Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

Se afișează postările cu eticheta MJLC. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta MJLC. Afișați toate postările

joi, 7 ianuarie 2010

Sigle si schimbare

Din strigătură în strigătură, am aflat şi eu că MJLC a redevenit MJ şi brusc mi-a revenit paranoia şi m-am trezit în plină teorie a conspiraţiei, pentru că lucrurile pe care nu le înţeleg au cu siguranţă rădăcini oculte şi sunt concepute de minţi diabolice tocmai pentru a juca ping-pong cu creierul meu.

Am auzit în jurul meu tot felul de variante, unele elaborate, susţinute cu tupeu de unii care se dau apropiaţi ai MJ şi cunoscători ai dedesubturilor politice, altele de radio-şanţ, din categoria „să vorbim discuţii ca să treacă timpul liber”.

Nu m-ar fi interesat în mod special această modificare de majuscule dacă nu ar fi existat câteva situaţii care mi-au pus nervii pe moaţe. Mai exact, ţipetele şefilor mi-au scrijelit în memorie cuvinte despre care nici nu ştiam că există atunci când din prostie, grabă, neştiinţă sau mai ştiu eu ce am uitat să schimb pe documentele „oficiale” sigla MJLC cu sigla MJ.

Nu mi s-a părut o greşeală de neiertat, nici nu cred că ar fi remarcat ministrul sau prietenii lui, nici nu cred că lucrul acesta ar fi anulat conţinutul hârtiilor mele, probabil culoarea a fost cea care a sărit în ochi, de la albastru închis la albastru deschis e cale lungă şi, hey, un fepesese este antrenat să vadă detalii, amănunte care i-ar putea salva viaţa lui şi a celorlalţi, la o adică...

M-am revoltat în sinea mea şi mă revolt în continuare, repet sunt lucruri pe care nu le înţeleg şi pe care nu mi le explică nimeni, sincer, acel MJLC îmi dădea o oarecare siguranţă, îmi adormea spaimele şi mă ajuta să visez frumos, ştiind că există cineva care s-a gândit la mine, cetăţeanul, şi la libertăţile mele cetăţeneşti.

duminică, 6 decembrie 2009

Site-ul ANP, in greva?

Ieri site-ul ANP n-a vrut să ne încânte cu prezența-i virtuală toată ziua. Un glumeț zicea că probabil își încarcă Firinel CV-ul și cum lucrează de ceva timp la capodoperă, n-ar fi de mirare să fi reușit un document serios și bine documentat, cu ceva greutate deci.

Sigur că volumul n-ar deranja pe nimeni, toți suntem curioși să-i vedem istoria micului spion ajuns mare director după ce i-a găsit domnul Ragea bastonul de 'mare șal' în raniță alături de câteva documente de prin vechea arhivă a siparezilor și o scrumieră Siemens.

Se aude că Sfăntul Petru însuși, iertată fie-mi gluma în post, ar fi interesat de un CV făcut de unicul și nepătrunsul Tiberiu Firinel Ungureanu, director adjunct al ANP prin grația Comisiei de Concurs care n-a vrut să-i vadă demiterea din funcție (și interdicția de a candida de rigoare) și să-i zvârle dosarul la secțiunea siparoi, acolo unde se vroia dumnealui inițial.

Aș miza totuși pe proverbialul dumisale tupeu și n-aș paria pe ipoteza publicării unui document cât să-i încapă toate urzelile susnumitului director. Poate că ANP pregătește o schimbare majoră, una structurală și serioasă, iar site-ul trebuie și dânsul să sufere niscaiva modificări?! Posibil dar, extrem de puțin probabil. Măcăr un facelift si tot ar fi o chestie.

Poate că dl Ioan Băla, director general, l-a băgat și pe dânsul în grevă gratulându-l cu păreri proprii de la înălțimea eminenței dumisale de călăreț pe caii cei mari ai penitenciarelor. cam cum a făcut cu toți cei 12000 de salariați ai pnitenciarelor. I-o fi jignit lățimea de bandă, i-o fi insultat hashtemleul. Cine știe?! Ar fi în stare, domnul Băla este un talent nativ și fire creativă. Posibil și destul de probabil.
***
Spuneam ieri că nici conducerea ANP nici cea a MJLC nu înțeleg un lucru simplu. Dacă ceva scoate din sărite personalul acestei instituții este nu faptul că din cauza crizei nu pot fi asigurate anumite drepturi. Enervantă e incompetența, tupeul și agresivitatea cu care o minciună este prezentată ca fiind reală c-așa e ordinul sau din orice alte alte motive.

Se pare că veșnic candidații la gradul de general de penitenciare (n.b. Băselu' le-a respins pentru a doua oară propunerea de avansare lui Băla și lui Cel Mai Mare) nu înțeleg mai nimic din știința conducerii sau din arta comunicării oricâte titluri de doctor și chestor și-ar alipi numelui.

Zic și eu, dânșii evident că n-ar trebui să bage în seamă toate cârcotelile și ar face bine să-și vadă neclintiți de treabă, oricare ar fi dânsa.

Update Site-ul era in grevă si azi pe la 07.00. La 14.00 tot in greva.

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Onoare, respect, bun simt?

