Scrisoare către un președinte jucător

Domnule preşedinte,

Fac parte dintre cei care v-au votat în 2004, greşeală pe care nu am mai repetat-o în 2009. Astăzi sunt dezolat de manelele sughiţate şi de minciunile pe care ni le-aţi etalat în grandomanul mandat prezidenţial. 

Sunt un român care nu a votat niciodată cu partide de stânga, iar familia din care provin este o familie cu puternice tradiţii monarhiste. Amintesc aici de tradiţiile monarhice, deoarece consider că Monarhia constituţională a devenit ultima şansă a României de a scăpa de clasa politică mizerabilă, coruptă, clientelară şi impotentă.

Cred că e nevoie de o revoluţie la nivelul clasei politice, la nivelul conştiinţelor, la nivelul Constituţiei României, odată cu demisia dumneavoastră de onoare şi cu declanşarea procedurilor pentru iniţierea unui nou referendum, în cadrul căruia poporul român să aibă oportunitatea de a alege dacă îşi mai doreşte preşedinţi comunişti şi jucători sau familii regale respectate în Europa şi în lume.

Nu sunt politician, sunt funcţionar public, dar sunt dispus să donez tot salariul meu de bugetar la fondul cui-vreţi-dumneavoastră, chiar să îmi dau demisia şi să încep de la zero în domeniul privat, dacă veţi avea onoarea de a vă da demisia şi de a recunoaşte că sunteţi mult prea mic pentru un popor care a avut conducători precum Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel Bâtrân, Alexandru Ioan Cuza sau Familia Regală Română. Sunt sigur că acest gest ar fi urmat şi de alţi bugetari români, pentru a dovedi că nu ieşim în stradă doar de foame, ci şi pentru principii.

Cu regret vă înştiinţez că sunteţi beneficiarul direct al mineriadelor lui Iliescu, al manipulărilor declanşate de acest comunist notoriu împotriva partidelor istorice şi a familiei regale, de-a lungul anilor. Chiar şi dumneavoastră aţi recunoscut că România a avut de ales între doi comunişti, atunci când, în 2004, aţi fost contracandidatul lui Adrian Năstase. Am votat cu dumneavoastră atunci pentru că eraţi... vorba aceea, răul mai mic. 

Sunteţi doar un jucător mai cizelat, dar la fel de penibil şi nu vă veţi ridica niciodată la nivelul diplomaţiei româneşti din anii interbelici, la nivelul respectului de care beneficiază în lume Casa Regală, la nivelul disidenţei anticomuniste sau la nivelul revoluţiei socio-politice şi culturale iniţiate cândva, în Transilvania, de Şcoala de la Blaj, ca să dau doar câteva exemple care să vă facă, pe dumneavoastră şi pe ceilalţi reprezentanţi ai clasei politice să vă crape obrazul de ruşine pentru ceea ce sunteţi în sânul acestui popor pe care nu-l meritaţi.

Am sperat, atunci când Ministerul Justiţiei a fost condus de doamna Monica Macovei, că vom stârpi corupţia, dar nu a fost să fie. Doamna Macovei a trebuit să cadă în planul secund al scenei politice româneşti, deoarece mafia clientelară, pedelistă sau non-pedelistă a fost mai puternică, iar pentru a închide ochii la porcăriile la nivel înalt, a fost adus blândul măscărici „independent” Predoiu. 

Apoi, nu mi-a venit să cred că aţi fost în stare să mişcaţi o maşinărie de partid pentru a vă duce fiica în Parlamentul European. E o mizerie fără margini ce aţi făcut şi să vă fie ruşine pentru asta. Nu veţi recunoaşte niciodată, dar mie să nu îmi spună nimeni că un no name în politică obţine, ca „independent”, procentajul necesar pentru a ajunge în Parlamentul European, dacă nu e sprijinită de tăticu.

Multe dintre instituţiile bugetare sunt supradimensionate, de acord, dar furia dumneavoastră ar fi trebuit să se îndrepte mai ales înspre economia subterană, înspre românizarea proiectelor europene, împotriva afacerilor murdare făcute la nivel înalt, dezvoltate în aceşti ani datorită sau, mai grav, cu complicitatea clasei politice româneşti, nu împotriva oamenilor săraci şi vulnerabili.

Nu s-a făcut nicio analiză serioasă cu privire la numărul bugetarilor inutili, nu s-a realizat niciun studiu de impact asupra instituţiilor de stat, iar acum loviţi în toţi, în mod egal, cinic, conform principiilor comuniste.

SUNTEŢI UN COMUNIST, domnule preşedinte!

Nu mă adresez primului ministru, deoarece acesta este doar o marionetă care execută fără mustrări de conştiinţă ordinele venite de la Cotroceni.

Poporul român este deprimat şi demotivat. Dezechilibrele demografice profunde (migraţia „creierelor”, „orfanii albi” - cei cu părinţii căpşunari, sporul negativ în rândul populaţiei educate versus sporul galopant necontrolat în rândul populaţiei sărace etc), economia subterană, CLASA POLITICĂ MIZERABILĂ ŞI CORUPTĂ ne vor duce în situaţia de a ne întreba dacă acest popor mai are resurse pentru a supravieţui. România nu are o politică demografică, domnule Preşedinte!

Consider că, înainte ca extremiştii de teapa lui Vadim Tudor, Gigi Becalli, Laszlo Tokes - ales recent vicepreşedintele PE (?!!) oteviştii sau maneliştii să pună mâna pe această ţară, ar trebui să daţi dovadă de o minimă luciditate şi să asiguraţi transferul puterii către CASA REGALĂ, singura care ne mai poate scoate din criza morală profundă în care a ajuns această naţiune.

Pentru că Regele Mihai nu s-ar amesteca niciodată în treburile Guvernului,

Pentru că Regele Mihai nu ar lovi niciodată un copil,

Pentru că Regele Mihai nu s-ar adresa niciodată cu apelativul „ţigancă împuţită” unei jurnaliste,

Pentru că Regele Mihai nu ar trece niciodată prin spatele Angelei Merkell, atunci când e invitat să treacă prin faţă,

Pentru că Regele Mihai nu este un comunist,

Pentru că avem nevoie de o nouă clasă politică şi de o nouă formă de guvernământ,

Pentru că am încercat toate variantele, cu excepţia extremiştilor şi a Casei Regale,

Domnule preşedinte, dacă iubiţi cât de cât dreptatea, aşa cum susţineţi pe toate bannerele electorale şi la toate sindrofiile la care participaţi, vă rog să condamnaţi în mod PRACTIC şi JURIDIC comunismul şi repuneţi România pe calea de pe care a fost înlăturată de sovietici în mod profund nedrept şi ilegal la 30 decembrie 1947, o zi tristă pentru nefericitul popor român şi dovediţi că v-a mai rămas o minimă licărire de conştiinţă. Şi, pentru că ştiu că aveţi influenţă asupra unei clase politice iremediabil corupte, îndemnaţi-i şi pe reprezentanţii ei să vă urmeze şi să lase loc unei noi Românii.

Cu gândul la o flotă românescă puternică, cu însemnele Regale peste Roşu Galben şi Albastru, dar cu minimă speranţă,

un naiv lucrător de penitenciare,

Prisonworker via blogpenifest@gmail.com

23.06.2010