Procurori prinsi cu declaratia de avere in vine. E randul ANI si CSM sa faca ceva!

In atentia Agenției Naționale de Integritate

In atenția Consiliului Superior al Magistraturii

În atenția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Averea la control domnule procuror Marian Stoica!
(Valabil pentru toți procurorii din Mehedinți)

.

1. Explicaţie

Am primit câteva informaţii despre averea suspect de mare a procurorului Stoica Marian (procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi), actualmente director al Penitenciarului Drobeta Turnu Severin, numit în funcţie în iulie 2007. Cum ştiam deja că a fost numit în ministeriatul Chiuariu cu încălcarea normelor legale în vigoare, ne-am dus la bibliotecă şi ne-am apucat de studiu. Am pus mâna pe Legea nr. 115 din 16 octombrie 1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici, pe Legea 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor şi pe Legea nr. 144 din 21 mai 2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate. Am verificat, de asemenea, site-urile Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justiţiei şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Am dat și câteva telefoane.

.

Rezultatele studiului intens au fost următoarele:

.

I. Prima şi ultima oară când domnul procuror Marian Stoica şi-a depus declaraţia de avere a fost anul 2005 (între timp, de la o casă și un apartament, averea s-a multiplicat la 3 apartamente, 3 case și un teren);

.

II. Conform legii 303/2004, art. 99, nedepunerea declaraţiei de avere constituie abatere disciplinară şi, ca atare, domnul Stoica ar trebui sancţionat fără discuții de CSM;

.

III. Conform legii 144/2007, art. 42 (1), nedepunerea declaraţiei de avere constituie contravenţie şi se sancţioneaza cu amendă de la 100 lei la 500 lei şi declanşarea din oficiu a procedurii de control. Prim urmare, domnul Stoica ar trebui să ia automat o amendă, iar ANI să declanșeze controlul averii domnului Stoica și a soției acestuia;

.

IV. Toţi procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi trebuie supuşi aceleiaşi proceduri, deorece niciunul nu şi-a actualizat declaraţia de avere începând cu 2005.

.

Am să încep cu finalul, enumerându-vă procurorii care fac mișto de lege, iar apoi am să vă povestesc mai multe despre modul în care a fost numit în funcție domnul Stoica și despre averea colosală a acestuia.

.

2. Procurorii mehedințeni ne iau la mișto și consideră că legea e opțională

Invidios și frustrat cum sunt că magistrații din sistemul penitenciar se învârt pe la cifre între 100 și 200 de milioane de lei net pe lună, am căutat febril declarația de avere a procurorului Stoica Marian. Așa că m-am năpustit asupra site-ului CSM, cam pe la adresa asta: http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=080203 (cautați pe la parchetul Curții de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți!). Supriză. Se pare că domnul Stoica are ceva de ascuns. Prima și singura declarație de avere a fost depusă în 2005. Și cum lipsa de transparență și de răspundere a magistraților pare a fi contagioasă, observai și că ceilalți procurori sunt în aceeași situație.

.

Cam aceștia ar fi doamnele și domnii care ne iau la mișto, dau dovadă de secretomanie și reprezintă imaginea fidelă a justiției române, deși băgăm o grămada de bani în fundul lor: Bleaonca Ionel, Capota Verona, Cercel Fanica, Dinca Marin Teodor, Dovlete Petre, Herciu Carmen Constanta, Margineanu Oprica Mihaela, Milanovici Gheorghe, Schinteie Cornelia, Sisman Lavinia, Sopalca Constantin, Stanoiu Steluta, Stoica Marian.

Se pare că Sopalca şi Stanoiu nu mai sunt pe acolo, însă au fost înlocuiţi de Minea Costinel Claudiu şi Popescu Corneliu Bogdan. Aceştia din urmă nu au depus nici măcar o declaraţie de avere.

.

Acum, stimate domnule Macovei, președinte ANI, și stimată doamnă Bărbulescu, președinte CSM, ca umil contribuabil și bun cetățean al României, consider că este de datoria mea să vă atrag atenția asupra acestei minore încălcări a legii, care pe mine, ca cetățean nervos, mă irită peste măsură. E adevărat, fiind anonim (că-mi țâțâie curu' de frică) nu-mi puteți lua în considerare sesizarea, însă vă amintesc că vă și puteți autosesiza. Și că nu nu fie confuzii, vă amintesc și textele din lege care vă obligă la măsuri imediate. Astfel:

.

a. conform legii 144/2007, art 42, alin. 1, "nedepunerea declaratiei de avere si a declaratiei de interese in termenele prevazute de lege constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 100 lei la 500 lei si declansarea din oficiu a procedurii de control.";

b. conform legii 115/1996, art. 10, " daca persoana a carei avere este supusa controlului este casatorita, controlul se extinde si asupra averii si veniturilor dobindite de celalalt sot. Sint supuse controlului si bunurile de valoare ce fac obiectul declararii, realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros catre ascendenti, descendenti, frati, surori si afinii de acelasi grad, precum si cele transmise cu titlu gratuit catre orice persoana.";

c. conform legii 303/2004, art. 99, alin. a), constituie abatere disciplinară "încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile de avere, declaraţiile de interese, incompatibilităţi si interdicţii privind judecătorii si procurorii".

.

Ca urmare, domnul Macovei (prin autosesizare că legea îi permite și acum știe despre ce e vorba), trebuie să declanșeze controlul asupra averii doamnelor și domnilor procurori de la Mehedinți, averii familiilor acestora, și să adopte măsurile necesare sancțiunii contravenționale împotriva acestora. În plus, doamna Bărbulescu, prin secția de procurori a CSM, trebuie să sancționeze disciplinar toți acești magistrați care plesnesc de transparență și respect față de contribuabil și lege.

.

3. Procurorul Stoica Marian, directorul Penitenciarului DT Severin, numit în funcție cu încălcare legii

Revenind la penitenciarele noastre, vă amintesc că domnul procuror Stoica Marian face parte dintr-un lot de 5 magistrați numiți în funcția de director de penitenciar cu încălcarea normelor legale în vigoare.

.

Inițial, fostul ministru Macovei introdusese pentru prima oară în istoria sistemului penitenciar obligativitatea concursului pentru această funcție. De altfel, în timpul acestui mandat 10 directori de penitenciar au fost selectați, mai bine sau mai rău, ca urmare a unui concurs. Odată, însă, cu eliminarea acesteia din Guvern, a urmat cavalcada nepotismelor chiuare care au culminat cu deja celebrul incompetent, judecătorul Mariu Iosif. Astfel, contrar Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1218/2006, care prevedea o metodologie concurenţială, în vara lui 2007 a fost reluată practica detaşării unor magistraţi în poziţii de directori de penitenciare prin proceduri lipsite de transparenţă, care eludează sistemul concurenţial obligatoriu pentru aceste posturi (chiar și atunci când candidaţii sunt magistraţi, slavă lor). Ministrul Justiţiei, Tudor Chiuariu, la propunerea directorului general ANP, a numit 5 directori, fără concurs, în funcţia de director de penitenciar, printre care și Stoica Marian. Acesta mai fusese pentru o scurtă perioadă director al Penitenciarului Rahova, dat afară înaintea expirării mandatului datorita, se pare, relaţiilor în care a intrat cu deţinuţii VIP.

.

4. Avere fabuloasă din salariu de bugetar (3 case, 3 apartamente și un teren)

Conform declarației de avere din 2005, domnul Stoica avea deja o casă (cu valoare impozabilă de 688 de milioane), un apartament (cu valoare impozabilă de 735 de milioane) și o mașină Peugeot. Veniturile constau din salariul de magistrat (348 de milioane pe an), salariul soției (161 de milioane pe an) și chirie pe apartament (72 de milioane pe an). Avea de asemenea o datorie de 15 mii de euro la BCR, scadentă în 2006.

.

Cum declarațiile ulterioare nu există, domnul Stoica și-a văzut liniștit de sporirea averii fără teama de a fi controlat sau, măcar, observat de vreun indiscret vizitator de site-uri cu declarații de avere. Cum, însă, cititorii noștri sunt mai vigilenți decât noi, am intrat în posesia unor informații despre aceasta avere cu dezvoltare de Făt Frumos:

.

i) o casă pe strada Decebal, unde locuieşte împreuna cu soţia;

ii) un apartament cu mansardă în centrul municipiului Turnu Severin, pe care îl are închiriat;

iii) două apartamente în Bucureşti, cîte unul pentru fiecare din fiicele sale (studente la vremea respectivă), în cartierul Tineretului;

iv) o casă de vacanţă la etaj pe clisura Dunării, în comuna Ieşelniţa, după Orşova;

v) o casă pe care în prezent o are în construcţie în Turnu Severin;

vi) un teren de 2.000 mp în comuna Brezniţa, lângă Turnu Severin.

.

Nu știm dacă sunt trecute pe numele domniei sale sau al fetelor, dar sunt cu siguranță cumpărate de domnul Stoica. Și cu siguranță nu poate justifica valoarea acestora chiar și la salariul fabulos al domniei sale, de magistrat director de penitenciar, și al soției, profesoară de liceu.

.

5. Cine este domnul procuror Stoica (realități și bârfe)

a. Procuror și director al Penitenciarului DT Severin, începând cu iulie 2007. În lunile septembrie-octombrie 2007 a fost plecat în concediu de odihnă timp de 45 de zile. Pentru cît a lucrat a fost recompensat cu salariu de excepţional pe anul 2008, cu 50 % mai mare, adică lunar în jur de 180 milioane lei vechi. Programul de lucru zilnic al acestuia este, se pare, destul de scurt: cam 4-5 ore pe zi.

