Strategia ANP - in lucru din 2006, in 2010 o alta consultare

Proiectul de Strategie a Sistemului administraţiei penitenciare 2010-2013 a fost publicat pe site-ul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în data de 11 februarie 2010, în vederea supunerii dezbaterii publice.

Data de primire a propunerilor, sugestiilor şi opiniilor referitoare la proiectul de act normativ a fost prelungită până la 30 iunie 2010. Observaţiile pot fi transmise în scris pe adresa Ministerului Justiţiei, str. Apolodor, nr. 17, sector 5, Bucureşti, pe fax la nr. 037 204 1132 sau la adresele de e-mail: deansd@just.ro si umpps@just.ro .

Proiect Strategie ANP_16062010

Strategia ce noua a domnului Predoiu

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a lansat în dezbatere publică luni, 12 aprilie 2010, Strategia de Dezvoltare a Justiţiei ca Serviciu Public 2010-2014. (.pdf) Mai jos puteţi accesa textul declaraţiei de presă, fişierul audio cu înregistrarea declaraţiei şi textul strategiei.

Strategie justiţie declaraţie de presă a ministrului Justiţiei (.doc)

Declaraţie de presă (mp3) (sursa: link)

M-am uitat in viteza, justiția domnului Predoiu n-are prea mult de-a face - dupa cate se pare - cu penitenciarele. Poate ca a fost lucrat in viteza si oricum avem si noi strategia noastra, care a mai fost si in 2007 si in 2008 si in 2009, si va fi si anul acesta.

Mai in gluma, mai in serios nu e rau ca cineva gandeste strategic. Nu pot insa spune ca sunt entuziasmat de modul in care se implementeaza strategiile, mai ales ca primul hop, si anume aprobarea, inca n-a fost trecut de cand tot face domnul Predoiu strategii.

Propunerile nu sunt tocmai rele si e clar ca o mare parte din problemele de rezolvat și-ar putea găsi rezolvare. Singura dificultate majoră e că gradul de implementare nu corespunde deloc declaratiilor politice.

Din lac în puţ

Aşadar, a fost finalizată strategia 2009 – 2013 a sistemului penitenciar românesc. Semnată, legată, distribuită în unităţi.

Citind-o, am constatat că nu mai avem în vedere reducerea ratei recidivei, aşa cum s-a gândit iniţial, ci „reducerea riscului de recidivă”.

Aproape că ne-am fi simţit măguliţi că ANP a ţinut cont de consultanţa oferită de Penifest, dacă nu ar fi schimbat o greşeală cu o alta.

Vă întrebaţi, stimaţi cititori, unde e problema de data asta? Ei bine, dacă rata de recidivă este un indicator global (de stare), riscul de recidivă este un indicator individual sau de evaluare. Un sistem întreg nu poate avea risc de recidivă, risc de recidivă pot avea agresorii sexuali în proporţie mai mare decât cei cu infracţiuni economice şi, în mod individual, Serghei Gorbunov, Miron Cozma sau, cu permisiunea dumneavoastră, ultimul pe listă... Pardon, era să spun o prostie, domnul Iliescu a scăpat de condamnare, deci nu are risc de recidivă.

În altă ordine de idei, risc de recidivă au şi cei care nu sunt acum încarceraţi dar au condamnări anterioare. Şi în cazul lor vrem să reducem riscul de recidivă?

Formula corectă ar fi fost „diminuarea riscului de recidivă pentru Serghei Gorbunov", sau "diminuarea riscului de recidivă pentru întreg efectivul sau pentru minim 50% din efectiv” sau „diminuarea riscului de recidivă pentru deţinuţii din Penitenciarele Suceava, Piatra Neamţ, Zalău”.

Poate până ajunge la Guvern, se mai rectifică odată.

Image - (body) - building

Nu ştiu dacă spitalele din România dispun de strategii de imagine şi comunicare. Sistemul penitenciar românesc este la a doua ediţie. Şi ambele variante sunt bune. Sincer.

Aşadar, nu ştiu dacă sistemul sanitar are o astfel de strategie sau nu, dar m-am gândit serios la o serie de activităţi care ar putea pune în dificultate indicatori precum „morbiditatea”, „mortalitatea” sau „mortalitatea infantilă”.

Astfel, am putea aplauda un spectacol de teatru prezentat de bolnavii spitalului de psihiatrie din Neamţ, ouă uriaşe realizate de persoane cu dezabilităţi din Alba, un campionat de bird-flu-ball între bolnavii de la contagioase din Sălaj sau, nu în ultimul rând, o expoziţie de vânzare cu origami făcute de schizofrenii din Covasna. Lista ar putea fi completată de o conferinţă pe tema perspectivelor de supravieţuire a persoanelor fără adăpost în Olt. Şi cu permisiunea dumneavoastră, pentru atmosferă, un taraf trist din Suceava, de la hipoacuzici. De asemenea, la fiecare inaugurare de secţii nou-nouţe – tăiere de panglici, oficialităţi, rânjete.

Însă nimic despre chirurgul care a salvat mii de vieţi. Poate doar o ironie despre o operaţie nereuşită. Nimic despre nopţile nedormite ale asistentelor medicale. Poate doar câteva bârfe despre aventuri cu medicii de gardă sau idile cu pacienţi. Nimic despre medicul psihiatru care a dat un sens nou vieţii pentru zeci de depresivi. sau anxioşi. Poate doar un cuvânt despre o indispoziţie, devenită legendă.

În sistemul penitenciar există sute de ofiţeri şi supraveghetori care îşi respectă profesia şi se respectă pe ei înşişi. Sunt, de asemenea nenumăraţi educatori care lucrează în mod pedagogic cu deţinuţii. Există mulţi psihologi pasionaţi de ceea ce fac, oameni care încearcă prin munca lor să tranfere deţinuţilor un alt mod de a gândi, de a simţi, de a face. Doar cel care ştie ce înseamnă cu adevărat o consiliere sau un demers terapeutic de durată poate să înţeleagă ce presupune efortul de a schimba comportamentul cuiva. Dacă mai adăugăm tactul sau empatia, avem imaginea unor oameni discreţi, dar dedicaţi.

A ieşi în comunitate doar pentru vizibilitate, a face spectacol cu deţinuţii, a-i transforma în clovni pe străzile oraşelor sau în sălile-gazdă ale colaboratorilor noştri oficiali devine o practică de rutină, care ar putea denatura la un moment dat scopul instituţiei noastre. Să stimulezi stima de sine a unor persoane care nu doresc să adopte un comportament pro-social, înainte de a-i face măcar să conştientizeze diferenţa dintre „bine” şi „rău”, este un dezastru. Sunt importante stima de sine, sentimentul de utilitate, nevoia de apreciere, dar numai dacă sunt trezite de dorinţa de schimbare. Altfel, rămân forme fără fond sau, mai rău, devin charismă fără caracter.

