De ce nu se reformează Administraţia Penitenciarelor? (I)

Primul indiciu: Managementul defectuos al resurselor umane.

I. Întrebări de încălzire...

1. Asigură legislaţia în vigoare condiţiile pentru un management eficient al resurselor umane?
2. O politică de resurse umane este definită şi implementată consecvent în concordanţă cu legislaţia în vigoare?
3. Sistemul de selecţie a personalului corespunde necesităţilor funcţionale ale serviciului penitenciar?
4. Metodologia de formare profesională asigură personal bine pregătit la toate nivelurile operaţionale?
5. Personalul este motivat în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi încurajat să participe în gestionarea activităţii curente?
6. Este cariera în serviciul penitenciar percepută ca fiind un prilej de dezvoltare individuală pe plan profesional şi personal?

II. ... cu răspunsuri la îndemâna oricui...

Un domeniu caracterizat de amatorism şi improvizaţie, datorită lipsei cronice a specialiştilor în domeniu şi a legislaţiei rigide. Instabilitatea la nivel managerial şi abuzurile sunt deja de notorietate.
Implicarea organizaţiilor sindicale în gestiunea resurselor umane se limitează la simpla consultare, de cele mai multe ori formală, în ceea ce priveşte legislaţia de resurse umane.
Finanţarea ‘politicii de resurse umane’ este dificilă în condiţiile unor costuri de personal care cresc într-un ritm constant şi care ameninţă în permanenţă să sufoce bugetul general al instituţiei. Metodele şi procedurile de resurse umane sunt învechite şi propagă o mentalitate de dependenţă între angajat şi angajator dincolo de limitele profesionale normale şi ale dezvoltării unui corp profesional disciplinat şi eficient.
Structurile locale de resurse umane au un impact redus în gestiunea resurselor umane această activitate fiind excesiv centralizată în ceea ce priveşte selecţia de personal şi inexistentă pe celelalte componente de management al resurselor umane.
Reorganizarea compartimentelor funcţionale este frecventă şi promovată ca o probă a interesului în buna funcţionare a serviciului penitenciar însă pentru aceasta nu există o viziune unitară şi nu sunt efectuate analize de oportunitate sau de impact.

III. ... şi concluzii evidente.

Politica de resurse umane este cea mai mare problemă a serviciului penitenciar. Este un domeniu deschis abuzurilor şi gestionat neprofesionist, fapt ce afectează serios funcţionarea serviciului penitenciar.

1. Legislaţia care reglementează domeniul resurselor umane în serviciul penitenciar este făcută cu puţine excepţii sub imperiul urgenţei, astfel încât calitatea reglementării lasă de dorit.
2. Nu există o politică de resurse umane de resurse umane, iar legislaţia şi procedurile specifice sunt instabile şi incoerente;
3. Sistemul de selecţie a personalului nu asigură personal de calitate în lipsa unui plan consecvent de încadrare a posturilor vacante. Sistemul de selecţie induce practici corupte şi este frecvent abuzat;
4. Formarea profesională este formalistă şi ineficientă atât la începutul carierei cât şi pe parcursul acesteia. Aptitudinile şi cunoştinţele personalului împreună cu atitudinea faţă de exercitarea atribuţiilor specifice profesiei sunt dobândite mai curând prin ucenicie decât printr-un sistem de formare profesională funcţional;
5. Motivarea personalului este exclusiv financiară fapt ce influenţează atitudinea acestora.
6. Cariera în sistemul penitenciar nu este percepută ca fiind un prilej de dezvoltare pe plan profesional şi personal ci ca un rău necesar.