Mi se pare ca nici conducerea ANP și nici conducerea MJLC nu intelege un lucru simplu: Nu pot castiga un conflict cu salariatii in anul de gratie 2009, fie el si an electoral. Ca n-au deloc simtul realitatii asta e clar, inexplicabil e motivul pentru care continua sa-si alimenteze iluzia.

Nu e chiar inexplicabil, fotoliul de demnitar fiind miza. Este insa absolut incredibila incapatanarea cu care atat ANP cat si MJLC sustin ca totul e bine si ca "se fac eforturi". Pentru cineva care lucreaza in sistem sau are macar o legatura cu 'sistemul' o astfel de atitudine pare cel putin nepotrivita.

Cum ar putea astfel directorul general s-o tina langa ca s-au platit toate drepturile salariale, ca nu sunt probeme cu facturile si ca penitenciarele sunt pe cele mai inalte culmi ale progresului? Ei bine poate. Ba chiar se supara daca cineva-i spune ca recita versuri de la minister oferinsd publicului o interpretare proprie impanata cu minciuni gogonate.

Cum ar putea Ragea sau Predoiu sa nu bage in seama problemele, si sunt o gramada. Ei bine pot, si le merge bine. Realitatea nu-i deranjeaza catusi de putin si, mai mult pentru ca isi inchipuie ca o pot modela de la nivelul discursului, stau linistiti.

SNLP si FSANP au reactionat acum asa cum au reactionat si alta data, presiunile punand Guvernul in ipostaza de a gasi ceva mizilic dupa deja amintita metode "Mai da-le Nicule 100 de lei". Partea proastă pentru domnii mai suspomeniti este ca nu merge la nesfarsit.

S-a obtinut ceva din restantele la echipament pe 2008. Mai este 2009 in discutie, mai sunt orele suplimentare, mai sunt decontari si altele mai marunte. Cu răbdare, se va rezolva. Nu asta conteaza însă cel mai mult pentru miile de salariați. ANP cu 'jde wannabe generali in frunte a uitat despre lucrurile simple: onoare, respect si bun simt. Asta conteaza.

Iar daca sefii ANP vor plati pentru ceva, pentru asta vor plati: pentru lipsa celor 3 calitati. Onoare, respect, bun simt.

Link-uri utile:

miercuri, 12 august 2009

Generalii față cu reacțiunea

Conducerea ANP demonstrează tot atâta maturitate cât un copil obraznic și needucat după o altă pedeapsă pentru încă o prostie. Se supune printre suspine, dar nu-și găsește nici o vină și uite-așa ajunge pe nesimțite un golan arogant și plin de ifose.

După ce vineri generalii lu' pește au respins propunerile sindicatelor legate de îmbunătățirea condițiilor de lucru și ca urmare au fost notificați referitor la continuarea porcedurilor conflictului de muncă, ieri galonații au revenit... propunând o nouă întâlnire. Ar mai trage puțintel de timp.

Întâlnire... ca să ce? Au fost deja vreo 10 care pe la ANP, care pe la MJLC. Care sunt rezultatele? O altă întâlnire ca să se mai bată vârtos apa în piuă și să se mai tragă galeș de timp. Cam asta și-ar dori. Nimic nu e sigur pentru gheneralii remaniabili. Cert e doar că refuză categoric să-și asume vreun angajament de vreun fel. În rest ar sta de taină până când ar 'salva' Boc economia de la ruină.

Ca un copil obraznic si needucat - păstrând evident proporțiile - conducerea ANP nu-și înțelege obligația de a respecta proceduri legale mai mult decât clare și - mai important - nu-și înțelege obligația de a gestiona sistemul penitenciar, cu bun simț și echilibru.

Avem deja un guvern idiot care omoară cu zile economia. Cred că e de ajuns. Gheneralii, Bivolul și celelalte orătănii ar trebui să înțeleagă că e chiar e treaba lor să conducă penitenciarele. Nu e o glumă și nu trebuie să-i împingă nici sindicatele, nici petițiile și nici grevele de la spate.

E doar o chestiune de bun simț în cele din urmă. Contează?

vineri, 24 iulie 2009

Paritare

Azi la 14.00 are loc o intalnire a Comisiei Paritare MJLC/ANP - sindicate din penitenciare. Documentul referitor la solicitarea de suplimentare a bugetului nu a ajuns inca la sindicate. Luni ar fi trebuit sa fie deja la Ministerul Finantelor.

In teritoriu a mai plecat o adresa cu reprofilarea si reorganizarea sistemului penitenciar in care ANP trage concluzii inainte sa aiba o propunere si mai dezinformeaza putin.

Greu la deal cu transparenta. Un potop de adrese in penitenciare, care mai de care ma dornice de informatii, nimic clar. Miercuri, saptamana viitoare, sindicatele sunt invitate la negocieri pe Strategia de Dezvoltare a penitenciarelor.

