Slobozia: Siparezul atomic

La penitenciarul Slobozia, justitia restaurativa umfla nota de plata a statului: Functionarul SIPA Rusu, platit regeste pentru dezbateri si excursii conceptuale!

În 1991, ministrul de Justiţie Mircea Ionescu Quintus a înfiinţat prin ordin ministerial Serviciul Independent pentru Protecţie şi Anticorupţie (SIPA), ca structură departamentală în subordinea Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Scopul declarat era acela de a urmări şi controla infracţiunile cu implicaţii majore din penitenciare. 

În 2003, din cauza scandalurilor din presă care arătau că la vărful SIPA au fost numiţi foşti lucrători ai securităţii, iar serviciul era suspectat că face poliţie politică. Ca măsură de camuflaj, serviciul a fost transformat în Direcţia Generală de Protecţie şi Anticoruptie (DGPA) şi, pentru prima data, a fost obligat să prezinte Parlamentului rapoarte de activitate. În 2006, la începutul anului, Monica Macovei a desfiinţat serviciul secret din subordinea ministrului Justiţiei.

Scandalurile de presă, practicile de tip securist şi exploatarea corupţiei din sistemul penitenciar în scopuri oculte au fost motivele care au stat la baza acestei decizii. Au existat însă voci din sistem care susţin că serviciul secret s-ar fi apropiat prea mult de matrapazlâcurile magistraţilor şi că prin aceste investigaţii s-a ajuns la un soi de control asupra acestora.

Deşi sinecura securiştilor din Ministerul Justiţiei a dispărut, lucrătorii fostului serviciu au ajuns în posturi călduţe. Şi nu prin concursuri, cum ar fi fost normal, ci în baza unor parteneriate cu şefii de închisori, datori vânduţi foştilor securişti. Este cazul directorului adjunct Gabriel Rusu, de la Penitenciarul Slobozia, ajuns peste noapte şef peste pază şi abonat la sporuri salariale pentru lucrări excepţionale.

Turnătorii umflate şi un flagrant de 5 lei

Începând cu luna mai 2010 noul director adjunct pe linie de pază al Penitenciarului din Slobozia este împuternicit la apelul bocancilor fostul şef al biroului local al SIPA, Rusu Gabriel. Absolvent al Academiei Naţionale de Informaţii “Mihai Viteazul” (fosta scoală de ofiţeri de securitate), Rusu a avut un traseu sinuos sfârşind în postul călduţ primit cadou de la conducerea penitenciarului. Strict profesional vorbind, treaba este complicată.

După debarcarea (cu scandal) din fruntea biroului SIPA a ocupat mai multe funcţii de execuţie, printre care si pe cea de şef birou al serviciului asistentă psihosocială, fiind uns pe scaun la sugestia comandantului lagărului de la Slobozia, Andrei Dumitru, cu care a fost coleg de studii postuniversitare prin anii 1997-98 în curtea fară gard a şcolii de gradaţi din pădurea Băneasa. 

Nu ştim dacă la decizia administrativă a contribuit festivitatea scurtă dar udată din belsug cu vin de Focşani şi pigmentată cu un batal de Alexeni. Cert este că la apelul de seară, Rusu s-a trezit fară să vrea director adjunct pe linie de pază şi siguranţa detinerii. Pe vremea cât a activat la SIPA Rusu ar fi sifonat către ANP şi către secretarul de stat de atunci de la MJ, nea Clocotici, nişte lucrări informative care-l vizau pe fostul commandant Chiriac, pe care l-a acuzat de tot felul de potlogării printre care folosirea în scop personal a deţinutilor,foloase necuvenite etc. 

Toate capetele de acuzare au fost demontate în justitie, iar cel încriminat a fost reabilitat, fiind numit un fel de şefuleţ la fostul loc de muncă. Mai grav, după revenirea la Penitenciarul Slobozia a fostului comandant, Rusu i-a fost subordonat la serviciul reeducare, fiind tinut în umbră dar si marginalizat ani buni pentru păcatele de pe vremea când tăia şi opera la SIPA. 

