Transparența decizională - sublimă dar absentă

Credeți că în sistemul penitenciar este nevoie de transparență în actul managerial? Am fost cumva informați referitor la ce ne așteaptă? N-ar trebui să fim întrebați ce se reprofilează și cum? 

N-ar trebui să știm cum se face reorganizarea? N-ar trebui să știm dacă Guvernul intenționează să dea afară din personal?

Există un Acord privind Transparența Decizională, există o Decizie a directorului general și legislație grămadă care obligă la informarea personalului direct sau prin reprezentanți. Cereți-vă acest drept. 

Poate că e cel mai important drept acum când Guvernul ne pregătește surprize. N-ați vrea să știți dacă se fac listele cu reorganizații și să puteți face ceva înainte de a fi prea târziu? N-ați vrea să știți cum asigură MJ și ANP buna funcționare a penitenciarelor în aceste condiții?

Ticuri

Azi despre domnul Iftinca și "ceea ce trebuie..."

Citind articolul de mai jos, mi-a venit în minte prietenul nostru Iftinca, om cu bun simț dar cu puțină imaginație. Dânsul este șeful Direcției Management Resurse umane din ANP și cel care își închipuie că se ocupă de reorganizarea sistemului penitenciar.

Omul nostru, altfel bine intentionat, își închipuie că face ceea ce trebuie, adică ce îi spune șeful că trebuie să facă așa cum poate dumnealui un biet lucrător de personal care încă n-a descoperit mai mult decât o denumire în titulatura direcției pe care o împărățește.

În mod normal mi-ar fi părut rău de dânsul, doar e într-o situație absolut ingrată și face ceva care-l depășește de bună seamă. Din păcate însă nefericirea dumisale de director nimerit sub o căciulă prea mare face victime. Vor fi destui care vor simți asta pe propria piele.

Altfel, mă enervează ca orice om care nu vede dincolo de ordin și care nu încearcă să-și depășească condiția. Face doar "ceea ce trebuie" fără să știe de ce și cum... PS. Legătura dintre omul nostru și cel din articolul de mai jos nu este doar geografică.

Remarcasem de mult timp minunea, dar o buna bucata de vreme mi-am spus ca trebuie sa fie un accident. Apoi ca e doar un tic verbal, fara cine stie ce legatura cu filosofia de viata a autorului. De curand, m-am trezit ca frecventa cu care Emil Boc foloseste expresia “sa facem ceea ce trebuie” zburleste simtul estetic al oricarui ascultator atent al editorului de fraze perfecte.

Sunt convins ca l-ati auzit pe Boc, cel putin o data, spunand ca el, ai lui sau noi “trebuie sa facem CEEA CE TREBUIE”. Las deoparte faptul ca cei care vorbesc precum o moara stricata tradeaza de departe o lentoare intelectuala, caci voiciunea inteligentei a fost de mult inlocuita, in cazul lor, de concentrarea pe “editarea” a cat mai multor cuvinte si informatii pe minut.

Ce sa analizezi si sa sintetizezi cand singura ta sarcina e sa scuipi ca pe o poezie zeci si sute de cuvinte intr-un minut? Cand il aud pe Boc vorbind imi aduc aminte, de fiecare data, de colegii din generala care recitau poezii pe de rost, cu inima in gat de emotie, panicati sa nu uite cumva vreun vers si sa se duca dracului nota lor buna.

Sa revenim, totusi, la expresia atat de des intalnita la Boc – “ceea ce trebuie”. Ca o foloseste obsesiv de des e un fapt. Insa Emil Boc nu se limiteaza sa o foloseasca naiv si nevinovat. Premierul ba ne spune sa facem “ceea ce trebuie”, ba ca el si ai lui fac “ceea ce trebuie” pentru noi, ba ca toti trebuie sa facem “ceea ce trebuie” pentru tara, ba ca “ceea ce trebuie” facut, trebuie facut si gata.

Continuarea aici.

Bubele din capul reorganizării

Reorganizarea începută prin martie 2009, aflată încă în curs și zbateri are marele merit de a arăta că cel puțin componenta de Resurse Umane din ANP mai are nevoie de o mie de ani lumină până să-și vadă luminița de oriunde ar fi să fie.

