Când un copil face o greşală, cineva, de regulă părintele amendează lucrurile după cum se pricepe mai bine sau mai rău. Dacă este înţelept explică până ce copilul înţelege că a greşit, dacă nu, aplică pur şi simplu pedeapsa şi copilul învaţă instinctiv ce este frica. Frica are consecintele ei imediate si copilul poate deveni pe termen scurt ascultator, ceea ce se construieste insa cu timpul pe dedesuptul fricii are consecinte pe termen lung, imprevizibile si inestimabile.
Cind un adult face o greseala modelul este in fond acelasi, fie i se explica pina ce greseala este asumata si indreptata, fie i se aplica pedeapsa bazata pe frica, pe umilinta. Discutam asadar despre putere, discutam mai ales despre cel care o are. Daca este inteligent si intelept puterea il ajuta sa evolueze, sa construiasca, daca nu, in prostia si in incostienta lui puterea se transforma repede intr-o jucarie periculoasa.
Sa luam de exemplu cazul domnului Marius Iosif, aflat absolut intimplator la conducerea institutiei penitenciare romanesti. Spun intimplator pentru ca intimplarea a facut ca domnul Iosif sa fie coleg de generatie cu fostul ministru al justitiei si daca s-ar fi nascut mai devreme sau mai tirziu, sau daca s-ar fi dedicat de exemplu carierei de pompier ori aceleia de cintaret de muzica populara este prea putin probabil ca domnul Iosif Marius sa mai fi indeplinit calitatea de prieten, singura de altfel in virtutea careia ocupa vremelnic o asemenea functie.
Calitatea de prieten si atit nu are insa nicio legatura cu ceea ce se presupune ca ar trebui sa stie conducatorul unei institutii de interes national, inteligenta si intelepciunea nu sunt din pacate repartizate democratic in lume ca urmare domnul Iosif Marius se descurca si el cum poate mai bine. Adica prost. Este de presupus, de vreme ce simte placerea enorma de a pedepsi ca a fost la rindul lui pedepsit in copilarie.
Spargea o cana, mintea sau lua note proaste la scoala, Domnul Iosif tatal aplica binemeritata corectie peste dosul lipsit de aparare al copilului, nu se spala pe picioare sau uita sa multumeasca pentru masa, Doamna Iosif mama corecta la rindul ei cu brutalitate greseala. Daca adaugam la acest tablou toate umilintele inevitabile ale adolescentului nesigur, plin de cosuri si ros de ambitie de mai tirziu nu este de mirare ca singurul lucru care l-a animat cu adevarat pe tot parcursul vietii lui pe tinarul domn Iosif Marius a fost dorinta de marire si razbunare.
Si iata ca intimplator momentul acesta a venit. Am toata intelegerea si simpatia pentru viata trista, plina de frustrari si umilinte pe care trebuie s-a fi trait domnul Iosif Marius pina la nesperata numire in postul de director al institutiei penitenciare dar intr-o tara civilizata problemele afective ale adultilor se rezolva pe canapeaua psihologului.
Desi Romania nu este inca o tara civilizata, desi penitenciarele romanesti se confrunta cu lipsuri enorme, domnul Iosif Marius este totusi rasplatit lunar cu un salariu de 5000 de euro, ca urmare suntem indreptatiti sa consideram de cuvinta ca are posibilitatea de asi angaja un terapeut reputat care, cu putin noroc, cu bunavointa si dorinta sincera de schimbare, ar putea sa-l ajute sa-si depaseasca macar in parte traumele copilariei.
Altfel, oricit de mare ar fi satisfactia de a-si teroriza semenii, oricit de speciale ar fi masurile de precautie, oricite masuri sau decizii infantile ar mai lua domnul Iosif Marius de acum inainte nu va fi niciodata satisfacut, nu se va simti niciodata in siguranta si mai ales nu va avea niciodata parte de ceea ce-si doreste in cea mai mare masura, respectul si admiratia celorlalti.
Pentru ca respectul (vorbim despre respectul autentiv nu cel bazat pe frica) si consideratia (vorbim despre consideratia autentica nu cea bazata pe frica ) nu se da din pacate la pachet cu numirea intr-o functie vremelnica, nu se cumpara( fie si cu 100.000 de euro pe luna!), nu se mosteneste, respectul si consideratia se cistiga prin inteligenta prin intelepciune si prin generozitate. Bazindu-ne strict pe felul in care conduce aceasta institutie, se poate trage concluzia ca din pacate domnul Iosif Marius nu este nici inteligent, nici intelept, nici generos, ca urmare oricit de mult si-ar dori, nu este un conducator respectat.
Dincolo de tristetea care te incearca inregistrind fie si fara sa vrei toate comentariile, omenesti de altfel, facute la adresa domnului Iosif Marius, cum ar fi de exemplu titulatura de "Idiotul de la ANP", se pune urmatoarea intrebare : este domnul Iosif Marius vinovat pentru lipsa evidenta de calitati, pentru neputinta de a-si recunoste greselile si limitele sau este mai degraba o victima a contextului social si politic ?!
1 comentarii:
Să nu-l uităm pe dl. Gheorghe Şpaiuc - procuror care are singurul merit că este soţul doamnei Şpaiuc consiliera ministrului educaţiei şi care a fost numit într-o funcţie de director adjunct al Administraţiei Penitenciarelor după ce picase cu brio examenul pentru conducerea Penitenciarului Iaşi. Tot 20000 RON pentru 0 (zero) efort.
Merită amintit şi dl. Petre Stan, care deasemenea a picat cu 30 de puncte din 100 posibile examenul pentru funcţia de director (candidase pentru 4 penitenciare). Mai puţin salariu fiind funcţionar public dar în schimb este util... măsluieşte concurs orice la nevoie.
Marin Dumitru - al treilea director general adjunct are şi el meritul de a-şi fi dat demisia acum câţiva ani după ce a fost prins cu inginerii financiare. Acum a revenit nou - nouţ... râde mânzeşte de tot ce se întâmplă cu dosarul de pensie pregătit... Să-i fie de bine!
Cine e de vină?
Păi lăcomia celor în cauză... prostia unui ministru... politica în administraţie... etc.
Trimiteți un comentariu