Ani. Decenii. Ne descurcam cumva

Galati, august 2010: 3 colegi arestati (articol dedicat)

Cand intru „de zi”, ma trezesc la ora 5. De 16 ani. E vara. 40 de grade Celsius vor fi azi. Nu stiu din ce material e tinuta asta dar tare mi-as lua un tricou de bumbac pe mine. Autobuzul care ne ia nu are aer conditionat. Ce conteaza. Bine ca mai merge. Deocamdata. Se aude ca s-a redus cota de combustibil cu exceptia celei pentru detinuti. Parca la fel si norma de hrana. Aceleasi exceptii. Pana la urma asa o fi normal. Normalitate europeana?

La 20 de ani m-am trezit pe „gard” si peste cateva luni m-au dat pe sectie. Am facut putina practica dar nu am inteles mare lucru. Prind din mers. Fur meserie. Nu stiu sigur ce inseamna formare profesionala dar din cand in cand apare o doamna care ma pune sa copiez o tema in caiet. Am fost si la un curs la care vorbea cineva despre modele europene. Iar modele europene... Inteleg repede ca daca ma dau la ei ma respecta. Altfel nu ma asculta nimeni. Trebuie sa fiu rau, sa sperii. Daca incerc sa-i adun de la plimbare, nici nu ma baga in seama pana nu urlu. Deci asa functioneaza.

Luca despre sindicaliștii de paie

Ne merităm soarta

Ieri, 15.06.2010, Sindicatul Megas, impreuna cu sindicatele componente ale Federatiei, au participat, alaturi de cele 5 Confederatii sindicale, la pichetarea Palatului Parlamentului. Ne pare rau ca pentru lipsa a 8 voturi Motiunea de cenzura nu a trecut si ca de acum sa ne asteptam la ce este mai rau. 

NE MERITAM SOARTA, suntem prea lasi ca sa ne aparam drepturile, suntem prea mandri de noi ca sa participam la actiuni in strada alaturi de politisti, pensionari, medici, profesori. Cine mai este ca (nu gasesc cuvantul) paznicul, gardianul(???) de puscarie (am folosit denumirile date mass-media)? 

Cum sa participe agentul de penitenciar, agent adus cu pile la penitenciar si care a terminat cele 10 clase la un liceu obscur sau ofiterul care a terminat o facultate la casa de cultura, la un miting, alaturi de un medic cu 6 ani de facultate sau alaturi de un comisar sef de politie?

Săptămâna Financiară (1): Învinşi de „sistemul ticăloşit” al celui care a inventat expresia

Cel mai amplu miting organizat de 19 ani în coace nu a avut niciun efect. Nu a căzut nici Guvernul, nici vreun ministru din domeniul economic. Emil Boc şi Mihail Şeitan stau ascunşi pe după draperiile de la Palatul Victoria şi Ministerul Muncii, măcar Sebastian Vlădescu a mai făcut un efort de a explica populaţiei mă surile dure anunţate de Traian Băsescu, a avut curajul să înfrunte câţiva moderatori, să dea ochii cu lumea pe stradă. Ceilalţi membri ai ca binetului, în frunte cu premierul, fug de colo-colo în coloane oficiale, mimând perfect dialo gul cu sindicatele şi patronatul, post-factum.

Preşedintele ţării s-a erijat în şef de guvern şi a anunţat tăierea pensiilor şi a salariilor, dar sfă tuia Guvernul să fie activ şi transparent în ne go cierea cu sindicatele şi populaţia, să facă un e fort de comunicare a acestor măsuri, ajungând ca, în cadrul conferinţei sale de presă, să de cla re, oarecum dezarmat, că se poate renegocia Memorandumul cu FMI - că în general se poate renegocia orice - şi că, dacă opinia publică va deza vua măsurile asumate în scrisoarea de in ten­ţie, se poate şi renunţa la acordul cu Fondul, ameninţând zeflemitor, în stilul propriu, că pu tem să ne împrumutăm de pe piaţa liberă, la dobânzi mai mari.

Ceea ce este cel mai grav e că Traian Băsescu şi-a asumat doar un pachet de măsuri care ar trebui să aibă ca rezultat creşterea încasărilor la bugetul de stat, dar, în paralel, Guvernul nu su­flă o vorbă despre măsuri care să vizeze relan-sa rea economiei. Ceva vorbe despre eradicarea evaziunii fiscale şi, în rest, mai marii din PDL, partidul de la putere, au făcut agenda urgen ţe lor din Parlament: Legea lustraţiei, omiţându-l pe Traian Băsescu, şi Legea educaţiei - varianta Funeriu, care admite aberaţii inimaginabile.

Ridicolul scuzelor penibile

De când ne-am demilitarizat, apariția sindicatului nu a fost privită cu ochi buni de către conducerea ANP-ului de la acea vreme și nici de conducerile unitaților din teritoriu. Anii au trecut, iar opinia mea este că sindicatul are la acest moment rolul său bine definit în penitenciarele țării.

La nivel central pare chiar că șefii ANP-iști s-au mai luminat un pic, dar la nivel local, un întuneric profund acoperă mințile unora dintre directorii de penitenciare. Multi colegi spun că de vină e criza, că le-a stins domnul doctor Băla lumina. Adevărul e că pentru unii și 10 reflectoare aprinse, de caporalii de la Baneasa, nu le v-a lumina materia cenușie.

