Mediafax: Băsescu a promulgat Legile sărăciei

Preşedintele Traian Băsescu a promulgat, marţi, legile austerităţii în variantele primite de la Parlament, după ce acestea au fost puse în acord cu decizia Curţii Constituţionale.

Preşedinţia informează că şeful statului a promulgat, marţi, Legile privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Raportul comisiilor juridice întocmit după reexaminarea legii echilibrului bugetar în acord cu decizia CC, prin care se elimină articolul referitor la reducerea pensiilor cu 15%, a fost votat, marţi, de plenul Parlamentului, cu 321 voturi "pentru" şi 2 "împotrivă".

Adoptarea raportului comisiilor juridice pentru punerea în acord cu decizia CC a Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a făcut fără intervenţii politice, în numai câteva minute.

Răul cel mai mic răstoarnă sistemul cel mare

Ultima idee a Guvernului este să reducă din posturile ocupate 12,5%. Sperăm iar că nouă nu ni se întâmplă?

Nu demult era adânc înfiptă în conștiința cetățeanului angajat la penitenciare importanța apartenenței la "sistemul de apărare ordine publică și siguranță națională".

Se critica pe un ton grav cutare și cutare inițiativă care risca să ne scoată în afara "sistemului" și să ne lipsească de o iluzorie protecție, deși niciodată n-am contat în ecuația greilor armatelor.

Am auzit același argument prin octombrie când era imposibil să fim trimiși în fără plată pentru că suntem din "sistemul de apărare ordine publică și siguranță națională". Și, am fost trimiși în fără plată și am făcut și ore suplimentare pentru asta.

Nu citiți!

Noi nu ne dăm nouă nici o șansă. Ne merităm soarta. Suntem propriul nostru inamic pentru că suntem meschini, lași și avem o mentalitate bovină în fața agresiunii. 

Ne ofuscăm însă imediat când ne vedem așa cum suntem și... veți vedea ce reacții va avea acest articol.

Nu conducerea și nu clasa politică este inamicul. Noi suntem propriul nostru inamic. Incompetenții nu s-au strâns toți la vârf sau la conducere. 

Proștii și lașii nu sunt doar cei care devin nume comune în mass media. Sunt mulți printre noi, îi tolerăm fără să clipim și, la fel de nepăsător pentru soarta noastră, îi cocoțăm în tot felul de demnității.

Băsescu Mircea n-are probleme

Răul cel mic?

Nu înțeleg de ce cuiva i s-ar părea normal să nu se implice, dar să aibă pretenția ca cineva să se bată pentru dânsul. Ba mai mult, să se bată pentru dânsul așa cum ar face-o propria-i persoană dacă ar găsi destul curaj și n-ar fi puțin parșiv în speranța că îi va câștiga altcineva lupta.

"Mai bine stau liniștit în birou și aștept ziua de salariu" zicea - citatul e aproximativ - un nene comentator acum vreun an. Am reacționat atunci și cred că acum pot să-i spun liniștit: "Iată măi blajinule plătit ca să stai și să aștepți că s-ar putea să fie nevoie să-ți miști și mintea și trupul și să-ți fi util ție și familiei tale. Privește în jur, deschide ochii și gândește! Mai poți sta liniștit?"

Există și opinia potrivit căreia ar fi mai bine să stăm liniștiți că oricum n-avem nici o șansă și pretexte pentru această formă de lașitate sunt destule. Nici unul însă nu recunoaște un fapt cât se poate de evident: 'blajinul' n-are curaj, nu vrea să-și riște prețioasa piele dar crede sincer că nu e responsabil pentru o problemă proprie și personală.

EVZ: Duşmanii invizibili și criza provocată

Atacurile la moneda europeană, declanşate de fonduri mutuale conduse din umbră de anonimi iluştri, au adus UE pe marginea prăpastiei. Sunt ca împuşcăturile unui lunetist de la distanţă.

„Moneda euro este un element esenţial al Europei. N-o putem lăsa pradă speculatorilor. Nu vom lăsa pe nimeni să distrugă ceea ce generaţii întregi au creat”. Este declaraţia lui Nicolas Sarkozy, omul care a avut cea mai categorică poziţie împotriva duşmanului invizibil reprezentat de speculatorii bursieri.

