Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

vineri, 4 aprilie 2008

ANP - Bilanţ 'bun' pe 2007. Probleme financiare în 2008.

Bilanţul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor pe anul 2007 s-a remarcat prin durată, monotonie şi lipsa de interes a participanţilor. Rezultatele pozitive au fost contabilizate în comun cu fosta echipă de conducere, pentru întregul an. Pentru nereuşite a fost indicată fără echivoc greaua moştenire (sic!!!).
***
Grea moştenire de 99% în 2007...
Cu toate că anexele referitoare la activitatea economică deşi prezente nu detaliază aspectele prezentate în cuprinsul documentului de bilanţ, ne atrage atenţia afirmaţia potrivit căreia bugetul de 804.768.000 RON al ANP a acoperit în proporţie de 98,71% necesarul pentru anul de referinţă. (sursa: Bilanţ ANP 2007)
Această afirmaţie ridică serioase semne de întrebare având în vedere poziţia exprimată public referitoare la subfinanţarea sistemului penitenciar şi contradicţia cu cifrele prezentate care arată, în mod evident, că nu au fost probleme în acest sens.

Pentru această inadvertenţă există două posibile explicaţii. Fie 'constatarea' a fost formulată astfel pentru a mulţumi conducerea Ministerului Justiţiei şi sistemul penitenciar este subfinanţat, fie buna finanţare este reală şi atunci nu există motive pentru reproşuri.
***
...şi performanţă de 70% în 2008.
Dacă în 2007 a gestionat bugetul planificat de o altă echipă, pentru 2008 actuala conducere a ANP a avut posibilitatea de a-şi planifica bugetul conform propriilor priorităţi şi în vederea eliminării viciilor 'constatate' în perioada anterioară.

Cu toate acestea problemele financiare din acest an sunt mai mult decât evidente. Unităţile se plâng că nu pot să-şi asigure funcţionarea cu banii primiţi, iar ANP dispune măsuri de reducere a cheltuielilor în lipsă de alte soluţii (document ataşat).

Realitatea pe care o trăiesc penitenciarele din subordinea ANP este aceea că:
  • nu sunt bani pentru bunuri şi servicii iar obligaţiile financiare legale nu pot fi respectate;
  • nici măcar banii pentru salarii, până la sfârşitul anului, nu există în conturile ANP;
  • volumul lucrărilor de investiţii scade semnificativ faţă de anii anteriori;
  • programele mari de achiziţii (mijloace tehnice, echipamente) sunt inexistente.

Sperăm că dl. comisar şef Marin Dumitru (foto), directorul general adjunct al ANP responsabil de performanţele economic - administrative va găsi cele mai potrivite măsuri pentru redresarea financiară a instituţiei, având în vedere experienţa şi pregătirea profesională de specialitate cu care este creditat.

Altfel în 2009 o altă echipă de conducere va fi nevoită să dea vina pe deja celebra grea moştenire.

***

UPDATE 05.04.2008

ANP a reacţionat prompt la acest articol chiar în ziua publicării. Deocamdată măsurile luate au ca obiect blocarea transmiterii oricăror informaţii referitoare la starea economică a sistemului penitenciar.

18 comentarii:

Anonim spunea...

Poate ar fi bine sa ne uitam putin si peste gardul bulaului... poate mai sunt si alte institutii ale statului in situatii similare... si sa nu uitam contextul anului 2008: alegeri (locale si parlamentare), summit NATO, etc.

Anonim spunea...

La ,,viitorul Penitenciar Pantelimon” condiţiile de muncă sunt inumane, datorită lipsei energiei electrice, agenţii ajungând să ţină în braţe câini maidanezi pentru a se încălzi, lipsa căldurii ducând la afectarea stării de sănătate a funcţionarilor publici cu statut special care execută misiuni de pază la acest obiectiv aceştia desfăşurându-şi serviciul operativ în ture, câte unu pe tură, 12 ore de zi serviciu operatic cu 24 ore odihnă şi 12 ore de noapte cu 48 ore odihnă. De asemenea, lipsa apei potabile, lipsa energiei electrice şi a grupului sanitar face ca executarea serviciului operativ să fie o adevărată provocare.