Liderii locali ai sindicatelor - cei care au avut curaj - au fost vânați de fiecare dată după ce s-au ridicat unele revendicari salariale, de către acoliții directorilor. Au fost târâți prin comisii de disciplină pentru motive puerile, pentru fapte fictive, pedepsiți de "judecătorii" acestor comisii și exonerați apoi de adevărații judecători ai instanțelor de contencios administrativ.

La fel de dureros este că nu se respectă nicio procedură, nu se acceptă martori în aparare, nu se acceptă ca cel judecat sa fie reprezentat de cineva, nu se consemneză nimic din ce ar fi în favoarea celui învinuit. Totul e o mascaradă care se derulează rapid ca cel vizat să fie pedepsit neaparat. Așa e ordinul!.

După derularea acestui scenariu membrii comisiei de disciplină vin și se scuză spunând că ei nu au nicio vină, directorul și locțiitorul sunt în spatele acestui complot. Întrebarea mea e simplă: membrii acestor comisii au demnitate sau sunt doar niște marionete și directorii niște păpușari?

Ultima proba in gimnastica bugetara - „buget la figuri impuse ”

Pana in alegeri criza se atenuase, acum ne descoperim din nou in plina criza. Campania electorala aproape ca a adus un val de usurare in randul salariatilor care ascultau ultimele analize ce li se aruncau in fata si isi faceau sperante in privinta pastrarii locurilor de munca, a salariilor sau a posibilitatii de a-si plati in continuare ratele la banci.

Imediat dupa stabilizarea situatiei politice, cei stabilizati s-au apucat de... gimnastica. Si nu ne referim la ministrul tineretului si sportului ci la cel al finantelor publice. Ceea ce se previzioneaza a fi „cel mai prost buget al Romaniei contemporane” va fi un buget la „figuri impuse si nu liber alese” dupa cum arata dl. Vladescu.

Mai mult de atat, se pare ca evoluam si la capitolul procedura legislativa. Anul trecut se supuneau votului Parlamentului acte normative asumate de Executiv, evitandu-se procedura uzuala. Anul asta si le asuma doar premierul si ministrul finantelor. In viitor... asteptam noi ordine.

„Bugetul FMI-ului” cum mai este numit a fost tinut ascuns pana in urma cu putin timp. Sindicatele din ANP au descoperit, imediat dupa postarea proiectului legii pe site-ul MFP cateva mici surprize care ii asteapta pe salariatii din penitenciare in 2010. Este drept ca unele dintre acestea - previzibile.

Ceea ce se poate observa in prezent in bugetul MJLC/ANP la anumite capitole cum ar fi salarii de merit, ore suplimentare, premii sunt rezultatul unui concurs de imprejurari.

Pe langa strategia ampla prin care Guvernul a strans sub control unic toti salariatii bugetari lasandu-i pe unii cu statut special, pe altii fara dar pe toti cu aceeasi lege de salarizare, ar fi de mentionat lipsa de personalitate a acestui sistem care nu este cu mult mai mic decat altele din structura de aparare nationala dar se multumeste sa astepte cuminte dispozitii in plasa MApN sau MAI asa cum s-a format traditia in ultimul deceniu.

Ramane eterna comparatie cu MAI si vesnica intrebare: de ce noi nu avem, iar ei (politistii) au. Ne incapatanam sa ne consideram egali si ne autosugestionam spunandu-ne ca aceeasi opinie o au si guvernantii. MAI inseamna cu totul altceva decat ANP. O simpla comparatie: ANP - 12.000 de salariati, MAI - 140.000 de salariati (plus o cantitate considerabila de rude). Dincolo de masa impresionanta pe care o reprezinta cele doua entitati, MAI aproape se confunda cu Politia, penitenciarele sunt un apendice mai mult sau mai putin neglijabil al Justitiei. Termenul de egalitate il vedem doar noi.

De ce Politia are prinse in bugetul pe 2010 salarii de merit si noi nu? Simplu: pentru ca au fost suficient de potenti anul trecut incat sa le mentina in buget indiferent de presiuni sau compromisuri politice, iar in 2010 se trece cu salariile din decembrie 2009 care la Interne contin si salariul de merit (nu toate, bineinteles).

Ce ramane de facut? Imediat dupa postarea bugetului sindicatele au sesizat problemele si si-au inceput demersurile. Unele dintre acestea au mai mari, altele mai mici sanse de materializare. Cert este ca se va incerca corectarea situatiei.

Cititi mai mult despre demersuri aici.

Vidul din spatiul gol

Accept invitatia de a completa spatiul gol al lui Admin considerindu-l o provocare. Fiind o provocare, o "minge la fileu” pentru mine, o sa fac ca si Huginn intr-un alt articol un exercitiu de memorie, evident neabatindu-ma de la la tema articolului.

Nu poti sa te gindesti la viitor fara sa ai bunul simt al trecutului. Am sa-mi aduc acum aminte de trecut, rugindu-va pe dumneavoastra dragi colegi sa ma corectati asa cum stiti mai bine daca cumva am omis ceva.

Imediat dupa numirea ca interimar la conducerea ANP- ului a domnului Bala stiam ca urmau sa fie schimbari in administratie, considerindu-le normale ca peste tot la "schimbarea sefului" fiind convins ca isi v-a sorta echipa, trierea fiind la latitudinea dumisale.

Eu personal am considerat corecta atitudinea tuturor de “toleranta” vis-à-vis de domnia sa pina s-a acomodat cu Bucurestiul, care sincer vorbind nu este un oras usor , iar acomodare fizica a unei persone din afara lasa si amprente familiale care nu sunt usor de digerat.

