Cei mai mari. Alarma de prostie.

Ionel Cel Mare a primit ieri o lecție de care mulți pensionabili n-au avut parte. Insoţit de Radu Buică, prostuţul ăla aciuat pe la MJLC, s-a deplasat la Jilava unde... a mai dat o alarmă. A doua în ultimele 7 (şapte) zile, motivul fiind augusta dumisale prezenţă în penitenciar.

De fapt, venise să-l instaleze pe noul director. Numai că noul director, Stroe parcă, nici măcar nu era în ţară, fiind în concediu, iar Cel Mare habar n-avea. Generalul din piesa cu bufoni, s-a dus deci să se afle în treabă la Jilava.

Trezindu-se el, generalul, la Jilava şi cu alarma dată s-a gandit să stea puţin de vorbă cu negrişorii pe care se gândea că-i va găsi pe plantaţie. Deh, metehne de Focşani, unde oamenii sunt mai infricoşaţi de statura gheneralului cu apucături căprăreşti.

Cum suma inteligenţei de la pupitru nu sărea mult peste zero, discuţia s-a aprins în doi timpi şi trei mişcări. Gheneralul a justificat comunicatul idiot ca fiind o reacţie la faptul că sindicatele susţin că ANP are probleme financiare. A recunoscut, cu alte cuvinte, că a fost doar o răzbunare prostească.

Discuţia a continuat pe acelaşi ton, generalul şi consilierul tâmp aflând cu surprindere că nu mai ţine cu tupeul. Au părăsit sala într-un cor de huiduieli binemeritate.

Mâine, Radu Ragea, de data asta, şi Cel Mai Mare Ionel din penitenciare se vor deplasa, se pare, la Craiova pentru o altă întronizare de conjunctură. Vor încerca iar să adune personalul şi să le povestească cum sunt ei minunaţi şi toată lumea îşi închipuie crize.

Cam aşa descrie finalul discuţiei unul dintre participanţi:

Un subofiţer din foişor i-a zis lui cel mare: ”când facem schimb, eu să vin în biroul dvs. şi dvs. să staţi în foişorul meu?” De aici şi-a pierdut cumpătul, restul e can-can… măi, frate, s-a întors cel mare şi a zis: ”Tu câtă şcoală ai?”

Şi au început huiduielile…n-a ţinut cont, cred că nici nu a auzit şi zice ”când o să ai tu şcoală cât mine, atunci vii la mine în birou!” Asta a fost bomboana pe colivă… au huiduit ăştia într-un hal… a zis cel mare(bine că nimeni nu îl mai auzea) că nu avem educaţie, că avem şorici în loc de piele… în curte a continuat să vorbească de unul singur.

În filtru, la ieşire, subofiţerii au spus că vor un director mai bun (făceau aluzie la Stroe), iar cel mare a zis, super nervos:"Nu merită mocirla asta de Jilava director mai bun". Oamenii au comentat iar cel mare le-a zis că sunt needucaţi, le lipsesc 7 ani de acasă. În primul rând, directorii ar trebui să aibă cei 7 de ani de acasă… Buică era super nervos…

A zis cel mare că ce tot o dau sindicatele cu schimbarea, uite că tot aici sunt, ne străduim cam degeaba şi oricât am căuta în sistem nu o să găsim mai bun ca Băla.

Un coleg a zis că pe 15 iulie dăm noi alarmă la MJ.

Au bălmăjit-o cu salariile, cu orele suplimentare, cu condiţiile de muncă. Varză, vai de mama lor!

În concluzie: Cum au avut tupeul să vină în cea mai grea unitate, cu cele mai proaste condiţii? Unde au dat două alarme degeaba? Ăştia sunt tembeli!

Se aude că încercări de aburire vor mai fi şi în alte puşcării, vine pichetarea, sunt speriaţi. Ţineţi aproape, mai au puţin şi se dau singuri cu capul de pereţi. Nici măcar nu este nevoie să îi împingă cineva, generalii penitenciarelor îşi croiesc singuri drum.

PRIMIŢI-I DECI CUM SE CUVINE... cu pâine şi sare şi... cu tot atât respect cât au domniile lor pentru subordonați.

Sex - hate!

Fără îndoială, intervenţia Cristinei Păduraru pe blog e subiectivă şi reactivă. Cunosc această stare, nu neapărat în urma vreunui concurs pe funcţie de director, ci din fel de fel de alte împrejurări care au legătură, evident, cu puterea, cu orgoliile, cu situaţiile tensionate interpretate diferit. Chiar subiectiv fiind, punctul de vedere exprimat conţine multe adevăruri.

Cristina îşi încheie scrisoarea cu „sunt conştientă de consecinţele postării acestui text şi de comentariile răutăcioase pe care le voi primi”. E clar că, din postura de călău, orice făt-frumos cu clasă ar trebui să îşi arate generozitatea, nu neapărat din compasiune faţă de victima aflată cu gâtul sub ghilotină, ci pentru a impresiona victimele potenţiale din publicul ce urmăreşte deznodământul actului de cruzime. Aşa că stai liniştită, Cristina. Scrisoarea ta va fi tratată cu un zâmbet cinic şi va fi catalogată drept o „agitaţie trecătoare”. „Aşa-s femeile! De aceea le iubim! Sunt frumoase când se enervează. De fapt, e o minunată profesionistă pe domeniul ei şi chiar îşi face treaba”.

Dincolo de drama legată de neşansa de „a iubi Jilava” din fotoliul de director, Cristina propune un joc interesant în spaţiul penitenciar, demn de un studiu de tot interesul.

Cristina are dreptate, mediul penitenciar e discriminatoriu faţă de femei (pentru această afirmaţie mulţi colegi îmi vor pune la îndoială loialitatea faţă de spiritul de gaşcă masculin). E un mediu în care trăsăturile de personalitate considerate a fi specifice bărbaţilor (pentru că aşa sunt definite de societate) – fermitatea, vigilenţa, discreţia, curajul sunt supraponderate şi contestate ca putând fi atitudini adoptate de femei. În altă ordine de idei, e un mediu care, accentuând aceste trăsături, caricaturizează orice derapaj de la standardele acceptate. Astfel, o sensibilitate din partea unui bărbat va fi considerat un gest mai indezirabil decât fermitatea exagerată a unei femei.