Anonim spunea...

Posturile de pază a Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranţă Bucureşti sunt amplasate pe perimetrul locului de deţinere, în cadrul dispozitivului de pază, funcţionarii publici cu statut special din posturile de pază executând serviciul cu arma “la umăr”, în foişoare sau pe platforme anume amenajate în acest scop, având voie să intre în interiorul cabinelor foişoarelor sau să stea pe scaune, numai în orele stabilite în consemnele posturilor ori pe timp nefavorabil.
Pe perimetrul locului de deţinere a Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranţă Bucureşti posturile de pază sunt de două categorii: din beton şi din scândură. Cele din beton sunt într-o aşa de avansată stare de degradare, încât iese la iveală armătura de oţel, ramele de oţel ale geamurilor fiind aşa de ruginite, încât pot cădea la o rafală de vânt mai puternică, iar geamurile sunt crăpate, sparte sau lipsesc cu desăvârşire. Cele din scândură au balustrada din scândură foarte veche, podeaua fiind aproape putrezită, existând pericolul real de a cădea din foişorul de pază în timpul deplasării (de altfel acest lucru întâmplâdu-se de mai multe ori), izolaţia exterioară fiind distrusă în totalitate iar geamurile de asemenea sunt crăpate, sparte sau lipsesc cu desăvârşire.
Scările de acces în posturile de pază sunt improprii de urcat sau coborât, fiind alcătuite din bare sudate cu diametrul de aprox. 13 cm, unele având bări de siguranţă doar pe o singură parte. Când plouă, ninge sau temperatura scade sub 0°Celsius devine ,,sport extrem” accesul în/din aceste foişoare pentru funcţionarii publici cu statut special care au ,,ghinionul” să-şi desfăşoare activitatea în aceste surse de îmbolnăvire.
Funcţionarii publici cu statut special din posturile de pază fac faţă cu greu condiţiilor atmosferice, deoarece în aceste foişoare de pază există microclimat nefavorabil ( temperatură, umiditate, curenţi de aer, etc…), ele nefiind în stare, datorită vechimii avansate, să ofere condiţii de muncă corespunzătoare, ceea ce a dus la îmbolnăvirea multora dintre aceştia.

Anonim spunea...

Nu ştim dacă Ministerul Justiţiei cunoaşte că are în subordine şi cadrele din penitenciare? Noi suntem convinşi ca în organigrama Ministerului Justiţiei este prins tot personalul din instituţiile care au subordonare la Ministerul Justiţiei.
Şi asta datorită faptului că ori de cate ori se stabilesc drepturi pentru salariaţii din justiţie, cadrele din penitenciare sunt excluse de la aceste drepturi de parcă ar fi ,,ciumate”. Ultimul exemplu este acordarea sporului pentru risc şi solicitare neuropsihică în valoare de 50% din salariul lunar personalului auxiliar din Ministerul Justiţiei, însă de care personalul din penitenciare nu beneficiază, deşi această solicitare neuropsihică este mult mai mare în cazul în care stai în contact direct cu cei pe care instanţele dispun să fie ţinuţi în custodia unităţilor penitenciare. Acest lucru este cel puţin discriminatoriu.

Anonim spunea...

Referitor la masurile de reducere a cheltuielilor in unitatile sistemului administratiei penitenciare, firesc ar fi fost sa se inceapa cu activitatea ANP-ului. L-as intreba pe domul comisar sef Marin Dumitru-in calitate de coordonator al DEA (cel care raspunde de folosirea judicioasa a fondurilor) ce masuri a intreprins la ANP pentru reducerea acestora. Daca nu stiti, desi refuz sa cred, va amintesc cateva dintre acestea:
- inlocuit parchet cabinet director general;
- inlocuit corpul de iluminat;
- inlocuit covor, cabinet director general (cel achizitionat de curand nu corepunde standardelor acestuia, pentru ca nu are sigla ANP; cumparam altul)
- mochetat intreg sediul ANP;
- placute personalizate pentru birourile directorului general, respectiv directorilor generali adjuncti;
- instalatie pentru video conferinte;
- etc.
Acestea sunt doar cateva dintre "masurile de reducere a cheltuielilor" luate de directorul general adjunct Marin Dumitru, in conditiile in care sistemul penitenciar acumuleaza datorii.