În deruta generală din România, aproape nimeni n-a avut timp să observe ce pericol letal pândeşte Europa. Sâmbătă, în urmă cu două săptămâni, toţi liderii europeni erau mobilizaţi să salveze Grecia. Dar luni deja se punea problema să fie salvată Europa, atât de gravă era situaţia. 

Aceasta pentru că atacul asupra Greciei a fost extins şi asupra restului ţărilor PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia, Spania). Nu fondurile mutuale au provocat această uriaşă criză a debitelor, ci iresponsabilitatea guvernelor care şi-au gestionat prost economiile naţionale, însă „băieţii deştepţi” de pe Wall Street şi din City-ul londonez sunt ca vulturii care se năpustesc asupra unui elefant muribund.

ANP s-a trezit în criză...

Adresa ANP privind reducerea cheltuielilor in penitenciare

Guvernul și Președintele au mințit. Pe 31 mai 2010 Grevă Generală

Tocmai am aflat că Guvernul a mai mințit o dată. Încă o dată și nu pentru ultima dată. Cu mare tupeu și fără scrupule.

Șeful FMI și directorul de relații externe al FMI fac puțină lumină în declarațiile salvatorului neamului, președintele Băselu', și ale apendicelui dumisale, premierul Boc.

FMI a spus nu tăierilor salariale

Dominique Strauss-Kahn, șeful FMI, spune că instituția pe care o conduce a "spus nu tăierii salariale cu 25%. Am propus impozitarea bogaţilor. Guvernul român s-a opus. Vlădescu: Au cerut şi tăieri de salarii şi creşterea TVA"

Caroline Atkinson, directoarea de relații externe a FMI, declara că "FMI nu a specificat şi nici nu a insistat asupra tăierii salariilor bugetarilor în România, aceasta a fost decizia Guvernului României şi este important ca cei vulnerabili să fie protejaţi"

Despre cum plătim scump ca să trăim prost

Trebuie să recunosc, declarațiile președinților de confederații m-au dezamăgit. Mă așteptam la o atitudine mai tranșantă. Băselu', în schimb, nu s-a dezmințit. O să murim cu toții după ce am dat faliment ascultându-l pe jucătorul-președinte pe RealitateaTV și pe Antena3 cum ne explică tainele guvernării 'în slujba cetățeanului'.

Atât de bine s-a descurcat jucătoru' încât sindicaliștii ne explicau după întâlnire cum că e greu și că, la o adică, promite Băselu' că nu durează decât 6 luni. Poate că e doar un semn de echilibru pe care la Băselu' nu prea-l vedem. Promite cum a mai promis și altă dată, doar că acum e groasă și trebuie să-l credem pe cuvânt și pentru că și-a pregătit ieșirea cu anunțul despre "soluția încrederii" (adică Guvernul Boc IV)

Presa lasă de înțeles că s-a făcut deja pace. Eu zic că presa e presă și că nu are dreptate. Vor fi proteste, va fi scandal și vor fi greve. Guvernul va fi însă deranjat fără nerv pentru că așa e românu', prietenos și ascultător. Mare minune să fie altfel. Nu zic că nu ar putea fi o luptă adevărată, dar am mai văzut jocuri de glezne și cred că acum va fi unul.

Cum va fi 2010?

La începutul anului trecut aveam o oarecare bănuială că în 2009 nu ne va fi tocmai bine. Aveam Guvern nou si Băselu' se pregătea de alegeri, cu tot cu Coaliția pentru România. Până la urmă Coaliția s-a destrămat iar visul Prostănacului de a fi președinte s-a făcut și dânsul țăndări.

Economia s-a dus să moară puțin pe holurile Guvernului care n-a fost în stare nici măcar să controleze declinul. Așa se face că am intrat rapid în recesiune și că am avut de suferit cu toții, mai puțin inginerul care se juca de-a macro-economistul. Dl. Pogea este probabil și acum convins că e genial, noroc că nu mai e ministru.

Ministerul Justiției a mers la fel de prost. Poate puțin mai prost dată fiind criza și grevele pe care nici măcar Independentul n-a reușit să le gestioneze. Situația drepturilor restante și a sentințelor executorii a fost rezolvată absolut anti-constituțional pe calea Ordonanțelor de Urgență care prorogau executarea.