Niciun ziarist nu asistă la o operaţie pe cord deschis, la fel cum penitenciarele nu sunt grădini zoologice. A nu se înţelege că sunt adversarul activităţilor în comunitate. Dimpotrivă. Doar că instituţiile publice trebuie să ofere o oglindă fidelă a activităţilor derulate atât în interiorul cât şi şi exteriorul lor, în raport de scopul declarat prin documentele de interes public.

Nu vreau să fiu înţeles greşit. Acest articol ar putea să îi bucure pe colegii din pază (post control, supraveghetori, şef tură) nemulţumiţi adesea de frecvenţa cu care sunt deranjaţi de ziarişti, „turişti”, colaboratori externi. Nu pe ei vreau să îi bucur. De asemenea, nu vreau să îi întristez nici pe colegii care se ocupă de imaginea acestui sistem (mai ales pe ei nu).

Nu compartimentele de imagine sunt de vină (de fapt, nici nu există decât la nivel de ANP!), ci reprezentanţii diferitelor domenii de activitate, pentru că, de multe ori, nu putem sau nu ştim să ne facem vizibilă munca. Dacă vrem să mediatizăm doar pentru a arăta că existăm şi că muncim, putem merge cu activităţi de „imagine” până în pânzele albe. Vizibilitatea este o condiţie esenţială în strategiile de imagine, dar nu este şi una suficientă. Riscăm să facem ceea ce e mai rapid şi mai comod, adică să punem în lumină deţinuţi sau angajaţi grandomani şi să minimalizăm munca discretă şi de sisif a unor supraveghetori echilibraţi sau a unor educatori dedicaţi. Sau cazuri (rare, de altfel) de integrare reală a unor persoane cu risc de recidivă imens (loc de muncă, modificare comportamentală, etc).

Dar de ce îmi fac probleme? Sistemul penitenciar va reduce rata recidivei până în 2013 şi, spre deosebire de mortalitatea din spitale, vom sta mult mai bine.

***

P.S. Spre deosebire de sistemul sanitar, noi nu avem sector privat. Un penitenciar privat este o utopie, deoarece nu există nici bază legală, nici resurse, nici voinţă pentru aşa ceva, dar cred că singura şansă de reformare a acestui sistem ar fi reconstrucţia lui din temelii. Un alt model, cu care actualul sistem să se compare şi să concureze. Sweet dreams...

Manhattan

Fie în sens peiorativ, fie apreciativ, numele cartierului new-yorkez se foloseşte uneori şi pentru a desemna „centrul”, „inima”, „capul”, „spuma”, „elita”, „conducerea” unei organizaţii, a unui sistem, a unui ansamblu complex de oameni sau instituţii. Presupune prestigiu şi autoritate, deontică şi epistemică, deopotrivă.

Pentru noi, lucrătorii sistemului penitenciar, „Manhattan”-ul nostru e Administraţia Naţională a Penitenciarelor, cu sediul în Bucureşti, str. M. Ghiculeasa nr. 47. De acolo pleacă toate. Într-acolo privim cu toţii. Acolo se centralizează toate mail-urile, telefoanele şi adresele noastre, formale şi informale. În Arial 12, scanate sau nu, dinspre şi înspre Manhattan vin şi pleacă mii de adrese zilnice. Teoretic, comunicăm perfect. Chiar încerc să mă transpun în rolul celor care citesc sau ascultă toate "capodoperele" noastre venite din teritoriu. Cred că e o sarcină enorm de dificilă să diseminezi acele informaţii cantitativ şi mai ales calitativ. Uneori e valabilă şi reciproca, mai ales când trebuie să raportezi ieri ceva la ce lucrezi astăzi.

Oare câtă omogenitate există în „opiniile şi sugestiile dumneavoastră cu privire la această problemă”? Omogenitatea nu trebuie să însemne uniformizare, ci învăţarea aceleiaşi limbi. Nu trebuie să spunem acelaşi lucru despre ceva, dar e obligatoriu să ştim cu toţii despre ce vorbim. Faptul că trimitem cu toţii adresele într-un anumit format e ceva benefic. E un simbol organizaţional, face parte din „pedigree” – ul nostru, e ceva ce ţine de ABC-ul imaginii unei instituţii, dar... nu e suficient. Conţinutul a ceea ce transmitem ar trebui să fie rezultanta unor analize bine fundamentate de către specialişti în toate domeniile de acţiune ale sistemului penitenciar. O analiză de conţinut pe documentele cu care lucrăm ar fi, poate, ceva util.

Pornind de aici, mi-au atras atenţia două din intenţiile enunţate în noua strategie a ANP, care desigur, sub o altă formă au fost prezente şi în strategia 2007 – 2010. Şi acolo se intenţiona înfiinţarea unui compartiment de studii şi realizarea unui ghid de comunicare, internă şi externă. Resuscitarea acelor idei ar fi o oarecare consolare în raport cu cei ce-au condamnat-o-atunci la moarte. Aşadar:

Obiectiv strategic II
Educaţia şi asistenţa psihosocială adaptate nevoilor persoanelor custodiate şi în raport cu cerinţele societăţii
1. Consolidarea cadrului organizatorico-funcţional al Direcţiei Reintegrare socială din punct de vedere al efectuării de analize, sinteze, studii, interpretări, etc. prin înfiinţare unei subdiviziuni organizatorice specifice în cadrul Direcţiei

Obiectiv strategic IV
Transparenţă şi imagine reală a sistemului penitenciar la nivelul societăţii
2. Dezvoltarea structurilor de relaţii publice şi comunicare din cadrul sistemului administraţiei penitenciare
2.3. Elaborarea, completarea şi diseminarea manualului de comunicare (proceduri de comunicare internă şi cu exteriorul)

Termenele enunţate de punere în aplicare ale acestor instrumente organizaţionale sunt preconizate pentru toamna acestui an. Ar fi frumos.

Mai este timp să învăţăm din greşeli. Am recitit un articol scris acum un an de destrămata famiglie Muşat şi m-am gândit dacă şi în ce măsură mai este actual. Mi-am adus aminte şi de „aşa-zisele studii”, atât de dragi famigliei. Ambele abordări au reprezentat, probabil, bibliografie pentru actuala strategie. Ceea ce nu e rău.

Credem în oameni. Mai ales dacă îl vor ajuta pe Nicu să facă armata.

Ai grija ce iti doresti...

Printre multele deziderate lăudabile şi demne de luat în considerare care alcătuiesc strategia pe cincinalul 2009 – 2013 a ANP, s-a strecurat şi o eroare. Dacă deschideţi pretenţiosul document la pagina 8, unde strategii arborează obiectivele strategice din domeniul „Educaţie şi asistenţă psihosocială”, acolo întâlnim următoarea gafă:

„Avem în vedere:

- reducerea ratei recidivei (?!)- etc - etc..."

