Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

Se afișează postările cu eticheta dialog. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dialog. Afișați toate postările

duminică, 29 noiembrie 2009

Sezonul de iarna

"Admin, de ce nu sunt cooptati noi oameni in echipa? Cu care sa dezbatem subiecte legate de sistemul penitenciar, altele decat banii, interesele si iar banii, precum si prostia unora. Poate chiar ne intereseaza."

Pornesc de la intrebarea asta, postata de curand pe blog, care este in fond una retorica. De ce, dupa aproape doi ani de zile, din miile de lucratori, numai o mana de oameni s-au invrednicit sa scrie articole despre ceea ce ii (ne) framanta !?

Sunt tot felul de motive. Unii n-au curajul sa scrie, fie si sub pavaza anonimatului, ceea ce este intr-un fel definitoriu pentru sistemul penitenciar si nu numai. Altii, pur si simplu nu cred in beneficiile dialogului, sunt invatati sa-si construiasca pe muteste micile lor strategii de supravietuire individuala.

Unii sunt lenesi, sunt convinsi ca si fara implicarea sau efortul lor tot acolo s-ar ajunge. Altii urasc instinctiv orice initiativa, orice incercare de reconsiderare a lucrurilor, ca urmare resping din start alternativele.

Invitatia de a se alatura celor ce scriu pe blog a fost adresata in repetate randuri, a "coopta" noi oameni in echipa nu presupune un examen la finalul caruia "adminul" hotaraste daca "candidatul" este pregatit sau nu pentru o asemenea incercare, presupune doar decizia personala a oricarui lucrator, cititor de blog, de a transmite in scris un material cu referire la sistemul penitenciar si atat.

Cum tocmai incepe sezonul de iarna, reiau aceasta invitatie la dialog, valabila pentru oricare cititor, pentru oricare lucrator care simte ca are ceva de spus, am insa mari indoieli in aceasta privinta pentru ca un asemenea demers presupune asumarea unei responsabilitati iar noi romanii suntem mai degraba specializati in aratatul cu degetul decat in munca cot la cot.

duminică, 12 iulie 2009

Eu, tu sau noi?!

Ros de framantari, zguduit de incercari, sitemul penitenciar romanesc se cazneste de cel putin 20 de ani sa-si gaseasca calea. In sinea lui si in felul sau, lucratorul de penitenciare isi iubeste meseria si reactioneaza ori de cate ori are ocazia.

Unii sunt mai vocali, altii sunt mai sfiosi dar fiecare angajat are convingerea, parerea ori solutia lui intima. A ne raporta la intreg sistemul penitenciar presupune o constructie sanatoasa de care, cel putin pana in acest moment nu am fost capabili, ca urmare ne raportam de regula la "scaunul" nostru, la colectivul nostru, la serviciul, directia sau unitatea noastra, confundand cu usurinta interesul personal cu interesul general.

Cel mai adesea simpatiile si antipatiile dintre noi nu sunt reale, ele sunt o consecinta directa a felului in care traseul nostru profesional intersecteaza cu interesele celorlanti. Daca un coleg are o anume trecere sau o perspectiva imbucuratoare, el devine cu usurinta simpatic, daca n-are nicio putere el ne este, in cel mai bun caz, indiferent.

O consecinta fireasca a acestui comportament este felul in care "prieteniile" noastre se leaga si se dezleaga de-a lungul timpului si avem la indemana atatea exemple incat n-are niciun rost sa ne mai pacalim, pretinzand contrariul.

Daca am fi pusi in situatia de a ne impotrivi cuiva dinafara sistemului, coeziunea ar fi instinctiva si vechile dusmanii ar fi date uitarii, umar la umar, sefii si subalternii, agentii si ofiterii, tinerii si batranii, femeile si barbatii ar avea un scop comun, acela de aparare a marelui loc de munca care este sistemul penitenciar.

Cum cel mai aprig dusman suntem in realitate noi insine, cum "batalia" se da in "familie", se ajunge la un fel de confuzie generala in care poti cu usurinta sa te musti singur de mana sau de picior si propria-ti muscatura, in afara de faptul ca nu este mai putin dureroasa, accentueaza neputinta, furia ori frustrarea.

Nemultumirea sindicatelor este starnita (as zice inconstient!) de surzenia partenerului care se face ca nu aude invitatia la dialog. Refuzul de a raspunde unei asemenea invitatii, nu are, in opinia mea, nicio scuza. El ascunde, oricate alte explicatii sau justificari s-ar oferi, reale, caraghioase ori mincinoase, o gomosenie de proportii si o lipsa crasa de profesionalism.