.

b. Gurile rele zic că are legături cu interlopii Severinului și Mehedințiului, prin care și-ar fi făcut gratis o vilă pe care, ulterior, a vândut-o;

.

c. Mare iubitor de colege de penitenciar, pe care le promovează nu tocmai legal (să ne fie rușine că ne băgăm în chiloții omului, așa că ne oprim aici, deși știm mai multe).

.

Cam astea ar fi despre domnul Stoica și colegii procurori. Acum nu putem decât să batem obrazul ministrului, directorului general ANP și procurorului general că tolerează astfel de oameni printre ei. Și putem, cu bună credință, să sperăm că CSM și ANI își vor îndeplini atribuțiile legale.

Pulanul, detaşarea şi transcendentalismul (partea a II-a - aplicarea teoriei)

Dedicată domnului Cătălin Predoiu, ministrul justiţiei, a cărui indecizie face ca abuzurile echipei Chiuariu să continue.

.

Referat pentru cursul „Sclavii de pe plantaţia domnului Iosif” Facultatea Penitenciară a Universităţii de Artă şi Abuzuri 21800

Titular de curs: magistrat Marius Iosif, prof. dr.

.

Bibliografie obligatorie:

Marius Iosif – Decizii ale Directorului general al ANP, opere complete

.

Bibliografie opţională:

Aristotel - Etica nicomahică, pag. 2-3

Max Weber - Etica protestantă şi spiritul capitalismului, pag. 4-5

Martin Luther – Sclavia voinţei, pag. 6-7

***

Ieri am scris prima parte a referatului "Pulanul, detaşarea şi transcendentalismul". Am deconstruit baza conceptuală e teoriilor iosifiene, am arătat premisele concepţiilor domnului Iosif şi am reconstruit argumentaţia filosofică a deciziilor acestuia. A venit timpul să arătăm efectele filosofiei iosifiene, implementată cu succes în Ţara ANePeului. Aceasta este lista promisă ieri, lista cu cei şantajaţi, detaşaţi, transferaţi, daţi afară şi transformaţi în sclavi prin voinţa şi graţia divină a conducerii ANP:

1. Adrian Blidaru, fost şef al Biroului de formare profesională, a fost transferat la Penitenciarul Rahova ca urmare a faptului că nu a executat orbeşte ordinele domnului Stan. În urma “reeditării” statelor de organizare, biroul pe care îl conducea s-a transformat în serviciu;
2. Adriana Lupu, consilier angajat cu contract de prestări servicii, a fost forţată să se pensioneze. A lucrat, la MJ, împreună cu soţul (şef Direcţia Medicală din MJ). Cei doi reprezentau un pericol pentru Stanciu (actual şef Direcţie Inspecţie Penitenciară) adus din MJ;
3. Aurelian Oprea, actualmente şef serviciu în Directia Economico – Administrativă, este presat să-şi dea demisia (nu face asta! Probabil te vor demite, dar măcar nu pleca capul!);
4. Carmen Galu, fostă şefă a Direcţiei Economico - Administrativă, detaşată la Penitenciarul Jilava. Considerată apropiată a fostului director general adjunct, Dumitraşcu, a căzut repede în dizgraţie. A fost practic prima decizie importantă luată de domnul Iosif, la foarte scurt timp de la instalare. Galu a fost revocată din funcţie fără nicio explicaţie şi detaşată la Penitenciarul Jilava pentru că a avut tupeul să-şi susţină opiniile profesionale şi l-a înfruntat pe PreaMăritul;
5. Cornel Vizitiu, fost şef al Direcţiei Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, a fost forţat să se pensioneze pentru dezacorduri cu domnul Iosif şi pentru a face loc lui Stancovici Marian la conducerea DSDRP, care, la randul lui, propusese împuternicirea doamnei Stan ca şef serviciu la Jilava...serviciu contra serviciu... (chiar aşa domnul Stancovici, aveaţi o distilerie prin subsolul unei case...cum mai merge? aveţi autorizaţie?);
6. Cristi Lărgeanu, manager public, a fost dat afară printr-o hotărare de guvern care desfiinţa posturile managerilor publici din ANP şi o parte din cele de la MJ. Soluţia a fost de criză, şi intermediată de fostul ministru Chiuariu, pentru a-l putea da afară din ANP pe fostul director general adjunct, Dumitraşcu;
7. Cristina Prip, ofiţer specialist în cadrul Direcţiei de Intervenţie Psihosocială, detaşată la Penitenciarul Jilava. A revenit în urma intervenţiilor personale la nivel înalt;
8. Cristina Ungureanu, fost şef al Serviciului Cabinet. Se pare că nu corespundea pretenţiilor domnului Iosif în privinţa aspectului fizic. De altfel, şefia Serviciului Cabinet a devenit o mare bătaie de joc. În numai cateva luni a fost schimbată de patru ori şefa Serviciului Cabinet, care, în opinia domnului Iosif, ar trebui să fie un fel de secretară şefă cu măsuri 90-60-90. Pe rând, Mariana Morar, Cristina Ungureanu, Daniela Marcoşan şi Maria Georgescu au avut onoarea proximităţii PreMăritului. Recunoştem, ultima alegere e cea inspirată. Dar cine ştie?;
9. Dan Bidilică, şofer al directorului general, a fost schimbat în momentul în care a anunţat că va candida la un post de psiholog într-un penitenciar (omul terminase facultatea între timp) fără a fi obţinut, în prealabil, acordul informal al domnului Iosif;
10. Dana Cenuşă, ofiţer de presă în cadrul Serviciului Cabinet, a fost detaşată pentru că, din perspectiva domnului Iosif, avea gura prea mare, prea multă personalitate, opinii şi zero slugărnicie. A avut ideea unui festival de teatru pentru deţinuţi, programat să se desfăşoare la Teatrul Nottara. Freedom House Romania făcuse rost de o finanţare de 5 mii de euro pentru desfăşurarea festivalului. Asocierea cu FH a fost letală atat pentru Dana Cenuşă, cat şi pentru existenţa festivalului;
11. Dana Desculţu, funcţionar civil în Direcţia Economico-Administrativă, a fost forţată să se pensioneze. I s-a transmis de către domnul Iosif, prin interpuşi, să se care din ANP. Femeia s-a conformat şi acum se uită la televizor;
12. Daniela Marcoşan, fostă şefă a Serviciului Cabinet, pusă în funcţie pentru farmecul personal, ca să fim eleganţi, şi retrogradată ulterior, după apariţie unei dive mai mişto şi în urma unui bilanţ dezastruos (datorită prostiilor debitate de domnul Iosif), pentru care a tras ponoasele;
13. Denisa Necula, ofiţer la Serviciul Cabinet, trimisă înapoi la Penitenciarul Colibaşi cu o lună înainte de termen. Aceasta venise la Bucureşti, pe termen limitat şi la rugămintea consilierului MJ, Poliţeanu, pentru implementarea Strategiei de comunicare şi imagine a ANP 2006, coordonarea activităţii purtătorilor de cuvant din sistem şi elaborarea unei noi strategii de comunicare pentru perioada 2007 – 2009. Elaborarea strategiei a fost stopată, iar, pentru o bataie de joc completă, Denisei Necula i-a fost întreruptă detaşarea;
14. Doina Darmon, curier la Serviciul Arhivă şi Registratură Generală, a fost delegată la Direcţia Cetăţenie din Ministerul Justitiei, acuzată fiind că a furmizat informaţii duşmanilor domnului Iosif, deşi lucrarile nu tocmai curate sunt duse personal la MJ de catre domnul Stan. La finalul celor două luni de delegare, doamna Darmon a cerut de bunavoie o nouă delegare, dată fiind atmosfera de teroare şi presiunile la care sunt supuşi angajaţii în ANP;
15. Diana Sava, manager public, a fost dată afară printr-o hotărare de guvern care desfiinţa posturile managerilor publici din ANP şi o parte din cele de la MJ. Soluţia a fost de criză, şi intermediată de fostul ministru Chiuariu, pentru a-l putea da afară din ANP pe fostul director general adjunct, Dumitraşcu;
16. Doru Dobocan, fost şef al Direcţiei pentru Prevenirea Criminalităţii în Mediul Penitenciar, a fost dat afară din ANP în mod umilitor. Chemat de Iosif în biroul personal, i s-a cerut să scoată tot din buzunare şi apoi să se care din clădirea ANP-ului. Debarcarea intempestivă a acestuia a avut legătură cu obsesiile lui Chiuariu privind arhiva SIPA şi comanda eşuată de a se face plangere penală împotriva fostului ministru Macovei şi împotriva a doi foşti consilieri ai lui Macovei, Dănileţ şi Dumitriu, pentru o inventată sustragere de documente din această arhivă;
17. Emilian Pielmuş, fost şef al Direcţiei Management Resurse Umane, forţat să renunţe la funcţia de conducere, a cerut să fie transferat din cadrul Direcţiei Management Resurse Umane. Actualmente este la Biroul de Elaborare Acte Normative;
18. Eugen Fîntînă, ofiţer specialist la Direcţia Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţii IT, a fost detaşat la Spitalul Penitenciar Jilava. A incomodat prin simpla prezenţă şi atitudinea independentă;
19. Florin Şerpe, fost şef al Direcţiei de Intervenţie Psihosocială, a fost trimis la Centrul de Reeducare Buziaş. Deşi mai avea doar o lună pană la încheierea celor şase luni de detaşare, a fost trimis înapoi cu o grabă suspectă, fiindcă în locul lui trebuia să fie instalat omul de încredere al domnilor Iosif şi Stan, Iulia Giurgea. Pe deasupra, începuse să devină incomod datorită faptului că era martor la numirile, detaşările aberante din domeniul intervenţiei psihosociale, inclusiv cea prin care era imputernicită ca şef serviciu Educaţie la Jilava, soţia domnului Stan;
20. Gabriel Sevastre, Direcţia Economico - Administrativă, a fost detaşat la Baza de Aprovizionare, Gospodărire şi Reparaţii Jilava (BAGR) pentru că a avut tupeul să-l înfrunte pe directorul general adjunct Dumitru Marin;
21. Ion Pîrjol, fost şef al Direcţiei Inspecţie Penitenciară, a fost forţat să se pensioneze, fiind înlăturat pentru a face loc domnului Stanciu şi pentru a nu mai fi de faţă la decizii care distrug progresele din ultimii doi ani;
22. Ion Voicu, fost şef serviciu în cadrul Direcţiei Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, a fost forţat să se pensioneze;
23. Ionuţ Lesovici, manager public, a fost dat afară printr-o hotărare de guvern care desfiinţa posturile managerilor publici din ANP şi o parte din cele de la MJ. Soluţia a fost de criză, şi intermediată de fostul ministru Chiuariu, pentru a-l putea da afară din ANP pe fostul director general adjunct, Dumitraşcu
24. Maria Cristina Voicu, Direcţia Medicală, a fost detaşată la Penitenciarul Rahova;
25. Mariana Morar, fost şef al Serviciului Cabinet, a fost forţată să se pensioneze;
26. Mihaela Puşcaş, şef serviciu în cadrul Direcţiei de Intervenţie Psihosocială, a fost detaşată la Penitenciarul Jilava. A revenit la ANP între timp. În schimb, este izolată de orice proiect sau acţiune importantă, fiind redusă la statutul de element decorativ;
27. Mircea Drăghici, delegat la Direcţia Intervenţie Psihosocială de la CR Buzias - i s-a sugerat să ceara transferul la Rahova, şi nu în ANP unde dovedise competenţă, pentru a face loc prietenilor de familie ai domnului Gheorghe Mocuţa, secretar de stat în MJ - Cristina Ştefan şi Laiu Laurenţiu;
28. Nicu Tănase, fost şef al Direcţiei de Tehnologie a Informaţiei, a fost schimbat din funcţie după dezastrul de la bilanţ. Ca şi Daniela Marcoşan, a fost ţap ispăşitor pentru prostiile debitate de domnul Iosif şi scandalul mediatic în jurul celebrelor seringi pentru injectarea de droguri. De asemenea, se pare că Tănase nu a fost suficient de dornic să puna în operă indicaţiile de supraveghere şi răscolire a computerelor angajaţilor ANP;
29. Relu Manolache, fost şef serviciu în cadrul Direcţiei Economico - Administrativă, a fost detaşat la Penitenciarul Craiova. Deşi are acte care dovedesc că e bolnav de hepatită şi trebuie să aibă un anumit regim de viaţă, a fost trimis la PMT Craiova pentru că a întrebat despre baza legală a unor decizii luate de catre directorul economico-administrativ Costaş Bogdan;
30. Sergiu Pochibreanu, şofer, trimis înapoi la BAGR, ulterior plecat la MJ, fiindcă a refuzat să semneze o hartie prin care ar fi trebuit să-şi acuze colegii de întamplări ireale. Intre timp, Direcţia Interventie Psihosocială, la solicitarea doamnei Giurgea, se află la al treilea şofer;
31. Silvia Voicu, manager public, a fost dată afară printr-o hotărare de guvern care desfiinţa posturile managerilor publici din ANP şi o parte din cele de la MJ. Soluţia a fost de criză, şi intermediată de fostul ministru Chiuariu, pentru a-l putea da afară din ANP pe fostul director general adjunct, Dumitraşcu;
32. Simona Cioranu, a fost dată afară printr-o hotărare de guvern care desfiinţa posturile managerilor publici din ANP şi o parte din cele de la MJ. Soluţia a fost de criză, şi intermediată de fostul ministru Chiuariu, pentru a-l putea da afară din ANP pe fostul director general adjunct, Dumitraşcu;
33. Sorin Dumitraşcu, manager public, fost director general adjunct al ANP, a fost dat afară şi el, fiind ţinta principală a HG-ului. Presupusa lui asociere cu Iniţiativa pentru o Justiţie Curată şi consilierii fostului ministru Macovei au fost un motiv îndeajuns de puternic pentru Chiuariu, Iulia Scantei şi Marius Iosif să se uşureze pe necesităţile de personal al ANP, pe legislaţia specifică managerilor publici şi zecile de mii de euro folosiţi pentru şcolirea acestora;
34. Sorin Ionescu, fost director Direcţia Medicala, avea nevoie de numai două luni de activitate pentru a putea ieşi la pensie ca militar. Fostul ministru Chiuariu a refuzat prelungirea detaşării;
35. Valentin Ignuţă, Biroul de Informaţii Clasificate, a fost detaşat la Agenţia Naţională de Integritate în urma unor conflicte cu şefa de la BIC;
36. Valentin Muntean, fost purtător de cuvant al ANP, Serviciul Cabinet, a fost detaşat la Spitalul Penitenciar Dej. Considerat apropiat al lui Dumitraşcu şi al fostului consilier MJ, Poliţeanu, Valentin Muntean a fost detaşat la Dej după ce Iosif a ordonat celor de acolo să trimită o cerere oficială către ANP pentru detaşarea unui ofiţer la secretariat. Cei de la Dej s-au executat. După ce Vali Muntean a avut tupeul să iasă la bere cu colegii de la penitenciarul din proximitate, Gherla, acestora li s-a cerut din partea directorului Pop Vasile să întocmească un raport de informare cu privire la discuţiile din bodegă. În urma refuzului, directorul Penitenciarului Gherla trimite o informare la Bucureşti în care îl anunţă pe Marius Iosif că fostul purtător de cuvant continuă politica duşmănoasă ....!!! (initial am scris numele directorului de la Dej. Am facut corectura necesara);
37. Valentin Popescu, fost şef serviciu în cadrul Direcţiei Management Resurse Umane, a fost şantajat şi obligat să-şi dea demisia pentru a nu fi trimis într-o unitate la mare depărtare de Bucureşti. Drept răsplată, a putut ramane la Direcţia Siguranţa Deţinerii ca ofiţer. În timpul pregătirii concursurilor, dandu-şi seama ca nu se pot descurca fără el, Iosif l-a chemat şi i-a propus ca prin DZU să se reîntoarca la Resurse Umane cu spor de 50% la salariu ca recompensă pentru bataia de joc la care a fost supus;
38. Veronica Pătraşcu, fost şef serviciu gestiune resurse umane în cadrul Direcţiei Management Resurse Umane. A fost schimbată din funcţie pentru a face loc acoliţilor.