Ulterior, la o perioada de timp, toate televiziunile difuzau un director de puscarie, magistrat, la un chef privat intr-un spatiu inchiriat, manifestindu-se specific (carnaval). Facind un exercitiu de imagine, domnul Bala, a criticat atitudinea respectivului director, apreciind ca acel comportament pateaza onoarea si demnitatea angajatilor ANP.

A dat mai multe interviuri la diverse televiziuni, incercind sa “spele “ si sa apere onoarea, demnitatea si daca doriti orgoliul functionarului public, patat de magistratul cu motivatii salariale diverse ,dar fara verticalitate morala. Toti am paralizat de uimire si am mutit.

Dupa schimbarea "nababului" director cu un nepot competent, linistea a cuprins intreg sistemul... Pina cind sindicalistii si-au permis sa tulbure linistea GURULUI de ANP pentru conditii de munca, ore suplimentare, prime de vacanta si altele.

Adica, sa priceapa si postacii, magistratul nu a fost moral si etic pentru sistem dar noi, ceilalti functionari cirpiti in cur, imbracati dupa ureche, care de, avem salarii intre 4000 si 9000 RON, nu avem bun simt fata de sefii de la etajul 1 al ANP, care fac eforturi sa ne luam restantele la tinuta si bla-bla bla.

PS Stiti de ce popota e la etajul 7 la ANP?

Fomistii dupa functii parasutati pe cladire sa pape bine iar incompetentii sa aiba vint in pupa la parapantism cind vor disparea din sistem. Valabil si la generali.

Băselu', Prostănacu și alte probleme de pușcărie

După ce pe rând SNLP și FSANP au aprobat declansarea grevei, mâine la Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (MJLC) are loc o întâlnire între reprezentanții salariaților din penitenciare și cei ai angajatorului, scopul principal fiind solutionarea conflictului de muncă și a problemelor urgente. MJLC speră că astfel evită greva sau că măcar o lasă pe seama succesorilor.

Situația este cât se poate de urâta, iar ministrul și liota de consilieri n-au nici o tragere de inimă să facă ceva acum că știu că mâine-poimâine pleacă. Nici directorul general nu prea are tragere de inimă, e cam supărat că nu i-a dat Băselu' gradul de general (chestor) și știe că Prostănacu' îl pune pe Cel Mai Mare șef dacă câștigă (după principiul cine se aseamănă se adună, nu te bucura Ioniel).

Procedurile de grevă sunt în curs, este nevoie de măsuri ferme și neechivoce pentru ca acestea să fie revocate, toate aprobările necesare fiind deja obtinute conform legii conflictelor de muncă. Sunt destule restanțe pe 2008 și 2009, la capitolul ore suplimentare și echipament. ANP și MJLC nu vor să facă nimic pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, refuză să aloce un buget în acest sens deși e absolut legal și oportun. Acordurile negociate astă vară sunt încă nesemnate pe motiv de tupeu de mejeleceu.

De notat reticiența MJLC în a da curs propriei invitații către sindicate. Astă toamnă au reușit să obțină un fel de pace romană, pe care n-au folosit-o în nici un fel însă. Cel mai probabil disputa va fi pe drepturile restante și pe ieșirile publice ale directorului general, deși obiectul conflictului de muncă îl constituie divergența de la negocierea Acordului Colectiv.

PS. Nu știu la ora la care scriu dacă a câștigat Băselu' sau Prostănacu' știu doar că mai avem de tras cu pușcăriile noastre indiferent cine câștigă. La ora publicării se vor fi publicat deja primele exit poll-uri. Acum se pare pare că Prostănacu' conduce la mustață. Rămâne de văzut dacă nu cumva Băselu' nu revine spectaculos.

Onoare, respect, bun simt?

Mi se pare ca nici conducerea ANP și nici conducerea MJLC nu intelege un lucru simplu: Nu pot castiga un conflict cu salariatii in anul de gratie 2009, fie el si an electoral. Ca n-au deloc simtul realitatii asta e clar, inexplicabil e motivul pentru care continua sa-si alimenteze iluzia.

Nu e chiar inexplicabil, fotoliul de demnitar fiind miza. Este insa absolut incredibila incapatanarea cu care atat ANP cat si MJLC sustin ca totul e bine si ca "se fac eforturi". Pentru cineva care lucreaza in sistem sau are macar o legatura cu 'sistemul' o astfel de atitudine pare cel putin nepotrivita.

Cum ar putea astfel directorul general s-o tina langa ca s-au platit toate drepturile salariale, ca nu sunt probeme cu facturile si ca penitenciarele sunt pe cele mai inalte culmi ale progresului? Ei bine poate. Ba chiar se supara daca cineva-i spune ca recita versuri de la minister oferinsd publicului o interpretare proprie impanata cu minciuni gogonate.

Cum ar putea Ragea sau Predoiu sa nu bage in seama problemele, si sunt o gramada. Ei bine pot, si le merge bine. Realitatea nu-i deranjeaza catusi de putin si, mai mult pentru ca isi inchipuie ca o pot modela de la nivelul discursului, stau linistiti.

SNLP si FSANP au reactionat acum asa cum au reactionat si alta data, presiunile punand Guvernul in ipostaza de a gasi ceva mizilic dupa deja amintita metode "Mai da-le Nicule 100 de lei". Partea proastă pentru domnii mai suspomeniti este ca nu merge la nesfarsit.