Sistemul penitenciar nu este o afacere de familie in care actionezi si reactionezi dupa cum ai chef sau dupa cum te taie capul, asumandu-ti, mai mult sau mai putin resonsabil, riscul unui faliment. Sistemul penitenciar este o institutie de stat si obligatia principala a oricarui conducator, fie el vremelnic, cat timp exista un interes real si nu unul formal, este aceea de a mentine cu orice chip echilibrul acestei constructii cu profil atat de special.

Nu sunt adeptul conflictelor si stiu din proprie experienta cata energie se consuma in astfel de cazuri, energie care ar putea avea o cu totul alta utilizare. O vorba romaneasca spune ca cel mai intelept cedeaza! Daca cedeaza sindicatele rezultatul ar fi trist, ar insemna ca lucratorii de penitenciare sa nu mai aiba, inca mult timp de acum inainte, nici un cuvant de spus, indiferent de hotararile care se vor lua in numele sau pe seama lor.

ANP-ul si ministerul, care gestioneaza in realitate tot acest conflict, nu trebuie sa cedeze nimic, trebuie doar sa organizeze o intalnire, sa asculte, sa accepte dialogul, sa ofere sau sa accepte solutii, scutind in acest fel sistemul penitenciar de secatuirea inutila a unor resurse de care are mare nevoie.

O asemenea varianta presupune insa maturitate, care nu se primeste la pachet odata cu numirea intr-o functie de conducator, de unde si rezultatele!

miercuri, 16 aprilie 2008

"Oare cu cine dialogam? Seamana mai mult cu un monolog comun."

Multumim anonimule pentru mesajul de mai jos (publicat la sectiunea Comentarii a articolului Unde sunt soluţiile?).

Da, anonimule, suntem in plin monolog comun. Pana in momentul in care vom deveni un cor. Si vom fi auziti. In acel moment vor fi obligati sa intre in dialog cu noi.

Da, anonimule, informatiile, parerile si comentariile noastra
sunt acum simpla divagatie penitenciara. Pana in momentul in care vor obosi sa ne auda zilnic. Si atunci ele vor deveni actiuni.

Da, anonimule, decizia este tot a lor. Pana in momentul in care ne vom prinde ca suntem liberi si ne putem opune. Atunci decizia va fi a noastra.

Da, anonimule, traditia inlocuieste profesionalismul. Pana in momentul in care vom deveni noi profesionisti. Atunci vom inlocui fatalitatea şi comoditatea a ceea ce este cu libertatea si riscul a ceea ce trebuie sa fie.

Da, anonimule. Suntem frustrati. Dar frustrarea noastra fata de ce se intampla va produce schimbarea.

Multumim anonimule pentru cuvintele tale:

DA! Solutia la multe probleme poate fi dialogul dar noi cei care vizitam acest blog sau voi cei care scrieti oare cu cine dialogam? Seamana mai mult cu un monolog comun. Chiar daca am veni cu posibile solutii ele raman simpla divagatie penitenciara atata timp cat nimeni nu le pune in practica. Sunt relativ nou in sistem dar am avut oportunitatea sa cunosc cat de cat acest sistem si pot spune ca si parere personala: Comunicarea este aproape inexistenta inte aparatul central si unitatile din teritoriu. De la centru se dau dispozitii, decizii se cer situatii, explicatii, se cauta vinovati si atunci cand se cer propuneri o fac doar formal decizia este tot a lor. Am vazut organizare cutumiara in mare parte fiecare tine la "traditia" care a facut sa "mearga" lucrurile bine. Am vazut oameni care desi pusi sa initize si sa specializeze cadre de penitenciare sunt in urma cu pregatirea iar mentalitatea a ramas la nivelul anilor 90. Am vazut legislatie interpretata diferit la nivelul unor unitati diferite si am fost revoltat, mi sa dovedit ca fiecare are dreptate (atata timp cat nu aduce atingere imaginii anp?!) Sistem ideal?! utopie curata sa ne acceptam, toleram si cel putin la greu sa fim putin uniti ar fi ceva pentru inceput.E benefic acest blog pentru ca poti sa-ti spui parerea alta decat cea "clasica" dar se simte o urma de frustrare in mai toate articolele si comentariile si eu am puterea sa recunosc sunt un pic frustrat si dezamagit de acest sistem!!!

P.S. Anonimule, blogul acesta este citit de Ministrul Justitiei. No joke. Iar traficul pe acest blog ne-a lasat si pe noi masca. No joke.