MJLC/ANP trage de timp eroic. Sa treaca raportul, sa treaca greva magistratilor, sa treaca mandatul. Cine-si mai aminteste de Acordul semnat la 01 aprilie 2008? Tot cu angajamente ferme era, a fost semnat cu doua maini si uitat rapid prin sertare.

luni, 13 iulie 2009

Idei primare despre cauzele unui conflict de muncă

Sunt în situaţia unui conflict interior. Pe de o parte, ca angajat al sistemului, mă deranjează profund modul cum înţelege ANP să comunice, ceea ce mă face să am dubii dacă atitudinea moderată îşi are sensul în pragul unei dictaturi.

În 1946, ţărăniştii (astăzi rămaşi ideologic „în viaţă” doar la Timişoara) au fost moderaţi şi au luat-o rău pe cocoaşă de la comuniştii care au furat alegerile în mod sovietic. Ceea ce a urmat se poate vedea dacă vizitaţi Memorialul Sighet.

Pe de altă parte, ca om care pretinde că e preocupat de fenomenele sociale, iar un conflict de muncă e oricând o provocare profesională pentru mine, ar trebui să fiu mai detaşat şi să emit ipoteze obiective cuantificabile referitoare la cauzele care au declanşat acest conflict de muncă.

Acest fenomen nu poate fi studiat ştiinţific acum, ne lipsesc prea multe date şi se ştie că în apropierea punctului maxim al crizei (şi e criză, domnilor ANP-işti!) nu se poate face intervenţie. Ori mai devreme (prevenţie), ori ulterior (remediu), dar în criză nu. Sunt convins, însă, că actualul conflict de muncă va reprezenta material didactic pentru viitor. Am să vă spun însă, pur şi simplu ce cred despre situaţia în care ne aflăm.


Cu to
ţii avem convingeri, credinţe, prejudecăţi. Dincolo de simpatiile sau antipatiile mele personale, am emis întotdeauna păreri proprii, indiferent dacă expunerile au vizat magistraţi dezorientaţi, miliţieni noi şi vechi, ANP-işti ridicoli sau sindicalişti înfierbântaţi. Asta nu mi-a adus foarte multe satisfacţii, poate doar aceea de a fi împăcat cu mine însumi.

Rămâne la aprecierea dumneavoastră sau a viitorului, stimaţi cititori, să decideţi dacă acele categorii (ipoteze, convingeri sau simple păreri) în care am inserat gândurile următoare coincid sau nu cu realitatea. O parte din cele ce urmează ar putea fi cauze ale prezentului conflict.

  1. Convingere: Cred că ANP-ul nu a învăţat nimic din exerciţiul comunicării, al dialogului şi al transparenţei decizionale - comunicatele ANP şi ultimul interviu al directorului general stau mărturie pentru asta;
  2. Convingere: cred că mare parte din concursurile pentru ocuparea funcţiilor de conducere din ANP şi din teritoriu au fost o mascaradă de legitimare a împuterniciţilor;
  3. Părere: cred că dl Băla, dincolo de cele 3 licenţe, a fost suficient de autodidact, de abil şi dornic de a realiza ceva la Timişora, pentru a învăţa cum trebuie să îţi construieşti o imagine astfel încât să maschezi pregătirea de bază; ce nu a reuşit dânsul la ANP a fost să nu poată masca rigiditatea, îngustimea şi pornirile comuniste ale celor pe care i-a adus acolo, dând astfel cu piciorul la valul de simpatie de la începutul mandatului său; iar sub presiune, au reieşit şi în cazul dânsului reflexe ale pregătirii de bază. A propos, într-un interviu din noua ediţie a Revistei penitenciare, dl Băla afirmă - citez textual – că a venit la ANP „pentru că am fost chemat” (?!). Eu, naivul, credeam că în urma prezentării domniei sale la concurs. Mă rog.
  4. Ipoteză / recomandare: cred că modalitatea de lucru a DPCMP este inacceptabilă în multe situaţii şi sunt de acord cu desfiinţarea acestei direcţii sau cel puţin cu regândirea ei şi eventual trecerea acestei structuri în subordinea pazei;
  5. Părere: Datorită rigidităţii dezgustătoare a conducerii ANP şi a MJCL, greva e iminentă. Legislaţia privind soluţionarea conflictelor de muncă spune că, anterior grevei, trebuie parcurse toate celelalte forme de protest, însă văzând modul în care înţeleg cei din zona ANP/MJCL să „gestioneze” această siutaţie, consider că, din păcate, acest moment e iminent. Vom avea însă o problemă, legată de faptul că o parte din angajaţi vor trebui să asigure o minimă continuitate la serviciu, ceea ce îi va face pe reprezentanţii ANP / MJCL să îi doară în paişpe de greva noastră, distrându-se probabil în stil comunisto-sovietic de felul în care "vom fierbe în suc propriu":

Legea nr. 168/1999 (actualizată) privind solutionarea conflictelor de munca

Art. 52 Organizatorii grevei, impreuna cu conducerea unitatii au obligatia ca pe durata acesteia sa protejeze bunurile unitatii si sa asigure functionarea continua a utilajelor si a instalatiilor a caror oprire ar putea constitui un pericol pentru viata sau pentru sanatatea oamenilor.

Art. 55 Conducerile unitatilor pot solicita suspendarea grevei pe un termen de cel mult 30 de zile de la data inceperii sau continuarii grevei, daca prin aceasta s-ar pune in pericol viata sau sanatatea oamenilor.