În primul rând, penitenciarele pot, prin specialiştii din domeniul educaţiei şi asistenţei psihosociale, împreună cu partenerii strategici şi cu aportul celorlalte compartimente, cel mult să reducă riscul de recidivă al persoanelor private de libertate, în mod individual pentru fiecare în parte, punând în aplicare planuri eficiente de individualizare ale pedepselor. Dacă strategii şi-au dorit să spună că vor să reducă rata criminalităţii, atunci cu regret îi informăm că acesta nu poate fi decât obiectivul direct al altor instituţii şi doar indirect al sistemului penitenciar.

Şi acum, explicaţia matematică:

Dragi cititori, să ne imaginăm că sistemul penitenciar românesc are, în 2010, 30.000 de deţinuţi, cu 20.000 de recidivişti (adică 66% din efectiv). Dacă vom "reuşi" să scădem rata recidivei astfel încât în 2013 să avem (dau două exemple) doar 4000 de recidivişti din 40.000 sau 3.000 din 30.000 (adică 10 % din efectiv – la o creştere a populaţiei carcerale de 25% în primul exemplu sau 0% în al doilea caz), se naşte întrebarea firească – ce s-a întâmplat de fapt? Simplu - a crescut numărul de încarceraţi primari (nu că asta ar reprezenta o minune în perioada de criză) - au ajuns la cota 90% şi au dispărut recidiviştii (care s-au reintegrat în detrimentul noilor infractori, au plecat din ţară sau ...au murit).

Aşadar, cei trei indicatori – rata de recidivă, rata criminalităţii şi riscul de recidivă trebuie trataţi, în opinia mea, cu mai multă atenţie şi doar în corelaţie. Nu de alta, dar chiar ne dorim ca această strategie să aibă succes. Şi cum să îţi doreşti să crească numărul de infractori primari? Doamne fereşte!

Nu mai intru în alte detalii referitoare la faptul că un obiectiv de asemenea anvergură se interferează cu obiectivele sistemului de probaţiune, în special şi cu cel al comunităţii, în general. Că e o ironie de prost gust să pui în cârca unei singure componente a sistemului un asemenea rol, definit eronat, în condiţiile în care se fac eforturi disperate de a întări rolul custodial al instituţiei. Nemaipunând la socoteală că sisteme penitenciare mult mai avansate şi mai bine organizate decât al nostru au probleme mari atât cu recidiva, cât şi cu rata criminalităţii.

Oricum, credem în continuare în oameni.

Strategia ANP 2009 - 2013

ANP are o strategie! Cine ar fi crezut, după modul în care s-a făcut reprofilarea şi tentativa de modificare a programului de lucru pentru operativ!?

Se numeşte Strategia sistemului penitenciar naţional 2009 – 2013 şi o găsiţi aici. Undeva pe aproape găsiţi şi analiza diagnostic (revizuita) a serviciului penitenciar. Are cuvânt înainte, misiune, viziune, valori. Sunt clar stabilite obiective strategice, obiective specifice, plan de acţiune.

Strategia nouă anunţă că noi credem în oameni. Adevărat. A mai crezut în oameni strategia pregătita pentru 2007 – 2010. Tot oameni au ţinut-o la sertar şi n-au implementat-o. E drept că a fost folosită ca inspiraţie pentru planul de eficientizare – ineficient şi pentru noua strategie. Cam puţin, de data asta poate avem noroc.

Urmează implementarea, abia acum devine problematic. Credinţa în oameni, deşi e scrisă cu litere mari, va fi prima zdruncinată, mai ales că una se vede din faţa gardului şi alţi leoparzi se plimbă prin curtea ANP-ului. Documentul este util deocamdată celor care-şi pregătesc planul de management pentru concursul de ocupare a funcţiilor vacante de director de penitenciar.

Link util

• Strategia sistemului penitenciar naţional 2009 – 2013

Diagnosticul penitenciarelor

Care e utilitatea? Răspunsul e evident. Facem strategie. Dar ce facem cu strategia? Asta e întrebarea. Cu ce angajament politic şi cu ce resurse o implementăm?

Specialiştii Ministerului Justiţiei (şi Libertăţilor Cetăţeneşti) au finalizat recent o primă variantă a unui document numit Analiza-diagnostic a Sistemului Administraţiei Penitenciare. Bine structurat, concis şi, în mare măsură, corect. Este însă doar un document de lucru supus consultării interne, din câte înţeleg. Drept urmare, e de aşteptat ca fiecare dintre dumneavoastră să aveţi posibilitatea de a contribui cu observaţii şi completări.

Nu ştiu exact cine a lucrat la acest document, domnul Leonard Anghel este înregistrat ca autor la proprietăţile documentului transmis spre consultare. Pare a fi cineva care se pricepe prin comparaţie cu prietenul nostru Radu Buică, iar documentul odată finalizat are toate şansele de a se constitui într-un fundament solid pentru viitoarea Strategie a Sistemului Penitenciar.

Documentul  prezintă câteva concluzii destul de interesante. Colegiul Consultativ (de fapt Consiliul de Conducere) are hiba că nu include şi directorii penitenciarelor, directorul general are prea multe atribuţii, iar procedurile deja nu mai corespund realităţii (p. 11).  Principalul decident este directorul general susţinut condiţionat de subordonaţi. Procesul decizional este însă neraţionalizat şi nu toate deciziile sunt puse în practică, implementarea acestora nefiind monitorizată formal.

La pagina 13 e desenată un fel de masă a tăcerii cu directorul general în centru şi cu destui şoptitori pe margini. Sfatul Bătrânilor, Grupul de Management Strategic şi Directorii Regionali, invenţiile anului trecut, nu au loc în schemă. Nici nu s-a mai întâmplat mare lucru cu acestea.

Calitatea informaţiilor influenţează negativ decizia acestea fiind lipsite de concizie şi claritate (p. 14). Lipsesc procedurile de comunicare internă şi externă, zice raportul. De fapt nu lipsesc, dar poate se referă la altceva. Instrumentarul metodologico - managerial aflat la dispoziţia sistemului administraţiei penitenciare este unul sărac, aplicat în mod aleator în cele mai multe cazuri (p. 15).

După care documentul analizează funcţiile de bază şi funcţiile de suport ale sistemului penitenciar. Disfuncţionalităţi şi aspecte pozitive la fiecare, ceva statistică şi concluzii aşezate frumos pe căprării. La reintegrare socială concluziile spun că există personal calificat dar puţin, programele de formare profesională nu sunt atractive, standardizarea e la început, iar logistica e slabă. În final se constată că educaţia se termină la poarta penitenciarului.

La capitolul siguranţa deţinerii se constată scăderea numărului de deţinuţi, drepturile prevăzute de legislaţie nu sunt finanţate, tehnica e învechită, iar condiţiile de detenţie sunt precare. Controlul se pare că nu este întotdeauna riguros. N-am înţeles de ce medicalul este listat printre domeniile care corespund funcţiilor de bază ale sistemului penitenciar. Însă, problema insuficienţei personalului medical e destul de serioasă.