S-a obtinut ceva din restantele la echipament pe 2008. Mai este 2009 in discutie, mai sunt orele suplimentare, mai sunt decontari si altele mai marunte. Cu răbdare, se va rezolva. Nu asta conteaza însă cel mai mult pentru miile de salariați. ANP cu 'jde wannabe generali in frunte a uitat despre lucrurile simple: onoare, respect si bun simt. Asta conteaza.

Iar daca sefii ANP vor plati pentru ceva, pentru asta vor plati: pentru lipsa celor 3 calitati. Onoare, respect, bun simt.

Link-uri utile:

• FSANP - Greva!
• SNLP - Se mai intampla si minuni

Un NU cât o grevă

E simplu. Nu sunt prea multe variante. Fie conducerea ANP/MJLC rezolvă probleme și demonstrează că merită să i se acorde încrederere, fie n-o face. Până acum n-au demonstrat decât că nu vor, nu pot, n-au chef, și - în general - că nu-i intresează.

ANP respinge propunerile

ANP consideră ca a tras destul de timp. Drept urmare, vineri 07.08.2009 prin adresa cu nr. 231995 a anunțat ritos că respinge propunerile referitoare la, foarte important, îmbunătățirea condițiilor de lucru.

Propunerile sunt mai mult decat rezonabile, dupa cum s-a vazut si din procesele verbale ale sedintelor de negociere. Angajamentele sunt, se vede limpede, inacceptabile. Asta e, atât pot anepeii.

Conflict de muncă cu acte-n regulă

Drept urmare, avem conflict de munca. Ieri sindicatele au facut solicitarea de conciliere care, în cele dn urmă, va duce părțile la Ministerul Muncii pentru îndeplinirea procedurilor. Complicat si de durata, dar etapele trebuie urmate cu strictețe.

ANP și MJLC au promis multe dar, după cum era de așteptat, nu s-au ținut de cuvânt cu nimic. Au ratat astfel cu bună știință și premeditat șansa de a soluționa prin dialog acest conflict.

Promisiuni neonorate

Lista scurtă promisiunilor neonorate arată cam așa:

• MJLC nu a făcut solicitarea de suplimentare a bugetului deși și-a asumat public acest demers;
• nu s-au găsit bani pentru plata orelor suplimentare și a celorlalte drepturi în discuție;
• nu există proiecte pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru;
• transparența decizională rămâne o chestiune de paradă.

Nici un rezultat

Nu se văd deci rezultate. Și, asta nu înțeleg șefii penitenciarelor. De rezultate e nevoie pentru dezamorsarea acestui conflcit nu de discutii si nici de alte intelegeri, pacturi, memorandumuri si alte hartii/bălării.

E simplu. Nu sunt prea multe variante. Fie conducerea ANP/MJLC rezolvă probleme și demonstrează că merită să i se acorde încrederere fie n-o face. Până acum n-au demonstrat decât că nu vor, nu pot, n-au chef, și - în general - că nu-i intresează.

Stadiul negocierilor

Opțiuni

... semnează orice ca să câștige timp. O stratagemă banală dar care se tot aplică în negocierile cu salariații.

În anii '90 minerii au fost atât de hotărâți să îngenuncheze autoritățile încât au reușit, Pacea de la Cozia semnată de primul ministru Radu Vasile a devenit între timp studiu de caz.

Unii spun că minerii au câștigat dar n-au știut ce să facă cu victoria. Poate fi o explicație. Mai există și varianta potrivit căreia au fost folosiți drept masă de manevră și armată de ocazie în tot felul de jocuri politice. Cu siguranță și asta poate fi o explicație.

Dacă e să vedem doar partea tehnică a evenimentelor avem un exemplu perfect despre cum se negociază prost dintr-o poziție net avantajoasă. S-a obținut o listă de promisiuni care n-au fost niciodată respectate de guvernanți.

Istoria consemnează că mineritul a fost distrus, iar minerii și mineriadele au devenit o referință negativă pentru orice român. Nimeni nu mai știe ce era pe lista de revendicări și care au fost promisiunile.

*

Ca să revenim la penitenciarele noastre... în următoarele săptămâni se va vedea dacă negocierile sunt mai avantajoase decât greva sau dacă sunt mai avantajoase cu amenințarea grevei. E adevărat că există dialog, dar e la fel de adevărat că promisiunile nu țin loc de rezultate.

Este momentul în care MJLC și ANP semnează orice ca să câștige timp. O stratagemă banală dar care se tot aplică în negocierile cu salariații. Încă mai funcționează, iar cine se grăbește să-și declare victoria pierde de fiecare dată.

PS În aprilie 2008 s-a semnat, cine-și mai amintește, un memorandum cu sindicatele din penitenciare. Ministrul se temea atunci de mișcări de protest în perioada Summit-ului NATO. Ce s-a întâmplat după?

PPS Mâine amănunte despre căderile în dizgrație de la vârful ANP. Personaje, motive, scenarii, dramolete de etajul 1 Maria Ghiculeasa, 47. Duminică, zi liniștită, avem timp să ne desfășurăm. Pentru direcția de specialitate recomand intrarea în dispozitiv mâine pe la 08.00.

Link-uri utile:

- http://penifest.blogspot.com/2008/04/news-alert-memorandumul-cu-sindicatele.html

- ANP - Sindicatele din penitenciare, seduse si abandonate

Rutina, pinocchisme, adrese

Ieri, la ANP, s-au discutat intr-o prima runda modificarile solicitate de sindicate pe Acordul Colectiv. Propunerile vizeaza programul de lucru, orele suplimentare, zilele de sarbatori legale, formarea profesionala si transparenta decizionala.