Întrebare cheie: Pentru cine vrem să fim pe plac? Cine ne defineşte? În faţa cui ne lăsăm definiţi? Ne modelează oare un mediu normal pentru viaţa „de dincolo de poartă”, sau ne lăsăm modelaţi de un mediu viciat, nemaireuşind să interacţionăm normal în viaţa personală (asta vis a vis de "experimentul falsei închisori").

Nu ştiu dacă solidaritatea faţă de o femeie te face mai bărbat sau nu, (chiar nu mai ştiu asta), dar pentru a argumenta cele spuse mai sus, voi da un exemplu personal. Cu foarte mulţi ani în urmă, soţia mea obişnuia să îmi spună că s-a îndrăgostit de mine pentru sensibilitatea mea (ce naşpa sună!). Şi ştiu că nu minţea. De mine, un student sărac lipit pământului, ea, care lucra deja în câmpul muncii. Astăzi, nu numai că îmi reproşează din ce în ce mai des că sunt rece, distant, expeditiv şi dur, dar aproape că m-aş simţi jignit dacă mi-ar spune altfel.

Aşa că rolurile pe care le jucăm şi imaginea pe care vrem s-o afişăm, de dragul de a fi respectaţi (o laie!) în penitenciar s-ar putea să ne coste tinereţea, armonia sau chiar sufletul.

Câte ceva despre socializarea anticipativă în mediul penitenciar, Cristina. A propos de bărbăţia noastră, când suntem doar între noi, bărbaţii, la o bârfă mică, ne îndrumăm unii pe ceilalţi „să punem biciu pe voi”, asta ca metodă de succes în planurile noastre manageriale de mâine. Cel care nu se conformează nu are nicio şansă de reuşită. Dacă îndrăznim să apărăm vreo colegă care a intrat în rahatul din Jilava sau de aiurea, cu siguranţă „ne are la mână cu ceva” sau e musai „amanta noastră” şi marea frustrare a celui care o vrea răstignită nu e că a scăpat ieftin, ci faptul că fetişul pedepsei nu a fost transformat în realitate chiar de către el. De fapt, prejudecăţile noastre nu sunt altceva decât moduri de acţiune proprii proiectate asupra celuilalt (şi ştii cel puţin la fel de bine ca mine asta).

Eu nu mai iubesc „Jilava” mea, aşa ca tine. Îmi iubesc meseria, pe care nu am reuşit să o mai practic aşa cum mi-am dorit, în primul rând datorită atribuţiilor de serviciu care presupun zilnic "eficientizare, şedinţe, comisii, îndrumare şi control". Te admir sincer pentru că tu nu ai dubii în această privinţă. A trecut vremea când am vrut să schimb lumea, şi cred că înainte ca lumea să schimbe ce avem bun în noi, ar trebui să ne gândim de două ori cum şi unde distribuim energia de care dispunem.

Sunt convins că atunci când ai spus că „iubeşti Jilava”, nu ai spus-o nici din sentimentalism ieftin şi nici din dorinţa de a impresiona, ci pentru că efectiv simţi asta.

Sunt convins că poţi să conduci Jilava (sarcină de care eu nu aş fi în stare niciodată) la fel de bine ca orice bărbat.

Desigur, tu ţi-ai fi dorit ca asemenea încurajări să vină din partea unuia pe care îl percepi mai puternic decât tine, care nu are îndoieli, care ar fi un contracandidat serios la şefia Jilavei, care e dominant, care iubeşte "Jilava" cel puţin la fel de mult ca şi tine sau care e membru în comisia de examinare.

Ca şi coleg, regret că acest concurs ţi-a lăsat un gust amar, mă întreb totuşi – cât de important e pentru un medic, un asistent social sau un psiholog să internalizeze cerinţele unui mediu conflictual sau chiar să îşi dorească să îl conducă? Sau cum spunea cineva - oare e semn de sănătate să dovedim potenţial de adaptare la un mediu bolnav?

În ceea ce priveşte asociaţia pe care doreşti să o înfiinţezi, nu consuma energie inutilă. Există Asociaţia pentru Promovarea Femeilor din România, al cărei colaborator e însuşi directorul general al ANP.

Sper să percepi sinceritatea mea ca semn de apreciere şi prietenie.

Scrisoare deschisă către colegii mei din Jilava

Am primit în seara aceasta scrisoarea de mai jos, vă las pe voi să comentaţi:

Dragii mei colegi,

Astăzi am susţinut proba de interviu pentru funcţia de director la Penitenciarul Bucureşti – Jilava. Regret gestul şi nu ştiu exact ce am avut în cap atunci când am gândit că o FEMEIE de 37 de ani, cu o înălţime de numai 1,59 cm şi cu o greutate de 49 kg poate spera să ocupe o funcţie atât de importantă. Sunt doar un asistent social, fără mastere şi alte şcoli înalte, eventual făcute prin străinătate.

Sunt în Jilava din 1996, împuternicită director adjunct educaţie şi asistenţă psihosocială (un domeniu cu totul şi cu totul neinteresant), până în iarna anului trecut am lucrat pe secţia de deţinere, de atunci am biroul în sectorul administrativ. Am muncit cot la cot cu colegii mei bărbaţi (unii dintre ei, să-mi fie iertată sinceritatea, mult mai ruşinoşi decât mine, ca să mă exprim elegant), am respirat acelaşi miros greu, de picioare nespălate, flatulaţii şi chiar rahat întrucât subsolul sectorului de deţinere este inundat cu c….t. La propriu. Am văzut aceleaşi urme de sânge şi urină, am călcat în aceleaşi bălţi de ciorbă scăpată din ghiumuri pe jos ca şi colegii mei bărbaţi.

Am aplanat mii şi mii de conflicte (mai mici sau mai mari), chiar dacă nu am folosit pumnul, am rezolvat mii şi mii de probleme ridicate de condamnaţi sau personal, am luat mii şi mii de decizii, unele chiar din poziţia de director al penitenciarului. Aş putea spune fără să greşesc că sunt printre veteranii puşcăriei, de asta mă şi cunosc toţi recidiviştii.

