Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

marți, 4 martie 2008

O dezbatere ratată de plătitorii de impozite

Nu pot spune că înţeleg pe deplin de ce 30.000 de deţinuţi, 12.000 de angajaţi şi aproape 300 mil. Euro cât presupune finanţarea sistemului penitenciar (jumătate din bugetul Ministerului Justiţiei) nu ajung pe agenda publică decât prin faptele unor natimeiri sau florentinischaleschi.

Noul ministru, Marian - Cătălin Predoiu a uitat şi el în mesajul de deschidere să amintească de penitenciare atunci când s-a adresat "către toţi profesioniştii care lucrează în sistem şi contribuie la bunul mers al Justiţiei – judecători, procurori şi, deopotrivă, avocaţi, notari, executori judecătoreşti, grefieri, mediatori". O eroare scuzabilă, desigur, dar care demonstrează că penitenciarul este partea anonimă a justiţiei.

1750 RON / lună cât costă un deţinut ar trebui să conteze pentru oricine, indiferent dacă este om politic, judecător, birocrat, sau simplu cetăţean plătitor de impozite. Costurile sunt deja destul de mari (binişor peste salariul mediu pe economie şi de 4 ori salariul minim), important e că aceste cheltuieli nu sunt dublate de rezultate pe măsură.

70% dintre cei care au fost în penitenciar se reîntorc (55% recidivă, restul antecedente penale) în condiţiile în care criminalitatea generală a migrat odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Acesta nu este, cu siguranţă, un rezultat cu care cineva s-ar putea mândri.

22 de luni este pedeapsa medie executată într-un penitenciar din România (maximul în Europa – media este undeva la 9,6 luni). În condiţiile în care fiecare lună costă destul de mult şi multiplicat cu numărul total al deţinuţilor diferenţa de eficienţă a sistemului execuţional penal creşte.

7 ani de închisoare cu executare este pedeapsa medie dată de judecători români deţinuţilor aflaţi în penitenciare (scade destul de mult în căile de atac, dar în Olanda cam 50% dintre deţinuţi au pedepse sub 4 luni). Poate că e o problemă de politică penală... poate că e o problemă de sistem judiciar care este aspru cu găinarii şi blând cu marii infractori.

Ar trebui să discutăm de eficienţă în cheltuirea banului public şi să pretindem rezultate din partea Administraţiei Penitenciare pentru simplul motiv că orice infracţiune are o victimă, iar interesul acesteia trebuie să primeze. Deşi nimeni nu aşteaptă rezultate spectaculoase penitenciarul trebuie să facă educaţie pentru reîntoarcerea în societate nu altceva.

Punctual, cred că, problema cu sistemul penitenciar este:
1. de politică penală pentru că:
- mecanismul judiciar nu este bine corelat cu capacitatea şi funcţia sistemului penitenciar.
- problema privării de libertate este un subiect tabu pentru agenda publică. O politică coerentă nu este dezvoltată în domeniul execuţional penal (penitenciare, probaţiune).

2. de legislaţie a justiţiei pentru că:
- legislaţia nu este finalizată şi nu este coerentă;
- instituţiile nou introduse în 2006 – judecătorul delegat de exemplu – au nevoie de o dezvoltare legislativă mai bună;
- disfunţionalităţile legale sunt internalizate de sistemul penitenciar şi se răsfrâng asupra persoanelor private de libertate şi în final asupra omului de rând.

3. de organizare pentru că:
- sunt puţine penitenciare şi prost repartizate teritorial şi pe regimuri de executare;
- penitenciarele existente sunt mari şi greu de gestionat;
- camerele sunt mari şi deseori înghesuite;
- deţinuţii nu pot fi implicaţi în activităţi în afara camerei: muncă, cursuri, etc;
- violenţa şi criminalitatea în detenţie este o realitate greu de ignorat.

4. de resurse pentru că:
- personalul este demotivat şi neinformat;
- logistica este la standardele anilor 70 fie ca vorbim de clădiri, fie că vorbim de parcul auto, dotări, mijloace tehnice si alte asemenea;
- finanţarea este la limita subzistenţei. Nu se finanţează educaţie ci custodie;
- acordarea drepturilor este la fel de dificilă ca asigurarea respectării obligaţiilor

5. de management pentru că:
- funcţiile de conducere sunt subiect de recompensă politică de ani buni;
- magistraţii detaşaţi nu au performanţe pe măsura aşteptărilor.

Sigur că lista poate fi completată şi dezvoltată însă cred că este clar că formularea unui mesaj coerent care să pună subiectul penitenciar în contextul justiţiei pe agenda publică, cu echilibru şi maturitate nu este imposibilă.

O dezbatere publică despre sistemul penitenciar cu bune şi rele ar scoate acest serviciu public din anonimat şi în timp progresele s-ar vedea pentru că în cele din urmă trebuie recunoscut că lipsa interesului pentru abordarea serioasă a acestui subiect este problema nr. 1.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Marea problema cu cei care execută pedepse privative de libertate este ca in momentul în care sunt liberaţi condiţionat sunt lasati de izbeliste. Nu interesează pe nimeni ce or sa faca.Unii ar mai pueta fi recuperati daca li s-ar oferi un serviciu la iesirea din penitenciar. Posibilitatea liberării condiţionate ar trebui sa fie lasată la aprecierea instanţei care aplica pedeapsa. Ar trebui eliminat din legislatie cumulul juridic şi introdus cumulul aritmetic. Pentru anumite fapte nu ar mai trebui sa existe posibilitatea liberării conditionate. Imi este groază când ştiu ca anumite persoane vor fi puse în libertate la un moment dat. Ar trebui înfiinţat de urgenţă un penitenciar pentru persoane private de libertate care au probleme psihice.

florin spunea...

Ar trebui pe viitor înfiinţat un penitenciar în care să fie cazate victimele actualilor deţinuţi,întrucât nimeni nu le va garanta siguranţa atunci când acesti deţinuţi se vor libera...reeducaţi !!!