Anonim spunea...

"Poate ar fi bine să ne uităm puţin şi peste gardul bulaului..." - o veche meteahnă a românului. Dar oare n-ar fi mai indicat să ne uităm mai bine în "curtea" noastră?! Oare noi facem tot ce se poate pentru a merge lucrurile?! Dacă am fi "prinşi" cu adevărat în rezolvarea problemelor noastre, nu am mai avea timp să ne uităm în "curtea" altora. Nu cred că avem nevoie de consolare şi, mai ales, de o consolare de genul "sunt şi alte instituţii ale statului în situaţii similare"!

SOAD

Anonim spunea...

"Unităţile se plâng că nu pot să-şi asigure funcţionarea cu banii primiţi, iar ANP dispune măsuri de reducere a cheltuielilor în lipsă de alte soluţii" - ANP-ul nu dispune măsuri, ci dispune LUAREA de măsuri de reducere a cheltuielilor. E o mare diferenţă! M-aş bucura ca în teritoriu să se găsească soluţii bune, deşi, chiar dacă nu va fi aşa nu-i un bai mare pentru că m-aş mira să aibă cine să-i verifice din ANP! ANP-ul vrea doar reducerea cheltuielilor pe principiul: "scopul scuză mijloacele". Cum am ajuns la această concluzie dureroasă?! Încă de anul trecut la mine în unitate se fac eforturi disperate pentru reducerea cheltuielilor. Asta reiese cel puţin de la şedinţele la care particip. Oricum, unele din acţiunile intreprinse în acest sens sunt de-a dreptul (h)ilare şi am să dau doar un exemplu:
- la capitolul reducerea cheltuielilor cu convorbirile telefonice: fiecare compartiment care are linie telefonică directă va nota într-un registru toate numerele de telefon apelate, registru verificat lunar de către "cineva" (nu mai ştiu cine, dar nici nu mai contează) din direcţia economico-administrativă. Cu alte cuvinte, poate cei din compartimentele respective se plictiseau şi din prea multă grijă li se mai dă ceva de făcut(Lucrătorul de la evidenţă deţinuţi care comunică direct cu instanţele,poliţia etc. are 2 variante: notează cu sârguinţă toate numerele apelate sau aşteaptă mereu până găseşte linia liberă cel de la dispecerat pentru a-i face legătura cerută.În ambele situaţii timpul trece...) Oare cei de la DEA nu au auzit de desfăşurător lunar primit pentru orice linie telefonică? Poate doar cel care a luat măsura respectivă nu a auzit, ca să nu-i băgăm pe toţi în aceeaşi oală (ei doar pun în practică un ordin). Cam la aşa ceva se ajunge în unităţi, de cele mai multe ori din "disperare" de a face ceva pentru că "dacă-i ordin, cu plăcere"!!!

SOAD

marius_iosif_2 spunea...

Noi cei din "minunatul" sistem ANP avem mult de suferit de pe urma deselor schimbari de Directori si automat de strategii, fiecare aruncand vina in spinarea celuilalt, dar nu-i nimic deosebit e caracteristic noua.....
La prima vedere drepturile din legislatia sistemului te-ar duce cu gandul la un trai lipsit de griji si decent dar realitatea e cu totul alta. Locuinte de servici nu sunt sau sunt inacceptabile, chiriile nu se deconteaza pentru ca seful RU asteapta un nou ordin MJ!Coeficienti din stat de organizare raman acolo noi ramanem tot cu ce-am avut, asistenta medicala sub orice critica- medicamente gretuite... iluzie. Avand in vedere legaturile de rudenie dintre unii responsabilitatile si atributiile se inpart in functie de gradul de rudenie si as putea continua... dar ar rezolva ceva?

Anonim spunea...

pentru System Of A Down:

nuanta pe care intentionam sa o sugerez era aceea ca acest sistem se considera, de la o vreme, buricul pamantului...

dar imi place cum combati!

Anonim spunea...