Cu toate astea, azi nu am fost pe gustul dlui Ragea şi a dlui Băla care au afirmat că nu am abilităţi manageriale. Aşa e, nu am studii în management, nu am probabil nici faţă de manager, se pare că nu am nici pile de manager, aşa cum s-ar fi crezut. Însă abilităţi? Cum au ajuns la această concluzie din 3 întrebări şi cum se poate evalua un candidat la funcţia de director în numai 20 -30 de minute?

Consider că am fost notată incorect şi mă opresc deocamdată aici. Am riscat ajungând în faţa acestei comisii pentru un asemenea job şi am crezut, naiva de mine, că cei 13 ani de puşcărie grea, cunoştinţele pe care le-am acumulat, curajul şi voinţa, ca să mă opresc aici, vor şterge din ochii „greilor” imaginea de educatoare din faţa lor. Sigur că m-am înşelat, trebuia să ştiu că nu sunt potrivită pentru un asemenea post, trebuia să-mi fi dat seama că nu am abilităţi manageriale.

Nu, femeile sunt bune numai pe secţii, în cabinete medicale, în cluburi, în săli de clasă, nesupravegheate, dacă se poate cu 10-20 deţinuţi repetând o piesă de teatru penibilă sau făcând terapie cu criminalii. Femeile sunt bune să redacteze adresele dictate de bărbaţi, să fie purtători de cuvânt, contabili şef, agente la vizite, să împartă procedura la camere dar în absolut niciun caz nu sunt bune de manageri. Oricum nu la puşcării…

Cancelarul Germaniei, vice premierul Chinei, alpiniste, tanchiste, căpitani de vas, piloţi de avioane de vânătoare….asta da, se poate, director de penitenciar de bărbaţi în România (pe bune, nu pe pile!) nu, nu se poate. Doamnelor, dacă aţi avut vreun dubiu în ceea ce priveşte discriminarea femeilor în penitenciarele româneşti, mă simt datoare să vă lămuresc: SUNTEM DISCRIMINATE. Şi nu am să vorbesc despre lumea bărbaţilor, duritatea muncii noastre, bla bla bla ci despre laşitatea unora care sunt în funcţii de conducere şi care de teamă să nu apară la orizont vreo femeie mai inteligentă, mai pregătită, mai perspicace şi mai serioasă decât ei, o apasă cu călcâiul în piept. Parcă şi văd cum spun în sinea lor „Marş în p…a mătii de fufă!” Bine, unii o spun chiar pe faţă sau mai rău, mai fac şi avansuri de parcă ar fi Feţi – Frumoşi iar ei nu sunt decât nişte bătrâni impotenţi sau tineri unsuroşi.

Adevărul este că sunt dezamăgită şi ştiu că mulţi colegi şi colege au crezut că voi sparge gheaţa. Îmi pare rău că nu am reuşit însă am să vă spun acum ce am spus comisiei şi azi, la sfârşitul interviului, în afara probei: „IUBESC JILAVA, m-am simţit însufleţită şi încurajată de îndemnurile colegilor şi sper să daţi şansele mai mari aceluia dintre noi care este cel mai potrivit pentru acest penitenciar. Oamenii din Jilava au nevoie de un conducător bun!”

Sunt conştientă de consecinţele postării acestui text şi de comentariile răutăcioase pe care le voi primi. (Punem pariu că nu o să mai fiu director adjunct în curând?) Pe de altă parte, am să studiez posibilitatea înfiinţării unei organizaţii a femeilor din penitenciare.

Unde se duc directorii când se duc?

Acum mai bine de o săptămână doi directori de penitenciare şi-au pierdut funcţia. Valentin Sorescu, directorul Penitenciarului Jilava a fost schimbat din funcţie fiind înlocuit cu Nicolae Năstase, director adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar la Penitenciarul Slobozia. Costel Poinescu, directorul Penitenciarului Vaslui, a fost revocat din funcţia de conducere fiind înlocuit cu Vasile Cotoc. În primul caz motivele schimbării nu sunt clare, în al doilea însă, de vină este un raport executat de Inspecţia ANP.

Experimente pensionăreşti

Deşi l-am mai beştelit pe Valentin Sorescu pentru câteva 'incidente sindicale', nu cred că Năstase este mai potrivit pentru această funcţie. Pot să bănuiesc cine l-a promovat, şi din ce funcţie va ieşi, eventual, la pensie, dar nu pot să înţeleg motivele. Penitenciarul Jilava nu e, nici măcar pe cea mai lejeră secţie, asemănător cu Penitenciarul Slobozia. Nu e deloc potrivit celor care-şi doresc să se pensioneze din funcţia de director.

În afară de asta, nu înţeleg mişcarea. Marian Stancovici înţeleg că a plecat la ANP pentru că a fost promovat. Valentin Sorescu i-a luat locul pentru că ştia foarte bine penitenciarul, lucru care nu se poate spune despre nea Nicu, noul director - împuternicit. Dacă Sorescu nu s-a descurcat, deşi nu cred că asta a fost problema, de ce nu a fost promovat un ofiţer din unitate? Explicaţii pot fi multe. Probabil din neîncredere, probabil nea Nicu a fost mai bine promovat la conducerea ANP.

Poate că se va dovedi un director bun, deşi nu cred. Cred că se va dovedi un director absent care va plasa foarte mult din greutatea conducerii penitenciarului pe umerii adjuncţilor. Dar, la asta, sunt sigur că s-a gândit deja conducerea ANP când a făcut propunerea, Radu Buică când şi-a dat cu părerea şi Radu Ragea când a semnat ca subsecretaru'. Aş fi tentat să spun că, om trăi şi om vedea cum va performa nea Nicu, dar nu cred că sistemul penitenciar îşi permite experimente pensionăreşti tocmai la Jilava. Deşi, dacă stau să mă gândesc, s-au mai văzut chiar la un nivel mai înalt.

