Mai întâi faptele
Conform surselor noastre, şeful Direcţiei Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţii IT din ANP, din proprie iniţiativă şi la îndemnul lui Marius Iosif, director general la acea dată s-a ocupat în mod absolut ilegal de:- monitorizarea şi interceptarea mail-urilor personalului
- monitorizarea locaţiilor de Internet spre care navigau utilizatorii de Internet din cadrul sistemului penitenciar
- "scormonirea" prin calculatoarele personalului în vederea descoperirii eventualelor fişiere suspecte a conţine informaţii compromiţătoare sau, mai rău, "defăimătoare" la adresa conducerii ANP.
CEDO: Monitorizarea corespondenţei angajaţilor este ilegală
În cazul în care domnul Vasiliu a acţionat la ordin, ANP-ul are o mare problemă pentru că monitorizarea utilizării Internetului angajaţilor de către angajatori este ilegală, conform CEDO. La fel de ilegală este preocuparea informaticianului şef dacă acesta a acţionat din proprie iniţiativă.
După dezbateri îndelungate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), ale cărei decizii sunt izvor de drept şi pentru instanţele române, a decis pe 3 Aprilie 2007 în cazul Copland vs. Marea Britanie.
În speţă, Copland este o fostă angajată a unui Colegiu din Ţara Galilor. Începând cu Noiembrie 1999, timp de 18 luni, i-au fost urmărite telefoanele, e-mail-ul şi traficul Internet de la locul de muncă.
CEDO a decis că convorbirile telefonice de la locul de muncă sunt acoperite de noţiunile de "viaţă privată" şi "corespondenţă" prevăzute de articolul 8 al Convenţiei. "În mod logic, şi e-mail-urile trimise de la locul de muncă vor fi protejate în mod similar de articolul 8, ca şi informaţia ce rezultă din monitorizarea utilizării personale a Internet-ului."
Ca atare, CEDO a considerat că ne aflăm în faţa unei violări a art. 8 (dreptul la viaţă privată) a Convenţiei pentru Drepturile Omului şi a condamnat statul britanic la plata unei sume uriaşe drept daune morale.
A fost obligat informaticianul şef să aibă astfel de preocupări?
Chiar nu contează care este răspunsul în condiţiile în care Legea nr. 293/2004, la art. 4, alin. (3) prevede faptul că "Funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale."
Poate ca domnul Vasiliu nu cunoştea legea. Posibil, dar asta este problema dânsului atâta timp cât Constituţia prevede chiar la art. 1, alin. (5) că "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
Dar ce zice legea română? Păi Legea română vorbeşte despre autorizarea interceptării, infracţiune, amendă penală, ani de puşcărie. Mie mi se pare o treabă serioasă! Voi ce ziceţi? Credeţi că ANP-ul, MJ-ul vor avea vreun cuvânt de spus? Interesantă chestie... Aşteptăm cu nerăbdare urmarea :)
Scurtă bibliografie pentru curioşi
- Constituţia României,
- Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,
- Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarului public cu statut special din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor,
- Codul Penal, Codul de Procedură Penală,
- Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, OUG 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor.
Ofertă publică
Dacă ANP-ul şi MJ-ul nu se descurcă în interpretarea legislaţiei române sau străine mă ofer voluntar să vin cu precizări suplimentare.