Inchipuie-ti stimate ultim anonim ca acest sistem este buricul pamantului pentru cel putin 13000 de oameni care isi petrec o mare parte din viata dupa regulile si capriciile lui.
Inchipuie-ti stimate ultim anonim ca acei 13000 si-ar dori conditii mai bune de munca, siguranta, o oarecare relaxare si, daca tot pierd timpul dedicandu-l buricului pamantului, un traseu profesional cert, pe care sa-l poata creiona insisi, fara a astepta ca cineva sa fie in toane bune si sa le arunce si lor niste firmituri de la masa bogatilor.
Mai uita-te apoi si in societate unde multi tineri nu isi gasesc locuri de munca si aspira la o cariera in acest sistem. Ori poate nu ai vazut imprejurimile puscariilor atunci cand se scot la concurs locuri in sistem.
Noi, cei 13000, consideram ca sistemul traverseaza o criza si de aceea facem primul lucru care se impune in astfel de situatii. Incercam sa spunem lucrurilor pe nume. Sa identificam problemele. Avem un orizont ingust. Dar ingustimea lui poate este data de bunul simt capatat in cei sapte ani de acasa care ne-au invatat sa vorbim doar despre ce stim, nu si despre ce nu stim. Si daca spunem despre problemele pe care le avem noi si nu vorbim despre ale altora, inseamna ca nu stim prea bine cu ce se mananca ale lor dar stim perfect ce inseamna ale noastre.
Noi astia multi din buricul pamantului nu facem strategii dar descoperim situatii pe care sa le aiba in vedere cei putini atunci cand fac strategiile.
Si chiar daca este asa cum zici ca mai sunt instituitii cu probleme, nu vad cine impiedica pe cei al caror buric al pamantului sunt acele institutii sa nu ia atitudine.
Si nu sunt de acord ca este nu stiu ce fel de an. Tocmai pentru ca reprezentam institutii ale statului, trebuie sa fim in grija statului ca si celelalte institutii (Parlament, Guvern, Educatie Sanatate, Administratie Publica, Politie, Armata, Justitie si care vor mai fi ele). Daca tot ne-a infiintat(El - Statul)pai atunci sa se ocupe, sa faca strategii eficiente, sa angajeze manageri competenti, sa asigure "combustibilul" necesar. Daca ai sti stimate anonim cat de mult seamana Statul cu un tinerel din ala caruia ii place sa se plimbe cu masina si nu are bani de benzina, astfel incat o alimenteaza in fiecare zi cu cate doi - trei litri (dupa cum are si el bani), ca prietenii sa ii poata vedea minunata masina. De revizii si reparatii nici nu poate fi vorba. Pai, daca se invarte roata e bine, am masina!
Atunci stimate ultim anonim, noi, motoul acelei masini, incepem sa ne revoltam, tusim, mergem in doi timpi, nu pornim la prima cheie, ca tinerelul sa-si dea seama ca mai este nevoie si de altceva decat benzina, si aia insuficienta.
Asta este cu buricul pamantului.

Anonim spunea...

Poate mi-a repetat tatăl meu prea des cum că "nu există buricul pământului" şi de aceea ideea imi repugnă...Păcat că multora le lipsesc cei şapte ani de acasă, poate ar fi ştiut unde le e locul, iar noi n-am fi suferit de pe urma lor!

Şi, da, de acolo e:

SOAD

Anonim spunea...

1. "Tocmai pentru ca reprezentam institutii ale statului, trebuie sa fim in grija statului ca si celelalte institutii (Parlament, Guvern, Educatie Sanatate, Administratie Publica, Politie, Armata, Justitie si care vor mai fi ele). Daca tot ne-a infiintat(El - Statul)pai atunci sa se ocupe, sa faca strategii eficiente, sa angajeze manageri competenti, sa asigure "combustibilul" necesar."

O parte din aceste institutii au beneficiat anul acesta de reduceri substantiale din bugetele alocate.

2. "cei sapte ani de acasa care ne-au invatat sa vorbim doar despre ce stim, nu si despre ce nu stim"

Ce se intampla cand stim doar partial? Mai vorbim? Sau nu se supune regulilor mai sus mentionate?