S-a dat ordinul, dl Ragea insistă ca porunca să se săvârșească, ANP-ul se execută cum se pricepe mai bine, un fel de cal schilod pus la o căruță cam mare: sare în hățuri și cam atât. După zeci și sute de ore de ședințe, negocieri și timp pierdut s-a ajuns în situația în care nu există unitate unde să nu fie probleme.

În primul rând că nu există bază legală pentru reorganizare. Nici măcar un amărât de OMJ nu s-au învrednicit să facă deși sindicatele au propus chiar o procedură care ar fi putut fi aplicată. Cu toate astea se vorbește de desființări de posturi - destule ocupate. Șefii ANP susțin chiar ideea unor mutări de personal. N-au un temei legal, dar uite că asta le e pohta.

În al doilea rând criteriile născute de ANP n-au fost comunicate decât fragmentat unităților și n-au fost discutate cu sindicatele de nici o culoare. Au apărut într-o joi înainte de o luni când trebuia să se discute primul ștat.

Așa se face că nu peste mult timp vom asista la un nou conflict pentru un alt motiv de sfadă: de data asta reorganizarea cu tot ce ține de fixul schimbării de dragul schimbării. Sigur că sunt și lucruri de schimbat, asta e clar. Metoda însă lasă de dorit, iar finalitatea nu va fi cea de dorit.

Adresa privind contestarea procedurii de reorganizare

Reorganizare

Proces verbal reorganizare 09.10.2009

Rotunde sau ţuguiate?

Că trebuie să facem schimbări, sacrificii, este de înţeles. Într-o perioadă în care unii îşi pierd locul de muncă (sunt peste 700.000 de şomeri în ţară ceea ce reprezintă o rată de 6,6 % şi se preconizează că până la sfârşitul anului vom ajunge la 8%), alţii o parte din sporuri şi poate cu toţii vom fi trimişi forţat în concediu fără plată, s-ar crede că nu putem face prea multe mofturi. Adică, să ne mulţumim şi cu atât!

Însă, într-o ţară în care sunt pensionari sau salariaţi bugetari de 2-300 milioane, deplasările preşedintelui au ajuns la o valoare de 6 milioane euro, o scenă pentru spectacole se închiriază cu zeci de mii de euro şi, ca să ne referim la sistemul penitenciar, s-au investit sute de mii de euro în aparatură medicală care nu foloseşte la nimic, se menţin oameni pe posturi inutile (sau sunt inutili pe posturile pe care le ocupă), parcă nu ne mai cad atât de uşor sacrificiile.

Am înţeles ideea de bază – aplatizarea piramidei organizaţionale, prin reducerea funcţiilor de conducere, ceea ce înseamnă că se doreşte o bază mai mare (execuţia) şi un vârf mai puţin pronunţat. Adică se doresc capete rotunde şi nu ţuguiate?! Parcă eram totuşi în Ţara lui Oblio!

Ce pierdem prin reorganizare? Cam două funcţii de directori adjuncţi pe educaţie şi asistenţă socială, în realitate însă vor fi mai multe pentru că e greu de crezut că în celelalte 13 penitenciare, cu o capacitate de până într-o mie de deţinuţi, va dispărea DASDRP-ul şi nu DAEAP-ul. Corect ar fi ca funcţiile nou create să se scoată la concurs şi nu să fie ocupate de la sine înţeles cu directorii adjuncţi pe pază însă, aşa cum spun unii, în aceste vremuri este imposibil de organizat concursuri pentru funcţii de conducere iar împuternicirile conduc la o şi mai mare instabilitate.

Vom pierde funcţiile de locţiitor şef tură care sunt ocupate în majoritatea lor de agenţi şi în ultimele două zile s-au postat aici lucruri interesante despre rolul LST-ului în buna funcţionare a unei unităţi. Părerile sunt pro şi contra însă pentru cei care muncesc în penitenciar ştiu că activităţile sunt coordonate, după ora 15.00 sau în lipsa directorului, de LST-ei şi şefii de tură care, fie vorba între noi, sunt cam tot agenţi în multe cazuri. Prin această măsură cred că se va ajunge la situaţia în care agenţii vor continua să „presteze” ca ajutoare a şefilor de tură însă nu vor mai fi plătiţi pentru munca lor.