  1. Din punct de vedere juridic, situaţia va fi destul de delicată şi sper ca sindicatele să deţină o formulă legală şi adecvată de continuare a protestului. Pentru că nu trebuie să cedeze. Adevărul e de partea lor.
  2. Părere / recomandare: cred că Penifestul, ca fenomen social unic în spaţiul penitenciar românesc, trebuie să păstreze o atitudine fermă dar şi corectă şi civilizată;
  3. Părere: cred că am ajuns la răscruce. Cred că e o luptă a generaţiilor, a mentalităţilor, a şcolilor, lupta dintre cei care cred cu adevărat în oameni şi cei care doar afirmă asta (în timp ce îi spionează la fiecare colţ),
  4. Convingere: cred că toate revendicările sindicatelor sunt juste;
  5. Părere: unitatea realizată în jurul sindicatelor, dincolo de revendicări, trebuie folosită pentru auto-educarea noastră, nu pentru defulare – e un moment unic;
  6. Convingere: cred că nici conducerea actuală a ANP-ului şi nici starea prelungită de criză nu pot să reformeze acest sistem, ci doar o schemă elaborată între ofiţerii cu vederi moderne din pază, specialiştii experimentaţi din reintegrare socială, oamenii pricepuţi în imagine şi comunicare şi cei formaţi pentru accesarea de fonduri europene, ajutaţi evident de un leadership şcolit în management. Cred că Ministerul Justiţiei ar trebui să organizeze o dezbatere publică pe acest subiect.
  7. Ipoteză: cel puţin 40% dintre sindicalişti nu ar putea enunţa în acest moment toate revendicările pentru care ar face mâine grevă;
  8. Ipoteză: atitudinile vis-a vis de protest se împart în următoarele categorii (nu dau acum procente, deoarece ar fi hazardat):
- cei care îşi însuşesc revendicările şi le susţin integral;
- cei care însuşesc revendicările şi le susţin parţial;

- cei care, de
frica de nu fi catalogaţi ca laşi, devin curajoşi;

- cei obedienţi faţă de ANP / MJCL.

- cei care, în urma unui eventual succes al revendicărilor, ar avea de câştigat.

- cei indiferenţi;

  1. Convingere: pentru acest conflict de muncă e responsabilă conducerea rigidă, cu reflexe comuniste a ANP, nu sindicatele.

P.S. Ceauşescu a păcălit occidentul de două ori, în 1968 şi 1984.

duminică, 12 iulie 2009

Eu, tu sau noi?!

Ros de framantari, zguduit de incercari, sitemul penitenciar romanesc se cazneste de cel putin 20 de ani sa-si gaseasca calea. In sinea lui si in felul sau, lucratorul de penitenciare isi iubeste meseria si reactioneaza ori de cate ori are ocazia.

Unii sunt mai vocali, altii sunt mai sfiosi dar fiecare angajat are convingerea, parerea ori solutia lui intima. A ne raporta la intreg sistemul penitenciar presupune o constructie sanatoasa de care, cel putin pana in acest moment nu am fost capabili, ca urmare ne raportam de regula la "scaunul" nostru, la colectivul nostru, la serviciul, directia sau unitatea noastra, confundand cu usurinta interesul personal cu interesul general.

Cel mai adesea simpatiile si antipatiile dintre noi nu sunt reale, ele sunt o consecinta directa a felului in care traseul nostru profesional intersecteaza cu interesele celorlanti. Daca un coleg are o anume trecere sau o perspectiva imbucuratoare, el devine cu usurinta simpatic, daca n-are nicio putere el ne este, in cel mai bun caz, indiferent.

O consecinta fireasca a acestui comportament este felul in care "prieteniile" noastre se leaga si se dezleaga de-a lungul timpului si avem la indemana atatea exemple incat n-are niciun rost sa ne mai pacalim, pretinzand contrariul.

Daca am fi pusi in situatia de a ne impotrivi cuiva dinafara sistemului, coeziunea ar fi instinctiva si vechile dusmanii ar fi date uitarii, umar la umar, sefii si subalternii, agentii si ofiterii, tinerii si batranii, femeile si barbatii ar avea un scop comun, acela de aparare a marelui loc de munca care este sistemul penitenciar.

Cum cel mai aprig dusman suntem in realitate noi insine, cum "batalia" se da in "familie", se ajunge la un fel de confuzie generala in care poti cu usurinta sa te musti singur de mana sau de picior si propria-ti muscatura, in afara de faptul ca nu este mai putin dureroasa, accentueaza neputinta, furia ori frustrarea.

Nemultumirea sindicatelor este starnita (as zice inconstient!) de surzenia partenerului care se face ca nu aude invitatia la dialog. Refuzul de a raspunde unei asemenea invitatii, nu are, in opinia mea, nicio scuza. El ascunde, oricate alte explicatii sau justificari s-ar oferi, reale, caraghioase ori mincinoase, o gomosenie de proportii si o lipsa crasa de profesionalism.