ANP în schimb s-a lansat în reorganizări, schimbări de program de lucru și reprofilări. Rezultatele s-au simțit și de cele mai multe ori au fost dureroase. S-au făcut ceva angajări, cu chiu cu vai și s-au făcut avansări însă criza resurselor umane este una cât se poate de reală.

Financiar ANP rămâne în continuare vasalul fără cuvânt din ograda justiției. Sistemul a fost subfinanțat, s-au acumulta datorii, iar drepturile restante au fost asigurate cu mare dificultate si dupa mari presiuni.

A fost anul in care angajatorul a avut de-a face cu protestele salariatilor si anul in care gheneralii si-au aratat lipsa de maiestrie in gestionarea unor situatii conflictuale. Transparenta decizionala ramane un punct de rezolvat. Legea salarizarii si actele normative subsecvente sunt principala amenintare pentru 2010.

Cum va fi deci anul 2010? Unii zic ca se termina criza si ca vom avea un Guvern stabil motiv pentru care putem sa privim inainte cu optimism. Alții zic că va fi anul de vârf al crizei și că problemele abia acum încep. Statul va intra în incapacitate de plată, vor fi mișcări sociale și Guvernul nu va rezista.

Una peste alta - vorba poeziei - bucuroși le-om duce toate. Până la urmă trebuie să avem și puterea să înțelegem și să acceptăm ce nu putem controla. E drept, cu condiția să ne străduim să schimbăm ceea ce ține de noi.

Ce oale sparte mai plătim?

România împrumuta mai ieri de la FMI, BERD şi alte instituţii financiare 19,5 Mld Euro. Clasa politică românească şi bancherii au aplaudat furtunos venirea purcoiului de bani. Care bani, ne spune un finanţist vor fi împărţiţi astfel:

-  12Mld  Euro (primele 5Mld vor fi virate la începutul lunii mai) vor merge in exclusivitate la BNR;

- UE va acorda 5Mld Euro, banii urmând a fi virați in iulie si vor fi dedicați finanțării deficitului bugetar;

- 2Mld  Euro vin de la BERD, Banca Mondială si alte instituții financiare si se vor duce in investiții.

Pentru suma de la FMI vom plăti o dobânda de 3.5% iar pentru cea de la UE in jur de 2.5%, media fiind de 3.2%. Guvernul a agreat cu FMI un deficit bugetar de 4.6%. Economia va scădea cu 4% comparativ cu previziunile inițiale de creştere cu 2.5%. Diferența dintre +2.5% si -4% este egala cu €9Mld.

FMI a pus 4 condiții:

1. un buget multianual care sa fie predictibil si sa nu mai sufere rectificări trimestriale;

2. fondul de salarii ar trebui sa nu depăşească anul acesta 8%, aici e important,  din buget iar pe termen mediu-lung procentul trebuie sa scadă;

3. sustenabilitatea pe termen lung a sistemului public de pensii;

4. restructurarea companiilor de stat.

Prin ianuarie vorbeam despre gogomăniile lui Pogea. Pe atunci, când PIB-ul creştea cu 15%, cineva s-a gândit că ar fi bine să-mi văd de puşcăriile mele că gratia e una şi foaia de Excel e alta. Corect, nimic de zis. Dar, uite că toate părerile de mare finanțist ale lui Pogea se dovedesc a fi o mare prostie. Şi nu mediul economic e de vină, de vină sunt evaluările proaste, planificările idioate şi deciziile cretine.

Din populism s-au luat decizii care au afectat majoritatea categoriilor sociale fără ca asta să amelioreze în vreun fel starea economiei, care pe fondul psihozei susţinută guvernamental s-a instalat comod. Aşa se face că anul ăsta salarizarea va fi o problemă cât casa pentru sectorul public, ciuca bătăii presei şi câştigătorilor de alegeri.

Chiar dacă, îngheţarea salariilor în sectorul public şi toate golăniile astea anunţate războinic nu sunt soluţii pentru redresarea economiei. Sunt simple maşini de câştigat voturi de la spectatorii de telejurnale. Îngheţarea salariilor în condiţiile inflaţiei înseamnă de fapt o reducere. E simplu.