Mai jos aveţi documentul elaborat de MJLC cu sprijinul ANP. Urmează analiza funcţiilor de suport. Sunt o grămadă de statistici unele utile altele de bilanţ, dar toate interesante. Ar fi bine dacă într-un document oficial n-ar apărea acronimul deja celebru al pepeleilor.

Analiza Diagnostic ANP

 

Nu există un sistem previzional de gestiune a resurselor umane, nici nu cred că se poate face. Pregătirea profesională nu ţine cont de nevoile reale, şi este centrată pe nivelul operaţional, iar un sistem de gestiune a carierei lipseşte cu desăvârşire (p. 35). Ponderea cheltuielilor de personal depăşeşte 65% din bugetul ANP, e nevoie de o reechilibrare a bugetului(cum?) pe direcţia cheltuieli cu bunuri şi servicii şi investiţii. Autorul crede că obţinerea de venituri proprii va ajuta decisiv. (p. 40)

Și, continuă… La final sunt alte concluzii şi ceva recomandări (p. 52 – 58). Documentul e lung, dar cred că merită citit, şi merită criticat metodic. Probabil că, în scurt timp se va trece şi la elaborarea strategiei sistemului penitenciar, motiv de alte întrebări şi invitaţii la consultare.

Care e utilitatea? Răspunsul e evident. Facem strategie. Dar ce facem cu strategia? Asta e întrebarea. Cu ce angajament politic, resurse financiare şi resurse umane o implementăm? Sper că la un moment dat vom vedea şi un plan de finanţare pe termen lung şi că vom avea şi un ministru în stare să obţină bani. Sau, iar facem planuri şi după aia vedem noi în clasicul stil românesc.

Link-uri utile:

• scribd.com – Analiza diagnostic a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

Strategie pe băţ

Săptămâna trecută s-a trimis în unităţi o adresă prin care se cerea o analiză SWOT, punct de plecare pentru Strategia Sistemului Penitenciar. Până aici totul pare în regulă dacă ne gândim că pentru a elabora o strategie este nevoie de o analiză serioasă, iar dacă este realizată cu ajutorul celor din teren este şi mai bine. Însă, anormalul intervine abia acum deoarece materialul cu pricina a fost solicitat vineri dimineaţă cu termen vineri după-amiază.

 

În traducere liberă, s-a considerat fie că în penitenciare există deja o asemenea analiză SWOT şi doar trebuie expediată la centru, fie că sunt suficiente 3-4 ore pentru a întruni responsabilii din fiecare sector şi a face o analiză realistă (cu puncte slabe, puncte tari, oportunităţi şi riscuri/amenințări) a activităţii întregii unităţi. Un material de genul ăsta nu este tocmai uşor de făcut cu atât mai mult cu cât nu suntem deprinşi cu acest instrument de lucru şi nici nu se poate elabora doar de către una-două persoane din unitate, eventual contabilul şef şi purtătorul de cuvânt.

 

Deşi salariaţilor, prin adresa respectivă, li s-a sugerat să nu confunde analiza SWOT cu o strategie în sine, nu cred că au înţeles prea mulţi ce au de făcut. Nici nu au fost instruiţi vreodată şi nici nu s-au realizat astfel de analize la nivelul ANP pe care să le vadă proletarii. Sarcina a fost repartizată unora care au mai redactat la viaţa lor materiale de bilanţ pentru "a scrie şi ei ceva acolo". Alţii, nu au trimis nimic, refuzând să se implice într-o acţiune atât de superficială.

 

Trăim în secolul vitezei, epoca luminii. O lume nebună dealtfel, însă ceea ce este îngrijorător e că nimeni nu doreşte să încetinim ritmul, să tragem adânc aer în piept şi să cugetăm. E corect să ne dăm de fiecare dată peste cap şi să executăm orice dispoziţie, chiar greşită sau bulversantă, fără a ne opune, fără a aduce argumente, fără a lupta pentru rezonabilitate, bun simţ, normalitate? Nu mă refer la lupta sindicală şi nici nu cred că liderii de sindicat au datoria să preia toate problemele noastre şi să se bată pentru fiecare în parte.

 

Cred că ne-a cuprins pe toţi o amorţeală şi chiar suntem surprinşi când se mai ridică câte o voce care refuză să fie redusă la tăcere. În multe cazuri avem de-a face cu deznădejde şi chiar renunţare. Vorbesc despre lipsa de atitudine în faţa abuzurilor sau nedreptăţilor, servilismul şefilor faţă de şefii lor (ce să mai spunem atunci despre executanţi?), pasivitatea cu care tratăm problemele tuturor şi mai ales indiferenţa sau maliţiozitatea cu care asistăm la bătăliile altora (eventual, ne şi bucurăm dacă le pierd).

 

Spuneam că trăim într-o lume nebună şi că unii au învăţat să nu mai reacţioneze din instinct de conservare şi convinşi fiind de inutilitatea intenţiei de a schimba ceva. Şi dacă îi putem înţelege pe cei care vor să facă strategii mirobolante şi planuri infailibile, nu îi înţelegem de ce nu cooperează cinstit cu cei care se mai pricep, care mai au voinţă şi putinţă, de cele mai multe ori preferându-se un monolog în faţa vreunui director ce visează la pensie sau dimpotrivă a unuia prea tânăr care visează să aibă fără efort secretară şi şofer (vezi cum au decurs întâlnirile de bilanţ).

Dacă în felul acesta s-au cules datele pentru noua strategie (în câteva ore), nu e greu să anticipăm cât de realistă va fi şi cum va arăta. Suntem consultaţi doar de formă, suntem îndrumaţi "la mişto", suntem controlaţi în forţă şi am devenit deliciul presei. Nu suntem neputincioşi, prăpădiţi sau incapabili ci doar inerţi, obedienţi şi temători.

 

PS. Nu înţeleg de ce nu face dl Buică analiza SWOT pe tot sistemul pentru că are toate datele necesare culese zilnic de la fiecare penitenciar. Azi literele D şi F, la litera C au fost, în cele din urmă, destule discuții.

Banal şi mediocru

Radu Buică ne-a ieşit în cale pentru că a avut norocul să aibă o oarecare implicare în problema penitenciarelor. Genul de consilier ministerial adunat de pe drumuri de câte un demnitar cu prea mulţi prieteni şi cu prea multă influenţă. Nu e chiar un idiot. Știe să scrie, ştie să citească şi se exprimă oarecum inteligibil. Nici un needucat nu se poate spune că ar fi. Vorbeşte frumos, nu fluieră pe stradă şi se spală pe mâini înainte de masă. Probabil că nici bunul simţ nu-i lipseşte, n-am auzit pe cineva să-l critice.