Note explicative:
1. Nu toţi din cei de mai sus sunt eroi sau victime inocente. Unii au avut curajul să spună ce gandesc, să ia poziţie, alţii au fost victime colaterale sau ale unor răfuieli vizand conflicte mai vechi. Caţiva au adoptat statutul de slugă, însă nu a fost îndeajuns pentru a scăpa de delirul conducerii ANP;
2. Am luat în discuţie numai situaţia din ANP (aparatul central). Nu băgăm mana în foc că i-am identificat pe toţi care sunt în această situaţie. Bănuim că situaţia în teritoriu este la fel de dezastruoasă. Dacă aveţi informaţii, vă rugăm să ne scrieţi;
3. Dincolo de meritele sau vina celor de mai sus, o concluzie devine imperioasă: păstraţi-vă demnitatea! Dacă un coleg este în această situaţie, luaţi atitudine. Oricand puteţi fi în locul lui, şi, pentru că aţi fost laşi, nimeni nu vă va sări în ajutor. Absolut nimeni în afară de noi nu va schimba sistemul, şi, ca atare, suntem toţi responsabili pentru situaţia acestor oameni;
4. La debut, echipa blogului penifest a luat hotărarea să nu folosească cuvinte jignitoare în articolele postate. Uitandu-ne, însă, la această listă, gandindu-ne că în joc e viaţa unor oameni umiliţi de un comportament gratuit discreţionar şi răzbunător (într-un sistem care oricum suferă organic de nepotism, corupţie, abuz şi incompetenţă), că în numai cateva luni 40 de oameni din circa 220 de angajaţi ai ANP au fost şantajaţi, detaşaţi, transferaţi, pensionaţi în mod absolut abuziv, că cei aduşi în locul acestora ocupă funcţiile fără concurs, fără a trece de o minimă evaluare pe criterii de competenţă, vom face o excepţie de la regulă şi nu vom spune decat un singur lucru: Domnule Iosif, sunteţi un psihopat şi un ticălos de ultimă speţă!;
5. Niciunuia din cei de pe lista nu i s-a reproşat ceva profesional, făcandu-se doar presiuni asupra lor pentru a pleca de bunavoie şi a nu fi trimişi în penitenciare la sute de kilometri distanţă de familii.

***

P.S. Mulţumesc tuturor celor care au contribuit cu informaţii la editarea acestei liste.