Competenţa în lucrări informative i-a jucat o festă în cazul unui flagrant în care Rusu viza corupţia gardienilor. Cu ajutorul unui deţinut Rusu a pus la cale mituirea cu 5 lei a unui gardian, care contra acestei şpăgi monumentale urma să introducă nişte cafea în Penitenciar. Afacerea a căzut, iar Rusu s-a mai acoperit o dată de glorie fiind expulzat din rândul securiştilor penitenciari. 

A urmat cocoţarea pe bază de proptea în fruntea Serviciului Reeducare şi Asistentă Psihosocială, desigur după pensionarea titularului acestui post că prin concurs era mai greu. Omul vizează de ceva ani numai functiile de director de unităţi sau măcar de director adjunct, totul culminand cu participarea la un concurs organizat de MJ pentru un post de director al unui penitenciar din Dobrogea,unde a concurat singur pe post dar a ratat de puţin, clasându-se al doilea.

Justiţia restaurativă, varianta Rusu

Acum câtiva ani a apărut în România ideea justitiei restaurative. Unul dintre adevăraţii promotori ai acesteia a fost domnul Andrei Pascu. Din păcate, la momentul respectiv nu a găsit sustinerea necesară si, oarecum dezamăgit, a plecat din sistem, Unul dintre proiectele care au stat pe biroul directorului general ANP de atunci, nevalorificat de acesta, a fost cel referitor la justitia restaurativă. 

Justitia restaurativă presupune un proces de mediere între victimă si infractor, în diverse faze ale procesului penal. În unele tări civilizate democratic si legislativ succesul medierii poate presupune si renunţarea la acuzatii si la urmărirea penală. Atât victimele, cât si cei care au comis infractiuni pot participa la mediere doar dacă doresc si dacă îndeplinesc anumite conditii, astfel încât să se evite revictimizarea si alte efecte traumatizante. 

Conceptul prezentat aici pe scurt a fost suficient de sofisticat pentru ca Rusu să-l ia din zbor şi pe baza dizertaţiilor savante despre acest concept să-şi agaţe la butonieră un aer de intelectual neînţeles. Conferinţele din cantina puşcăriei de la Slobozia şi ceva proptele la ANP l-au transformat pe Rusu în promotor al introducerii justiţiei restaurative în România, lucru de altfel imposibil în următoarea sută de ani. Dar ce contează? Contează doar că Rusu şi-a găsit astfel obiectul muncii şi baza pentru acordarea unor sporuri de 50% din leafă pentru lucrări excepţionale. Excepţionale dar inutile, la fel ca alfabetizarea deţinuţilor şi reinserţia lor pe piaţa muncii, care are un singur efect: populaţia din puşcăria Slobozia este cam aceeaşi, ceea ce denotă că deţinuţilor li se cam rupe de reinserţia propăvăduită de Rusu.

Educatorul reprofilat la pază

Protectorii fostului slujbaş SIPA s-au gândit la toate. Aşa se face că fostului lucrător informatic i s-a oferit postul de şef al pazei unde a fost transferat cu tot cu sporul lunar de 50% primit la compartimentul de educaţie şi asistenţă psihosocială. Dacă până mai ieri Rusu învăţa deţinuţii să coloreze, astăzi, de frica unor reduceri de personal, omul s-a reprofilat în paznic. Una peste alta, expertiza lui costă statul circa 70 de milioane de lei, cu tot cu sporul de genialitate pe care-l umflă pe abonament. 

O vilă în construcţie în Slobozia şi 2 apartamente reprezintă o avere frumuşică, mai ales când vorbim de un bugetar inovator de talia personajului nostru. Cazul nu este singular. Sistemul penitenciar şi sistemul bugetar în general colcăie de asemenea exemplare. Ei sunt cei care împovărează statul cu lefuri spectaculoase plătite de pomană şi pe care nici un sistem nu-i va putea clinti din loc. Pentru că ei sunt SISTEMUL. (sursa: Gazeta de Sud Est)