Se vor pierde funcţii de şef serviciu cum este în cazul educaţiei şi asistenţei psihosociale, logisticii sau Serviciului producţie şi venituri, şef birou la prevenirea criminalităţii, tehnologia informaţiei şi la resurse umane.

Penitenciarele-spital vor fi - dupa mintea ANP - "preluate" de penitenciarele în a căror curte se află, cel puţin în ceea ce priveşte educaţia şi siguranţa şi este de înţeles ce dureros trebuie să fie pentru cei din spitale care nu aveau subordonare decât în faţa directorului lor. Va fi greu şi pentru cei de la educaţie din penitenciarele pentru minori şi tineri şi din unităţile cu o capacitate de mai puţin de 500 de deţinuţi să treacă în responsabilitatea directorului adjunct pentru siguranţă şi regim penitenciar (cred că ăsta a fost visul multor pazişti).

Despre ceea ce vom câştiga în urma reorganizării, e clar că se doreşte o economie la buget trecându-se peste importanţa sau necesitatea unor funcţii. Cei optimişti pot spune că va fi o mai eficientă coordonare a grupei de intervenţie şi a prevenirii criminalităţii fiind vorba de una regională, cel de la pază va înţelege mai bine activitatea educaţiei şi o va sprijini necondiţionat pentru că va răspunde de ea, e de preferat radierea posturilor libere decât pierderea personalului, vor fi fonduri suficiente pentru acordarea salariilor, mai puţini şefi înseamnă mai mulţi executanţi iar redistribuirea unora va fi bucuria altora.

În opinia mea, nu o să ne fie mai bine fără LST-ei, nu o să fie mai eficientă activitatea de organizare a muncii dacă trece la evidenţă sau a educaţiei dacă o coordonează paza, nu o să se bucure de mai multe satisfacţii şefii de servicii resurse umane sau din cadrul logisticii dacă vor trece pe şef birou (munca va fi aceeaşi), nu se va îmbunătăţi situaţia dacă se va elimina orice posibilitate de încadrare în sistem prin radierea posturilor libere.

Pe de altă parte, aştept cu sufletul la gură reorganizarea ANP-ului dar şi aici părerile sunt împărţite pentru că cei din conducerea MJ şi ANP consideră că se impune în primul rând o reorganizare a unităţilor şi apoi a administraţiei centrale, adică de jos în sus, în timp ce sindicatele ar fi preferat ca propunerile să le fie prezentate la "pachet".

Reorganizarea, cu note mai nou

ANP reuseste, dupa 6 luni de la anuntarea masurii, sa prezinte un document care sa semene a Nota de Fundamentare a reorganizarii unitatilor din sistemul penitenciar. E un inceput, mai e de lucru, sunt sigur ca asteapta observatii. N-au pus inca documentul la dispozitia 'publicului' dar sunt sigur ca ar aprecia comentariile si observatiile dumneavoastra (incercati la cabinetanp@dgp.ro)

Fundamentarea reorganizarii unitatilor penitenciare 07102009

Scurt eseu despre sănătatea reorganizării penitenciarelor

Diagnostic si tratament

În medicină, diagnosticul este definit ca fiind procesul de identificare a stării de sănătate sau de boală ca urmare a analizării simptomelor și a rezultatelor diferitelor proceduri de diagnosticare. Medicul colectează așadar informații despre pacient, face examinările și testele necesare, rezultatul fiind - printr-un proces logic de diferentiere - diagnosticul.

Deseori e nevoie de consultarea unui alt specialist sau e nevoie de examinări și de teste suplimentare. Se întâmplă frecvent ca ipoteza inițială să fie exclusă, iar medicul trebuie să ia în calcul alte ipoteze. Abia când acesta s-a edificat și a eliminat toate necunoscutele se stabilește diagnosticul, nici măcar acum final.

După ce a ajuns la un diagnostic, medicul explică pacientului care e problema, ce optiuni sunt dar și ce alte analize și examinări sunt necesare pentru a monitoriza evoluția bolii. Mai mult chiar, tratamentul în sine poate indica necesitatea de revizuire a diagnosticului în cazul în care răspunsul organismului nu este cel asteptat.