3. pt. SOAD

They're trying to build a prison,
For you and me to live in
Another prison system,
For you and me
For you and I, For you and I, For you and I
.


This is NOT our FIGHT!

Anonim spunea...

Pt. anonim:
1. "O parte din aceste institutii au beneficiat (bănuiesc că era "beneficiat", altfel s-ar fi bucurat şi ei de aşa beneficiu!) anul acesta de reduceri substantiale din bugetele alocate...."
Ştirile le ascult şi eu...ştii mai multe? Şi la alte instituţii bugetul alocat era cu mult sub limită? Bănuiesc cam ce ai vrut să sugerezi, însă nu-mi place când cineva doar aruncă "bomba"!
2. "Ce se intampla cand stim doar partial? Mai vorbim? Sau nu se supune regulilor mai sus mentionate?" - Ba se supune, însă nu precum "crede şi nu cerceta". În astfel de situaţii, de regulă, punem întrebări ca să aflăm mai multe. Bunul simţ ne "spune" să nu tragem concluzii pripite.
3. "Prison Song" - dar ei îşi iau ce vor, totuşi! Vezi "U-Fig", cu încheierea: "It'll show your mind that you have a mind". Te contrazic (cred că te-ai obişnuit deja): este o luptă, dar nu un război. Îţi dau şi dreptate: nu e (doar) lupta ta şi a mea!

SOAD

Anonim spunea...

Pt. SOAD

Noi, cei 13000, consideram ca sistemul traverseaza o criza si de aceea facem primul lucru care se impune in astfel de situatii.

Exact aceasta expresie ma deranjaza... Din ciclul "crede si nu cerceta", mi s-ar fi parut mai exacta expresia Noi, cei cateva mii,

În astfel de situaţii, de regulă, punem întrebări ca să aflăm mai multe. Bunul simţ ne "spune" să nu tragem concluzii pripite.

Daca punem intrebarile si aflam mai multe suntem mai fericiti? Chiar putem schimba cu ceva situatia? Cine garanteaza ca acest exercitiu intelectual va fi efectuat de catre toti cei 13000?

Anonim spunea...

Am crezut că nu sunt prea mulţi, ca mine,care să despice firul în patru (un spirit analitic nu e mereu cel mai bun). Doar că eu nu am obiceiul să neg o idee din cauza unor "scăpări". Că suntem 13000 sau câteva mii sau câteva zeci de mii, nici una din exprimări nu ne neagă problemele, nu ne face să fim mai puţin supăraţi de ceea ce vedem că ni se întâmplă. Mi s-a părut mult mai important cum a prezentată situaţia din sistem (realist, din păcate) decât asocierea noastră cu un număr, exact sau nu.
"Daca punem intrebarile si aflam mai multe suntem mai fericiti? Chiar putem schimba cu ceva situatia? Cine garanteaza ca acest exercitiu intelectual va fi efectuat de catre toti cei 13000?" - aceste rânduri m-au durut!!!! Mai pe scurt puteai scrie "Fericiţi cei săraci cu duhul!" M-a durut pentru că am simţit "consolarea în faţa sorţii" cu care nu am fost de acord şi nici n-aş vrea să fiu vreodată. Cred, încă, în: mereu e loc de mai bine, orice e posibil dacă-ţi doreşti cu adevărat şi alte asemenea. Dacă pretind că nu ştiu "ceva" nu înseamnă că acel "ceva" nu există! Garanţii nu avem pentru multe din acţiunile noastre, însă merită să încercăm să schimbăm ceea ce ne stă în putinţă (fie că e vorba doar despre a face lumea să-şi spună oful!). Eu aşa am perceput existenţa acestui blog şi nu cred că greşesc. Sunt convinsă că e bine să accepţi că sunt probleme, să le studiezi şi, apoi, să încerci să găseşti soluţii de rezolvare a lor. Între noi fie vorba: doar nu aştepţi să treci la acţiune abia după ce cele cateva zeci de mii din sistem ar citi rândurile de pe acest blog!!!

SOAD

Anonim spunea...