ANP a avut 10 reprezentanti (!!!) la negociere. S-a acceptat programul de la vizita (12/36), probabil asa se va lamuri si problema cu norma 12B. Nu s-a acceptat programul pentru grupele de interventie (24/72), directorul de la paza dorind sa aiba o intalnire cu coorodnatorii grupelor de intereventie inainte de aceasta masura.

S-au preluat zilele de sarbatori legale asa cum sunt in Codul Muncii cu precizarea de rigoare pentru ziua de 29 iunie pentru a evita viitoare neintelegeri. ANP se angajeaza sa asigure 0,7% din bugetul anual pentru formare profesionala (aprox 450 RON/angajat).

Nu s-a cazut de acord pe articolul referitor la orele suplimentare, zilele de sarbatoare si zilele libere, mai precis pontarea acestora. In dezacord a ramas si propunerea referitoare la desfasurarea activitatilor sindicale si timpul disponibgil pentru aceasta activitate. Azi e urmatoarea intalnire desi Firinel a incercat sa traga de timp.

Dupa masa, la MJLC, s-au discutat revendicarile sindicatelor si unele propuneri privind functionarea Comisiei de Dialog Social din sistemul penitenciar. ANP nu a pregatit nici de aceasta data solicitarea de suplimenare a bugetului. Ioana Serban a demonstrat cu propriile documente ca este deficit si pe bunuri si servicii si pe salarii.

Pe salarii s-a calculat deja un 30 de milioane RON, insa nu s-a facut nota de fundamentare desi chiar ministrul a solicitat-o. Pe primele 6 luni s-au cheltuit la bunuri si servicii 85 mil RON din cei aprox. 135 disponibili, pentru cea de-a doua jumatate a anului fiind nevoie de cel putin 45 de mil suplimentare de buget (daca adaugam si cele 10 mil pentru aprovizionarea de iarna).

Ioana Serban refuza in continuare sa produca acea cerere de suplimentare desi chiar propriile calcule, raportate la cheltuieli efectuate nu la nevoile obiective cum ar fi normal demonstreaza deficitul. Nimic de mirare, ordinele sunt clare pentru Pinocchia.

S-a mai discutat nota de clarificare ce urmeaza sa fie transmisa in unitati referitor la pontaje, ore suplimentare si calculul timpului de lucru. Inca sunt neclaritati urmeaza ca juridicul sa o finalizeze. Revenim...

Acordul Colectiv - renegociere

Azi la sediul ANP se renegociază Acordul Colectiv asupra Raporturilor de Serviciu. După greva japoneză și miting ANP se mișcă mai cu talent și reușește să organizeze întâlnirea exact la o zi după expirarea termenului legal obligatoriu.

Echipa ANP este formată din vreo 10 membri, toate direcțiile fiind reprezentate. Sindicatele solicită completarea Acordului a cărui valabilitate a fost recent prelungită, ANP deocamdată nu se pronunță pe solicitări.

Apropierea grevei pune presiune pe ANP și pe MJLC care fac orice ca să mimeze implicarea. Lipsa de rezultate în soluționarea revendicărilor anunță o întâlnire tensionată. MJLC n-a desemnat nici un reprezentant. Nici măcar Radu Buică, omu' cu notițele nu vine fiind ocupat cu organizarea Comisiei Paritatare.

La 16.00 la MJLC are loc ședința Comisiei Paritare. Ședințe, promisiuni, angajamente ca în vremurile bune. Doar rezultatele lipsesc. ANP n-a transmis nici acum nota de fundamentare pentru cererea de suplimentare a bugetului ANP. Pinocchia încă n-a reușit se pare să-și facă adunările.

Paritare

Azi la 14.00 are loc o intalnire a Comisiei Paritare MJLC/ANP - sindicate din penitenciare. Documentul referitor la solicitarea de suplimentare a bugetului nu a ajuns inca la sindicate. Luni ar fi trebuit sa fie deja la Ministerul Finantelor.

In teritoriu a mai plecat o adresa cu reprofilarea si reorganizarea sistemului penitenciar in care ANP trage concluzii inainte sa aiba o propunere si mai dezinformeaza putin.

Greu la deal cu transparenta. Un potop de adrese in penitenciare, care mai de care ma dornice de informatii, nimic clar. Miercuri, saptamana viitoare, sindicatele sunt invitate la negocieri pe Strategia de Dezvoltare a penitenciarelor.

MJLC/ANP trage de timp eroic. Sa treaca raportul, sa treaca greva magistratilor, sa treaca mandatul. Cine-si mai aminteste de Acordul semnat la 01 aprilie 2008? Tot cu angajamente ferme era, a fost semnat cu doua maini si uitat rapid prin sertare.

Un comunicat cat o injuratura

Sindicatele din penitenciare au fost ieri la Guvern. S-au intilnit cu primul ministru si cu ministrul muncii. Catalin Predoiu s-a dat lovit. Au prezentat problemele si au incercat sa argumenteze cat mai bine.

Rezultatul intilnirii e ca miercuri 08 iulie 2009 problemele din penitenciare vor fi discutate in Sedinta Guvernului pe baza unui document tehnic elaborat de sindicate (SNLP si FSANP). ANP n-a ajuns nici macar pana la porti.

Actiunile de protest continua pana la rezolvarea problemelor desi Guvernul da semne ca se teme de efectele unor blocaje in zona penitenciarelor. Doar ANP si MJLC parca traiesc intr-o alta lume.