Mai putem lua în calcul și intervenția medicală de urgență sau în boli cronice, dar lucrurile se complică deja prea tare și trebuie să ajungem în cele din urmă cu povestea la penitenciarele noastre. Cert e că, dibăcia medicului constă în bună măsură în calitatea diagnosticului, iar aplicarea tratamentului și monitorizarea evoluției stării pacientului precum și eventualele corecții sunt în egală măsură de importante... cu condiția ca diagnosticul să fie corect.

ANP: Imobilizarea pacientului, tratament obligatoriu

Nici măcar medicii nu sunt întotdeauna foarte riguroși, doar că ANP a comis păcatul începând tratamentul unei boli necunoscute dispunând reorganizări, repofilări și schimbări de program de lucru. Pacientul - penitenciar românesc se opune neînțelegând ce i se întâmplă, și - mai cu seamă - de ce nu-l întreabă doctorul cât e dispus să plătească pe tratamentul pentru o boală încă nediagnosticată.

Mai rău e că ANP, medicul nostru, a primit de la directorul 'clinicii' dispoziția scrisă de a trata pacientul folosind singurele medicamente din farmacie: reorganizare, reprofilare, schimbare de program. Medicul trebuie astfel să convingă pacientul că e bolnav și că are boala dispusă de la centru, singurul tratament posibil fiind cel pentru care mai există medicamente în depozitul farmaciei.

Reorganizarea, soluție sau pretext?

Nu știm încă cum se va termina povestea și nici cum va supraviețui pacientul. ANP nu dă semne că poate înțelege un lucru simplu: înainte de a dispune măsuri e cazul să știe exact care e problema. Altfel sunt irosite resurse și se destabilizează un sistem penitenciar și așa șubred.

Din păcate, în loc să se rezolve probleme se justifică soluții... bănuite de efecte pozitive, ANP purtându-se mai degraba ca un vânzător ambulant de băuturi miraculoase care vindecă de orice câtă vrem sunt cumpărate de creduli. Sau, în cel mai fericit caz, ca medicul care știe sigur că aspirina e panaceul suprem.

Reprofilare, reorganizare, re... programare

Să trăim că-i trebuim

Conferinţă extraordinară Publisind

Pe scurt: intenţii bune, politicieni români, presă din Balcani, mesaj clar. Îngheaţă salariile. Cum? Cu tupeu.

Un comentariu care merită atenţie

1. Da in principiu salariul de merit este pierdut. Studiati cu atentie bugetul MJ, mai exact cel alocat ANP. Articolul bugetar salarii de merit pe anul 2009 este finantat cit sa acopere primele doua luni ale acestui an, aceasta intrucit in 2008 salariul de merit s-a dat incepind cu februarie (februarie 2008-februarie 2009). De ce nu este finantat acest articol pe anul 2009 integral?

Pentru ca a sunat un telefon iar "vocea suava" de la celalat capat al firului a trasat ca sarcina sefimii noastre nefinantarea acestui articol intrucit, gind la gind cu bucurie, domnul Boc dorea sa promoveze o ordonanta care sa elimine salariile de merit in 2009 la bugetari. Ordonanta va aparea dar articolul care prevedea taierea salariului de merit a disparut datorita insistentei sindicatelor. "Vocea suava" care i-a prostit pe mai marii nostri acum ride de noi, oficial negind ca ar fi existat vreodata o asemenea convorbire telefonica.

Este vorba de un inevitabil revers al medaliei in sensul ca convorbirile telefonice de acest fel sunt atit de folosite de sefii nostrii cind ne prostesc pe noi incit si lor li s-a parut normal sa execute indicatiile primite in acest fel fara sa intrebe nimic. Noi toti platim acum... Rectificari bugetare se pot obtine iar MJ-ul a cam reusit sa obtina ce vroia. De data aceasta lucrurile insa sunt complicate de cuantumul alocat ministerului pentru sporul de incordare neuro-psihica dat magistratilor.... Sansele noastre sunt aproape nule. Daca vom obtine ceva vor fi doar firimituri.