Poinescu: Eu când vreau să fluier, fluier

Costel Poinescu a fost revocat din funcţie pentru că a fluierat în biserică. După numirea în funcţie, cândva prin 2006, Poinescu n-a demonstrat mare lucru. Unii ar spune că e băiat bun, dar că nu poate mai mult. Ştiu că s-a zbătut destul de mult pentru proiectul de reconstrucţie a penitenciarului, dar nu ştiu ce s-a mai întâmplat între timp. Nod în papură i-a tot căutat Marius Iosif, pe vremea când împărăţea ANP-ul. N-a luat însă nici o măsură. A mai fost şi scandalul cu Pintilescu, cumnatul lui Şpaiuc. La grămadă, în toată tărăşenia, a intrat şi Poinescu.

La un moment dat a fost şi o inspecţie de la ANP, iar concluziile au ajuns direct pe masa directorului general cu propunerea de revocare din funcţie cu tot. Care sunt motivele concrete n-aş putea să-mi imaginez nefiind de faţă când inspectorii au făcut constatările. Cert e că, printre altele, lui Poinescu i s-a imputat că nu relaţionează bine cu personalul. Mă mir. Mă mir că inspectorii şi-au dat seama de asta în cele câteva zile petrecute acolo. Dar, cine ştie? Poate au şi competenţa asta?!

În cazul ăsta, n-aş zice că e proastă decizia conducerii ANP. Sunt de acord că Poinescu n-a demostrat că poate fi director. Mă întreb însă dacă Vasile Cotoc este o alegere mai fericită. Nu-l ştiu pe om, n-am ce să-i reproşez, dar întrebarea rămâne valabilă. De ce sunt schimbaţi directorii? Pentru că sunt incompetenţi sau pentru că au reuşit să cadă în dizgraţie.

***

PS1 Am putea cere conducerii ANP să posteze pe site CV-ul şefilor, aşa ca să ştim şi noi cu cine avem de-a face. Dar, date fiind condiţiile, nu cred că am avea prea mult succes. Ne-ar ignora cu graţie, aşa cum s-a întâmplat în cazul fostului spion şef.

PS2 În presă începe să se discute numele noului ministru al justiţiei. Ciudat, dl. Predoiu credea acum o lună că, orice s-ar întâmpla, va rămâne ministru. Ce nebunie dom'le!? Şi ce proşti mai pot fi câteodată şi oamenii deştepţi!?

Link-uri utile:

• Penitenciarul Vaslui. Sete de normalitate.
• Ciocoii vechi şi noi la Penitenciarul Jilava
• Clasamente, popularitate, rezultate
• Radu Buică - omul şi comisia
• Planul de eficientizare - 90% ineficient
• Prostituţia supravieţuirii
• Penitenciarul Vaslui de la Pintilescu la feng shui
• hotnews.ro - Corneliu Barsan, judecator la CEDO - noul nume in negocierile pentru Ministerul Justitie
• Nici un Firinel de CV
• MJ: Alarmă de prostie

Poşta redacţiei - cu războaie, judecăţi, studenţi şi chiriaşi

Primim destule mailuri pe adresa de blog. Cele mai multe devin, dacă nu sunt deja, subiecte. Altele, rămân în aşteptare până când găsim un moment prielnic să scriem despre subiectul în cauză.
.

Penitenciarul Jilava - un război de 10 lei

.

La Penitenciarul Jilava conflictul dintre conducere şi sindicalişti (o parte) nu s-a stins. Gheorghe Comunişteanu, a fost destituit şi mutat disciplinar la Penitenciarul Rahova să mai fericească şi pe alţii cu personalitatea dumisale. De atunci la Jilava s-au întâmplat reportaje făcute de habarnişti, greve de exerciţiu sau percheziţii pentru presă.

.

De data asta, mărul discordiei nu a fost avizierul sindical, procedura disciplinara, sau sediul sindicatului. 10 lei, reprezentând sporuri, au fost motivul zânzaniei. Unul dintre sindicalişti, Sergiu Stupu, a fost repartizat prin ordinul ANP să supravegheze niscaiva concursuri pe la Institutul Naţional al Magistraturii (INM). Adresa 221075/26.06.2008 stă mărturie. S-a terminat concursul, câştigătorii voioşi, ceilalţi cu speranţe.

.

La pontaj s-a întâmplat minunea. Perioada de la INM a fost pontată cu sporuri, referitor la care Penitenciarul Jilava nu deţine documente că ar fi trebuit acordate. S-a făcut o comisie de cercetare administrativă, care a propus ca împricinatul să prezinte documentele justificative pe care INM nu le eliberase, sau să restituie banii.

.

Propunerile comisiei de cercetare administrativă, care mai avusese trei cazuri similare în discuţie au fost aprobate de comandantul - împuternicit Valentin Sorescu. Într-un singur caz s-a gândit c-ar fi bine să sesizeze şi comisia de disciplină, conform rezoluţiei puse pe procesul verbal nr. H393245/PBJ/14.10.2008. Aţi ghicit, era sindicalistu' cu care se 'caftise' în vară in problema avizierului.

.

În contraprestaţie, Valentin Sorescu e acuzat că închide ochii la furtişagurile gestionarilor diverselor magazii de prin Jilava. Sesizarea în cauză a ajuns la Ministerul Justiţei şi ANP. Povestea pare fără de sfârşit.

.

Penitenciarul Miercurea Ciuc - hotărâri judecătoreşti nerespectate

.

Un fapt banal, vorba cântecului. Un angajat primeşte de la instanţă, ceea ce legea i-a stabilit deja ca fiind drept, pentru că onor comanda unităţii n-are chef. Apare o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Gelu Ferţu, directorul penitenciarului îngheaţă de emoţie şi, îngheaţă şi plata.

.

Hotărârea judecătorească (147/14.03.2006) a devenit executorie după recurs. Drept urmare s-a cerut punerea în plată, ultima dată la începutul lunii ianuarie 2008. Frig tare, Miercurea Ciuc, răspuns negativ. Marea problemă era decontarea cheltuielilor de transport, iar penitenciarul a tras de timp cât a putut. S-a rezolvat, înţeleg, pentru că cineva de pe la inspecţia MJ s-a interesat de problemă.