Comunicatul de presa de ieri arată clar că ANP nu are nici o dorinta de a colabora in tot acest efort de a aduce bani pentru sistemul penitenciar. Comunicatul de presă de ieri este o ofensă adusă tuturor angajaților din sistemul penitenciar. O minciună grosolană.

Primele salve au fost trase pe data de 30.06.2009 cand, la primele ore ale diminetii, sindicalistii au dat dovada ca sunt hotarati ca de data asta sa treaca de la vorbe la fapte si intr-o proportie covarsitoare au purtat banderolele albe, care de aceasta data nu au mai simbolizat capitularea ci declansarea ostilitatilor.

Prima rafala trasa de ANP a ratat cu mult tinta, fiind trasa cu gloantele oarbe ale unui comunicat anost, o incercare jalnica de a da peste bot celor care anuntasera conferinte de presa in care intentionau sa arate adevarata fata a sistemului penitenciar.

Faptul ca prima reactie a fost atat de prost gandita, poate fi pus pe seama convingerii, pe care au avut-o pana in ultima clipa, ca protestele nu vor avea amploarea anuntata si ca interesul mass-media va fi minimal.

Pe masura ce raportarile din teritoriu aratau adevarata dimensiune pe care o capatau actiunile, ANP-ul a inceput sa lucreze la un nou comunicat de presa, care, sub aparenta unui raspuns calificat si bine documentat, prelua afirmatiile false din primul, le mai umfla putin, le mai cosmetiza si adauga putina otrava prin publicarea unui fals salariu mediu, pe care cu totii ni l-am dori real, menit sa puna sub semnul intrebarii si celelalte cifre si date oferite presei.

Aceasta a doua riposta a ANP-ului, mult mai elaborata si mult mai bine tintita ne arata cam in ce fel va duce acesta lupta. Este clar ca nu va fi o riposta cinstita si barbateasca ci se vor arunca asupra noastra tot felul de laturi si mizerii menite a ne pune intr-o lumina mai mult decat nefasta in fata mass-media si de ce nu a propriilor membri de sindicat.

(...)

Ca o concluzie, putem spune ca acest prim act, l-am castigat. Asta multumita tuturor celor care lasand deoparte resentimente si animozitati, si-au asumat riscul si au avut curajul sa arate public faptul ca sunt nemultumiti. Au avut curajul sa infrunte privirile dezaprobatoare si voit ironice ale unor sefi, sefuti, sefisori si ale preaplecatilor lor slujbasi.

De aceea va multumesc tuturor celor care ne-ati sprijinit si care dupa mult timp m-ati facut sa fiu mandru ca va sunt coleg. Pe toti ceilalti... va asteptam!

By Paul@pvaslui.blogspot.com

Reactia sindicatelor nu a intarziat. Aici aveti raspunsul la incercarea de dezinformare a ANP.

Link-uri utile:

• FSANP
• SNLP

Sindicate: ACŢIUNE!

29 iunie a fost în ultimii ani un prilej de sărbătoare. Ziua aceasta a însemnat discursuri, mici, bere, grătare, iarbă verde, sârbe, hore … De la cel mai mic subofiţer până la comandant (uneori chiar era invitat la acţiune cineva din conducerea ANP) erau prezenţi la festivitatea din clubul cadrelor şi apoi la restaurant. De vreo 3-4 anişori încoace sindicatele s-au implicat în organizarea petrecerii şi chiar au suportat o parte din cheltuieli că…deh, e pentru personal. Aşa era pană în acest an şi în unele unităţi încă se mai poartă.

Anul acesta însă, în multe unităţi, salariaţii s-au grupat pe compartimente şi au ieşit vineri la o bere fără prea mare tam-tam. Nu mai există acea bucurie de a fi împreună la o „câmpenească”, oamenii sunt apăsaţi de grijile din ce în ce mai mari, coeziunea dintre lucrători şi conducere a dispărut, salariaţii blamează administraţia pentru diminuarea drepturilor, iar conducerea de top a dezamăgit prea mult ca să ne mai trezească vreo reacţie pozitivă.

Anul acesta pierdem sporuri, funcţii, drepturi şi cu acestea împreună, linişte, bucurie, speranţă, siguranţă, încredere. Cu greu şi în ultimul moment s-a obţinut de către sindicate zi liberă, conducerea ANP şi Radu Ragea opunându-se până au aflat că nesemnarea Acordului colectiv de muncă în forma actuală ar conduce la declanşarea conflictului de muncă. Nu grija noastră a determinat semnarea acordului şi implicit acordarea zilei libere ci grija lor. Dar nu au scăpat…

Mâine se protestează pe toată durata zilei de muncă prin purtarea banderolelor albe la braţ (grevă japoneză) iar în iulie vom picheta Ministerul Justiţiei şi putem intra într-o grevă de avertisment de două ore. În aceste condiţii, e clar că bravii noştri conducători nu au scăpat de ce a fost mai greu ci abia urmează şi am auzit că unul din directorii generali adjuncţi mormăia cu amărăciune la şedinţa de vineri că acum se va cere demiterea conducerii. Nu, se va cere ocrotirea viezurilor de stâncă şi a pârşilor de stejar…

Mâine va fi o zi importantă pentru noi toţi întrucât deşi ne vom face treaba, reprezentanţii noştri sindicali din unităţi vor fi în lumina reflectoarelor şi vor vorbi celor din mass-media despre problemele şi nevoile noastre, condiţiile proaste în care muncim, actul managerial slab de care avem parte. Undeva, la ora prânzului, în Bucureşti, se va organiza o conferinţă de presă iar cei doi preşedinţi SNLP şi FSANP, împreună încă o dată, vor încerca să urce sistemul penitenciar în agenda publică.