2. Surprizele "placute" incep cind asezi alaturi bugetele ANP pe 2008 si 2009 pentru o comparatie.

3. Regionalizarea si restructurarea vor fi pumnul in gura bagat unitatilor si celor nemultumiti de Bala et Comp. Scuza oficiala si stupida va fi cea a incadrarii in cheltuielile bugetare alocate pe cheltuieli de personal. E simplu, nu? De ce sa te lupti sa obtii ceva cind poti doar sa executi. Si cei de sus incep sa se complace in lucrurile simple care nu genereaza batai de cap. Multi vor plinge, o parte din oameni vor fi mutati, o parte din functii vor fi transformate.

De ce? Asa stiu unii sefi (din proprie experienta) sa inchida gura celor care vad lucrurile altfel. Intr-un fel problemele conducerii cu nemultumitii se rezolva cind reduc totul la un numitor comun (frica si grija pentru salariu) si il fac pe agent/ofiter sa se declare multumit doar pentru ca are un loc de munca. In acel moment de spaima nu se va mai auzi nici o voce care sa conteste autoritatea, comentariile sau actele stupide facute de sefi (cazul salariului de merit, al programului turelor, reprofilarea).

PS. Personal cred ca aceasta batalie cu actualii sefi va fi ultima din istoria ANP-ului. Ei sunt ultima generatie de directori care considera ca a ordona inseamna management, care cred ca subordonatii nu trebuie sa fie decit simpli executanti. Sunt ultimii care se considera stapinii adevarului absolut ca urmare a propriei experiente in munca de penitenciare. Si sunt ultimii in sistem care au prins gustul lui "Sa traiti!".

Daca noi - astia multi - vom cistiga batalia cu ei (si aici va incepe cu adevarat sa-si spuna cuvintul taria de caracter a lui Teoroc si a lui Dumitrascu) de abia atunci cred ca va incepe cu adevarat o perioada buna pentru aceasta administratie orientata si pe angajat nu numai pe detinut. Sunt semne bune dar si multe semne rele (cred ca modul ascuns in care isi promoveaza agenda actuala conducere este cel mai rau semn).

PPS. Eu unul nici acum, dupa atitea luni de la numirea lui, nu pot intelege de ce Bala da in noi in halul in care da. Ar fi trebuit sa ne apere, sa ne sustina pentru ca si el a pornit tot de jos .... Daca crede ca si face aceste lucruri, cu regret il informez ca pina acum nu a reusit decit contrariul. (sursa: link, 30.03.2009)

Re-reorganizarea

Cineva întreba ce se întâmplă cu celelalte posturi de conducere vacante. Când vor fi scoase la concurs? Se pare că Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) intenţionează să modifice întâi organigrama şi abia după această etapă să scoată la concurs şi restul de funcţii de conducere vacante. Ceea ce, dacă e adevărat, amână destul de mult data noilor concursuri.

Asta pentru că redesenarea organigramei e cea mai simplă operaţiune din tot procesul. Vor trebui probabil refăcute şi statele de funcţii şi deciziile de numire în funcţie şi, abia după acest moment, ar putea fi scoase la concurs posturile vacante din noua schemă de personal. Ministerul Justiţiei are în discuţie şi o variantă extremă în ceea ce priveşte reorganizarea ANP. Se pare că este luată în calcul, nu ştiu cât de serios dat fiind momentul, reorganizarea ANP la nivel de Direcţie Generală şi diminuarea nivelului unor compartimente funcţionale.

Din câte ştiu, deocamdată, de noua organigramă se ocupă Tiberiu Firinel Ungureanu, deşi Direcţia management Resurse Umane se află în coordonarea directă a directorului general. Nu am informaţii privitoare la forma în lucru, nici n-am idee de ce este promovată atât de insistent ideea reorganizării. E destul de ciudat şi modul în care se lucrează. Consultările cu cei interesaţi sunt destul de limitate, iar o evaluare care să fundamenteze vreo reorganizare nu a fost făcută.

Probabil că noua "echipă de conducere", care de acum nu mai e chiar atât de nouă în această formulă, şi-a format o idee despre modul cum ar trebui să fie organizat sistemului penitenciar pentru a corespunde cât mai bine viziunii proprii. Ideea centrală este, cel puţin la nivel de declaraţii, optimizarea folosirii personalului din subordine. Nu e clar cât de bine conturate sunt criteriile subsecvente acestei intenţii, dar redesenarea structurii ANP va aduce câteva surprize.