Doar Guvernul crede că reinventează matematica la televizor. Aşa s-a întâmplat şi cu plafonarea salariilor la directori. Ce idiot poate să creadă că un om care s-a chinuit, a pupat dosuri, a dat examene – pe bune sau nu – va accepta senin să aibă un salariu mai mic decât 20% dintre subordonaţi. E o altă uşă larg deschisă corupţiei.

Face cineva pariu că de acum orice măsură va fi justificată de cerinţele FMI? Mai face cineva pariu că pe final de guvernare FMI va deveni marele duşman care ne-a înrobit? Ah, apropos, Acordul cu FMI e secret de stat.

Vise nefondate

Cetăţeanul eurocrizat

Când am intrat în Uniunea Europeană am visat la condiţii de muncă şi salarii europene, dar Europa parcă a aşteptat să venim noi pentru a intra în criză. Nici în condiţii normale evoluţia României europene nu ar fi fost una fulminantă. Mulţi se încăpăţânează să aprecieze că nu există criză şi că degringolada este alimentată artificial de câţiva „păpuşari”.

Prietenii pe care îi mai avem peste ocean zâmbesc: „Vă plângeţi de criză? Staţi să vedeţi când veţi da cu adevărat piept cu ea! La noi au ajuns să fie fericiţi cei care au un loc de muncă.” Bunăstarea a fost coborâtă la rang de necesitate, milionarii falimentează, firmele se sufocă în taxe, stocurile îşi pierd valoarea, preţurile cad odată cu puterea de cumpărare, băncile nu mai acordă credite şi rămân cu bunuri executate silit pe care nu le pot valorifica. Artificială sau nu, doare.

Începe şi România să simtă din plin acest reumatism economic care se instalează galopant şi produce grave mutaţii sociale sau serveşte de paravan pentru cei care le generează. Se loveşte fără milă în instituţiile publice şi pentru prima oară se înregistrează un atac concertat asupra structurilor de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională la umbra căreia este aciuită şi administraţia penitenciarelor.

Boc dixit

20% din personalul din ministere şi aparatul central – disponibilizat! Miniştrii acceptă cu drag porunca şi măresc miza. Parcă-i concurs. Cel de la transporturi îi oferă „roboţelului” 35 de procente, altul zice că aruncă în stradă 40% din salariaţi. Sacrifică cineva mai mult? Boc, boc, boc – răsună aplauzele!

Care sunt criteriile? Ce înseamnă „din ministere”. Până la ce nivel? De ce 20%? Aici transparenţa decizională a Executivului dispare subit. Miniştrii decid cine zboară.

Da, au fost umflate schemele; da, există bugetari de lux; da, avem o droaie de funcţii de conducere; da, avem cazuri nenumărate în care incompetenţa unor conducători este mascată de râvna executanţilor. Dar avem vreo garanţie că disponibilizările vor atinge clasa de lux sau vor suferi tot amărâţii care chiar muncesc dar nu au pile?

Cine a ucis bugetul?

Îşi mai aminteşte cineva de promisiuni electorale? Criza scuză tot. Am fi de acord cu o strategie menită să consolideze bugetul, bazată pe un studiu real care să releve găurile negre în care dispar banii publici şi să ofere soluţii viabile. Cine are timp de aşa ceva? Dar oare de aici să vină salvarea României? Salvăm bugetul cu câteva mii de şomeri în plus?

A făcut cineva o comparaţie între sumele care se economisesc prin disponibilizări şi cele care s-ar obţine prin proiecte, investiţii, finanţări, accesări de fonduri structurale, activităţi care pot fi intensificate prin orientarea resurselor umane către acest domeniu. Dacă un studiu de impact ar releva o diferenţă ca între un fir de nisip şi o plajă, între cele două, se pune întrebarea de ce totuşi Guvernul se grăbeşte?

Adio arme!

De luni de zile se pregăteşte lovitura. Sute de emisiuni, reportaje şi articole despre salariile bugetarilor. Aproape că îţi este frică să mai spui că eşti funcţionar public. E un stigmat.