Aşadar, azi este liber şi ar fi bine să profitaţi de soare şi familie dar de mâine încolo trebuie să fim uniţi, curajoşi, voluntari şi hotărâţi să demonstrăm că prin venele noastre curge sânge, că ceea ce se întâmplă în jurul nostru nu ne este indiferent, că suntem capabili să spunem lucrurilor pe nume.

ANP se fofileaza

Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) refuză să semneze prelungirea Acordului Colectiv asupra raporturilor de serviciu la nivel de sistem pnitenciar. Negocierile au fost finalizate la 05.06.2009, convenindu-se ca Acordul să fie prelungit până în iunie 2010.

ANP a fost reprezentat de cei trei directori generali adjuncți. Directorul general al ANP, dl. Ioan Băla, amână semnarea documentului invocând pretexte de ordin procedural. Drept urmare, Ziua salariaților sistemului penitenciar - 29 iunie - va fi serbată doar prin muncă.

sursa: FSANP

Cât costă incompetența?

Radu Ragea, subsecretar de stat în Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (MJLC), pretinde că transparența decizională este prea costisitoare. A făcut această afirmație în calitate de ministru al penitenciarelor, cum preferă să i se spună.

Invitat fiind la Consiliul Federativ al FSANP din 20.06.2009 Radu Ragea a recunoscut, pentru efectul retoric e adevărat, că e prost și incompetent. A fost singurul moment în care cei prezenți au fost de acord cu afirmațiile acestuia. A fost momentul în care un discurs agresiv, aberant și incoerent, întrerupt de întebări la care ministrul penitenciarelor nu a avut răspuns, a convins.

Radu Ragea nu poate explica de ce impactul financiar al reprofilării penitenciarelor este necunoscut. Are pretenția ca sindicatele să facă această evaluare. Ministrul penitenciarelor nu stie nimic despre reorganizare, nu intelege programul de lucru pe care-l schimbă și, nu are idee când vor putea fi acoperite obligațiile privind miile de ore suplimentare efectuate și neplătite.

Ministrul Ragea nu știe cum vor putea fi plătite datoriile către furnizori și nici ce se va întâmpla când zecile de somații primite de penitenciare vor fi puse în aplicare. Sunt probleme reale care nu vor disparea doar pentru că Radu Ragea există, este demnitar și vorbește.

Incompetența costă, transparența decizională înseamnă responsabilitate. Asta vă sperie domnule... ministru.

Sursa: FSANP

Suntem pregatiti?

Stirile care parvin din zona politicului, cu influente directe asupra sferelor economica si profesionala, nu suna deloc bine. Se vorbeste de diminuari salariale (prin taierea unor sporuri), se aud zvonuri privind neacordarea salariilor compensatorii la pensionare (speram doar zvonuri), mult-asteptatele concursuri de promovare se tot lasa asteptate, cresterile salariale sunt doar un vis frumos, si tot asa am putea continua inca mult timp.

In fata acestei invazii de vesti proaste cu ce ne putem apara? Si mai ales putem sa ne aparam? Pentru ca de cele mai multe ori suntem pusi in fata faptului implinit!

Incercam sa opunem rezistenta prin organizarea in sindicate, prin actiuni individuale in instanta, dar de cele mai multe ori asistam la o abandonare a ideii de lupta, la retragerea in pasivitate si la ascunderea dupa vesnicul “sa ne fereasca Dumnezeu de mai rau”.

Acceptarea cu resemnare a raului, departe de a rezolva problemele, nu face altceva decat sa dea curaj celor care pentru a-si ascunde nestiinta, sau neputinta, ne ameninta cu tot felul de scenarii apocaliptice care, spun ei, s-ar abate asupra noastra daca nu acceptam dogmele pe care se straduiesc sa le prezinte ca singurele in stare sa ne ajute sa depasim aceasta etapa grea pe care o traversam cu totii (e adevarat ca la o scara diferita).

Lupta cu sistemul, de unul singur, are foarte mici sanse de reusita (intr-un timp rezonabil) pentru a-ti conferi satisfactia victoriei. Multi dintre noi au trecut probabil printr-o astfel de experienta si stiu ce inseamna procesele interminabile cu termene stabilite parca special cu scopul de a te descuraja in demersul pe care-l intreprinzi.

S-ar parea ca o solutie ar fi constituirea de sindicate sau asociatii profesionale, care prin statut sunt menite a apara drepturile membrilor. Dar si aici sunt probleme.

Un sindicat, ca sa fie infiintat, are nevoie de 15 oameni. Ca sa fie puternic trebuie sa aiba binisor peste jumatate din angajatii institutiei in care fiinteaza. Ca sa se faca auzit cat mai sus trebuie sa intre intr-o federatie, de preferat cu alte sindicate din acelasi domeniu. Si ca sa fie auziti sus de tot acesti oameni trebuie sa adere la o confederatie. Pare simplu, frumos si usor de realizat.

Ei bine nu-i asa!

E greu sa gasesti 15 oameni care sa aiba curajul sa se puna contra conducerii, “a mainii care-i hraneste”, si sa ceara ceva mai mult decat li se ofera din oficiu.