Cu toate astea nu pot spune că e consilierul ministerial pe care-l stimez în cea mai mare măsură. Nu pentru că e un tip banal şi mediocru de la natură. Asta e, n-am ce-i face. E deranjant, pur şi simplu, pentru că nu are ce căuta în acel loc. Și, mai ales, nu are de ce să dea ordine, sugestii sau indicaţii conducerii ANP. Nu are experienţă în domeniu, iar profesional e o nulitate absolută. Îmi pare rău dacă-l jignesc, deşi nu prea mă feresc în astfel de cazuri. O persoană care nu obţine nici măcar o notă de trecere la un concurs de admitere în profesie nu are căderea de a deschide gura măcar, darmite să mai dea indicaţii cuiva.

De ce-l ascultă conducerea ANP când ar trebui să-l trimită la plimbare, n-aş putea să spun exact. Sunt sigur însă că poziţia acestuia de consilier al ministrului îi îndeamnă la reacţii cumpătate. Un mare şut în dos, şi ar scăpa de el şi de prostiile pe care le emite verbal sau în scris. Toţi se plâng, dar nu prea văd să aibă cineva curajul să-l pună la colţ. Radu Buică face strategii, planuri, legislaţie, are observaţii şi dă indicaţii. În oameni ca el se încrede ministrul Predoiu.

Am scris despre Buică ăsta şi mai în glumă, şi mai serios. Inutil, din păcate. Pur şi simplu omul nu înţelege că poartă o pălărie care nu i se potriveşte. Nu înţelege că incompetenţa lui costă şi că prostiile pe care le debitează afectează o grămadă de oameni. Nu mă îndoiesc însă că dumnealui nu ar fi de acord cu mine în ruptul capului. Într-un fel are şi dreptate. Păi ce, el e de vină că a coordonat implementarea Planului de eficientizare a sistemului penitenciar 2008 – 2009? Nu, evident. De vină sunt cei care l-au pus să se ocupe de asta ştiind că nu e în stare. Și, exemplele pot continua.

Mai nou, se aude că se va elabora o strategie pe termen mediu şi că se va abandona planul de eficientizare. Ghici cine se vântură prin ANP discutând despre cum se va face strategia. Radu Buică, n-aţi greşit. Dumnealui, consilierul respins de comisia de concurs va pune pe hârtie viitorul ANP. Tot el va cere raportări periodice ANP şi penitenciarelor din subordine. Și, uite aşa, ne vom mânca nervii în continuare.

Cam asta e treaba cu tolerarea prostiei. Și, e un mesaj către cei care o tolerează la nivel decizional. O fi Radu băiat bun, dar, să fim cinstiţi, e prost. Poate că v-aţi obişnuit cu el. Poate că nici nu vi se pare atât de dezastruos în comparaţie cu alţii, dar gândiţi-vă. Prostiile unui Radu din ăsta rămân să fie rezolvate câţiva ani de acum înainte. Istoria recentă o demonstrează. Acum vreun an aveam pe unul Petre, Stan Petre. Băiat bun, dar slugă fără imaginaţie şi un mare prost pe deasupra. Încă mai e de reparat în urma lui.

Link-uri utile:

• O’Tabel
• Radu Buică - prost la concurs, revenit la contestaţie
• MJ: Alarmă de prostie
• Justiţie de nota 3
• Radu Buică - omul şi comisia
• Strategie de justiţie: raportări multe şi dese
• Mnemotehnicile Ministerului Justiţiei: dificultăţi excelente şi lecitină

PS. Pentru cei interesaţi, pvaslui.blogspot.com publică aici adresa ANP referitoare la programul de lucru pilot pus în aplicare la Ploieşti şi Mărgineni. ANP prezintă detaliat motivele şi scopul acestei iniţiative precum şi eventualele beneficii. Deocamdată noul program nu este foarte bine primit, dar se pare că are şi ceva avantaje care merită luate în calcul. ANP promite că opinia personalului va fi luată în considerare la adoptarea unei decizii finale.

Fiecare secretar de stat pre limba lui...

Domnule Mocuţa, am publicat astăzi dreptul dumneavoastră la replică. Nu am înţeles de ce vorbiţi despre dumneavoastră la persoana a treia. În speranţa că aţi intenţionat să vorbiţi la trecut, facem următoarele precizări:

.

1. Mulţumim pentru informaţia că nu părăsiţi Ministerul Justiţiei. Am încercat din răsputeri să aflăm dacă zvonul care umbla insistent pe culoarele MJ era adevărat sau nu..

.

2. Nu credem că are rost să rostim pompos cine şi ce este. Am văzut zeci de "protectori ai legalităţii", începând de la parlamentari care clamau drepturile omului atunci când schimbau Codul Penal şi Codul de Procedură Penală pentru blocarea dosarelor clienţilor lor, miniştri ai justiţiei care încercau să distrugă structuri anticorupţie pentru protecţia prietenilor politici, până la directori de ANP sau penitenciare care, cu zel de torţionari, "respectau" şi "aplicau" legea nimicind orice urmă de demnitate şi profesionalism în angajaţi.
.
Nu v-am auzit niciodată atunci, luând poziţie. Din păcate, în România anului 2008, prea adesea "protejarea legalităţii" şi protejarea bunului simţ şi a integrităţii sunt în conflict..

3. În ceea ce priveşte primele avizate de dumneavoastră şi modalitatea "transparentă" de acordare, suntem convinşi că şi acum aveţi disponibile criteriile de acordare a acestora, evaluarea propriu-zisă a beneficiarilor şi modul de calcul al primelor. Nu-i aşa?.

4. Suntem, de asemenea, convinşi că proiectul de ordonanţă de urgenţă în cauză care, reamintim:

• nu fusese discutat în prealabil cu sindicatele;
• urma a doua sau treia zi să intre în şedinţă de guvern;
• a stat câteva ore pe site-ul MJ şi apoi a fost retras după ce informaţia a apărut pe blog-ul PENITENCIAR!;
• punea pumnul în gură sindicatelor, interzicându-le dreptul la acţiuni sindicale;
• dădea acces nelimitat magistraţilor la sinecuri în sistemul penitenciar (fără concurs, fără evaluare, fără proiect de management, fără interviu);
• bloca total accesul persoanelor din afara sistemului la concursuri pentru posturi de conducere (apropos, paranoia fostei conduceri că se complotează împotriva ei de către unii care vor să le ia locul nu trebuia transpusă în acte normative; plus că nu suntem cine credeţi că suntem),

are directă legătură cu dumneavoastră. Iar dacă noi ne înşelăm, şi nu ştiaţi ce conţine, atunci problema e şi mai gravă: sunteţi responsabil de un domeniu în care nu ştiţi ce se întâmplă (abuzuri, nepotisme, şmecherii legislative). Şi ca atare, nu vă mai vedem rostul acolo.

.