***

UPDATE: Informaţiile din acest articol au fost preluate de Interesul public: http://www.interesulpublic.ro/20-04-2008/Armaghedonul-penitenciarelor.html

"Oare cu cine dialogam? Seamana mai mult cu un monolog comun."

Multumim anonimule pentru mesajul de mai jos (publicat la sectiunea Comentarii a articolului Unde sunt soluţiile?).

Da, anonimule, suntem in plin monolog comun. Pana in momentul in care vom deveni un cor. Si vom fi auziti. In acel moment vor fi obligati sa intre in dialog cu noi.

Da, anonimule, informatiile, parerile si comentariile noastra sunt acum simpla divagatie penitenciara. Pana in momentul in care vor obosi sa ne auda zilnic. Si atunci ele vor deveni actiuni.

Da, anonimule, decizia este tot a lor. Pana in momentul in care ne vom prinde ca suntem liberi si ne putem opune. Atunci decizia va fi a noastra.

Da, anonimule, traditia inlocuieste profesionalismul. Pana in momentul in care vom deveni noi profesionisti. Atunci vom inlocui fatalitatea şi comoditatea a ceea ce este cu libertatea si riscul a ceea ce trebuie sa fie.

Da, anonimule. Suntem frustrati. Dar frustrarea noastra fata de ce se intampla va produce schimbarea.

Multumim anonimule pentru cuvintele tale:

DA! Solutia la multe probleme poate fi dialogul dar noi cei care vizitam acest blog sau voi cei care scrieti oare cu cine dialogam? Seamana mai mult cu un monolog comun. Chiar daca am veni cu posibile solutii ele raman simpla divagatie penitenciara atata timp cat nimeni nu le pune in practica. Sunt relativ nou in sistem dar am avut oportunitatea sa cunosc cat de cat acest sistem si pot spune ca si parere personala: Comunicarea este aproape inexistenta inte aparatul central si unitatile din teritoriu. De la centru se dau dispozitii, decizii se cer situatii, explicatii, se cauta vinovati si atunci cand se cer propuneri o fac doar formal decizia este tot a lor. Am vazut organizare cutumiara in mare parte fiecare tine la "traditia" care a facut sa "mearga" lucrurile bine. Am vazut oameni care desi pusi sa initize si sa specializeze cadre de penitenciare sunt in urma cu pregatirea iar mentalitatea a ramas la nivelul anilor 90. Am vazut legislatie interpretata diferit la nivelul unor unitati diferite si am fost revoltat, mi sa dovedit ca fiecare are dreptate (atata timp cat nu aduce atingere imaginii anp?!) Sistem ideal?! utopie curata sa ne acceptam, toleram si cel putin la greu sa fim putin uniti ar fi ceva pentru inceput.E benefic acest blog pentru ca poti sa-ti spui parerea alta decat cea "clasica" dar se simte o urma de frustrare in mai toate articolele si comentariile si eu am puterea sa recunosc sunt un pic frustrat si dezamagit de acest sistem!!!

P.S. Anonimule, blogul acesta este citit de Ministrul Justitiei. No joke. Iar traficul pe acest blog ne-a lasat si pe noi masca. No joke.

De ce nu se reformează Administraţia Penitenciarelor? (VI)

Al şaselea indiciu: relaţia distorsionată între angajatul penitenciarului şi persoana privată de libertate

Note preliminare:

1. am vrut sa scriu această postare formuland al şaselea indiciu sub semnul relaţiei conflictuale dintre deţinuţi şi angajaţi. Documentarea ulterioară, din punctul de vedere al cifrelor, mi-a infirmat prejudecata;

2. în acelaşi timp, experienţa personală, discuţiile cu colegii, revolta deţinuţilor de la sfarşitul lui 2006, neîncrederea angajaţilor în rolul social al sistemului ne indică o fractură esenţială între percepţia rolului nostru în sistem şi locul pe care îl ocupă, sau mai degrabă ar trebui să-l ocupe, deţinuţii în relaţia cu noi;

3. formal, majoritatea dintre noi afirmă că ne ocupăm de reintegrarea deţinuţilor, deşi aproape toţi nu credem o iotă din ce ni se pare a fi o gargară cu miros de political correctness, considerand că drepturile deţinuţilor sunt un moft şi o bătaie de cap în plus;

4. deşi normele europene sunt clare, indicand că deţinutul este ţintă socială a muncii noastre, practica europeană este neunitară. Mai mult, ne uităm cu invidie la documentarele de pe National Geographic sau Discovery Channel cu privire la penitenciarele federale americane: vedem proceduri clare de siguranţă şi intervenţie, toleranţă zero faţă de comportamentul deviant sau periculos al deţinutului şi un întreg efort de PR concentrat spre crearea unei imagini eroice a angajatului în raport cu demonizarea deţinutului;

5. mărturisesc sincer că mi-e greu, în condiţiile acestea, să definesc relaţia dintre deţinuţi şi angajaţii penitenciarelor şi, cu atat mai mult, să indic soluţii de rezolvare a unei situaţii care îşi are cauze în toate straturile de acţiune ale sistemului: deprofesionalizarea psihologilor şi educatorilor, arhitectură improprie şi neunitară a penitenciarelor, slab management, dezinteres individual, subfinanţare, mentalitate învechită şi militaristă, comportament neadecvat al deţinuţilor, carenţe ale procedurilor de securitate etc. Am să încerc să schiţez, totuşi, relaţia despre care vorbesc:

Fapte:

1. doar jumătate dintre angajaţii administraţiei centrale consideră că în unităţile subordonate relaţia cadru-deţinut se desfăşoară corect în mare şi foarte mare măsură. 23,6% apreciază că relaţia cadru-deţinut se desfăşoară corect în mică şi foarte mică măsură;

2. fiind rugaţi să menţioneze care sunt, în opinia lor, cele mai frecvente cauze ale conflictelor între cadre şi persoanele private de libertate, respondenţii au indicat în procent de 8,4% lipsa de profesionalism a angajaţilor, în procent de 7,8% comunicarea şi relaţionarea defectuoasă între cadre şi persoanele private de libertate, 7,7% condiţiile precare de detenţie, 11,2% stresul şi tensiunea din penitenciare, şi 6,3% condiţiile de muncă şi personalul insuficient;

3. există, însă, şi o tendinţă destul de importantă de a plasa cauzele conflictelor în atitudinea şi comportamentul persoanelor private de libertate (14,2%) şi în prevederile legale care acordă drepturi exagerate persoanelor private de libertate (12,7%);

4. 35,3% dintre respondenţi afirmă explicit că legislaţia prevede drepturi exagerate pentru persoanele private de libertate;

5. în ceea ce priveşte aprecierea şanselor de reintegrare în societate a persoanelor private de libertate, funcţionarii administraţiei centrale a penitenciarelor consideră, în proporţie de aproape 90%, că şanse de reinserţie socială există doar în mică sau foarte mică măsură. Doar puţin peste 10% dintre angajaţi atribuie în mare măsură şanse de reintegrare persoanelor private de libertate;

6. cele mai mari nemulţumiri ale angajaţilor din penitenciare privesc gradul de respectare a regulamentelor de către persoanele private de libertate, 52% dintre respondenţi fiind în mică sau foarte mică măsură mulţumiţi de modul în care aceste persoane respectă regulile din unităţile penitenciar;

7. un procent de 52% este în mică sau foarte mică măsură mulţumit de comportamentul general al persoanelor private de libertate, în timp ce modul de adresare al acestora pare a fi un aspect mai apreciat de către cadrele din unităţi (52% dintre respondenţi sunt mulţumiţi);

8. 40,7% dintre angajaţii penitenciarelor consideră că divergenţele/conflictele cadre-persoane private de libertate sunt dese (33%) sau foarte dese (7,6%), deşi 89% dintre angajaţi afirmă că nu au intrat personal în conflict cu deţinuţii;

9. rugaţi să menţioneze care sunt, în opinia lor, cele mai frecvente cauze care generează astfel de conflicte, cei mai mulţi dintre cei angajaţi (41,6%, din care 31,9% au menţionat ca primă cauză, iar 9,7% ca a doua cauză) consideră că vina principală pentru divergenţele create o poartă persoanele private de libertate (prin atitudine, comportament, nerespectarea regulilor, etc.). Aproximativ 14,4% din eşantion consideră că vina pentru conflictele cadru-deţinut aparţine chiar angajaţilor (9,7% o menţionează ca primă cauză, iar 4,7% ca şi cauză secundară), în timp ce 3,5% consideră că vina aparţine ambelor părţi). Aproape 12% dintre cei chestionaţi au menţionat o cauză obiectivă (supraaglomerarea, stresul, condiţiile fizice de detenţie, consecinţele fireşti ale privării de libertate), peste 13% din eşantion dă vina fie pe legislaţie, fie pe disproporţia drepturi/obligaţii, în timp ce 5% afirmă că lipsa de comunicare este de vină pentru apariţia acestor conflicte.

10. marea majoritate a persoanelor private de libertate se declară mulţumită de comportamentul cadrelor (87,5% se declară mulţumiţi în mare sau în foarte mare măsură). Aceleaşi procente mari se păstrează şi în cazul aprecierii gradului de implicare în soluţionarea problemelor (81,8% în mare sau în foarte mare măsură) şi a modului de adresare (89,3%).