.

Penitenciarul Poarta Albă - director nou, acuzaţii vechi

.

Dănuţ Gelu Dincă, proaspăt înscăunatul director al penitenciarului, nu vrea să aprobe concedii de studii. Legea spune că da, trebuie să acorde concedii de studii, dl. director se opune din raţiuni organizatorice. Se întâmplă în mai multe unităţi.

.

Directori, care acum 5 - 6 ani de zile beneficiau de concedii şi de facultăţi la fără frecvenţă, cu ţâşpe echivalări, sunt acum panicaţi de acordarea acestui drept legal. Dănuţ nu e dintre aceştia, fiind absolvent de Academie, a rămas doar cu un reflex.

.

Acordarea compensaţiei pentru chirie se dovedeşte şi dânsa o provocare. Dl. director împreună cu şefa de la resurse umane, dna. Alina Asandei, fiică de fost comandant, s-au gândit, ne spune cititorul nostru, să facă economie. Asta e bine, doar că economia s-a făcut tăindu-se de la compensaţie cei care au refuzat hurubele oferite drept locuinţă de serviciu. Juristul unităţii a încercat să-i apere pe cei care au refuzat dărăpănăturile, dar eşecul a fost plenar.

.

Conducerile penitenciarelor în cauză dimpreună cu semeţul ANP, vor trebui să caute soluţii, cel puţin cu asta pretind că se ocupă... printre altele.

Prafuri de Jilava

Percheziţia de la Jilava a fost o operaţiune mediatică. Din acest motiv am şi tratat 'evenimentul' ca atare. Sistemul penitenciar şi-a flexat muşchii şi a arătat că este în formă, iar cel mai bun exemplu nu putea fi altul decât Jilava, un penitenciar vechi, urât şi cu probleme.

.

Captura a fost de 29 de telefoane mobile, 27 de cartele SIM, trei carduri de memorie, patru acumulatori pentru telefoane mobile, 4 - 19 - 29 bile cu praf brun roscat, numărul nu e clar, peste 40 de cuţite şi alte obiecte tăioase, un casetofon şi un CD player. Nu e rău, dar nu e nici extraordinar. Se făcuse 'piaţă' cu o săptămână înainte. Cu acelaşi prilej s-a anunţat şi descoperirea învăţătoarei care introducea droguri şi a agentului furnizor de telefoane.

.

Presa a preluat ştirea exact pe cele trei coordonate. Captura, învăţătoarea şi telefonistul. Învăţătoarea traficant şi agentul dealer de telefoane au fost un bonus şi nu au avut legătură cu percheziţia. Captura, deşi modestă, prin comparaţie cu amploarea operaţiunii, a trezit ceva interes.

.

Mediatic, operaţiunea a reuşit. S-a atras atenţia mass - media, sistemul penitenciar a arătat că e în stare, dacă e cazul, să-şi facă ordine în propria curte. Restul putea fi făcut cu agenţii de acolo, mai ieftin şi la fel de spectaculos.

.

Oprescu, primarul capitalei, a patentat deja 'guvernarea mass-media'. Totul e spectacol şi, o vreme, pare că-ţi faci treaba. Nu e singurul exemplu. Important e ca efortul mediatic, lăudabil dealtfel, să nu fie singurul.

.

Deci, mi-a plăcut operaţiunea "Piaţă pentru presă". Dacă mai urmează şi campania "Finanţare pentru penitenciare" sau operaţiunea "Educaţie fără registre" mă declar satisfăcut. Nici operaţiunea "Furtună în regulamente", n-ar strica. E mai greu, dar se poate.

News Alert: 'Piaţă' pentru presă la Jilava

La ora asta probabil că percheziţia de la Jilava s-a terminat. Nu ştim încă nimic despre rezultate, dar reprezentanţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) vor prezenta, cu siguranţă, captura în conferinţa de presă organizată după finalizarea percheziţiei.

.

Percheziţia a fost coordonată direct de către directorul general al ANP, dl. Ioan Băla, secondat de şeful Direcţiei pentru Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, dl. Marian Stancovici, fost director al Penitenciarului Jilava. Inedit este faptul că cei doi au îmbrăcat uniforma de lucru şi au renunţat la costumul office. Din motive practice şi de imagine mi se pare o mişcare bună.

.

Pentru siguranţă, numărul membrilor grupei de intervenţie a fost suplimentat cu personal de la penitenciarele din zonă. Aşteptăm comunicatul ANP, şi eventual materialele de presă. Ar putea fi o acţiune organizată "pe informaţii", şi captura să fie importantă, dar este posibil ca obişnuitele blăni, cuţite şi reşouri improvizate, să fie grosul capturii.

***

Update 09.10.2008 ora 13.30

• A fost şi conferinţa de presă. S-a prezentat captura. Nimic spectaculos, doar o demonstraţie de forţă.
• Ieri, tot la Jilava, una dintre învăţătoarele care asigură şcolarizarea deţinuţilor, a fost prinsă de către DIICOT, încercând să plaseze droguri unui deţinut.

***

Update 09.10.2008 ora 18.00

O cartelă SIM a fost găsită, astăzi, în celula lui Nuţu Cămătaru de la Penitenciarul Jilava, în urma percheziţiilor făcute de Admnistraţia Naţională a Penitenciarelor. Reprezentanţii ANP susţin că nu s-a aflat cărui deţinut îi aparţine. Parchetul General a cerut, în primăvara acestui an, date ANP despre un telefon care ar fi fost folosit de Ion Balint, zis Nuţu Cămătaru, în penitenciar.

Purtătorul de cuvânt al ANP, Johanna Popescu, a declarat că s-au găsit, tot astăzi, alte 15 bile de droguri în celulele deţinuţilor.Zeci de obiecte interzise au fost confiscate de la deţinuţi, iar un agent din cadrul penitenciarului Jilava a fost demis.

