Ce oale sparte mai plătim?

România împrumuta mai ieri de la FMI, BERD şi alte instituţii financiare 19,5 Mld Euro. Clasa politică românească şi bancherii au aplaudat furtunos venirea purcoiului de bani. Care bani, ne spune un finanţist vor fi împărţiţi astfel:

-  12Mld  Euro (primele 5Mld vor fi virate la începutul lunii mai) vor merge in exclusivitate la BNR;

- UE va acorda 5Mld Euro, banii urmând a fi virați in iulie si vor fi dedicați finanțării deficitului bugetar;

- 2Mld  Euro vin de la BERD, Banca Mondială si alte instituții financiare si se vor duce in investiții.

Pentru suma de la FMI vom plăti o dobânda de 3.5% iar pentru cea de la UE in jur de 2.5%, media fiind de 3.2%. Guvernul a agreat cu FMI un deficit bugetar de 4.6%. Economia va scădea cu 4% comparativ cu previziunile inițiale de creştere cu 2.5%. Diferența dintre +2.5% si -4% este egala cu €9Mld.

FMI a pus 4 condiții:

1. un buget multianual care sa fie predictibil si sa nu mai sufere rectificări trimestriale;

2. fondul de salarii ar trebui sa nu depăşească anul acesta 8%, aici e important,  din buget iar pe termen mediu-lung procentul trebuie sa scadă;

3. sustenabilitatea pe termen lung a sistemului public de pensii;

4. restructurarea companiilor de stat.

Prin ianuarie vorbeam despre gogomăniile lui Pogea. Pe atunci, când PIB-ul creştea cu 15%, cineva s-a gândit că ar fi bine să-mi văd de puşcăriile mele că gratia e una şi foaia de Excel e alta. Corect, nimic de zis. Dar, uite că toate părerile de mare finanțist ale lui Pogea se dovedesc a fi o mare prostie. Şi nu mediul economic e de vină, de vină sunt evaluările proaste, planificările idioate şi deciziile cretine.

Din populism s-au luat decizii care au afectat majoritatea categoriilor sociale fără ca asta să amelioreze în vreun fel starea economiei, care pe fondul psihozei susţinută guvernamental s-a instalat comod. Aşa se face că anul ăsta salarizarea va fi o problemă cât casa pentru sectorul public, ciuca bătăii presei şi câştigătorilor de alegeri.

Chiar dacă, îngheţarea salariilor în sectorul public şi toate golăniile astea anunţate războinic nu sunt soluţii pentru redresarea economiei. Sunt simple maşini de câştigat voturi de la spectatorii de telejurnale. Îngheţarea salariilor în condiţiile inflaţiei înseamnă de fapt o reducere. E simplu.

Doar Guvernul crede că reinventează matematica la televizor. Aşa s-a întâmplat şi cu plafonarea salariilor la directori. Ce idiot poate să creadă că un om care s-a chinuit, a pupat dosuri, a dat examene – pe bune sau nu – va accepta senin să aibă un salariu mai mic decât 20% dintre subordonaţi. E o altă uşă larg deschisă corupţiei.

Face cineva pariu că de acum orice măsură va fi justificată de cerinţele FMI? Mai face cineva pariu că pe final de guvernare FMI va deveni marele duşman care ne-a înrobit? Ah, apropos, Acordul cu FMI e secret de stat.

Povestea salariului

A fost odată ca niciodată un salariu. Însă el nu era ca orice salariu. Era un salariu fermecat! Cel mai salariu fermecat el era. Era atât de fermecat încât, la un moment dat, pe când era minor, s-a uitat în jurul lui şi a decis că el vrea să rămână aşa cât mai mult timp posibil.

Lucru care, culmea, nu i-a fost deloc greu la început. Ca orice salariu de vârsta lui, zburda fericit pe plantaţia de facturi, alerga ţinându-se de mână cu rata de la bancă şi cocheta cu întreţinerea şi chiria, în acelaşi timp.

Într-o zi, pe când era plecat la vânătoare de bancomate în funcţiune, a trecut pe lângă un castel albastru, cu balcoane auriu-portocalii. În cel mai înalt turn din castel, la cea mai îndepărtată fereastră, ofta resemnată o mărire. Însă şi învăluită de tristeţe, era cea mai frumoasă mărire din regat. Nu era nici grasă, dar nici slăbuţă. Era destul de acceptabilă, dar totodată relevantă. Răpit de frumuseţea ei şi cu gândul la superbul viitor pe care l-ar putea avea împreună, salariul s-a îndrăgostit instant de ea.

Salariul a hotărât atunci că a aşteptat destul şi că inima-i va fi sfâşiată de durere dacă mărirea nu va fi a lui. Fără să stea pe gânduri, dădu buzna în palat, pregătit să înfrunte orice obstacol ce i-ar fi ieşit în cale. Dar spre ghinionul lui, nu s-a gândit că o să-l întâlnească pe Vrăjitorul cel Rău. După ce l-a evaluat din fluturaş până-n impozit, Vrăjitorul i-a spus salariului că mărirea e lesbiană şi că nu ar fi interesată de o relaţie cu el în acest moment.

Demoralizat, salariul s-a întors la vânătoarea de bancomate. În timp ce se îndepărta de castel, a mai aruncat o ultimă privire către cel mai înalt turn din castel. La cea mai îndepărtată fereastră, mărirea vorbea la telefon cu un arhitect: "Manole, să vii, dragă, să mai înalţi turnul ăsta. Cum apar la fereastră, cum vine un flauşat şi se bagă în seamă." (Sursa: link)

De obicei nu dau curs invitaţiilor primite de a urma cine-ştie-ce-link. Dar astăzi am ascultat sfatul unui coleg şi nu mi-a părut rău. M-am amuzat şi mi-am mai descreţit fruntea. Dar apoi m-am întristat din nou. Mi-am amintit că urmează să dăm şi noi piept cu o mărire de salariu.

Probabil că în curând vom asista la anunţul victorios făcut de guvern legat de majorările salariale în domeniul bugetar. N-ar fi nimic rău în asta, dacă ar fi şi adevărat. În fond le suflă în ceafă alegerile, campania electorală nu stă să aştepte. Doar că... Doar că viitoarele majorări salariale nu reprezintă altceva decât o palidă încercare de corelare a salariilor cu rata inflaţiei.

Hai să facem un exerciţiu simplu de aritmetică. Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, rata anualizată a inflaţiei pentru 2007 a fost de 6,57%. Pentru august 2008, aceasta s-a situat în jurul valorii de 8,1%.

Creşterea salarială pentru anul 2008 a fost anunțată la nivelul de 4,04%. O primă tranșă a fost deja acordată. Mizilicul care a rămas urmează să vină în curând.

4,04% - 8,1% = -4,06%

Așadar... creșterea salarială este de fapt o creștere negativă dacă se poate spune așa. Inflația nu face altceva decât să "ronțăie" încet dar sigur cardul fiecăruia.

Dar avem şi o veste bună. Domnul Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor, a declarat zilele trecute că rata inflaţiei va scădea sub 3% până în 2010. Deci puţină răbdare. Dacă supravieţuim până în 2010 s-ar putea să avem parte şi de o creştere salarială reală.

Update: Salariul poliţiştilor se majorează de la 1 ianuarie. Ce-ar mai fi de comentat?