5. Noi nu am făcut aprecieri la o discuţie de cafenea asupra oportunităţii plecării dumneavoastră. Noi am constatat nişte fapte, pe care le-am expus parţial aici, în timpul pe care l-am avut de când a demarat acest blog. Iar faptele arată clar că, în ultimul an, lipsa de profesionalism şi abuzul au fost normă în ANP. Dumneavoastră sunteţi, repet, responsabil la nivelul MJ de buna funcţionare a ANP. Concluzia, deci, apare de la sine.

.

6. Nu cred că e cazul să vorbiţi în numele angajaţilor sistemului penitenciar. Interlocutorii dumneavoastră au fost cei din conducere. Ştim că uşa dumneavoastră a fost deschisă. Dar mai ştim la fel de bine şi nepăsarea faţă de cei care v-au trecut pragul şi comentariile la adresa lor (de exemplu, cuvântul curvă, vă spune ceva?).

.

7. Şi dumneavoastră şi domnul Iosif aţi avut timp să discutaţi de strategii, să dezvoltaţi strategii şi planuri de acţiune, ba chiar să le şi implementaţi. Nu aţi făcut-o. Ba mai mult, protejatul dumneavoastră, domnul Iosif, a dispus ca acest cuvânt (strategie) să nu mai apară în bilanţul pe 2007. (A fost o scăpare în capitolul pe comunicare, e adevărat.)

.

Ştiţi de ce, domnule Mocuţa? Pentru că tocmai distrusese o strategie de dezvoltare a serviciului penitenciar pe motiv că fusese elaborată de "oamenii lu' Macovei". Nu pentru că ar fi înlocuit-o cu altceva, nu pentru că ar fi fost proastă sau ar fi necesitat îmbunătăţiri. Nici nu s-a discutat pe marginea ei. Ci pentru că aşa a vrut domnul Iosif. Or, domnule Mocuţa, fie că ştiaţi, fie că nu, responsabilitatea vă aparţine.

.

Aşadar, nu ne mai daţi lecţii despre ce trebuie să scriem noi pe blog. Mai ales că o componentă importantă a ceea ce s-a scris aici a fost dedicată analizei de sistem. Dacă vă interesează cu adevărat soarta sistemului penitenciar şi nu supravieţuirea dumneavoastră într-o funcţie vremelnică, vă recomandăm:

• http://penifest.blogspot.com/2008/04/de-ce-nu-se-reformeaz-administraia_15.html
• http://penifest.blogspot.com/2008/04/de-ce-nu-se-reformeaz-administraia.html
• http://penifest.blogspot.com/2008/03/de-ce-nu-se-reformeaz-administraia_29.html
• http://penifest.blogspot.com/2008/03/de-ce-nu-se-reformeaz-administraia_24.html
• http://penifest.blogspot.com/2008/03/de-ce-nu-se-reformeaz-administraia.html
• http://penifest.blogspot.com/2008/03/managementul-resurselor-umane-din.html
• http://penifest.blogspot.com/2008/04/statutul-funcionarilor-anp.html
• http://penifest.blogspot.com/2008/04/anp-probleme-financiare.html
• http://penifest.blogspot.com/2008/04/despre-rezolvarea-problemelor-i-despre.html
• http://penifest.blogspot.com/2008/04/pulanul-detaarea-i-transcendentalismul_20.html
• http://penifest.blogspot.com/2008/05/spioni-de-penitenciare-si-justitie.html
• http://penifest.blogspot.com/2008/03/o-dezbatere-ratat-de-pltitorii-de.html

Probleme adevărate, soluţii cosmetice

Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) nu găseşte de ani buni soluţii pentru cele mai importante probleme care-i afectează funcţionarea (gestiunea resurselor, legislaţie, organizare, etc). Desigur că este o instituţie complexă şi evident că aceste soluţii nu sunt deloc simple, dar dacă dificultăţile legate de implementarea unor soluţii complexe ar fi de înţeles, faptul că acestea nu sunt nici măcar identificate este greu de explicat.

Un proces simplu care presupune o analiză de ansamblu a situaţiei, cu stabilirea relaţiilor de cauzalitate şi identificarea unor soluţii care să ducă la rezolvarea problemei, funcţionează pentru orice altă organizaţie. Nu şi pentru ANP, se pare.

Dacă luăm un exemplu la îndemână precum „lipsa mijloacelor de imobilizare” vom vedea că problema nu este definită ca atare. Problema este definită ca "lipsa banilor pentru mijloace de imobilizare", inducându-se deja responsabilitatea unui terţ.

Încă de la această etapă se caută vinovatul, deşi analizând situaţia concretă se poate constata, ipotetic vorbind pentru că discutăm de un exemplu, şi că mijloacele de imobilizare există de fapt pe inventar dar sunt nefuncţionale, tabela de înzestrare arătând că totul este în ordine. Desigur se poate constata că, pur şi simplu, nu au fost cumpărate mijloace de imobilizare pentru că nu există bani în buget, dar şi aici trebuie discutat depre cauze.

Identificarea relaţiilor cauzale ar permite definirea unor soluţii care să nu risipească resurse în tratarea cosmetică a unor efecte. Astfel, folosind acelaşi exemplu, cauzele pot fi:

• procedurale, având în vedere discrepanţa între scripte şi realitate;
• de planificare şi execuţie bugetară, dacă la acest articol bugetar nu au fost planificaţi bani pentru achiziţii de ani de zile;
• de achiziţii, dacă mijloacele de intervenţie sunt slabe calitativ;
• de distribuţie sau de gestiune, dacă mijloace de imobilizare ajung în cantităţi insuficiente şi/sau sunt gestionate neglijent;
• şamd

După această etapă soluţiile sunt relativ uşor de identificat. Procedurile care au probleme pot fi modificate, bani pot fi prevătuţi în buget, achiziţiile pot fi efectuate, materialele pot fi distribuite în unităţi, etc. Ideea acestui exemplu e că nu întotdeuna soluţiile sunt atât de simple pe cât lasă impresia cei care au obiceiul să creadă că vina nereuşitei proprii poate fi pusă pe seama altcuiva. Abia după ce ţi-ai făcut treaba poţi discuta despre cauze care te-au împidicat, dacă este cazul, să ai rezultatele aşteptate.

Acest proces simplu de identificare a soluţiilor nu funcţionează pentru că ANP chiar crede că nu are probleme proprii. ANP crede doar că se confruntă cu persoane, instituţii sau organizaţii care îi fac probleme şi/sau care nu-i rezolvă probleme.

Astfel cozmetizarea realităţii duce la soluţii cosmetice. Adică bilanţul anual este gol de conţinut dar plin de forme, vorbim deştept cu ministrul şi în spate nu mişcăm nimic, minţim sindicatele, şi alte asemenea. Realitatea e alta. Probleme sunt dar, sunt rezolvate cosmetic.

Pentru că tot discutăm despre cosmetizarea realităţii, se poate observa că rezultatul celor 10 controale într-o singură zi nu a fost făcut public, aşa cum se lăuda conducerea ANP în comunicatul de presă de acum 3 săptămâni.

