Un sistem de guvernămînt se schimbă pentru a se realiza îmbunătăţiri.
E clar că un stat care cheltuieşte pentru pretinse necesităţi politice mai mult decît poate suporta producţia poporului va ajunge pas cu pas la o sărăcie, pospăită cu vorbe, dar din ce în ce mai simţitoare prin trebuinţele miilor de indivizi pe cari un sistem fals i-a ridicat dea supra, prefăcîndu-i în exploatatori ai averii publice.
Un sistem de guvernămînt se schimbă pentru a se realiza îmbunătăţiri. Cînd însă disproporţia între capitalul cheltuit şi binele realizat e atît de mare ca la noi sistemul însuşi cată să fie vicios, nepotrivit cu ţara şi cu stadiul de dezvoltare economică şi intelectuală a poporului.
Sute de milioane s-au cheltuit de la începutul reformelor pentru a face din oameni fără nicio specialitate, fără talent şi fără învăţătură bărbaţi de stat, pentru a-i face, prin haine doar, prezentabili înaintea lumii, pre cînd ar fi fost mai simplu de-a face cislă între vechile clase privilegiate spre a înţoli golănimea liberală. Ar fi fost o cheltuială mult mai mică şi rezultatul ar fi fost acelaşi.
Şi aceasta pe toate terenurile. Pretutindeni, în administraţie, în finanţe, în universităţi, la Academie, în Corpurile de selfgovernment, pe jeţurile de miniştri, nu întîlnim în mare majoritate decît iarăşi acele fatale fizionomii nespecializate, aceeaşi protoplasmă de postulanţi, de reputaţii uzurpate, care se grămădeşte înainte în toate şi care tratează c-o egală suficienţă toate ramurile administraţiei publice.
Şi-apoi ne plîngem că lucrurile nu merg bine. Dar cum să meargă? (…)
O ţintă are în adevăr, una singură, care nici merită relevată: a perpetua rămînerea la putere a unei clase de paraziţi sociali, de oameni fără ştiinţă de carte şi fără caracter, slugi ai oricărui guvern şi ai oricărui sistem, dar duşmani meritului şi adevărului sub orice sistem şi sub orice guvern. E neauzit, dar aşa este. (…)
Tinerimii i se dau zilnic din partea oamenilor cari reprezintă autoritatea statului din culme pînă la baze următoarele reguli de purtare: Conspiră contra şefului statului şi proclamă-i răsturnarea şi vei ajunge… om mare. Aibi o deosebită desteritate de-a despoia lumea şi vei ajunge… cel puţin prefect. Intră cu patru clase primare corector la «Românul» şi învaţă a calomnia şi vei ajunge… director de bancă.
Dar aceasta e în gradul cel mai mare imoral? Nu face nimic. Dar un stat merge spre sigură disoluţiune pe calea aceasta? Nu face nimic. După noi potopul. Ce ne pasă de soarta generaţiilor viitoare, ce de soarta celei actuale? Trăim de pe o zi pe alta, aruncăm praf în ochii lumei ba cu negustorie de vorbe, ba pretextînd reforme, şi încolo… o mai îngriji şi Cel de sus de trebuinţele reale ale poporului.
Mihai Eminescu, 1880 (sursa: National, 15.06.2010)