Niciodată instituţiile publice de apărare şi ordine publică nu au fost mai scoase în evidenţă în sens negativ. Pe de altă parte, economia e pe butuci, emigranţii se întorc, miile de deţinuţi români din străinătate revin la bază. Înfractionalitatea va creşte. Statul va avea nevoie de toate forţele pentru a păstra ordinea.

Guvernul a găsit metodele prin care să-şi motiveze forţele coercitive: „dăm afară un sfert din cei încadraţi, scădem salarii, tăiem sporuri, nu plătim ore suplimentare, adio prime, blocăm concursuri şi reducem posturile neocupate, limităm salariul maxim, emitem ordonanţe prin care interzicem plata drepturilor câştigate în instanţă, eliminăm al 13-lea salariu – mama lor de bugetari!”. Răspunsul aşteptat de guvernanţi - servim patria! Din mii de piepturi le transmitem, însă: ___________ (vă las pe voi!)

Scrisori nigeriene

O vreme am tot primit scrisori de la un nene bancher din Nigeria care trebuia sa scoata cateva milioane de dolari dintr-un cont al unui bogatas mort si fara mostenitori. În schimb domnu’ bancher Ibibio Efik vroia doar sa-i dau datele mele personale, inclusiv contul bancar. Ca sa faca dumnealui transferul si sa ne bucuram amandoi de pe urma decedatului.

Probabil ca la un moment dat au mai aflat despre necaz si alti colegi bancheri. Bogatasu’ mort avea alt nume, dar averea ii era la fel de blocata intr-un cont stiut numai de domnu’ bancher nigerian. Era probabil o epidemie misterioasa care ataca bogatasii cu cont in banci ca Ecobank Nigeria Plc sau Equitorial Trust Bank Limited.

Dupa o vreme am inceput sa primesc emailuri de la alti bancheri de prin Africa si Asia. Epidemia lovea rapid toti bogatasii. De vreo cateva saptamani a ajuns si in Marea Britanie, unde face ravagii. Oare de aici vine toata povestea asta cu criza mondiala? Se decapitalizeaza omenirea pentru ca mor bogatasii si le raman averile prin banci? Abia acum imi dau seama ca bietii bancheri se lupta sa redea economiei mondiale atata banet si nimeni nu-i ajuta.

Domnu’ Efik si ceilalti breslasi din lumea bancilor sunt, cred, adevaratii eroi ai omenirii decadente. Probabil ca au rezolvat deja problema, ori s-au dat batuti in ceea ce ma priveste, vazand ei ca nu ma las convins sa le dau datele care sa le permita sa-mi faca transferu’ si sa ma imbogateasca. De cateva zile mailu’ meu castiga milioane bune la loteriile din Irlanda. Tot asa, e un singur schepsis. Ca sa-mi primesc binemeritatul castig trebuie sa le dau toate datele mele, cu numar de cont si toate amanuntele.

Recunosc ca n-am avut incredere in bancheru’ Efik si in ceilalti prieteni anonimi care-mi varau cu de-a sila in buzunar atatea milioane. Ma tot gandeam, cum e posibil ca Nigeria, Etiopia, Sierra Leone sau Vietnam, dupa atatea dificultati prin care trec, sa-mi dea mie toti banii bogatasilor decedati subit si lasati nemosteniti?. Dupa ce ca n-aveau de nici unele si ii lovise epidemia tocmai in clasa capitalista, cum sa le iau eu banii? Nici macar din patriotism, ca - vorba aia – as fi cheltuit banii in Romania ca sa ajut la propasirea neamului, n-am putut sa accept micul sacrificiu.

Premierul Boc mi-a amintit de povestea asta ieri, pe la sase, cand televiziunile se pregateau de prime time.  Tocmai avusese dumnealui o sedinta de guvern ca sa discute starea financiara a tarii si sa faca bugetul pe 2009. N-a facut bugetul ca nu stie cati bani o sa-i intre in pusculita. N-a aflat ca bugetul de sat e o chestiune de previzionare iscusita nu de adunare de adrese de prin ministere. Cred ca a repetat, in schimb, de vreo 10 ori ca Romania e in criza, precizand chiar, pentru cei neatenti, ca… repeta. Nici in el si nici in pretenarii lui din guvern n-am incredere.