Cei peste 200 de agenţi şi ofiţeri, care au efectuat percheziţia generală în penitenciarul Jilava, au găsit peste 25 de telefoane mobile, 20 de cartele SIM, trei carduri de memorie, 4 bile cu praf brun roşcat, peste 40 de cuţite şi alte obiecte tăioase, un casetofon şi un CD player, haltere improvizate, fierbătoare, artizanale şi un aparat de tatuat improvizat precum şi alte obiecte interzise deţinuţilor în cadrul penitenciarului.

Echipa de control a descoperit mai multe modalităţi prin care deţinuţii ascundeau obiectele interzise, respectiv telefoane mobile ascunse în tocător şi prelungitoare şi o cartelă SIM ascunsă într-un deodorant. (sursa: RealitateaTV, link)

Greva in penitenciare... in 2

Funcţionarii din administraţie fac greve, protestează, se ceartă cu miniştrii. Sub presiunea alegerilor Guvernul, s-a aruncat în pomeni electorale, dar i-a uitat pe cei din administraţie. Drept urmare, azi o parte dintre funcţionari se află în grevă de avertisment, solicitând majorarea salariilor.

Peste 100.000 de functionari publici au intrat in greva de avertisment intre orele 8.00 - 10.00, paralizand activitatea in administratia publica. Astfel, pe durata protestului nu pot fi platite impozitele si nici nu se va elibera vreun act. In plus, functionarii publici din institutiile de control vor organiza un miting in fata sediului Guvernului, intre orele 10.00 - 13.00.
.
Sindicalistii cer majorarea salariilor cu 50% incepand cu 1 ianuarie 2009. La greva participa "oameni din toate zonele administratiei: primarii, consilii judetene, prefecturi, asistenta copii, finante, trezorerii, inspectia muncii, pensii. Va insemna o paralizare a Romaniei" - a declarat presedintele Aliantei Sed Lex, Vasile Marica, citat de Realitatea TV. (sursa: Hotnews, Greva de avertisment a functionarilor publici intre orele 8.00 - 10.00)

La penitenciarele Jilava şi Rahova, două sindicate afiliate la Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţie, se află în grevă de avertisment. Pentru grevă şi-au dat acordul 37 de salariaţi, dar efectiv, în grevă de avertisment, se află 2 (doi). O parte asigură treimea obligatorie, o parte sunt liberi, iar restul... muncesc. :)

REALITATEA.NET - Funcţionarii din administraţia publică au intrat în grevă de avertisment

Scurgere de informatii clasificate la Penitenciarul Jilava

Penitenciarul Jilava e în fierbere. Un ameţit care a lucrat la Serviciul Evidenţă Deţinuţi, în prezent detaşat pe la Ministerul Justiţiei, a copiat de prin calculatoarele din reţeaua penitenciarului un număr de documente secrete şi/sau confidenţiale. După ce le-a copiat, le-a dus acasă şi, ulterior le-a transferat unor cunoscuţi împreună cu banalele filme piratate.

.

Scurgerea de informaţii s-a petrecut, se pare în 2007, iar autorul este un oarecare Ştefan Andrei. Previzibil, joia trecută s-au perindat pe la Jilava inspectorii din ANP şi spionii lui Ungureanu (alţii, nu cel care a pierdut documentele secrete la Rahova).

.

Florin Stanciu şi-a plimbat şi el gipanul prin zonă; inutil ca de obicei. N-a făcut prostii, dar nici nu a aflat nimic în plus. Măcar n-a mai repetat braşoavele făcute la Craiova acum o lună. Marian Popescu şi Marius Ştef de la prevenirea criminalităţii, respectiv informaţii clasificate (nou în funcţie - proaspăt promovat pe linie moartă) au încercat şi ei să lămurească condiţiile în care s-au scurs informaţii secrete şi/sau confidenţiale.

.

Unul dintre păstratorii secretelor de la Jilava este însuşi miticul Gheorghe Comunişteanu, 'iubitor de sindicate' şi director adjunct, care se pare că a feştelit-o iarăşi. Cu toate acestea, dacă e să avem în vedere obiceiul ANP, nu cred că cineva va fi sancţionat. La Rahova, nu demult, chiar un ofiţer de prevenire a criminalităţii pierdea vreo 5 documente clasificate. După intervenţia nocturnă a colegilor spioni şi anchetarea secretarelor, ofiţerul cu pricina a scăpat basma curată.

.

Cum se face că cerberii penitenciarelor nu au descoperit în timp util scurgerea de informaţii? Cum se face că acele documente s-au lucrat şi au ajuns pe un calculator legat în reţea? Cum se face că oricine poate umbla în reţea după cum are chef?

***

Pe la 12.00, în timp ce scriam articolul de faţă, am aflat că Gheorghe Comunişteanu ar fi fost demis pe motiv de incompetenţă şi depus cu tot cu bagaje la Penitenciarul Rahova pentru îndeplinirea nobilei misiuni de şef de tură. Poate cineva să confirme informaţia?

.

Update 01.09.2008 ora 17.00

Asemenea incidente de securitate au mai avut loc, ajungând subiect de presă, deşi nu au făcut vâlvă. La 13 septembrie 2007 în Tricolorul, un ziar obscur din categoria România Mare, sub titlul "În România se fură până şi din puşcărie", erau publicate în ediţia print documente clasificate strict secret aparţinând Penitenciarului Spital Jilava.

Deşi i-au scăpat strict secretele domnul Nedelcu, şeful cu paza, e bine şi e viguros. Totul a fost muşamalizat cu atenţie de către ANP încă din 2007.

Informaţia legată de demiterea lui Comunişteanu este confirmată şi de alte surse din ANP. Formal, 'a cerut' schimbarea din funcţie. La fel 'au cerut' la vremea lor Petre Stan şi Marin Dumitru.

Update 01.09.2008 ora 22.30

Se pare că prin ANP circulă un CD referitor la problema documentelor secrete dispărute de la Penitenciarul Jilava. Ştie cineva ceva? La 12.00 am mai încercat o întrebare scurtă şi am primit răspunsul. Cine ştie?! Poate merge şi de data asta. :-)

Link util:

• Dosare secrete au ajuns pe internet

Penitenciar Jilava: Acte false pentru liberarea lui Nuţu Cămătaru? ANP dispune verificarea acuzaţiilor.