11. rugate să indice persoana la care apelează cel mai des pentru soluţionarea problemelor, 40,6% dintre persoanele private de libertate au declarat că agentul supraveghetor este cel care, de regulă, le rezolvă problemele. 32,7% apelează, în general, la comandanţii de secţie pentru rezolvarea problemelor şi doar 16,2% afirmă că solicită ajutorul angajaţilor serviciului de intervenţie psihosocială. Este, deci, de remarcat, slaba poziţionare a acestui serviciu, responsabil cu programe şi activităţi de reinserţie socială, în ceea ce priveşte gradul de mulţumire faţă de activitatea personalului de asistenţă psiho-socială.

12. majoritatea persoanelor private de libertate (38,4%) consideră că principala cauză a conflictelor cu angajaţii penitenciarului este chiar comportamentul neadecvat al deţinuţilor (!), în timp ce doar 8,3% dintre aceştia dau vina pentru aceste conflicte pe cadrele din unitate. Aproape 29% dintre respondenţi au identificat cauze obiective ale conflictelor, fie ele de natură instituţională (drepturi insuficiente - 21,9%), fie de natură economică (sărăcia persoanelor private de libertate - 6,8%).

13. 93,9% dintre respondenţi au declarat că nu au fost vreodată victima vreunui abuz. Totuşi, un procent de 6% din totalul celor chestionaţi au semnalat aspecte cu privire la posibile abuzuri din partea personalului, care ţin de folosirea excesivă sau disproporţionată a forţei, modul de aplicare a procedurii disciplinare, modul jignitor de adresare, încălcarea drepturilor, modul de rezolvare a problemelor sau mutarea nejustificată a persoanei private de libertate dintr-o secţie în alta.

Concluzii generale provizorii:

1. Justificarea unor probleme de funcţionare a sistemului penitenciar prin numărul prea mare de drepturi de care ar beneficia persoanele private de libertate este unul din miturile organizaţionale ale sistemului penitenciar, ceea ce indică încă o puternică influenţă a filosofiei strict custodiale a sistemului;

2. Deşi se poate spune că relaţia cadru - deţinut este domeniul care a cunoscut cele mai semnificative îmbunătăţiri după 1989, fie la nivel legislativ, fie din punctul de vedere al practicii interne, o serie de probleme persistă. Deşi violenţa fizică din partea personalului asupra deţinuţilor s-a redus la incidente izolate, violenţa între deţinuţi se păstrează ca o problemă. Deşi s-au modernizat spaţii de deţinere şi o parte dintre acestea corespund standardelor cea mai mare parte sunt în continuare un abuz asupra drepturilor fundamentale ale individului prin spaţiul restrâns destinat detenţiei şi accesul la utilităţi minimale;

3. Deşi legislaţia prevede foarte clar modul în care se execută pedeapsa privativă de libertate şi cadrul de exercitare a drepturilor şi obligaţiilor deţinuţilor, din raţiuni de natură financiară, dar şi datorită slabei calităţi a managementului, acestea nu pot fi respectate în totalitate în general din culpa administraţiei locului de deţinere;

4. Condiţiile de detenţie presupun hrană, cazare, asistenţă medicală, transport corespunzătoare, iar acest fapt are un impact major în viaţa în detenţie şi este principala sursă de conflicte care pot deveni foarte uşor violente după cum realitatea demonstrează. Una din problemele indicate în timpul protestelor care au cuprins sistemul în decembrie 2006 a fost legată fără dubii de condiţiile proaste de detenţie;

5. Arhitectura clădirilor nu permite asigurarea unei cazări corespunzătoare, supraaglomerarea fiind o problemă cronică, deşi populaţia penitenciare scade constant, iar mijloacele de transport nu asigură deseori condiţii minimale de igienă şi confort;

6. Regimul de detenţie este perceput ca fiind exagerat de blând de către public şi personal şi exagerat de restrictiv de către persoanele private de libertate;

7. Procent extrem de mare al angajaţilor care consideră că divergenţele şi conflictele între personal şi persoanele private de libertate sunt un fenomen foarte răspândit în sistemul penitenciar.

***

Referinţe De ce nu se reformează Administraţia Penitenciarelor:

Indiciu 5: Murim de frică, cerem curaj şi aşteptăm soluţii de la alţii

Indiciu 4: Siguranţa deţinerii - penitenciarele rămân un loc unde violenţa este o realitate zilnică

Indiciu 3: Serviciul penitenciar gestionează prost resursele financiare disponibile

Indiciu 2: Sistemul penitenciar a eşuat în misiunea de reintegrare socială a deţinuţilor

Indiciu 1: Managementul defectuos al resurselor umane

***

P.S. Tocmai pentru că mă simt neconfortabil cu acest subiect căruia nu-i simt nici limitele, nici amploarea, şi cu atat mai puţin văd soluţiile, aştept de la dumneavoastră păreri sau experienţe în relaţia dumneavoastră cu deţinutul, pe care să le împărtăşiţi cu noi sau cu cititorii

***

UPDATE - Clarificări

In urma intrebarilor puse de un cititor, la sectiunea comentarii, aduc urmatoarele clarificări:

Intrebări:

As avea urmatoarele intrebari pentru administratorii blogului:

1. cum va explicati dorinta atat de multor persoane de a lucra in sistem? (in conditiile in care sistemul este prezentat intr-o ipostaza draconica)

2. de ce incercarea echipei care a efectuat studiile nu s-a materializat in propuneri concrete de actiune sau, pentru a fi mai drastic, in actiuni?

3. din cate am priceput eu, rezultatele prezentate sunt rodul unui sondaj de opinie, adica prezinta parerea, sa zicem reprezentativa, asupra lucrurilor din realitatea cotidiana a sistemului penitenciar. Exista cumva si o altfel de analiza a sistemului?

4. Managementul unei organizatii este in mare parte raspunzator de cum se petrec lucrurile in organizatie. Insa, daca vorbim despre cultura organizationala, aducand vorba despre prejudecati, cutume sau chiar valori nu cumva gresim daca ne raportam doar la o anumita perioada sau echipa de management?

5. Referitor la conflictele intre ppl - sa inteleg ca numai la noi se intampla? Sau concluziile uita sa mentioneze ca frecventa conflictelor creste direct proportional cu frecventa contactelor sociale?

Nu pot spune decat ca apreciez "acuratetea" raspunsurilor, indicarea procentelor cu zecimale, insa imi scapa, poate nu am pregatirea necesara, cauzele şi mai ales relevanta din punct de vedere institutional a raspunsurilor. Simt ca parca ar mai trebui spus ceva....

Răspunsurile famigliei Musat:

Buna seara. Pot sa spun ca unele din intrebari sunt grele si, asa cum am spus in postare, solutiile imi scapa in privinta acestei probleme. Altfel spus, imi scapa cauzele, pentru ca daca le-am cunoaste solutia ar fi relativ usor de formulat. Dar am sa incerc sa va raspund conform cunostintelor sau parerilor personale:

1. la prima intrebare cred ca raspunsul e relativ simplu si dat chiar de angajati in studiile despre care tot vorbim. Nu imi amintesc exact ordinea in importanta motivelor pentru care oamenii continua sa lucreze in sistem sau ar recomanda copiilor sa vina in sistem, insa cele mai importante motive enuntate sunt: stabilitatea locului de munca si salarizarea relativ buna (cel putin prin comparatie cu alte categorii de bugetari). In ceea ce priveste persoanele din afara sistemului, banuiesc, sunt manate de aceleasi motive. Ca un comentariu aditional la intrebarea dumneavoastra: stabilitatea si salarizarea au avut, si au inca, un efect pervers. Anume coruptia in sistemul de angajare - incepand cu magistratii si pana la oricare dintre noi. Sa nu uitam un lucru: aproape jumatate din angajati sunt in relatii de rudenie. E absurd sa sustinem ca traditia familiala conjugata cu profesionalismul au adus atatea rude in sistem. Nu vreau sa ma gandesc si la "prietenii" adusi in sistem. Aici cred ca solutia sta in schimbarea procedurilor de concurs (obligatoriu cu comisii externe), schimbarea procedurilor de premiere si introducerea concursului pentru orice post (eliminarea folosirii abuzive a procedurilor de transfer si detasare).

2. studiile au fost finalizate in ianuarie 2007. La vremea respectiva chiar fostul ministru, Macovei, a fost nemultumit de modul in care au fost tratate studiile. Totusi, se propunea rezolvarea unor aspecte semnalate de studii in Strategia de dezvoltare a sistemului penitenciar, recent decedata prin vointa conducerii actuale a ANP.

3. Nu, din cate stiu nu exista altfel de analize ale sistemului. Studiile respective sunt de perceptie, iar ele trebuiau dublate de cercetari aplicate in special pe eficienta managementului si a interventiei psihosociale. Se intentiona crearea in 2007 a unui compartiment de studii si cercetari in cadrul Serviciului Cabinet. Ideea a murit si ea, desi era deja programata o serie concreta de studii, (de amploare diferita) pana la sfarsitul lui 2009. Nu mai tin minte exact numarul acestora.

4. Da, si eu consider ca ar fi o greseala sa ne raportam la conducerea actuala daca vorbim de cutume si traditii nocive in sistem. In mod cert, nu actualii sefi sunt vinovati de aceasta situatie. Pot fi insa judecati prin prisma intentiilor si masurilor propuse in vederea modificarii cutumelor si valorilor. E adevarat, chiar daca ar fi propuse si implementate astfel de masuri, oricum ar avea efecte peste ani de zile. O astfel de schimbare e cea mai dureroasa si lenta, pentru ca intreg sistemul se opune din inertie.

