dumitru, comisar şef - director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
Petre Stan, comisar şef - director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

Lectura CV-urilor celor patru domni cu proptele liberale care conduc Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu face decât să adâncească misterul lipsei oricărui rezultat în administrarea instituţiei.

Ai fi crezut că tânărul domn Marius Iosif, şcolit prin părţile Germaniei va lua taurul temniţelor de coarne. Câteva priorităţi atent alese, multă muncă, încă pe-atâta entuziasm ar fi schimbat faţa instituţiei.

Însă tânărul, care nu a condus niciodată pe nimeni, începe conform listei primite de la amicul său Chiuariu care l-a uns căpetnie peste temniţe. Într-o manevră iscusită, de chirurg care operează cu satârul, toţi şefii de direcţii şi mulţi dintre şefii de servicii au fost executaţi fără drept de apel. Rezultatul a fost că alţi oameni, de încredere de data asta, s-au apucat vijelios de treabă... numai că nu prea se pricep pentru că fiind ridicaţi prin pile nu prea au învăţat meserie.

Se teme să ia decizii pentru că nu ştie despre ce e vorba, când greşeşte e vina altora (şefii de cabinet şi de resurse umane schimbaţi lunar din funcţie ştiu despre ce e vorba). Aruncă cu hârtii după oameni în crize puerile şi inutile de furie. Face şedinţe nocturne pentru că celelalte obligaţii îl aduc doar după prânz la muncă. Şi atât...

Printre succesele echipei fantastice se numără:

- o strategie de dezvoltare decedată – nici alta n-au făcut nici pe cea veche n-au modificat-o pe motiv că n-au chef. Domnul Iosif de la înălţimea celor peste 4 luni de experienţă în ANP critica lipsa de experienţă a echipei care a elaborat Strategia existentă (înţeleg că o medie de 12 ani de experienţă în domeniu e prea puţin, dar n-am văzut altă echipă mai experimentată care să o refacă dacă era nevoie).

- un buget de avarie - cum habar n-au de procedurile bugetare abia au bani de salarii. Cheltuielile curente sunt în urmă cu luni deja, decontările pentru personal asemenea, iar despre investiţii ce să mai vorbim.

- achiziţii după putere – caiete, pixuri, călătorii în Thailanda pentru şefi. Au verificat desigur extensiv achiziţiile anterioare când se mai cumpăra câte-o sută de maşini, se mai făcea câte-o mie de cămăşi, se mai porneau investiţii. Tot ar fi fost bine, că ar mai fi învăţat câte ceva, dacă n-ar fi fost timp irosit din ambiţii de anchetator la comandă politică.

- legislaţie la şantaj – pentru modificarea statutului au minţit în permanenţă sindicatele care au picat destul de uşor în plasă. Pretextele pentru urgenţă au fost destule, de la cele simple până la cele absurde. A trecut modificarea statutului aşa cum au vrut, iar promisiunile au rămas în aşteptare. În schimb regulamente interne precum cel de pază, supraveghere, escortare stau şi aşteaptă pentru că acelaşi tânăr domn Iosif nu se poate concentra pe lectura documentelor complexe.

- resurse umane – 0(zero) posturi vacante ocupate, blocarea accesului în sistem (cel puţin 1 an până la concurs conform modificărilor recente), se reiau transferurile de la armată. Fără comentarii.

Despre Gheroghe Şpaiuc, soţul doamnei Şpaiuc consiliera ministrului educaţiei, ai spune că e inofensiv şi stă liniştit să-şi ia mega-salariul. Stă în birou, îşi lăcuieşte unghiile, zâmbeşte, face pe popularul şi e autorul unei replici celebre: „Vă rog să nu îmi mai luaţi lucrările de pe birou că eu întâi le semnez şi după aia le citesc.” A fost respins la examenul pentru conducerea penitenciarului Iaşi dar prietenii l-au ajutat să treacă peste moment, fără concurs desigur.

Marin Dumitru, s-a tot plimbat pe la ANP. Când făcea câte o boacănă, cum a fost cea cu licitaţia de acum câţiva ani, dispărea prin Jilava. Este adeptul eficienţei de tipul... n-avem rezultate dar suntem organizaţi. Nu am auzit încă de o reuşită fulminantă a acestuia dar încă mai sper.

Petre Stan e un fenomen. Măsluitor de concursuri emerit n-a prea avut ocazia să-şi exerseze talentele dar a dovedit cât de slab e în modificarea legii privind statutul personalului şi la „reeditarea” ştatelor de funcţii. A vrut să fie şef încă din 2006 dar, la concurs a reuşit să obţină o fenomenală notă 3(trei) la fel ca şi actualul şef al Direcţiei Inspecţie, subcomisarul Stanciu Florin, ofiţer MJ(!?). Evident că un aşa eşec nu putea rămâne nerăsplătit de ministrul Chiuariu, maestru în promovarea pseudo-valorilor.

„Bilanţul” ANP pe 2007 a fost o operaţiune cosmetică. Oricine lucrează în sistem resimte stagnarea mai puţin cei patru magistraţi şi comisari care se fac că muncesc deşi sunt plătiţi pe bune. Aştept să văd minunăţia de raport de 160 de pagini postat pe site-ul ANP pentru că ar fi interesant câte din obiectivele propuse în bilanţul pe 2006 au fost realizate.

Cam asta se întâmplă când numirile în funcţii administrative de strictă specialitate sunt politice. Amatorism, lipsă de viziune, deprofesionalizare...