Zicea, domnul Boc, ca bani la buget nu prea se strang, ca n-a fost bun Tariceanu. Cica rezolva dumnealui, ca face economii plimbandu-si secretarii de stat prin strainatate cu planoru’ si autobuzu’ nu cu avioanele si taxiurile alea scumpe care au sontorogit bugetul. Va dati seama cate milioane de kilometri au facut secretarii de stat ai lu’ Tariceanu? Cateva zeci de miliarde de euro nu s-au mai incasat din acest motiv. Economia beteaga inca mai plateste facturile pentru transportul netrebnicilor.

Era cat pe ce sa sar la gatu’ lu’ Ragea. Atat de tare m-a motivat Boc cu discursul despre stransul curelelor demnitarilor. Oricum ma enerva ca a tot trimis ‘scrisori nigeriene’ catre sistemul penitenciar. S-a ingrasat nefericitu’ din euroii care s-au pierdut in economie, si precis ca s-a plimbat cu taxiu’ prin Europa. D-aia nu-l mai incape costumu’ si i se labarteaza camasa pe burta de-i stramba cravata. Noroc ca mi-am dat seama la timp. Radu e doar subsecretar de stat, deci se plimba low cost bietul.

Boc mai zicea si ca pensionarii de stat nu mai pot lucra cumulat la stat, ca nu e corect. Nu ca n-ar fi cotizat si ca n-ar fi legal, dar nu e corect c-asa vrea Boc. Chiar ministrul de interne o s-o pateasca. V-a trebui sa returneze ajutoarele de trecere in rezerva in urmatorii cinci ani. Si asta pentru ca s-a sacrificat pentru Romania. Din responsabilitate. Mare om mare caracter. Ceilalti vor trebui sa-i urmeze exemplul, aia 2 – 300 cati mai  sunt. Si uite asa bugetul va fi salvat. Chiar si mamicile bogatase o sa ajute, din solidaritate, donand din surplusul platit la bugetul de asigurari sociale.

Despre promisiunile electorale si legile a caror aplicare o amana, a promis ca vom vorbi dupa 15 ianuarie, la anul, cand va sti dumnealui ce bani o sa aiba la buget. Pai Efik asta, Pogea – ministrul finantelor, ce tot zicea mai ieri? Nu zicea el c-o sa aiba buget de 200 de miliarde lei cu deficit de 1,7% si crestere economica de cel putin 4%? Cum, nu mai creste PIB-ul fara sa ne faca probleme inflatia si devalorizarea? Gata s-a terminat? Murim maine ca bogatasu’ lu’ Ibibio si ramanem nemosteniti. Si daca ne raman banii natiei blocati in buget, ce facem? Îl lasam pe Pogea sa trimita mail-uri disperate catre americani, ca sa poata sa faca transferu’? Întreb si eu.

PS. Acum o luna, Geoana promitea cate 20.000 de euro si 60% avans pentru afaceri fiecarui capsunar reintors in tara. Impactul masurilor de criza ale lui Boc nu e mai mare de 0,5% din PIB, daca intr-adevar se concretizeaza. În imaginea de mai sus avem un domn sef avand un independent in zgarda. Orice asemanare cu persoane sau evenimente reale este pur intamplatoare.

Link-uri utile:

• bleen.ro - Un guvern de marxieni, condus de un pitic populist de gradina
• hotnews.ro - Masurile Guvernului Boc…
• romanialibera.ro - Castane fierbinti in mana Guvernului
• realkafka.ro - Deja vu…

Anul 2009 - oportunități, vise, speranțe

2008 este anul care, in mintea multora, va reprezenta un element de referință. Nu numai pentru piețele de capital ci pentru întreaga societate umană. Povești despre evenimentele care au avut loc în anul 2008 vor auzi nu numai copiii noștri, ci și copiii lor, și poate chiar nepoții acestora. Deși nu pare evident în acest moment, aceste evenimente au schimbat și vor continua să schimbe modul în care privim capitalismul în general și efectele mișcărilor de capital în special.