5. Nu stiu sa va raspund. Este genul de intrebare la care ma gandesc si eu. Nu am instrumentele necesare unei astfel de analize, pe care mai degraba un sociolog si un antropolog ar fi in masura sa o faca.

Da, cand am gandit astazi postarea am simtit acelasi lucru. De aceea am spus ca ma depasesc limitele si amploarea problemei.

Proteste, negocieri, promisiuni, protocoale

Personalul din sistemul de ordine publică îşi cere drepturile

Conform HotNews 4.000 de politisti din toata tara protesteaza pe strazile Capitalei:

Politistii ies in strada pentru a protesta impotriva actualei forme a Statutului politistului si a ceea ce ei numesc "atacurile constante impotriva independentei exercitarii profesiei lor". Ei sunt nemultumiti si de faptul ca nu primesc sprijin si asistenta din partea Politiei atunci cand sunt chemati in instanta pentru cazurile care privesc sarcinile de serviciu. (...)

Principalele lor revendicari sunt modificarea legislatiei privind sanctionarea faptelor de ultraj, privind ordinea si linistea publica, aprobarea in regim de urgenta a proiectului de modificare a Legii privind statutul politistului, incheierea asigurarilor de viata pentru politisti si altele.

sursa: HotNews, http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2789274-4-000-politisti-din-toata-tara-protesteaza-strazile-capitalei.htm

Alte uniforme aceleaşi probleme

Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (FSANP) a decis, la 25.03.2008, să declanşeze conflictul de muncă. În scrisoarea adresată cu acest prilej ministrului justiţiei şi directorului Administraţiei Penitenciarelor se menţionează explicit faptul că sesizarea „este intocmita conform prevederilor art. 14 din Legea 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca."

***

Conducerea ANP, obişnită cu perioada Chiuariu, nu pare a avea reacţie la revendicările personalului. Pe atunci era mai simplu. Iulia Scântei, secretarul general al MJ, intervenea telefonic în şedinţe pentru intimidarea celor care se plângeau, şi nimeni nu mai comenta.

În schimb Ministerul Justiţiei (MJ) a reacţionat destul de bine, deşi nici o problemă nu a fost până în prezent rezolvată. Bunele intenţii ale MJ în calitate de superior al ANP sunt concretizate în semnarea protocolului din 01 aprilie 2008 cu reprezentanţii sindicatelor şi discutarea revendicărilor privitoare la cadrul normativ.

În mod straniu conducerea ANP nu a dorit să participe la aceste negocieri deşi au fost derulate la iniţiativa ministrului justiţiei. Foarte probabil conflictul de muncă, declanşat de FSANP care a fost deja amăgită de ministrul Chiuariu printr-o serie de promisiuni neonorate, va continua însă.

***

Articole despre acelaşi subiect:

http://penifest.blogspot.com/2008/04/news-alert-ministerul-justitiei-accepta.html

http://penifest.blogspot.com/2008/04/news-alert-memorandumul-cu-sindicatele.html
http://penifest.blogspot.com/2008/03/news-alert-ministerul-justiiei-propune.html
http://penifest.blogspot.com/2008/03/news-alert.html

ANP - Bilanţ 'bun' pe 2007. Probleme financiare în 2008.

Bilanţul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor pe anul 2007 s-a remarcat prin durată, monotonie şi lipsa de interes a participanţilor. Rezultatele pozitive au fost contabilizate în comun cu fosta echipă de conducere, pentru întregul an. Pentru nereuşite a fost indicată fără echivoc greaua moştenire (sic!!!).

***

Grea moştenire de 99% în 2007...

Cu toate că anexele referitoare la activitatea economică deşi prezente nu detaliază aspectele prezentate în cuprinsul documentului de bilanţ, ne atrage atenţia afirmaţia potrivit căreia bugetul de 804.768.000 RON al ANP a acoperit în proporţie de 98,71% necesarul pentru anul de referinţă. (sursa: Bilanţ ANP 2007)

Această afirmaţie ridică serioase semne de întrebare având în vedere poziţia exprimată public referitoare la subfinanţarea sistemului penitenciar şi contradicţia cu cifrele prezentate care arată, în mod evident, că nu au fost probleme în acest sens.

Pentru această inadvertenţă există două posibile explicaţii. Fie 'constatarea' a fost formulată astfel pentru a mulţumi conducerea Ministerului Justiţiei şi sistemul penitenciar este subfinanţat, fie buna finanţare este reală şi atunci nu există motive pentru reproşuri.

***

...şi performanţă de 70% în 2008.

Dacă în 2007 a gestionat bugetul planificat de o altă echipă, pentru 2008 actuala conducere a ANP a avut posibilitatea de a-şi planifica bugetul conform propriilor priorităţi şi în vederea eliminării viciilor 'constatate' în perioada anterioară.

Cu toate acestea problemele financiare din acest an sunt mai mult decât evidente. Unităţile se plâng că nu pot să-şi asigure funcţionarea cu banii primiţi, iar ANP dispune măsuri de reducere a cheltuielilor în lipsă de alte soluţii (document ataşat).

Realitatea pe care o trăiesc penitenciarele din subordinea ANP este aceea că:

• nu sunt bani pentru bunuri şi servicii iar obligaţiile financiare legale nu pot fi respectate;
• nici măcar banii pentru salarii, până la sfârşitul anului, nu există în conturile ANP;
• volumul lucrărilor de investiţii scade semnificativ faţă de anii anteriori;
• programele mari de achiziţii (mijloace tehnice, echipamente) sunt inexistente.

Sperăm că dl. comisar şef Marin Dumitru (foto), directorul general adjunct al ANP responsabil de performanţele economic - administrative va găsi cele mai potrivite măsuri pentru redresarea financiară a instituţiei, având în vedere experienţa şi pregătirea profesională de specialitate cu care este creditat.

Altfel în 2009 o altă echipă de conducere va fi nevoită să dea vina pe deja celebra grea moştenire.

***

UPDATE 05.04.2008

ANP a reacţionat prompt la acest articol chiar în ziua publicării. Deocamdată măsurile luate au ca obiect blocarea transmiterii oricăror informaţii referitoare la starea economică a sistemului penitenciar.

Petre Stan - serial ştiinţific despre roşeaţă(II)

Episodul în care Stan îşi bagă familia în penitenciar

Ieri am aflat că Petre Stan, comisarul cel roşu la chip, nu a mai primit împuternicire de la ministrul justiţiei pentru funcţia de director general adjunct al ANP. Marius Iosif, directorul general i-a dat însă o împuterniciere cu de la sine putere în aceiaşi zi că să nu-l vadă supărat.

***

Petre Stan nu este numai un măsluitor de concursuri. Este şi dînsul eroul unui concurs din 2006 pentru funcţia de director la oricare s-ar nimeri dintre penitenciarele Giurgiu, Mărgineni, Codlea, Vaslui. Marea lui „rezistenţă” în faţa efortului intelectual (vezi CV) i-a adus nota 3(trei) şi în consecinţă a trebuit să se retragă în sânul familiei pentru a-şi obloji rănile.

Familia lui Petre Stan a descoperit pasiunea pentru calea birourilor din penitenciare imediat după ce capul cel roşu a devenit ofiţer de reusrse umane la ANP.

Stan Mariana, soţia lucrează la Penitenciarul Jilava, la intervenţie psihosocială deşi e ingineră. Soţia este împuternicită din noiembrie 2007, de când soţul este mare director, în funcţia de şef serviciu educaţie. Pentru acelaşi favor familial în decembrie 2005 domnul Stan a fost înlăturat din funcţia de ofiţer de resurse umane de la ANP. De data asta a fost o zodie mai bună pentru măsluitori.

Stan Ecaterina, cumnata domnului Stan este angajată la o unitate din marea curte de la Jilava, dar în prezent este secretara Direcţiei de inspectie din Ministerul Justiţiei. Aşa ne explicăm de ce anumite anchete se fac prieteneşte în ceea ce-l priveşte pe Stan. Se anulează concursuri şi acte administrative în schimb Stan nu păţeşte nimic. Pardon... este promovat din director de resurse umane în director general adjunct.

Stan Marin, fratele este agent la Baza de Aprovizionare Gospodărire şi Reparaţii (BAGR) Jilava. Nu ştim exact cu ce se ocupă dar ştim că are un fratre ilustru care nu vrea să-l lase să muncească.

Stan Mihaela, fiica a fost o vreme laborantă la Penitenciarul Spital Jilava, dar acum a terminat facultatea şi a părăsit sistemul penitenciar, sperăm fără regrete prea mari.

***

O famiglie întreagă la Jilava, în penitenciar. Şi asta numai pentru că Stan cel Roşu a lucrat la resurse umane în Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP). Toţi au desigur pe lângă salariu şi salariu de merit şi/sau spor de 50% pentru lucrări de excepţie... pentru că merită.

***

P.S. Tot ieri am aflat că Stan Petre încearcă să modifice regulamentul pentru atribuirea locuinţelor de serviciu pentru ca o pilă a Iuliei Scântei, rămăşiţă a ministeriatului Chiuariu, să-şi rezolve problema locativă.

După cum s-a descurcat roşcovanul cu statul de funcţii şi cu modificarea statutului personalului din penitenciare ne aşteptăm să vedem în curând o propunere de ordin al ministrului pe cât de proastă pe atât de prietenoasă.