Stimata SOAD,

merită să încercăm să schimbăm ceea ce ne stă în putinţă

Ce anume am schimbat noi, toti cei care am postat pe acest blog in ultimele cateva zile, in afara de idei enuntate pe jumatate si sub protectia anonimatului? Care este binele suprem pe care acest blog il aduce sistemului penitenciar din Romania? Care a fost ratiunea pentru care acesta a fost creeat? De ce este moderat in sensul in care unele comentarii nu sunt afisate? Chiar era nevoie de un mijloc de comunicare alternativ celor existente deja? De ce mijloacele de comunicare existente nu mai sunt folosite? Chiar vrem sa comunicam eficient in vederea rezolvarii unor probleme sau avem alte interese?

Toate aceste intrebari ma fac sa am indoieli si sa consider ca jumatati de adevar tot ceea ce a fost astfel expus.

Nu vreau sa jignesc vreun moderator, insa atata timp cat nu este spus, din capul locului, ca acest blog este un spatiu destiant exprimarii unor opinii cu pretentii mai mult sau mai putin literare, voi ramane la indoiala. Atata timp cat nu am vazut o singura solutie pentru multitudinea de probleme enuntate aici, voi ramane la indoiala.

M-am saturat de abordarea
-"Avem o problema..."
-"Vrei sa discutam despre ea?"
.

Cu profund respect si speranta ca acest comentariu va fi acceptat,

al Dumneavoastra,
anonim...

Anonim spunea...

Pt. Anonim...
Nu cred că am schimbat ceva şi, într-adevăr, poate nici nu sunt şanse de schimbare! Totuşi, nu am să neg importanţa schimbului de opinii. Nu toate opiniile au fost enunţate doar pe jumătate, dar nu cred că asta e cu adevărat ceea ce te deranjează. E ok dacă preferi ieşirile "la un pahar de vorbă" (eu şi, probabil, mulţi le preferă), dar cum s-ar putea realiza asta când suntem în câte un colţ de ţară? Doar atunci când se fac convocări (o dată sau de două ori pe an), la care nu ştii exact de ce eşti chemat? Mie imi place şi o astfel de comunicare, chiar dacă nu sunt de acord cu tot ce se postează, chiar dacă pe unii chiar aş vrea să-i întâlnesc pentru a sta mai mult la palavre (dar ştiu că nu se va întâmpla). Am "auzit" şi lucruri interesante pe acest blog, am recunoscut multe din "tiparele" ce le întâlnesc zi de zi la muncă. Ce e rău în asta?! Recunosc că nu m-a schimbat acest blog: mereu mi-am susţinut părerile în faţa orişicui, am spus lucrurilor pe nume şi i-am ascultat şi pe alţii. Din orice acţiune înveţi câte ceva. E neapărat să schimbi ceva pentru a fi bine?! Oare a învăţa nu e bine? Oricum, nu eşti chiar chiar sătul (ceea ce mă bucură) dacă ai postat aici, fie şi pentru câteva zile.
Dacă e adevărat să nu fie postate anumite comentarii atunci chiar nu e corect. Eu n-am păţit asta şi nu văd de ce aş fi printre privilegiaţi. Recunosc, încă de la început mi-am exprimat dorinţa de a găsi aici şi soluţii. M-am lămurit că, cel puţin pentru ceva timp, nu voi avea parte de asta, însă încă imi face plăcere să citesc articolele şi comentariile. Poate sunt eu mai puţin pretenţioasă sau poate tu eşti un idealist (care nu-şi permite să piardă timpul) sau poate amândouă!!! "Binele suprem" nu există, totuşi...
E dreptul tău să fii aşa cum eşti! "...sa consider ca jumatati de adevar tot ceea ce a fost astfel expus" - tot e de bine! Eu am şi mai mari îndoieli şi de aceea continui să citesc. Sunt conştientă că nu voi ajunge să mă lămuresc ce e cu sistemul nostru, însă tot mai aflu câte ceva care s-ar putea să-mi ajute.

SOAD

P.S. Mulţumesc pentru modul în care m-ai tratat/înţeles/protejat...

Anonim spunea...

PENITENCIAR!
Un site dedicat sistemului penitenciar şi prezentării ultimelor evenimente din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP)


Inca nu s-a scimbat...

al Dumneavoastra,
anonim...