Acum două luni postam un articol despre cea mai recentă tentativă de reorganizare. Chiar circula o notă internă în care erau explicate motivele. Volumul şi varietatea activităţii, necesitatea eficientizării activităţii şi eficientizarea managementului structurii interne figurau printre explicaţiile destul de stângaci formulate.

La acel moment intenţia reorganizării a trecut pe un plan secund fiind în curs de derulare 'concursurile' pentru ocuparea funcţiilor vacante de director de penitenciar, director în Aparatul Central al ANP şi director general adjunct. Se pare însă că, în curând, această intenţie se va materializa, iar scoaterea celorlalte posturi la concurs va fi condiţionată de îndeplinirea acestei condiţii.

Link-uri utile:

• ANP: Complexul reorganizării veşnice
• ANP se reorganizează

ANP: Complexul reorganizării veşnice

Cum spuneam mai ieri, ANP simte adânc şi nestăvilit dorinţa de reorganizare. Specialiştii în resurse umane au şi desenat o nouă organigramă şi au pus pe hârtie motivaţia acestei reorganizări. Motivaţia e corectă şi absolut normală, dar nu are nici o legătură cu noua organigramă. Mai multe funcţii de conducere şi dezechilibrarea responsabilităţilor în organizaţie nu înseamnă eficientizare.

Printre motivele reorganizării sunt enumerate:

• volumul şi varietatea activităţii ANP, care a crescut urmare a intrării în vigoare a legii 275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate. Adevărat, dar asta s-a întâmplat acum doi ani şi trei reorganizări;
• necestitatea eficientizării activităţii instituţiei. Vag, la fel de vag precum celebrul "acţiuni duşmănoase";
• eficientizarea managementului şi a structurii interne. Mai precis de această dată, dar fără acoperire în intenţii puse în practică;
• necesitatea acordării unei atenţii sporite previzionării şi anticipării "tendinţelor de evoluţie ale fenomenelor existente". Umplutură şi floricele fără sens.

În fine. Astea sunt motivele scrise. S-a decis, deci, desfiinţarea unor funcţii, desfiinţarea unor compartimente funcţionale inutile şi ineficiente şi înfiinţarea altora mai noi şi mai frumoase.

Trei funcţii de director adjunct erau în plan a fi desfiinţate, între timp s-a revenit. Se pare că doar o funcţie va avea această soartă. Ilie Constantin, directorul adjunct de la Direcţia Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar (DSDRP) are şanse să scape nereorganizat. Aurelian Oprea, cel care a scăpat cu greu de reorganizarea lui Marius Iosif, va supravieţui şi de această dată în funcţia de director adjunct al Direcţiei Economico - Administrative (DEA).

Se desfiinţează 3 (trei) funcţii de şef serviciu şi se înfiinţează 4 (patru) de şef birou. Se reînfiinţează o structură de organizare a muncii în cadrul DSDRP. Se desfiinţează Serviciul Arhivă şi Registratură care reapare în calitate de birou în cadrul Serviciului Cabinet.

Direcţia pentru Prevenirea Criminalităţii în Mediul Penitenciar (DPCMP), în buna tradiţie SIPA se lăbărţează cu un compartiment de tehnologia informaţiei, si coordonatorul aferent. Intenţia includerii în DEA a Serviciului Cooperare Internaţională şi Programe a fost eliminată, dar o minte luminată a scornit-o şi a pus-o pe hârtie.

Biroul Informaţii Clasificate devine Serviciul Informaţii Clasificate, iar trei posturi de consilier al directorului general dispar din schema aparatului central al ANP. Se desfiinţează Serviciul Juridic şi se înfiinţează Direcţia Contencios şi Elaborare Acte Normative cu două servicii în subordine. Toate celelalte se reorganizează, în acest caz se desfiinţeză, bănuiţi de ce?

Ultimele două modificări de organigramă au fost la 20.11.2007 şi la 14.03.2008. În imaginile alăturate puteţi vedea schema redesenată şi justificarea reorganizării.

Păi cum? Doar atât? Asta e marea reorganizare. Creşte numărul funcţiilor de conducere şi se schimbă câteva denumiri. Pentru asta trebuie iar schimbat ROF-ul? Se pare că da, pentru că reorganizarea de faţă nu este de structură, este de oameni. Se mai vacantează funcţii de conducere, asta se întâmplă.