Jurnal de criză pe Wall Street. La nivel internațional, în 2008, am văzut cum:

• Lehman Brothers a declarat faliment, atrăgând după sine un “Armagedon” financiar, care a inclus căderea AIG, dispariția Merrill Lynch precum și intervenții fără precedent ale guvernelor pe piețele financiare;
• indicele Dow Jones al bursei americane a coborât cu 36,5% în 2008, cea mai proasta evoluție din 1931 până în prezent;
• cel mai mare fond de risc (“hedge fund”) al momentului a fost demascat ca fiind cea mai mare schema piramidala din istorie, cu pierderi de 50 de miliarde de dolari;
• rata dobânzii cheie a băncii centrale americane a atins cel mai scăzut nivel din istorie, ajungând la aproape 0%;
• petrolul a atins cel mai mare preț din istorie pentru ca apoi sa scadă vertiginos cu aproape 75%;
• a fost format primul cartel global al gazelor naturale, care va face ca prețul acestora sa crească fenomenal în anii ce urmează;
• vânzările de autoturisme au cunoscut cel mai dramatic an, cu cele mai mari pierderi din istorie;
• a fost ales primul președinte de culoare al Statelor Unite ale Americii.

La nivel național, in Romania, am asistat la:

• cea mai abruptă cădere din istoria modernă a bursei de la București, cu pierderi de 70%;
• cea mai mare creștere economica la nivel național in trimestrul al treilea 2008, cu peste 9% creștere anuala;
• extinderea companiilor românești în zona Balcanilor cu achiziții importante în aproape toate tarile din imediata vecinătate;
• primele alegeri uninominale, care au dus la crearea unui guvern de conjunctură și fără o identitate ideologică.

Unii dintre noi au fost afectați mai mult decât ceilalți, iar dacă bursa ți-a năruit toate speranțele pentru un viitor mai bun în 2009, probabil că acum e momentul să privești în urmă și să recapitulezi lecția învățată. La urma urmei, o lecție din trecut nu folosește prea mult dacă înțelepciunea acumulată nu e folosita in viitor. Acum, la sfârșitul unui an atât de tumultos, e momentul sa privim cu curaj înainte și să ne pregătim pentru oportunitățile care nu vor întârzia să apară. Fiecare oportunitate va fi asociata cu un anumit risc, dar acest lucru nu e o noutate. Ce ar trebui sa fie nou, e modul în care abordăm riscurile precum și masurile pe care le luăm ca să ne asigurăm împotriva lor.

Anul 2008 a fost un an riscant din toate punctele de vedere pentru deținătorii de capital. Bursele din întreaga lume au scăzut considerabil și, cu mici excepții, chiar și cei mai capabili profesioniști de pe Wall Street vor termina anul în pierdere. Dar asta nu înseamnă că se vor da bătuți. Pierderile din acest an sunt motive în plus să își facă mai bine temele pe viitor. E adevărat că regulile jocului vor suferi schimbări dramatice, dar asta nu oprește pe nimeni sa facă bani. Capitalistă sau nu, societatea umană va trece repede prin aceasta perioada în căutare de noi oportunități, de noi vise, de noi speranțe.

Cei care se dau bătuți vor fi depășiți, cei perseverenți vor culege roadele. Dacă vrei să faci bani în continuare nu trebuie decât sa urmezi regula lui Warren Buffett: „Find a little bit of wet snow and a really long hill”. La multi ani!

Comentariu postat de anonim la articolul Gogomăniile lui Pogea.

***

Nu sunt un mare fan al nesfârșitelor comentarii despre prime, inteligență ierarhică și alte adevăruri absolute. Sunt multe comentarii excelente postate pe blog, iar cel de mai sus este un exemplu în acest sens. Nu spun că toate ar trebui să fie construite atât de serios. E destul loc și pentru lucrurile simple, și pentru discuțiile relaxate, și pentru controverse. Multe comentarii sunt postate în înțelegerea acestui fapt. E motivul pentru care apreciez efortul celor care nu duc în derizoriu discuții care, altfel, pot fi purtate elegant, chiar dacă contradicțiile nu pot fi evitate.

Link-uri utile:

• Cristian Banu - Criza economică - cine pierde, cine câştigă?
• zf.ro - Intrebarea anului 2009: cum si cu cat va fi ajustat deficitul extern?