E greu sa cresti numarul acestora si totodata sa reusesti sa-i convingi ca au aceleasi interese desi sunt de varste, specializari si studii diferite. Spiritul de solidaritate ne este specific doar cand vorbim de echipa favorita de fotbal, mai putin cand trebuie sa ne obtinem drepturile. Majoritatea cred ca odata intrat in sindicat trebuie doar sa plateasca cotizatia si atat. Actiunile sindicale sunt un moft. Sunt 3 ,5 sau 7 oameni alesi, care n-au decat sa se agite. Restul... avem de primit!

Federatia este o structura care apare inevitabil intr-un astfel de algoritm, intrucat un sindicat este reprezentativ doar la el acasa si cele mai multe probleme se rezolva mult mai sus. De aceea aparitia federatiei este inevitabila. Dar ca orice structura cu organe de conducere la nivel national,apare nelipsita lupta pentru putere.

Continuarea pe http://pvaslui.blogspot.com/

Publicat de Paul

Fat frumos calare pe cal alb

Faptul ca Alin Popescu a luat decizia de a renunta la functia de lider de sindicat, in favoarea functiei de director, este dupa cum spuneam si ieri, cel putin surprinzator. Dezamagitor in orice caz, pentru membrii sindicatului. Pe de alta parte, intr-un sistem cu aproape 13.000 de angajati, n-ar trebui sa fie chiar asa o mare problema gasirea unui inlocuitor. Sau este?!

Dintre toate comentariile postate ieri, am ales unul anume. Odata pentru ca are in mare masura dreptate, al doilea pentru ca, dupa parerea mea, ne-am obisnuit ca altcineva sa se lupte pentru noi, fara noi. Ne-am obisnuit sa-l asteptam pe Fat Frumos, unul bogat si generos pe deasupra, care sa ne ia de nevasta si cu care sa traim fericiti pana la pensie. Realitatea este, din pacate, cu mult mai prozaica, in realitate avem probleme majore, care nu au neaparat legatura cu abilitatile si posibilitatile unui lider de sindicat.

Eu cred ca noi romanii traim intr-o mare iluzie. Este iluzia ca nimeni nu are dreptate in afara justificarilor si argumentarilor pe care noi le construim, ca oricine ne contrazice savarseste o mare nedreptate, si uite asa devenim brusc deranjati si atacam tot ce se poate ataca in speranta ca vinovatia pe care o aruncam asupra celorlalti ne va face sa ne simtim mai buni si mai bine, si poate chiar sa credem ca procedind astfel reusim sa schimbam ceva cu adevarat in Romania.

Si totusi, priviti la ceea ce am realizat noi romanii in 18 ani de zile! Am reusit sa generalizam o culpabilizare patologica in societatea romaneasca. Am reusit sa percepem totul doar prin prisma acuzatiilor, pe care ni le aducem unii altora pentru toate vinovatiile cu care judecam ceea ce se intampla cu noi. Am reusit sa ne situam pe o spirala descendenta, creata de o negativitate pe care am proiectat-o in speranta de a schimba ceva in societatea noastra.

Am reusit sa ne pacalim fugind de orice responsabilitate pentru ceea ce gandim, facandu-ne un stindard din schimbarea celorlalti pentru ca sa ne simtim mai bine cu noi insine. Am reusit sa ne construim o singuratate permanenta, straduindu-ne cu imbecilitate sa percepem doar ceea ce este rau, fara sa ne dam seama ca acest lucru ne defineste chiar sistemul nostru de gandire pe care-l vom trai cu adevarat.

Am reusit sa fim tematori, sa ne simtim vinovati, si sa credem ca suntem ultimii oameni de pe acest pamant care ar putea sa aiba pretentii de normalitate, sa devenim victime perfecte in circul romanesc, in care fiecare se plange ca numai el are dreptate.

Cam acesta este romanescul prezent pe care-l traim, si pentru care nu putem sa gasim scuze sau explicatii. Pentru ca multi dintre noi refuzam sa recunoastem aceste comportamente, multumindu-ne cu trairea chinuita a complexelor de inferioritate pe care le avem fata de alte popoare din vest, sau chiar acceptarea faptului ca suntem condamnati sa suferim.

Daca privim insa, fara panica si suficient de atenti la ceea ce am strins in inima si in mintea noastra in toti acesti ani, trebuie sa acceptam ca noi am facut toate acestea, ca noi am creat toata aceasta suferinta si am manifestat-o uneori chiar cu placere pentru a putea sa ne plangem singuri de mila, iar din pozitia victimei sa putem apoi ataca la randul nostru pe oricine si orice, traind astfel placerea bolnavicioasa de a ne gasi dusmani si tapi ispasitori care sa ne care vina noastra de a nu ne putea ierta noi pe noi insine.

Libertatea de sub aceasta apasatoare inchisoare a vinovatiilor si a tapilor ispasitori nu o putem cistiga decat prin iertarea care va intrerupe condamnarile noastre « justificate », pentru ca noi sa putem sa alegem binele chiar din raul cel mai rau, la fel cum acum alegem raul prin interpretarile pe care le facem, din orice.

Pentru ca viata pe care o traim este doar ceea ce noi am dat vietii, nimic mai putin sau mai mult nu se manifesta in Romania de azi. Oricat de mult am vrea noi sa ne schimbam, atita vreme cit nu invatam sa gandim altfel despre lume si despre viata, ramanem mai departe tulburati si blocati de suferinta unei supravietuiri strategice in care raul va avea intotdeauna o valoare mai mare decat binele.