Sistemul penitenciar nu este o afacere de familie in care actionezi si reactionezi dupa cum ai chef sau dupa cum te taie capul, asumandu-ti, mai mult sau mai putin resonsabil, riscul unui faliment. Sistemul penitenciar este o institutie de stat si obligatia principala a oricarui conducator, fie el vremelnic, cat timp exista un interes real si nu unul formal, este aceea de a mentine cu orice chip echilibrul acestei constructii cu profil atat de special.

Nu sunt adeptul conflictelor si stiu din proprie experienta cata energie se consuma in astfel de cazuri, energie care ar putea avea o cu totul alta utilizare. O vorba romaneasca spune ca cel mai intelept cedeaza! Daca cedeaza sindicatele rezultatul ar fi trist, ar insemna ca lucratorii de penitenciare sa nu mai aiba, inca mult timp de acum inainte, nici un cuvant de spus, indiferent de hotararile care se vor lua in numele sau pe seama lor.

ANP-ul si ministerul, care gestioneaza in realitate tot acest conflict, nu trebuie sa cedeze nimic, trebuie doar sa organizeze o intalnire, sa asculte, sa accepte dialogul, sa ofere sau sa accepte solutii, scutind in acest fel sistemul penitenciar de secatuirea inutila a unor resurse de care are mare nevoie.

O asemenea varianta presupune insa maturitate, care nu se primeste la pachet odata cu numirea intr-o functie de conducator, de unde si rezultatele!

joi, 9 iulie 2009

Mișcări de trupe

UPDATE 20.00

Ministrul Predoiu, contactat telefonic de reprezentantii sindicatelor, precizeaza ca masura de reducere a sporului de pericol ANP de la 30% la 10% se aplica doar la nivelul Aparatului de Lucru al MJLC. In sistemul penitenciar sporul de pericol nu va fi afectat.
***

Siparezii au șef nou. Cornel Răduță a fost scos din ecuație, în locul lui fiind numit Marius Ștef, șeful informațiilor clasificate din ANP. Se mai aude că doi siparezi aduși de Firinel sunt detașați în țară, ca să facă puțin loc.

În plină campanie de dezinformare ANP/MJLC siparezii schimbă așadar șefii. Direcția siparezilor trece din subordinea lui Firinel - în scădere vizibilă de formă și popularitate pe holurile MJLC - în subordinea lui Băla. Parastas sau botez? Rămâne de văzut.

Firinel primește Direcția Economico - Administrativă, Cel Mare primește paza și resursele umane, Dincă rămâne cu ce rămâne. Motivul schimbărilor nu a fost prezentat. Nu lipsă de performanță, nu "reevaluarea priorităților". Nici un motiv.

ANP și MJLC nu simt nevoia să motiveze în nici un fel această decizie. Așa li s-a părut probabil, părerile fiind foarte importante în deciziile ultimelor luni. Cine știe?! Firinel la Economic?!
*
Cel Mai Mare Ionel a fost și pe la Deva și pe la Bistrița. Nu s-a mai aruncat la gâtul sindicatelor. A precizat totuși că nici gând de demisie. Penisionabilul rămâne așadar la poalele meterezelor. Vizite scurte și viteză după experiența Jilava și Craiova.
**
Magistrații și personalul auxiliar nu au mai intrat în sala de judecată, iar FSANP și SNLP continuă pregătirile pentru pichetarea MJLC din 15 iulie 2009.

PS Ministrul Justiției a anunțat măsuri dure precum REDUCEREA SPORULUI DE PERICOL ANP de la 30% la 10%. După câte se înțelege din declarația de presă (min. 28) reducerea operează doar la nivel de minister.

Dacă ar fi să ne luăm după siparezi, generali, anti-anti-siparezi și anti-anti-generali totul va fi bine. Întrebarea e, cât credeți că mai ține?

luni, 22 iunie 2009

Cât costă incompetența?

Radu Ragea, subsecretar de stat în Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (MJLC), pretinde că transparența decizională este prea costisitoare. A făcut această afirmație în calitate de ministru al penitenciarelor, cum preferă să i se spună.

Invitat fiind la Consiliul Federativ al FSANP din 20.06.2009 Radu Ragea a recunoscut, pentru efectul retoric e adevărat, că e prost și incompetent. A fost singurul moment în care cei prezenți au fost de acord cu afirmațiile acestuia. A fost momentul în care un discurs agresiv, aberant și incoerent, întrerupt de întebări la care ministrul penitenciarelor nu a avut răspuns, a convins.

Radu Ragea nu poate explica de ce impactul financiar al reprofilării penitenciarelor este necunoscut. Are pretenția ca sindicatele să facă această evaluare. Ministrul penitenciarelor nu stie nimic despre reorganizare, nu intelege programul de lucru pe care-l schimbă și, nu are idee când vor putea fi acoperite obligațiile privind miile de ore suplimentare efectuate și neplătite.

Ministrul Ragea nu știe cum vor putea fi plătite datoriile către furnizori și nici ce se va întâmpla când zecile de somații primite de penitenciare vor fi puse în aplicare. Sunt probleme reale care nu vor disparea doar pentru că Radu Ragea există, este demnitar și vorbește.

Incompetența costă, transparența decizională înseamnă responsabilitate. Asta vă sperie domnule... ministru.

Sursa: FSANP

miercuri, 20 mai 2009

De ce plângi fată? Ce-ai păţit?

