Cel mai amplu miting organizat de 19 ani în coace nu a avut niciun efect. Nu a căzut nici Guvernul, nici vreun ministru din domeniul economic. Emil Boc şi Mihail Şeitan stau ascunşi pe după draperiile de la Palatul Victoria şi Ministerul Muncii, măcar Sebastian Vlădescu a mai făcut un efort de a explica populaţiei mă surile dure anunţate de Traian Băsescu, a avut curajul să înfrunte câţiva moderatori, să dea ochii cu lumea pe stradă. Ceilalţi membri ai ca binetului, în frunte cu premierul, fug de colo-colo în coloane oficiale, mimând perfect dialo gul cu sindicatele şi patronatul, post-factum.
Preşedintele ţării s-a erijat în şef de guvern şi a anunţat tăierea pensiilor şi a salariilor, dar sfă tuia Guvernul să fie activ şi transparent în ne go cierea cu sindicatele şi populaţia, să facă un e fort de comunicare a acestor măsuri, ajungând ca, în cadrul conferinţei sale de presă, să de cla re, oarecum dezarmat, că se poate renegocia Memorandumul cu FMI - că în general se poate renegocia orice - şi că, dacă opinia publică va deza vua măsurile asumate în scrisoarea de in tenţie, se poate şi renunţa la acordul cu Fondul, ameninţând zeflemitor, în stilul propriu, că pu tem să ne împrumutăm de pe piaţa liberă, la dobânzi mai mari.
Ceea ce este cel mai grav e că Traian Băsescu şi-a asumat doar un pachet de măsuri care ar trebui să aibă ca rezultat creşterea încasărilor la bugetul de stat, dar, în paralel, Guvernul nu suflă o vorbă despre măsuri care să vizeze relan-sa rea economiei. Ceva vorbe despre eradicarea evaziunii fiscale şi, în rest, mai marii din PDL, partidul de la putere, au făcut agenda urgen ţe lor din Parlament: Legea lustraţiei, omiţându-l pe Traian Băsescu, şi Legea educaţiei - varianta Funeriu, care admite aberaţii inimaginabile.