Împărţirea sarcinilor între directorul genaral şi adjuncţi este un nonsens. Unul dintre directorii generali adjuncţi ajunge să coorodneze un director, altul coordonează medicalul şi arhiva, iar celălalt, care e un meseriaş, coordonează paza şi reeducarea. Directorul general se ocupă de restul, adică un purcoi de direcţii, servicii şi birouri.

Se pare că lecţia Marius Iosif et co a fost uitată prea repede. Asta e concluzia.

Link-uri utile:

• ANP se reorganizează
• Şezătoarea de management strategic
• Sistemul penitenciar regionalizat in taina

Proiect organigrama ANP 26 Sept 2008 - Upload a Document to Scribd

Read this document on Scribd: Proiect organigrama ANP 26 Sept 2008

ANP se reorganizează

ANP plănuieşte modificarea organigramei aparatului central. Se vor desfiinţa posturi inutile, se vor înfiinţa posturi utile, se vor redimensiona compartimente funcţionale. Vor apărea şi vor dispărea funcţii, denumiri şi, de ce nu, nume.

.

Fiecare nouă echipă managerială încearcă marea resurselor umane cu degetul mic al reorganizării. Motivul este unul cât se poate de simplu şi raţional: "instituţia nu mai poate funcţiona prost, a venit vremea ca problemele să fie rezolvate". În teorie aşa e. Puţină flexibilitate nu strică. Lumea se schimbă, de ce nu s-ar schimba şi sistemul penitenciar?

.

Reorganizarea mai are şi virtutea că te ajută să scapi de 'incompetenţii' care au rămas şefi din vremuri de demult şi care nu înţeleg noile priorităţi şi nu se adaptează suficient de repede noii viziuni. Cu prilejul ăsta reorganizatorii mai scapă şi câte un dos de palmă cârcotaşilor şi celor care ar avea chef de comentarii inutile.

.

Fiecare echipă de conducere îşi inventează propria roată, mai frumoasă, 'mai rotundă' şi... 'mai perfectă'. Sistemul penitenciar este periodic redesenat conform noilor planuri. Perfecţiunea asta de organigramă, reinventată şi reorganizată, ţine, de regulă, cât ţine mandatul unei conduceri. După care totul reîncepe.

.

Care sunt principiile reorganizării? Ce anume fundamentează schimbarea? Puţini ar şti să spună, deşi e prima întrebare care ar trebui să aibă un răspuns. Evaluări serioase nu există. Există doar declaraţii de bune intenţii şi sentinţe 'nerecurabile'.

.

N-avem specialişti în resurse umane, şi n-ar fi ăsta baiul. Cei care mai au idee despre cum ar trebui să-şi facă treaba nu fac decât să pună în operă păreri manageriale, mai mult sau mai puţin avizate. Şi intenţiile sunt în discuţie. Bune sau rele, aceste intenţii aduc în ANP persoane precum Stan Petre, Bogdan Costaş sau Gheorge Şpaiuc, care, sunt minunaţi câteva luni pentru că sunt noi, sunt sub semnul întrebării câteva luni pentru că nu-şi fac treaba şi ţin de scaune alte câteva luni pentru că au pile.

.

După care, vine noua reorganizare, la fel de 'perfectă', fundamentată însă pe alte păreri la fel de trecătoare. Între timp s-a schimbat puterea, s-au schimbat priorităţile, şi s-au schimbat 'competenţii'. Unii vieţuiesc, alţii supravieţuiesc.

.

Link-uri utile:

• Proceduri ANP - Resurse umane, pag. 470 - 593;
• Resursele umane - daca nu ar fi, sistemul ar fi minunat
• Posturile ascunse ale ANP
• 'Politica' resurselor umane in Ministerul Justitiei
• ANP: Formarea profesionala in penitenciare - sublima dar absenta

***

PS În ultimele zile am respins câteva comentarii care erau ofensatoare sau în afara subiectului. Îi rog pe cei care le-au scris să revină, la fel de critic şi direct, dar respectând dreptul la opinie al celorlalţi cititori şi tema discuţiei.