MJLC - nu plateste onorarii avocati din oficiu Din ce în ce mai măiastru, Ministerul Justiţiei s-a lovit iar la Libertăţile Cetăţeneşti. Nici măcar avocaţii din oficiu nu poate să-i plătească. Cătălin Predoiu a cerut avocaţilor “să aibă răbdare şi încredere că în câteva săptămâni onorariile pentru plata asistenţei din oficiu vor fi achitate”. (MJLC, 19.05.2009)

Ministrul justiţiei speră explică, şi cam atât. Iar, încă o dată, acelaşi. Cu bugetul MJLC nu se descurcă, codurile nu răzbesc, raportul de ţară o să fie – după cum singur recunoaşte – unul negativ.

Din acest motiv, trist să recunoaştem, vă propun stimaţi cititori să fim alături de cel care ar fi putut fi o speranţă pentru justiţia româneacă. Să plângem şi noi alături de el. Să-i înţelegem zbuciumul! Să ne doară fraţilor!

Sau…!? Sau să facem ceva ce dumnealui nici măcar nu-i trece prin cap! Să ne ducem domnilor la Boc! Să cerem fraţilor bani pentru bugetul justiţiei! Sau, mai bine… mai bine, să aducem noi de acasă ca să-i curmăm chinul!

Haideţi fraţilor! La luptă! Plângeţi şi voi de plânsul ministrului! Să fim uniţi! Să nu-l lăsăm la greu! Să ne facem cu toţii miniştri şi să plângem! Să ne facem o ţară de bocitoare ministeriale! Şi să ne doară! Să ne doară cum l-a durut pe domnul ministru vederea justiţiei ăsteia jigărite.

marți, 19 mai 2009

FSANP despre bugetul ANP

Transparenta decizionala Site-ul FSANP prezinta rezultatul discutiei pe teme de buget si transparenta decizionala cu dragul de mejeleceu. Daca cu transparenta ar mai fi o sansa cu finantele cam greu.

Mulţi băgători de seamă prin minister, ar fi prima hiba. Cu voia dumneavoastră unul ar fi tocmai El Tuleaşcă, tovarăş cu Chiuariu, motiv pentru care s-a trezit comisar şef de penitenciare din afacerist moldovean.

Este şeful Direcţiei Generale Economic Administrative din minister. Inca nu ştie, deşi – teoretic - face asta de vreo doi ani. Cel puţin de acolo se pare că-şi ridică salariul.

Ministrul ar trebui sa puna osul la bataie si sa alerge prin Guvern dupa firfirei, sa mai lase codurile si alte publicitati politicoide si sa-si rezolve problema din propria ograda.

Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti (MJLC) a organizat, la initiativa Federatiei Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor (FSANP), o intilnire de lucru referitoare la transparenta decizionala si gestionarea resurselor financiare alocate sistemului penitenciar.

MJLC a acceptat fara rezerve observatiile referitoare la lipsa transparentei decizionale si a promis sa remedieze ce se mai poate remedia. In mod surprinzator insa a neagat problemele financiare ale Administratiei Nationale a Penitenciarelor (ANP) sustinand ca sistemul penitenciar se afla intr-o situatie fericita.

Realitatea este, ca si in alte situatii, substantial diferita. Sistemul penitenciar este finantat, in conditiile in care nu se platesc orele suplimentare si se intarzie acordarea unor drepturi salariale din lipsa de alocatii bugetare, pana la sfarsitul lunii octombrie.

Continuarea aici.

In cel mai optimist caz asteptati-va la averse de promisiuni, frecvent cu tunete sindicale. Vremea se va inrautati. Cu voia dumneavoastra propun ca fulgerele rezultate sa fie folosite pentru luminarea sefilor economisti de prin minister.

sâmbătă, 9 mai 2009

Să nu uiţi, asimilatule!

Consilieri asimilati magistratilor Tocmai m-am oprit din lăcrimat. Vă rog să-mi iertaţi tulburarea. Nu observasem ultimele două comunicate de presă postate pe site-ul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, iar când am intrat – ce să vezi – tragedia se întâmăplase.

Asimilaţii magistraţilor, ăia care nu reuşesc nici măcar să-şi ia definitivatul la aceleaşi materii la care sunt admişi cu note mari, se supărară nene pe presa asta ingrată care le critică statutul lor privilegiat în raport cu alţi birocraţi de prin ministere. Şi după ce că se supărară, măi frate, trântiră şi ditamai comunicatu’ ofuscat.

Se pare că sunt cei mai competenţi şi cei mai necesari, şi fără asimilarea lor nu se poate. E o chestiune de obraz până la urmă, statul trebuie să-şi permită câţiva pupili şi pupile care să primescă salarii de magistraţi, făcând în esenţă muncă de birocraţi.

Personalului asimilat judecătorilor şi procurorilor funcţionează exclusiv în cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (MJLC), Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii şi Ministerului Public, instituţii care asigură buna funcţionare a justiţiei şi contribuie la garantarea independenţei acestui serviciu public.