Cotidianul România liberă publică astăzi sub titlul Acte false pentru eliberarea lui Nutu Camataru un nou articol referitor la detenţia şi punerea în libertate a "clanului Cămătarilor".

Temutul interlop Ion Balint, zis Nutu Camataru, a reusit sa scape de alti doi ani de puscarie cu ajutorul conducerii Penitenciarului Jilava, a Administratiei Nationale a Penitenciarelor (ANP), precum si gratie presedintelui de instanta de judecata Ionut Matei. Ion Balint, zis Nutu Camataru, a beneficiat, pe ascuns, prin mistificarea documentelor, de o alta reducere de circa 2 ani de inchisoare dintr-o pedeapsa de 6 ani, pedeapsa data pentru fapte grave de crima organizata.

.

La reusita acestei "inginerii" juridice au colaborat mai multe institutii care se ocupa de administrarea pedepselor cu inchisoarea, respectiv instante de judecata, penitenciarele prin care s-a plimbat Nutu Camataru, precum si Administratia Nationala a Penitenciarelor. Aceste institutii au emis adrese contradictorii pentru a se crea confuzii cu privire la momentul in care Nutu Camataru a inceput executarea pedepsei de 6 ani de inchisoare. (sursa: România liberă, 19.08.2008)

Pedeapsă redusă ilegal

.

Pedeapsa lui Ion Balint a fost redusă cu încălcarea normelor de procedură scăzându-se perioade de arest preventiv din alte dosare. Astfel, pentru fapte săvârşite în perioada 2001 - 2003, judecătorul scade o perioadă de arestare precventivă dintr-un dosar penal din 1994, unde exista deja o alta condamnare şi din care se scazuse arestul preventiv! Deşteaptă mişcare, dar în conflict extrem cu legea pe care numitul judecător ar trebui s-o aplice.

.

Dacă documentarea este corectă şi acuzaţia se confirmă, judecătorul care a decis reducerea pedepsei aplicate, făcând aceste artificii, va trebui să răspundă. Puţine speranţe. Consiliul Superior al Magistraturii nu este cunoscut ca fiind foarte aspru cu magistraţii care rătăcesc căile justiţiei, dar rămâne de văzut care vor fi rezultatele inspecţiei judiciare (dacă se va face una). Ăsta e şi motivul pentru care avem o justiţie strâmbă, dar cu magistraţi perfecţi (după părerea CSM).

.

Cerere de liberare condiţionată fără îndeplinirea condiţiilor legale?

.

Ion Balint a intrat în comisia de liberare condiţionată având doar 1 an şi 5 luni executat dintr-o pedeapsă de 6 ani. Acuzaţia este destul de amplu argumentată, însă nu trebuie exclusă în totalitate posibilitatea unei erori umane, dată fiind situaţia juridică foarte complexă a celui în cauză. Sigur că eroarea asta poate fi intenţionată, la fel de intenţionată ca şi brambureala din dosarul Cămătarilor, dar asta urmează a fi dovedit.

Articolul scapă însă din vedere şi varianta, mult mai probabilă, în care greşeala aparţine instanţei care a emis mandatele şi care, cu acest prilej, a încurcat borcanele. Aceste erori, intenţionate sau nu, au permis, conform autorului articolului, discutarea înainte de termen a liberării condiţionate, deşi Nuţu Cămătaru nu îndeplinea condiţiile legale pentru aceasta. ANP a dispus, se pare, verificarea modului în care a fost ţinută evidenţa executării pedepsei cu închisoarea în ceea ce-l priveşte pe Ion Balint.

Semne de întrebare şi 'coincidenţe'

Cum se face că tocmai în cazul cămătarilor instanţele de judecată şi penitenciarele 'se încurcă' în sentinţe, mandate de executare şi contopiri? Personal nu cred în prea multe coincidenţe care se întâmplă doar deţinuţilor cu dare de mână.

Cum se face că mass media devine brusc promotoarea cuminţeniei unei familii de deţinuţi? Îndrăznesc să cred că ştirile călduţe despre deţinuţii din clanul Cămătarilor, (la o simplă căutare cu Google veţi găsi cel puţin 20) care sunt chipurile pe calea cea bună, au fost plătite într-un fel sau altul.

Link-uri utile:

• Acte false pentru eliberarea lui Nutu Camataru
• Camatarii au cerut eliberarea la noua instante diferite
• Avocatul Camatarilor, condamnat la 13 ani de inchisoare
• Penitenciarul Jilava + Nuţu Cămătaru = Love
• Nuţu Cămătaru nu a fost reeducat în închisoare până acum, susţine ...
• Tribunalul Bucuresti: "Nutu Cămătaru nu a fost reeducat in ...
• Conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor face următoarele precizări...

Jilava - penitenciar cu manele şi ProTV

ProTV a descoperit Penitenciarul Jilava. Revelaţia s-a întâmplat miercuri la ştirile de la ora 19.00. Un deţinut ne-a declarat foarte serios că Jilava e singurul penitenciar unde nu se asigură "un trai mai decent", dar că s-a rezolvat problema cu şobolanii şi cu gândacii. (vezi ştirea)

Gândaci, şobolani, manele şi... reconstrucţie

.

Fondul sonor a fost asigurat de o manea penală cu drumuri care duc, predictibil, la închisoareeeeeee. Domnul Ovidiu Oanţă de la ProTV a asigurat comentariile şi imaginile, unul dintre punctele de mare ineres fiind o hazna refulată.

.

Admiţând un fapt de necontestat directorul general al ANP, dl. Ioan Băla, anunţă că penitenciarul va fi renovat şi că deţinuţii, o parte, vor constitui forţa de muncă necalificată care va face această operaţiune.

.

Rămânând cu picioarele pe solul penitenciar Cristina Păduraru, adjunctul directorului de la Jilava, încearcă să explice reporterului că toată operaţiunea asta de renovare e o treabă serioasă şi de durată. N-a prea reuşit dacă e să ne luăm după replica de final: "... cei mai mulţi dintre gardieni vor lua şi ei drumul altor penitenciare".

.