***

Linkuri referitoare la subiect:

http://penifest.blogspot.com/2008/04/stan-petre-msluitorul-de-concursuri.html

http://penifest.blogspot.com/2008/04/petre-stan-de-la-persoan-la-personaj.html

Despre reputaţie

Cine mai e interesat de o reputaţie bună?

Cassio. Reputation, reputation, reputation! O! I have lost my reputation. I have lost the immortal part of myself, and what remains is bestial. My reputation, Iago, my reputation!

Iago. As I am an honest man, I thought you had received some bodily wound; there is more offence in that than in reputation. Reputation is an idle and most false imposition; oft got without merit, and lost without deserving: you have lost no reputation at all, unless you repute yourself such a loser.

Shakespeare, Othello, Act II. Scena III, 225-226.

Reputaţia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) este din păcate rezultatul unei istorii pline de abuzuri şi ilegalităţi. Conexiunea imediată pentru penitenciar este aceea de deţinuţi bătuţi, concursuri măsluite, nepotism sau homosexualitate. Nimeni nu se gândeşte la 13.000 de oamneni care muncesc, în condiţii nu tocmai bune, ca să facă ceva pentru alţi 30.000 de oameni.

***

Deseori construcţia numită reputaţie nu are alt fundament decât crâmpeie de informaţii sau bârfa care circulă nestăvilită în organizaţii care ‘comunică controlat’ în speranţa că astfel se pot ascunde disfuncţionalităţi interne majore. Nu mai contează că reputaţia s-a format într-un moment politic şi că doar anumite persoane sunt vinovate pentru tot ce constituie reputaţia proastă a penitenciarelor; după cum nu contează că această reputaţie este nedreaptă cu cei care îşi fac bine treaba.

Reputaţia, ca opinie publică asupra unei persoane sau organizaţii, este înainte de toate un instrument de control social. Regula ar fi aceea că cei cu reputaţie proastă şi comportament imoral sunt sancţionaţi. La un moment dat ar trebui să simtă aşa o presiune din partea celor cu reputaţie bună şi comportament moral încât să se întoarcă pe calea cea bună.

***

La ANP reputaţia proastă este strâns legată de o cutumă care nu pare a fi uşor de schimbat.

Nu avem obiceiul să spunem lucrurilor pe nume, mizeria nu e arătată cu degetul şi regelui nu i se spune că e gol. Nu i se spune nici că goliciunea lui riscă să devină o plagă care afectează mersul firesc al instituţiei. Acceptăm să nu spunem că lucrurile merg prost de teama că vom ieşi astfel din scenariul în care regele trăieşte şi de care suntem lăsaţi să ne bucurăm, ba avansaţi, ba premiaţi, ba uitaţi într-un colţ.

Avem obiceiul să criticăm pe la colţuri ca oricând să spunem că am fost puţin dizidenţi, că am luptat cu răul, că am încercat să schimbăm lumea în care trăim. Dar vai, n-am putut pentru că lupta era prea mare şi noi prea slabi şi neajutoraţi. Dar e doar făţărnicie.

***

Avem obiceiul să abuzăm orice regulă dacă interesul personal aşa ne dictează. Un director de prin nordul ţării promovat din lista supleanţilor dă ordin scris ca membrii de sindicat să nu mai poarte la vedere insignele sindicatului. Domnul Chioreanu de la Baia Mare nu înţelege că oamenii caută un reper pe care dumnealui nu poate să-l ofere, şi acţionează după cum îl duce capul.

Dumnealui crede sincer că are dreptul să facă ce pofteşte, fiind comandant suplinitor, pentru că aşa face şi directorul general, când evită cu dibăcie legea şi îi acordă salariu de merit fără să aibă dreptul pentru că a fost sancţionat, după care ascunde procesul verbal de şedinţă. Consiliul de conducere validează, fără o minimă opoziţie, acest abuz, dar nimeni nu se alarmează. Cam aşa se naşte reputaţia...

***

Avem obiceiul să cosmetizăm realitatea. Minţim că suntem profesionişti şi că avem rezultate bune chiar dacă realitatea ne contrazice. În schimb ne supărăm când auzim că nu suntem aşa cum ne minţim că suntem. Ne simţim nedreptăţiţi şi trădaţi pentru că realitatea nu are nimic în comun cu scenariul fabulos în care visăm că trăim profesional. Aşa că îi înlăturăm rapid pe cei care ne spun că ne minţim şi minţim zilnic.

***

Astfel construim o reputaţie din obiceiuri care nu ne plac, dar cu care ne-am obişnuit.

De ce nu se reformează Administraţia Penitenciarelor? (V)

Al cincilea indiciu: murim de frică, cerem curaj şi aşteptăm soluţii de la alţii

***

Note preliminare:
1. deşi comunicarea are două dimensiuni, una externă şi una internă, n-am să vorbesc astăzi de relaţia cu presa şi cu societatea în ansamblu. Aceasta presupune, dincolo de un efort strategic şi un plan operaţional bine pus la punct, o realitate care trebuie comunicată. Câtă vreme conducerea unei instituţii nu oferă altceva decât incompetenţă, scandaluri şi abuzuri, orice efort de comunicare externă este inutil. Singura variantă pentru o bună imagine a unei astfel de instituţii este manipularea sau secretomania. Dincolo de a fi variante inacceptabile pentru o instituţie a statului, sunt oricum ineficiente. Adevărul se află, mai devreme sau mai târziu.

2. actuala conducere ANP a moştenit experienţa unei strategii de comunicare şi imagine pilot, ale cărei activităţi au fost implementate în proporţie de 65 – 70%. Limitele şi deficienţele acesteia au constituit baza de plecare pentru elaborarea unei noi strategii, la conceperea căreia a lucrat, circa două săptămâni, un grup de lucru format din 10 persoane (cei mai buni purtători de cuvânt, angajaţii Serviciului Cabinet, un reprezentant al Direcţiei de Intervenţie Psihosocială şi un consilier al ministrului justiţiei). Strategia acoperea, pentru o perioadă de doi ani, 3 domenii: cercetare/studii privind eficienţa şi buna funcţionare a sistemului, comunicarea internă şi comunicarea externă. Definitivarea şi implementarea strategiei au fost stopate de actuala conducere pe motive obscure, care ţin mai degrabă de simpatii politice.

3. cum succesul demersului de comunicare depinde aproape exclusiv de voinţa strategică a conducerii unei instituţii, de integritatea şi competenţa acesteia, este o certitudine că actualii şefi ai ANP nu pot fi mai mult decât o frână în acest domeniu.

4. succesul acestui blog, dar şi frica oamenilor de a-l accesa în ANP / unităţi sau tentativele de a bloca accesul la blog, arată o paranoia generalizată, întreţinută de un comportament abuziv şi discreţionar al multora dintre şefii ANP.

***

Nu am să fac o analiză extinsă şi concretă a comunicării în sistem, şi de data aceasta nu o să indic nici posibile soluţii. Am să reamintesc numai un paragraf concluzie al cercetării finalizate în ianuarie 2007 şi care a vizat unităţile din sistemul penitenciar, într-o perioadă în care oricum situaţia era mai relaxată iar oamenii începuseră să înţeleagă că opinia în contradictoriu, sau chiar conflictul dezbaterii, nu reprezintă o infracţiune, ci un semn că suntem liberi şi avem dreptul şi obligaţia de a ne implica. Realist vorbind, o astfel de discuţie va avea sens doar atunci când isteria, suspiciunea, abuzul, delaţiunea nu vor mai caracteriza comportamentul celor din conducerea ANP sau directorilor de penitenciare. Or pentru asta, aceştia trebuie mai întâi să plece şi să plătească pentru abuzuri.

Această concluzie a cercetării este cu atât mai actuală şi, sper, mai bine înţeleasă astăzi, decât a fost atunci, când, poate, noi, angajaţii sistemului, ne-am simţit lezaţi de o critică directă care privea atitudinea şi integritatea fiecăruia dintre noi:

Ca si în cazul angajatilor Administratiei Nationale a Penitenciarelor, un segment important al personalului din unitatile subordonate ANP a avut reticente cu privire la completarea datelor de identificare cu relevanta sociologica, desi cercetatorii au accentuat si au garantat anonimatul raspunsurilor. Aceasta situatie poate sa indice fie teama de a nu fi deconspirat sau comoditate si blazare, fie o neîncredere generalizata în onestitatea si eficienta demersurilor sistemului penitenciar. Reticenta de a raspunde la întrebarile chestionarului a fost, de altfel, confirmata de multi dintre purtatorii de cuvânt de la nivelul penitenciarelor, care au fost responsabili cu diseminarea si strângerea chestionarelor autoaplicate.
Un alt aspect remarcat este lipsa raspunsurilor la întrebarile deschise, dovedindu-se un exercitiu dificil pentru angajati sa îsi exprime în mod liber opinii si aprecieri cu privire la propriul loc de munca, desi foarte multi dintre acestia se plâng de lipsa de comunicare în cadrul sistemului penitenciar si de dezinteresul administratiei centrale pentru problemele si nemultumirile de la nivelul unitatilor.
De asemenea, ne îndoim de sinceritatea unora dintre raspunsurile la întrebarile care privesc gradul de multumire profesionala si evaluarea relatiilor de serviciu, având în vedere ca raspunsurile la întrebarile ulterioare contrazic unele din aceste rezultate si indica deficiente importante în activitatea unitatilor sistemului penitenciar (desi, în mod evident, nivelul de sinceritate a raspunsurilor cu privire la aceste aspecte este mai ridicat decât în cazul angajatilor din administratia centrala).
Toate acestea arata ca multi dintre angajatii unitatilor sistemului penitenciar manifesta înca reflexe de teama, lipsa de încredere în intentiile conducerii atunci când aceasta doreste sa afle parerea sincera a subordonatilor, si, adesea, indiferenta si dezinteres fata de locul de munca si propria activitate.