***

Referitor la posibilitatea ca blogul să se axeze pe propunerea de soluţii pentru ANP (am primit sugestii în acest sens de la cititori), trebuie spus că acesta face publice informaţii despre sistemul penitenciar şi, desigur, discută soluţii concrete pentru problemele ANP, însă responsabilitatea găsirii şi punerii în practică a acestora nu aparţine nici autorilor nici cititorilor http://www.penifest.blogspot.com/.

Legături utile:

http://penifest.blogspot.com/2008/04/7-motive-pentru-care-merita-sa-ma.html

http://penifest.blogspot.com/2008/04/anp-probleme-financiare.html

http://penifest.blogspot.com/2008/04/de-ce-nu-se-reformeaz-administraia.html

http://penifest.blogspot.com/2008/03/cind-am-avut-ideea-blogului-nu-am.html

De ce nu se reformează Administraţia Penitenciarelor? (V)

Al cincilea indiciu: murim de frică, cerem curaj şi aşteptăm soluţii de la alţii

***

Note preliminare:
1. deşi comunicarea are două dimensiuni, una externă şi una internă, n-am să vorbesc astăzi de relaţia cu presa şi cu societatea în ansamblu. Aceasta presupune, dincolo de un efort strategic şi un plan operaţional bine pus la punct, o realitate care trebuie comunicată. Câtă vreme conducerea unei instituţii nu oferă altceva decât incompetenţă, scandaluri şi abuzuri, orice efort de comunicare externă este inutil. Singura variantă pentru o bună imagine a unei astfel de instituţii este manipularea sau secretomania. Dincolo de a fi variante inacceptabile pentru o instituţie a statului, sunt oricum ineficiente. Adevărul se află, mai devreme sau mai târziu.

2. actuala conducere ANP a moştenit experienţa unei strategii de comunicare şi imagine pilot, ale cărei activităţi au fost implementate în proporţie de 65 – 70%. Limitele şi deficienţele acesteia au constituit baza de plecare pentru elaborarea unei noi strategii, la conceperea căreia a lucrat, circa două săptămâni, un grup de lucru format din 10 persoane (cei mai buni purtători de cuvânt, angajaţii Serviciului Cabinet, un reprezentant al Direcţiei de Intervenţie Psihosocială şi un consilier al ministrului justiţiei). Strategia acoperea, pentru o perioadă de doi ani, 3 domenii: cercetare/studii privind eficienţa şi buna funcţionare a sistemului, comunicarea internă şi comunicarea externă. Definitivarea şi implementarea strategiei au fost stopate de actuala conducere pe motive obscure, care ţin mai degrabă de simpatii politice.

3. cum succesul demersului de comunicare depinde aproape exclusiv de voinţa strategică a conducerii unei instituţii, de integritatea şi competenţa acesteia, este o certitudine că actualii şefi ai ANP nu pot fi mai mult decât o frână în acest domeniu.

4. succesul acestui blog, dar şi frica oamenilor de a-l accesa în ANP / unităţi sau tentativele de a bloca accesul la blog, arată o paranoia generalizată, întreţinută de un comportament abuziv şi discreţionar al multora dintre şefii ANP.

***

Nu am să fac o analiză extinsă şi concretă a comunicării în sistem, şi de data aceasta nu o să indic nici posibile soluţii. Am să reamintesc numai un paragraf concluzie al cercetării finalizate în ianuarie 2007 şi care a vizat unităţile din sistemul penitenciar, într-o perioadă în care oricum situaţia era mai relaxată iar oamenii începuseră să înţeleagă că opinia în contradictoriu, sau chiar conflictul dezbaterii, nu reprezintă o infracţiune, ci un semn că suntem liberi şi avem dreptul şi obligaţia de a ne implica. Realist vorbind, o astfel de discuţie va avea sens doar atunci când isteria, suspiciunea, abuzul, delaţiunea nu vor mai caracteriza comportamentul celor din conducerea ANP sau directorilor de penitenciare. Or pentru asta, aceştia trebuie mai întâi să plece şi să plătească pentru abuzuri.

Această concluzie a cercetării este cu atât mai actuală şi, sper, mai bine înţeleasă astăzi, decât a fost atunci, când, poate, noi, angajaţii sistemului, ne-am simţit lezaţi de o critică directă care privea atitudinea şi integritatea fiecăruia dintre noi:

Ca si în cazul angajatilor Administratiei Nationale a Penitenciarelor, un segment important al personalului din unitatile subordonate ANP a avut reticente cu privire la completarea datelor de identificare cu relevanta sociologica, desi cercetatorii au accentuat si au garantat anonimatul raspunsurilor. Aceasta situatie poate sa indice fie teama de a nu fi deconspirat sau comoditate si blazare, fie o neîncredere generalizata în onestitatea si eficienta demersurilor sistemului penitenciar. Reticenta de a raspunde la întrebarile chestionarului a fost, de altfel, confirmata de multi dintre purtatorii de cuvânt de la nivelul penitenciarelor, care au fost responsabili cu diseminarea si strângerea chestionarelor autoaplicate.
Un alt aspect remarcat este lipsa raspunsurilor la întrebarile deschise, dovedindu-se un exercitiu dificil pentru angajati sa îsi exprime în mod liber opinii si aprecieri cu privire la propriul loc de munca, desi foarte multi dintre acestia se plâng de lipsa de comunicare în cadrul sistemului penitenciar si de dezinteresul administratiei centrale pentru problemele si nemultumirile de la nivelul unitatilor.
De asemenea, ne îndoim de sinceritatea unora dintre raspunsurile la întrebarile care privesc gradul de multumire profesionala si evaluarea relatiilor de serviciu, având în vedere ca raspunsurile la întrebarile ulterioare contrazic unele din aceste rezultate si indica deficiente importante în activitatea unitatilor sistemului penitenciar (desi, în mod evident, nivelul de sinceritate a raspunsurilor cu privire la aceste aspecte este mai ridicat decât în cazul angajatilor din administratia centrala).
Toate acestea arata ca multi dintre angajatii unitatilor sistemului penitenciar manifesta înca reflexe de teama, lipsa de încredere în intentiile conducerii atunci când aceasta doreste sa afle parerea sincera a subordonatilor, si, adesea, indiferenta si dezinteres fata de locul de munca si propria activitate.

I have a dream...

Vă redăm integral unul dintre cele mai bune comentarii postate până în prezent pe blogul http://www.penifest.blogspot.com/.

Citesc de ceva timp tot ceea ce a fost postat pe acest blog - dedicat problemelor sistemului penitenciar. Sunt contrariat, bulversat si nu mai contenesc sa ma tot mir... Desi stiu atatea despre tot ce se intampla in acest sistem, citind si recitind ceea ce s-a scris aici, ma simt coplesit.