De la intenţii la fapte... reparaţii şi bani din taste

.

Dacă reportajul mai poate fi acceptat, articolaşul de pe site-ul ProTV este... total suprarealist. Intenţiile viitoare sunt transformate brusc în acţiuni deja în curs de derulare, milioane de euro fiind scoase din jobenul editorului:

Penitenciarul de Maximă Siguranţă Jilava primeşte, în sfârşit, milioanele de euro necesare pentru refacerea din temelii. Sute de deţinuţi sunt transferaţi în aceste zile la alte închisori din zonă, iar puţinii care vor rămâne la Jilava vor fi puşi la muncă. (sursa: site ProTV)

Pentru cei tentaţi să ia în serios reportajul cu pricina câteva precizări:

• Jilava nu a primit milioanele de euro necesare refacerii din temelii, informaţia a fost adăugată dintr-un exces creativ de către dl. Ovidiu Oanţă - ProTV;
• la Jilava se fac cel mult reparaţii curente şi, dacă se mişcă bine, şi ceva reparaţii capitale pe anumite zone;
• dacă reconstrucţia se discută acum va începe efectiv, cel mai devreme, peste 1 an cu condiţia ca misterioasele milioane de euro să apară până la urmă (...din motive de licitaţie, proiectare, finanţare);
• şobolanii şi gândacii n-au murit, fac bine şi prosperă.

Link-uri utile:

• Cea mai înfricoşătoare puşcărie din România intră în reparaţii capitale, după mai bine de o jumătate de secol
• Penitenciarul Jilava intră în renovare! Sute de deţinuţi, transferaţi
• Isi zugravesc singuri puscaria
• HotNwes - Clipul zilei: Inchis pentru asasinarea limbii romane?

Bucureşti, 041375

Cel mai mare, cel mai urât, cel mai tranzitat, cel mai...

Penitenciarul Bucureşti - Jilava

„Penitenciarul Bucureşti - Jilava a fost înfiinţat în 1907, în fortul nr.13 Jilava, unul din cele 18 forturi care făceau parte dintr-un sistem de apărare circulară construite în perioada 1860-1870 în jurul oraşului Bucureşti, cu scopul apărării Capitalei de atacurile armatelor turceşti.” (sursa: http://www.anp-just.ro/)

***

Nu ne impresionează deloc scurta prezentare care poate fi găsită pe site-ul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP). Nici nu e nimic de impresionat de altfel. Penitenciarul nu a avut niciodată o faimă prea bună datorită condiţiilor de detenţie şi a modului în care a fost folosit şi/sau gestionat.

***

Pentru că prezentul ne interesează mai mult la acest moment nu insistăm cu istoria tumultoasă a 'aşezământului'. În anul de graţie 2008 Penitenciarul Jilava cu cei 350 de angajaţi şi cei 1650 de deţinuţi ‘se bucură’ de următoarea situaţie (conform Bilanţului Penitenciarului Jilava 2007, p. 4 - 60):

• Resursele financiare alocate sunt insuficiente. Deşi conducerea ANP se lăuda cu faptul că bugetul primit prin bunăvoinţa Ministerului Justiţiei acoperă 99% din necesar toate unităţile penitenciare au criticat subfinanţarea. Penitenciarul Jilava a avut mari probleme în acest sens deşi conducerea admite temător acest aspect.
• Condiţii de muncă improprii pentru personal. Foişoarele din table reciclate şi blăni rupte sunt deja celebre. Pe secţii se lucrează în condiţii de sec. XVIII, la birouri e ceva mai bine, intervenţia se face cu mijloace din anii 1970.
• Spaţiile de cazare pentru persoanele private de libertate sunt în neconcordanţă cu normele europene. Şi de aici probleme la fiecare inspecţie referitoare la respectarea condiţiilor minime de detenţie.
• Infrastructură deosebit de veche, cu grad avansat de uzură din punct de vedere fizic şi moral. Reparaţii nu prea au fost şi nici nu se prea pot face la acest complex penitenciar (Penitenciar, Spital, BAGR), datorită degradării avansate a clădirilor şi instalaţiilor.
• Insuficientă dotare tehnică. Programele de achiziţii majore au fost stopate în cursul anului 2007. Nu s-a continuat achizitia de autospeciale, echipamente, sisteme de siguranţă. Mijoacele existente sunt ori vechi ori nefuncţionale.
• Număr redus de personal. Echipa actuală de conducere nu a reuşit să ocupe nici măcar 1 (unu) post vacant din diverse motive. Ba n-are bani, ba n-are lege, ba n-are timp, ba e ocupată cu redecorări de interioare.
• Instabilitatea conducerii. Directorii s-au tot perindat pe la conducerea penitenciarului. Toţi şi-au dorit să plece şi au reuşit la un moment dat.

În plus, de parcă n-ar fi de ajuns istoria, imaginea penitenciarului este afectată de evenimente care nu sunt întotdeauna bine gestionate. Evadări, tentative de evadare, sinucideri, trafic de droguri, violenţă, mizerie, TBC,... şi o stare de ordine negociată constituie imaginea publică a Penitenciarului. În acest timp, în presă, apar tot mai insistent acuzaţii de nepotism şi ilegalităţi chiar la conducerea acestui penitenciar.

Sigur că mai sunt multe de spus despre cel mai... penitenciar. Echipa fantastică cu ochelari, pipă, chelie, frunzuliţe şi căstănuţe pe birou şi, roşie la faţă ar trebui să ne arate că poate să administreze la un moment dat. Pentru asta e plătită şi ridicată în slăvi cum numai la noi se poate. Poate începe cu cel mai...

***

Linkuri utile:

http://penifest.blogspot.com/2008/04/anp-probleme-financiare.html

http://penifest.blogspot.com/2008/03/marius-iosif-et-co-mult-zgomot-puine.html

http://penifest.blogspot.com/2008/03/legea-buna-pazeste-postul-pe-veci.html
http://penifest.blogspot.com/2008/03/domnul-iosif-produce-enervare-la.html
http://penifest.blogspot.com/2008/02/noaptea-alb-sfetnicul-cel-bun-pentru.html