Idei primare despre cauzele unui conflict de muncă

Sunt în situaţia unui conflict interior. Pe de o parte, ca angajat al sistemului, mă deranjează profund modul cum înţelege ANP să comunice, ceea ce mă face să am dubii dacă atitudinea moderată îşi are sensul în pragul unei dictaturi.

În 1946, ţărăniştii (astăzi rămaşi ideologic „în viaţă” doar la Timişoara) au fost moderaţi şi au luat-o rău pe cocoaşă de la comuniştii care au furat alegerile în mod sovietic. Ceea ce a urmat se poate vedea dacă vizitaţi Memorialul Sighet.

Pe de altă parte, ca om care pretinde că e preocupat de fenomenele sociale, iar un conflict de muncă e oricând o provocare profesională pentru mine, ar trebui să fiu mai detaşat şi să emit ipoteze obiective cuantificabile referitoare la cauzele care au declanşat acest conflict de muncă.

Acest fenomen nu poate fi studiat ştiinţific acum, ne lipsesc prea multe date şi se ştie că în apropierea punctului maxim al crizei (şi e criză, domnilor ANP-işti!) nu se poate face intervenţie. Ori mai devreme (prevenţie), ori ulterior (remediu), dar în criză nu. Sunt convins, însă, că actualul conflict de muncă va reprezenta material didactic pentru viitor. Am să vă spun însă, pur şi simplu ce cred despre situaţia în care ne aflăm.

Cu toţii avem convingeri, credinţe, prejudecăţi. Dincolo de simpatiile sau antipatiile mele personale, am emis întotdeauna păreri proprii, indiferent dacă expunerile au vizat magistraţi dezorientaţi, miliţieni noi şi vechi, ANP-işti ridicoli sau sindicalişti înfierbântaţi. Asta nu mi-a adus foarte multe satisfacţii, poate doar aceea de a fi împăcat cu mine însumi.

Rămâne la aprecierea dumneavoastră sau a viitorului, stimaţi cititori, să decideţi dacă acele categorii (ipoteze, convingeri sau simple păreri) în care am inserat gândurile următoare coincid sau nu cu realitatea. O parte din cele ce urmează ar putea fi cauze ale prezentului conflict.

1. Convingere: Cred că ANP-ul nu a învăţat nimic din exerciţiul comunicării, al dialogului şi al transparenţei decizionale - comunicatele ANP şi ultimul interviu al directorului general stau mărturie pentru asta;
2. Convingere: cred că mare parte din concursurile pentru ocuparea funcţiilor de conducere din ANP şi din teritoriu au fost o mascaradă de legitimare a împuterniciţilor;
3. Părere: cred că dl Băla, dincolo de cele 3 licenţe, a fost suficient de autodidact, de abil şi dornic de a realiza ceva la Timişora, pentru a învăţa cum trebuie să îţi construieşti o imagine astfel încât să maschezi pregătirea de bază; ce nu a reuşit dânsul la ANP a fost să nu poată masca rigiditatea, îngustimea şi pornirile comuniste ale celor pe care i-a adus acolo, dând astfel cu piciorul la valul de simpatie de la începutul mandatului său; iar sub presiune, au reieşit şi în cazul dânsului reflexe ale pregătirii de bază. A propos, într-un interviu din noua ediţie a Revistei penitenciare, dl Băla afirmă - citez textual – că a venit la ANP „pentru că am fost chemat” (?!). Eu, naivul, credeam că în urma prezentării domniei sale la concurs. Mă rog.
4. Ipoteză / recomandare: cred că modalitatea de lucru a DPCMP este inacceptabilă în multe situaţii şi sunt de acord cu desfiinţarea acestei direcţii sau cel puţin cu regândirea ei şi eventual trecerea acestei structuri în subordinea pazei;
5. Părere: Datorită rigidităţii dezgustătoare a conducerii ANP şi a MJCL, greva e iminentă. Legislaţia privind soluţionarea conflictelor de muncă spune că, anterior grevei, trebuie parcurse toate celelalte forme de protest, însă văzând modul în care înţeleg cei din zona ANP/MJCL să „gestioneze” această siutaţie, consider că, din păcate, acest moment e iminent. Vom avea însă o problemă, legată de faptul că o parte din angajaţi vor trebui să asigure o minimă continuitate la serviciu, ceea ce îi va face pe reprezentanţii ANP / MJCL să îi doară în paişpe de greva noastră, distrându-se probabil în stil comunisto-sovietic de felul în care "vom fierbe în suc propriu":

Legea nr. 168/1999 (actualizată) privind solutionarea conflictelor de munca

Art. 52 Organizatorii grevei, impreuna cu conducerea unitatii au obligatia ca pe durata acesteia sa protejeze bunurile unitatii si sa asigure functionarea continua a utilajelor si a instalatiilor a caror oprire ar putea constitui un pericol pentru viata sau pentru sanatatea oamenilor.

Art. 55 Conducerile unitatilor pot solicita suspendarea grevei pe un termen de cel mult 30 de zile de la data inceperii sau continuarii grevei, daca prin aceasta s-ar pune in pericol viata sau sanatatea oamenilor.

6. Din punct de vedere juridic, situaţia va fi destul de delicată şi sper ca sindicatele să deţină o formulă legală şi adecvată de continuare a protestului. Pentru că nu trebuie să cedeze. Adevărul e de partea lor.
7. Părere / recomandare: cred că Penifestul, ca fenomen social unic în spaţiul penitenciar românesc, trebuie să păstreze o atitudine fermă dar şi corectă şi civilizată;
8. Părere: cred că am ajuns la răscruce. Cred că e o luptă a generaţiilor, a mentalităţilor, a şcolilor, lupta dintre cei care cred cu adevărat în oameni şi cei care doar afirmă asta (în timp ce îi spionează la fiecare colţ),
9. Convingere: cred că toate revendicările sindicatelor sunt juste;
10. Părere: unitatea realizată în jurul sindicatelor, dincolo de revendicări, trebuie folosită pentru auto-educarea noastră, nu pentru defulare – e un moment unic;
11. Convingere: cred că nici conducerea actuală a ANP-ului şi nici starea prelungită de criză nu pot să reformeze acest sistem, ci doar o schemă elaborată între ofiţerii cu vederi moderne din pază, specialiştii experimentaţi din reintegrare socială, oamenii pricepuţi în imagine şi comunicare şi cei formaţi pentru accesarea de fonduri europene, ajutaţi evident de un leadership şcolit în management. Cred că Ministerul Justiţiei ar trebui să organizeze o dezbatere publică pe acest subiect.
12. Ipoteză: cel puţin 40% dintre sindicalişti nu ar putea enunţa în acest moment toate revendicările pentru care ar face mâine grevă;
13. Ipoteză: atitudinile vis-a vis de protest se împart în următoarele categorii (nu dau acum procente, deoarece ar fi hazardat):

- cei care îşi însuşesc revendicările şi le susţin integral;
- cei care însuşesc revendicările şi le susţin parţial;
- cei care, de frica de nu fi catalogaţi ca laşi, devin curajoşi;
- cei obedienţi faţă de ANP / MJCL.
- cei care, în urma unui eventual succes al revendicărilor, ar avea de câştigat.
- cei indiferenţi;

13. Convingere: pentru acest conflict de muncă e responsabilă conducerea rigidă, cu reflexe comuniste a ANP, nu sindicatele.

P.S. Ceauşescu a păcălit occidentul de două ori, în 1968 şi 1984.