În prezent, din totalul de 469 de posturi aprobate pentru aparatul propriu al MJLC, 202 sunt prevăzute pentru personalul de specialitate juridică, asimilat judecătorilor şi procurorilor, iar dintre acestea 175 deposturi sunt ocupate (în această categorie, intră şi judecătorii şi procurorii detaşaţi la MJLC). Din cele 175 posturi ocupate, un număr de 15 consilieri juridici asimilaţi sunt în prezent detaşaţi pe perioade determinate în cadrul altor instituţii guvernamentale naţionale sau internaţionale.

Toate aceste condiţii speciale care privesc atât accesul în MJLC, cât şi atribuţiile, cariera, interdicţiile şi incompatibilităţile profesionale justifică statutul de personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor din cadrul MJLC, diferit al altor categorii de personal de specialitate juridică. Spre exemplu, în cadrul MJLC activează şi 45 de persoane cu studii juridice care, prin natura activităţii, lor nu îndeplinesc atribuţii specifice personalului asimilat.(sursa: link)

Un alt comunicat ia act cu supuşenie de părerea proastă pe care ditamai Bundestagu’ o are despre mersul justiţiei româneşti, asta cu consilieri asimilaţi, coduri de groază şi penitenciare a nşpea roată la căruţă.

De data asta semnează personal Independentul şi nu mai e tare pe ‘baricăzile’ punctelor de vedere. Semnalul Bundestagului e îngrijorător, semnalele din mass media şi dinspre societatea civilă sunt chipurile inexacte.

Decizia Bundestagului reprezintă un semnal îngrijorător care trebuie tratat cu toata atenţia, pentru că reflectă nemulţumirea acestui stat membru al Uniunii Europene faţă de evoluţia celor patru obiective de referinţă din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare.

Decizia Bundestagului confirmă semnalele prealabile potrivit cărora unele state membre ale U.E. presează Comisia Europeană în direcţia unei atitudini severe în evaluarea progreselor în domeniul Justiţiei şi combaterii corupţiei. (sursa: link)

Cu precizarea că inexactităţile din presă nu sunt deloc inexactităţi, iar salariul asimilaţilor este exact cel pe care-l primeste un magistrat, închei aici tulburat şi neliniştit de soarta de asimilat.

sâmbătă, 21 februarie 2009

Bugetul in picaj, justitia in vrie

Cadrul macroeconomic Cu 245 de voturi pentru, 63 impotriva si o abtinere au fost adoptate Bugetul de stat si Bugetul asigurarilor sociale pentru anul 2009. Discutiile pe marginea acestor documente sunt deja cunoscute, nu cred ca e nevoie sa intru in detalii.

Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti (MJLC) primeste 1.970.471.000 lei, cu 11,8% mai putin decat in 2008. Suma solicitata initial se ridica la 2.693.220.000 lei. Documentul care cuprinde bugetul MJLC are 272 de pagini si nu permite o analiza rapida dat fiind formatul utilizat.

Toate documentele referitoare la bugetul de stat si la bugetul de asigurari sociale sunt disponibile la urmatoarele link-uri:

1. cdep.ro - Bugetul de stat si Bugetul asigurarilor sociale pentru anul 2009

2. scribd.com - Bugetul Ministerului Justitiei 2009

3. scribd.com - Raport Buget 2009

MJLC primeste cu 24,67% mai putin la capitolul cheltuieli salariale si cu 16,85% mai putin la capitolul bunuri si servicii. Asta inseamna, evident, ca vor fi afectate plata drepturilor salariale si achizitiile de bunuri si servicii. Creste, in schimb, cu 4.196,86%(!?) disponibilitatea bugetara la capitolul asistenta sociala.

ANP primeste un buget de 759.177.000, cu 4,95% mai putin decat anul trecut (p. 61).  Sunt prognozate cresteri cu 5% la capitolul venituri proprii. O sa vedem daca asa va fi. Sumele disponibile pentru cheltuieli de personal scad in schimb cu 7,87%. Un impact deosebit se observa la salarii de merit, sporuri pentru conditii de munca, fond de premii si prime de vacanta.

Dar, va las placerea sa explorati sutele si miile de pagini cu cifre care constituie impreuna Bugetul de stat, respectiv Bugetul de asigurari sociale pe anul 2009. Ca o observatie generala, se poate spune ca bugetul e unul de supravietuire si ca nu are nimic in comun cu nevoile reale ale justitiei.

Din pacate, asta nu e totul. E foarte posibil ca acest buget sa se dovedeasca unul optimist avand in vedere ca prognozele sunt din ce in ce mai pesimiste. Zona UE va intra in recesiune si sunt putine sanse ca in Romania sa se inregistreze o crestere economica de 2,5%. La fel de putine sanse ca incasarile la bugetul de stat sa fie 33,5% din PIB, dar asta e treaba economistilor.

Saptamana trecuta, intr-un final apoteotic, Parlamentul a parcurs legea bugetului de stat si miile de amendamente care au fost propuse. Daca istoria bugetului ar fi povestita ad usum Delphini, ascultatorii s-ar minuna de uriasa cantitate de munca depusa de alesii naţiunii, de atenţia si minuţiozitatea cu care Legislativul s-a aplecat asupra fiecarui leuţ al banului public, de taria si spiritul de sacrificiu de care au dat dovada parlamentarii ramanand pana dincolo de miezul nopţii la lucru, in asa fel incat, incepand cu ziua de luni, Romania sa aiba buget!