Parca "Cutia Pandorei" a penitenciarelor a fost deschisa!!! Stiti... sunt direct afectat, asemeni voua, de tot ceea ce se intampla in acest sistem. Astazi, matinal, mi-a trecut prin minte sa va scriu si eu. Dar nu sunt suficient de obiectiv, iar in subiectivismul meu ma simt, din pacate, neputincios. Mi-am spus, in sine, nu! Sa o faca cei curajosi! In mine, sistemul penitenciar, desi sunt atat de tanar, a "stins" si imaginatia, si initiativa, si curajul.

Dar in mintea mea a rasunat o voce (asemanatoare cu cea a cantaretei de imnuri religioase, Mahalia Jackson) care imi tot spunea: Spune-le despre visul tau! Spune-le despre vis!

***

Da! I have a dream! (27 martie 2008)

I have a dream that one day... sistemului penitenciar din tara noastra ii va fi recunoascuta importanta si rolul...

I have a dream that one day... cineva se va gandi si la oamenii care lucreaza in acest sistem, fie ei angajati, fie persoane private de libertate...

I have a dream that one day... cineva se va gandi la respectarea drepturilor personalului, nu numai pe hartie....

I have a dream that one day... acest sistem va fi condus de persoane competente, numite in urma unor examene sau concursuri, ca va disparea aceasta "moda" a detasarilor in functiile de conducere...

I have a dream that... cei care ne conduc sa isi stabileasca clar si precis directiile prioritare si sa asigure, totusi, si o anumita stabilitate in urmarirea realizarii acestora. Anul trecut rolul sistemului penitenciar a fost acela de resocializare a deţinuţilor, anul acesta mizam pe siguranta si ordine publica. De ce? Pentru ca nu suntem in stare sa ii reabilitam pe detinuti?!?!

I have a dream that one day... mai marii acestui sistem vor inceta sa faca politica in fata noastra si se vor pune pe treaba si pe noi la fel...

I have a dream that some day... vom inceta sa privim distanti ceea ce se intampla in jurul nostru. Ca personalul sistemului penitenciar va fi mai unit in munca, in apararea drepturilor si in lupta impotriva abuzurilor care se comit...

I have a dream that... eu si cu tine vom spune la un moment dat: "Stop! Ceea ce se intampla nu este firesc, nu este normal!" Faptul ca acceptam, din frica sau comoditate, prostiile care ne sunt bagate pe gat lasa impresia ca ceea ce fac este corect si deci, normal...

I have a dream that one day... vom putea munci in conditii normale, ca dotarile si achizitiile necesare desfasurarii muncii noastre nu se vor rezuma doar la mobilier si covoare.I have a dream that one day am sa ies la pensie plangand...dupa colegii mei, cu inima stransa ca ma despart de o a doua casa, nu cum se intampla acum: pe usa din dos, fortat sau constrans, resemnat ca, din pacate, unele lucruri ne depasesc...

I have a dream that one day... noi toti ne vom putea exprima profesional, fara temeri sau constrangeri. Ca voi putea vorbi liber sefului meu fara sa ma tot gandesc: "Asta o vrea sa auda? I-o placea ce aude?"...

I have a dream that... persoanele care vor conduce sistemul penitenciar nu ne vor mai insulta spunandu-ne sedinta de sedinta: "Va rugam sa ne lasati mamele in pace!"...

Sunt putine din gandurile, din temerile si sperantele mele pe care am tinut sa vi le impartasesc voua, colegilor mei sau pur si simplu vizitatorilor acestui blog.

***

Un motiv în plus pentru care să scriem un blog despre Administraţia Penitenciarelor, ANP, Chiuariu, demisie, deţinuţi, director, frica, incompetenta, interventie psihosociala, magistrati, magistrati politici, Marius Iosif, ministrul justiţiei, MJ, ONG, penitenciar, probatiune, reintegrare, resurse umane, strategie... şi altele asemenea.

Şi atunci... au condamnat-o toţi la moarte

Echipa blogului http://penifest.blogspot.com/ anunţă cu regret dispariţia dintre cele lumeşti şi publice a Strategiei de Dezvoltare a Serviciului Penitenciar 2007 - 2010. Până mai ieri avea domiciliul pe site-ul ANP la http://www.anp-just.ro/Strategie/StratDezvSP_document%20intreg.pdf. Azi, data de mai sus, am căutat-o cu ochii plânşi pe tot site-ul ANP, dar în zadar. Acum a trecut în uitare.

A venit printre noi după o gestaţie de 6 luni. Moaşe i-au fost angajaţi cu experienţă ai sistemului penitenciar care au reprezentat cu mândrie toate sectoarele de activitate. Comandanţi şi şefi de direcţii i-au fost ursitoare, procurori şi judecători părinţi adoptivi.

A fost ucisă la mânie de către echipa fantastică de la conducerea ANP care nu mai suporta sa vadă aşa copil frumos care nu vorbeşte pe limba lor şi care-i trage de mânecă şi le spune ce părinţi denaturaţi sunt.

Numiţii Marius Iosif, judecător - director general, Gheorghe Şpaiuc, procuror - director general adjunct, Marin Dumitru, comisar şef - director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi Petre Stan, comisar şef - director general adjunct aveau o mare apăsare pe suflet... mai aveau puţin şi trebuiau să arate pentru ce anume au fost plătiţi atât de generos de la un buget sărac.

Cum n-au mai suportat să-şi privească în ochi eşecul au luat decizia de a elimina dintre cele publice copilul cu pagini multe care n-a apucat să atingă maturitatea şi să arate că n-a trecut degeaba prin lume.

N-au mai suportat să fie acuzaţi. N-au mai suportat reproşul care se întorcea din link-ul sus amintit şi care îi bântuia zi şi noapte obsesiv cu întrebarea: tu pentru ce eşti plătit şefu’?... tu pentru ce eşti plătit şefu’?... tu pentru ce eşti plătit şefu’?

N-a ştiut biata de ea, Strategia, că şefii sunt magistraţi şi comisari numiţi politic şi că ei n-au nevoie să muncească pentru că-şi pierd ştaifu’.

Degeaba a lăsat ministrul Meleşcanu cu limbă de moarte recomandarea de a avea o strategie care să-i ajute măcar să nu mai spună tot soiul de bălării pe la bilanţuri şi poate să mai rezolve câte o problemă pe ici pe colo. Marile căpetenii ale temniţelor după ce s-au convins că nu pot desluşi secretele administrării penitenciarelor au fost nemiloşi.

Dar cine ştie... poate că tristeţea decesului prematur al Strategiei va fi înlocuită de bucuria a măcar unei singure realizări a acestei echipe de conducere. Suntem aici şi promitem să dăm de veste ţării că miracolul s-a întămplat. Vom lansa un porumbel alb şi cu voce tare vom striga.... ŞEFII DE LA ANP MUNCEŞTEEEEE!!!!