Petre Stan - de la persoană la personaj

Un prim comentariu, primit pe mail, la articolul cu titlul Petre Stan - serial ştiinţific despre roşeaţă (I):

De ce nu mi-e milă de domnul Stan…

(...)

In ultima vreme, cineva care citeşte articolele de pe forum se poate întreba pe bună dreptate. Ce au oamenii ăstia cu domnul Stan? Cum s-a transformat el dintr-o persoană într-un personaj? Are cineva ceva cu el? Cu siguranţă nu. Doar că el este omul bun la toate al echipei clădite de domnul Iosif. Că doar asta a anunţat obsesiv de la înscăunare: vreau să-mi fac propria echipă. Nimic rău, dacă ar fi avut si criterii profesionale în alcătuirea asta. Dar singurele virtuţi ale membrilor noii echipe sunt ascultarea fără cracnire, lipsa de competenţă si pasarea responsabilitatilor inspre mostenirea grea a trecutului si lipsa unei strategii.

Ar trebui să-mi fie milă de dl Stan, director adjunct, peste 13.000 de suflete, care se prezintă pe pagina oficială a ANP-ului ca fiind rezistent la efort intelectual (a se citi cv-ul postat de el însusi). Nu e o exprimare greşită, de cadrist îmbătranit in rele, ci un fel de recunoaştere a faptului că îi e străin tot ceea ce înseamnă reflexivitate, interogaţie, dilemă. El are doar certitudini legate de faptul că toţi cei competenţi reprezintă o ameninţare şi trebuie îndepărtaţi… pensionaţi, transferaţi, detaşaţi… oricum numai departe să fie cu întrebările lor despre legalitate, moralitate, progres… Chiar daca ii cheama Vizitiu, Popescu, Serpe, Blidaru, Parjol. Nu conteaza cine sunt. Pericolul e mare.

Ar trebui să-mi fie milă de domnul Stan care se declară, în acelaşi CV, cunoscător a două limbi străine, dar rareori a fost auzit vorbind şi romaneşte. El nu vorbeste, el execută ordine. S-au gîndit cei ce au girat numirea lui să-i ceară un certificat de competenţă lingvistică? Căci celor care doresc să se angajeze în sistem pe posturi de execuţie li se cere un astfel de document. Dar ei nu sunt directori, nu-i asa?

Ar trebui să-mi fie milă de dl Stan care, îl citez iarăşi, are rapiditate în gandire si luarea deciziilor. O avea, dar la ce îi folosesc, dacă tot nu gandeste? El e mercenar: taie în carne vie si pleaca mai departe. Am vrut să spun la pensie, ca mai rău de atat oricum nu i se poate intampla nimic. Deciziile lui nu sunt decat maşinaţiuni demne de un manual scris parcă în evul mediu: îndepăratarea specialistilor competenţi dar incomozi, aducerea unor persoane fără anvergură profesională, care îndatorate fiind să lucreze la ordin. Asa cum face el cu Iosif. Dacă el poate, pot şi alţii. E ca în bancul cu şefu care tipă la subaltern, acesta la nevastă, ea la copil, copilul la cîine si tot asa…

(...)

Ar trebui să-mi fie milă de un om care are, tot după spusele sale, o experienţă de 21 de ani. Puţini oameni stiu cu cît efort a trecut prin anii ăştia. Cum a intrat în biroul şefului Direcţiei resurse Umane din 2005 şi a solicitat imperativ să fie numit şef serviciu în locul proaspăt pensionatului colonel Răcăşan argumentînd: am făcut pentru dumneavoastră şi actuala conducere o mulţime de lucruri nu tocmai legale, am închis ochii la multe, trebuie să mă numiţi. (...)

Ar trebui să-mi fie milă de un om care a lăsat în urmă atatea privilegii si a luat drumul surghiunului. A amenintat ca se va întoarce şi se va răzbuna. A reuşit cu varf si indesat pe vremea fragilului domn Iosif (cine l-a auzit pe cel din urmă urlînd la subalterni, ameninţînd, aruncand lucrarile pe jos, mintind asa cum altii respira, poate intui ca fragilitatea nu e doar una fizica).

Ar trebui să-mi fie milă de un om care copleşit de propria impotentă intelectuală, caută soluţii zi şi noapte pentru a-şi satisface stăpînul si uneori chiar nu reuşeste. (...)

Ar trebui, dar nu pot… La urma urmelor a-ti asuma meseria, (...) presupune abilităti, cunoştinţe, formare in ani de zile şi mai ales vocaţie…

Petre Stan - serial ştiinţific despre roşeaţă (I)

Episodul în care Stan măsluieşte şi directoreşte

Roşeaţa permanentă a ilustrului cap al domnului Stan Petre, comisar şef şi director adjunct al ANP, este deja cunoscută. Cauzele acestei manifestări nu sunt destul de clare însă.

Ceea ce ştim sigur este că, în 2005, a roşit când a trebuit să-şi părăsească funcţia de ofiţer de resurse umane de la ANP prins când a încercat să-şi promoveze ilegal propria soţie, Stan Mariana, în funcţia de şef de serviciu la Penitenciarul Spital Jilava, după ce produsese în precedentul an de activitate 3 adrese de maximum o pagină.

Un caz care a făcut ceva vâlvă la acea vreme a fost deja celebra angajare a 2 ofiţeri în cadrul ANP, pe un singur post scos la concurs. Motivul roşeţii permanente, a pe atunci directorului de resurse umane al ANP, vine şi din următoarea mânărie, pe care v-o prezint cronologic:

• 18.05.2007 - se anunţă (219145/18.05.2007) organizarea a unui concurs pentru ocuparea unui post vacant de ofiţer în ANP la Serviciul Cooperare Internaţională şi Programe;
• 13.06.2007 - se anunţă rezultatele selectării dosarelor (process verbal nr 223306 din 13.06.2007). Din 4 dosare depuse pentru înscrierea la concurs sunt selectate 3.
• 20.06.2007 - prin proces verbal nr. 224116/20.06.2007 se anunţă ca toţi cei 3 candidaţi au trecut de proba de utilizare a computerului;
• 25.06.2007 - prin process verbal 224720/25.07.2007 se anunţă că au ramas în competiţie două persoane din trei, în urma desfăşurarii probei scrise a concursului;
• 29.06.2007 – după interviu, prin process verbal 225334/29.06.2007 se afişează punctajele finale ale concursului, prin care se declară câştigatorul concursului, Soreanu Gabriela, cu un punctaj superior celei de a doua candidate rămase in concurs, Toma Aurora Emanuela;
• 02.07.2007 - prin process verbal 225482/2.07.2007, se anunţă că, de fapt, postul ocupat la concurs a fost ocupat de două persoane (!), invocându-se o decizie a directorului general ANP (550/27.06.2007) privind suplimentarea posturilor scoase la concurs, care la data de 29.07.2007 încă nu exista. În realitate, decizia a fost antedatată. (sursa: Comunicat de presă IJC, 12.o7.2007)

Toată lumea face gălăgie şi arată cu degetul şmenul. Ulterior, raportul de control, dispus cu jumătate de inimă de ministrul Chiuariu (a cărui pupilă era domnişoara Toma), a concluzionat că suplimentarea posturilor a fost făcută fără respectarea Regulamentului de concurs. Drept urmare, domnişoara Toma cea piloasă a fost trimisă la plimbare... pentru o vreme.

În schimb, măsluitorului Stan Petre nu i s-a întâmplat nimic. Chiar i s-a mai dat o şansă s-o angajeze pe tânăra blondă. Această şansă a fost fructificată două luni mai târziu, când preşedinte de comisie a fost doamna procuror Hămăială, adusă de Chiuariu în MJ. Având în vedere exerienţa procuroresei în angajarea consilierilor ministeriali în funcţii publice prin concursuri trucate, domnişoarei Toma nu i-a fost greu să devină, în sfârşit, ofiţer de penitenciare.

De această dată, nasoii care au dat în vileag prima dată tărăşenia nu au mai avut acces la 'concurs' şi totul a decurs conform ordinelor ministeriale. E adevărat, fără a avea dosarul de înscriere complet, lucru pe care noi nu l-am uitat şi care va fi o motivaţie posibilă pentru invalidarea concursului, mai devreme sau mai târziu.

***

De atunci, roşcovanul nostru s-a remarcat prin 0 (zero) posturi vacante încadrate, 1(unu) statut al personalului din penitenciare făcut varză, 2 (două) sindicate prostite pe faţă, 3 (trei) revocări din funcţie, 4 (patru) detaşări... şi cam atât.

Data viitoare vom vorbi despre cei 5 (cinci) membri ai familiei penitenciare Stan, cu roşeaţă şi fără. Acest demers, în mai multe episoade, îşi propune să scotă la iveală toate motivele pentru care capul domnului Stan este mereu roşu.

***

N.B. Ca să nu se supere dl. Marin Dumitru, alt mare comisar şef de temniţe, promitem să-i dedicăm şi dumnealui 2 - 3 episoade. Nici pe dl. Florin Stanciu, inspectorul minune nu-l vom da uitării.