Din pacate, privite de aproape, lucrurile nu stau deloc asa. Dezbaterile pe tema bugetului nu au fost dominate de grija pentru banul public, ci de manevrele politice prin care fiecare partid a cautat sa-si asigure si imaginea, dar si o baza de finanţare pentru mandatul care va urma. Daca ne referim strict la ziua de joi si urmarim ceea ce s-a intamplat in Parlament constatam ca in prima parte a zilei dezbaterile au mers in ritm de melc. La tribuna plenului s-au perindat reprezentanţi ai mai tuturor partidelor si zonelor ţarii si au solicitat, in discursuri grandilocvente, fonduri pentru tot felul de manifestari culturale.

Radu Enache, Saptamana financiara | 20.02.2009

Bugetul Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti- 2009

Publish at Scribd or explore others: Business & Legal buget 2009 penifest

marți, 13 ianuarie 2009

Mejeleceu, anepeu, pepeleu

MJLC Săptămâna trecută am auzit una tare. Zicea un prieten că-i place noua denumire a ministerului nostru. MJLC parcă-l duce cu gândul la un serviciu public. Așa zicea. Pentru prima dată după mulți ani i se pare că sobrietatea denumirii unei instituții fundamentale îi stârnește un sentiment familiar.

Seamănă cu fostul IJCL, seamănă cu fostul BJATM. Nu mai știu, parcă zicea ceva și de ICRAL. Oricum, ideea e că sună într-un mare fel. Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a rămas în cele din urmă numele, deși inițial se vehicula MJRL. Se adăuga în coadă, în faza bunelor intenții de guvernare, sintagma reforma legislativă; de dragul inventării numelor frumoase și dătătoare de speranță.

Și mai tare ar fi fost dacă ANP s-ar fi transformat în ANPLC. Administrația Națională a Penitenciarelor… și a Libertăților Cetățenești ar fi însemnat deja un pas uriaș pentru reintegrarea socială a prietenilor noștri certați cu legea. Seamănă puțin cu ANL-ul la nume, doar că nu dă locuințe decât pe o perioadă limitată și nu prea poți să le părăsești așa, oricum. Partea bună e că sună optimist și profi’. Nici nu mai trebuie să ne calce ONG-urile 'vrășmașe’, oricum ne-am ocupa noi cu asta. Numai avantaje, deci.

Mai zicea omu’ că se simte atât de bine cu noua denumire încât mai că-i vine să facă o cerere de ceva. Branșare, debranșare, legare, acordare de ceva util gospodăriei. N-am înțeles exact că era zgomot. Oricum colegul era încântat de umanizarea ministerului articolelor, robelor și asimilaților întru justiție. Chiar dacă e așa de chichi, sunt de acord că sună mai bine și e mult mai probabil să rămână în mentalul colectiv. Mejeleceu, pepeleu, anepeu, și, de ce nu, anpleceu? Doar cerul e limita pentru imaginația mai marilor noștri.

Chiar și Direcția Educație și Intervenție Psihosocială a devenit după reorganizare Direcția Reintegrare Socială, dacă am citit bine schița publicată invers în Monitorul Oficial. Nu face altceva, dar are alt nume care nici de această dată nu garantează găsirea unei identități. Cultural, educativ, socio.., reintegrare, intervenție, educație sau reinserție. Au tot încercat șefii să găsească un nume pentru activitatea asta de care întreabă toată lumea și care chiar va trebui să beneficieze cândva de mai multă atenție.

Nu știu ce să zic, nu sunt specialist în estetica denumirii instituțiilor, nici nu cred să existe așa ceva. De prin 1990 îmi amintesc destule schimbări de denumiri fără ca asta să însemne și o reformă de fond. Una însă mi-a atras atenția în mod deosebit. Încă am în minte transformarea prin care a trecut Poliția Judiciară înainte să primească un nume sugestiv și foarte potrivit. Poliția Criminală a fost denumirea care i-a făcut pe mulți polițiști să se simtă în pielea altcuiva destui ani.

Important e că nașii sunt oameni educați. Denumirile nu sunt chiar nasoale. Sunt folosite totuși cuvinte care încap în dicționarul limbii române,  chiar dacă motivația schimbării lor nu e niciodată prezentată la botez, retez sau la ce mai fac dumnealor, șefii, prin birouri. Un motiv ar fi cică reorganizarea și înlocuirea celor din vechea gardă, dar nu cred că e valabil și la noi. Noi suntem români, n-am admite așa o nerozie știind că se schimbă doar un nume deasupra intrării principale a instituției. Poate alții, noi nu. Noi avem legi, nu ne jucăm.

***

ANP se pregătește de concurs. Unul mic și intim. Directorii generali ai instituției se pregătesc să dea examenul de promovare la gradul de chestor de penitenciare. Dacă tot nu mai pot face alte concursuri, liniștea e un bun prilej pentru câștigarea gradului profesional suprem. N-ar rezolva asta problemele, dar e o oportunitate care înțeleg că stă să se îndeplinească. Domnu’ Ragea poftiți de organizați, ca să fim siguri că nu apar surprize neplăcute.