Bun. Ne-am distrat aproape 4 ani. Tumultoşi, aş putea spune. O perioadă de măcel care s-a propagat de sus în jos, de la nivel de principiu pană la nivel de răfuială personală. Aparent sau în mod real un haos cu miros de hazna, instituţii încleştate într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, oameni politici trădaţi şi trădători, oameni corecţi şi ticăloşi. Toţi luptand sub stindardul anticorupţiei, integrităţii şi profesionalismului, însă eşuand în lehamitatea şi neîncrederea generale care ne-au cuprins pe noi toţi, spectatorii. Un spectacol grandios replicat la scară mică în sistemul penitenciar şi chiar în discuţiile de pe acest blog. Vă invit să vorbim despre sistemul penitenciar în aceşti ultimi patru ani. Să vă spuneţi părerea sinceră despre oamenii care au condus acest sistem, fie că e vorba de miniştri ai justiţiei care ne-au păstorit sau directori generali ai ANP aduşi de aceştia.
Înainte de toate, am, însă, o observaţie generală. Să-i spunem premisa de la care aş dori să încep acest dialog: nu toţi sunt sunt o apă şi un pămant. Nu toţi sunt ticăloşi, nu toţi îşi urmăresc exclusiv interesul personal, nu toţi sunt neprofesionişti. Dincolo de circumstanţe, de idiosincrazii sau greşeli personale, de compromisuri sau erori de judecată, dintre toate taberele prinse în încleştarea asta doar una singură poate fi mai aproape de viziunea noastră eterică despre o societate dreaptă, integră şi profesionistă, chiar dacă într-un mod profund imperfect. Oameni perfect buni sau perfect ticăloşi nu există. În această mare de gri, unii dintre ei sunt cel mai aproape de alb. Pe ei îi căutăm!În dansul ăsta al reformei justiţiei şi luptei împotriva corupţiei am schimbat în 4 ani 3 parteneri: Monica Macovei, Tudor Chiuariu şi Cătălin Predoiu. Declarativ, aceştia au urmărit aceleaşi obiective. Toţi 3 au produs şocuri la nivelul sistemului penitenciar. Cat de aproape au ajuns, însă, de aşteptările noastre?
.
Monica Macovei: apreciată de Comisia Europeană, de societatea civilă şi avand sprijinul şi admiraţia necondiţionată a intelighenţiei în Romania. A scuturat cu violenţă copacul impunităţii juridice în care se cocoţaseră politicienii, a creat mecanisme instituţionale şi legislative anticorupţie (DNA şi ANI). A scos steguleţe roşii de pe capitolul justiţiei şi a asigurat, astfel, aderarea Romaniei la UE la 1 ianuarie 2007. A reorientat sistemul penitenciar către un principiu social (reintegrarea deţinuţilor) şi a forţat transparentizarea sistemului penitenciar. În mandatul acesteia au fost scoase la concurs circa 1600 de posturi şi au fost traşi pe linie moartă dinozauri ai sistemului.În acelaşi timp, însă, a fost permanent acuzată de influenţarea politică a DNA, de schimbarea neprofesionistă a unor legi care, prin neconstituţionalitatea lor, au dus la rezultate neconvingătoare în lupta împotriva corupţiei. În cadrul sistemului penitenciar a mizat neconcludent pe promovarea magistraţilor şi a ignorat, din punctul multora de vedere, interesele angajaţilor în favoarea drepturilor deţinuţilor. Cei doi magistraţi numiţi directori generali ANP, Marius Iacob şi Alexandru Şerban, au fost implicaţi în scandaluri de corupţie şi s-au dovedit prea puţin profesionişti şi interesaţi de o reformă sustenabilă.
În ansamblu, evaluarea generală tacită care transpare în articolele noastre a fost pozitivă în ceea ce o priveşte.
.
Tudor Chiuariu: din punctul de vedere al autorilor acestui blog a fost o ciumă. Dacă există şi aspecte pozitive ale mandatului acestuia vă las pe dumneavoastră să le formulaţi. Dotat cu impertinenţă nativă, a reuşit în 7 luni de mandat prin poziţii publice şi diferite iniţiative legislative să discrediteze lupta anticorupţie, să blocheze, legislativ şi financiar, reforma justiţiei, a fost marioneta perfectă a unor interese politice transparente şi a promovat pe linie ticăloşia şi non-valoarea la nivelul Ministerului Justiţiei. A adus un tanar la conducerea sistemului penitenciar cu comportamente suspecte de a fi tratabile la secţiile psihiatrice ale spitalelor: Marius Iosif. Acesta a impus o atmosferă de teroare în ANP, a condus sistemul spre colaps financiar, a blocat toate reformele, bune sau proaste, începute în mandatul Macovei, a fost implicat în nenumărate scandaluri publice, s-a înconjurat de incompetenţi, ticăloşi şi lingăi şi, poate cel mai important, a fost catalizatorul unora din cele mai abjecte comportamente pe care le-am văzut vreodată. În acest caz, oamenii din acest sistem, şi în special de la nivelul structurii centrale, au căzut examenul integrităţii şi demnităţii. Fie şi numai prin tăcere (deşi a fost mai mult de atat), au girat şi au fost complicii non-valorii, turnătoriei şi lipsei de integritate. Marius Iosif a adus la suprafaţă tot ce e mai rău în noi. Mă gandesc cu groază caţi dintre noi n-ar fi fost torţionarul perfect dacă totul s-ar fi întamplat prin anii '50..
Cătălin Predoiu: oarecum apreciat şi văzut bine prin prisma statutului de independent, comportamentului decent şi echilibrat. A repus, parţial, în mişcare Ministerul Justiţiei, a încercat să schimbe personalul de conducere al ministerului, are o relaţie normală cu Consiliul Superior al Magistraturii şi nu a implicat ministerul în scandaluri majore. Şi-a asumat statutul de gestionar al ministerului pană la proximele alegeri, pentru a evita activarea clauzei de salvgardare după mandatul Chiuariu. Partea cea mai eficientă a mandatului lui au fost, cred, deciziile în legătură cu sistemul penitenciar. În ciuda sprijinului politic de care se bucura Marius Iosif, Cătălin Predoiu a dispus controale la nivelul ANP, a schimbat conducerea ANP-ului şi a eliminat persoane aflate la şefia unor direcţii. A repus pe tapet strategiile de dezvoltare a sistemului şi a organizat pentru prima oară concursuri pentru funcţiile de conducere ale ANP. A adus în frunte sistemului o persoană echilibrată şi cvasiapreciată de angajaţi: Ioan Băla..








