Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Cu clapele puse

uniforma S-ar spune că problemele funcţionarului din sistemul penitenciar s-au cam sfârşit din moment ce s-a ajuns la aranjarea nodului de la cravată. Faptul că ai noştri comisari şefi pot purta căciulă din blană naturală şi chiar au privilegiul de a-şi lăsa clapele peste urechi iarna, este un detaliu fin la care se ajunge după ce le-am făcut pe toate celelalte.
 
Sigur că este foarte important aspectul exterior, prima impresie fiind dată tocmai de ţinută. Mesajul pe care vrem să îl transmitem este unul de bine, curăţenie, disciplină şi de… bunăstare. Trebuie să fim civilizaţi, nu se permit pete, gulere negre şi lucioase, tiv desfăcut, pantofi scâlciaţi, cămăşi şifonate, şosete rupte sau vestoane decolorate.
 
De asemenea, este important ca doamnele să nu încalţe pantofi roşii la uniformă sau să-şi scurteze fusta până la centură. Domnii trebuie să fie puţin mai atenţi în ceea ce priveşte tunsoarea, bărbieritul şi manichiura pentru că am văzut cu toţii colegi care poartă barbă neîngrijită, părul le vine în ochi iar cu unghia mare de la degetul mic se scarpină adânc în nas.
 
Ţinutele combinate se mai poartă încă şi trebuie să recunoaştem că nu dă bine să ai pantaloni negri „de costum” şi veston militar sau haină de blană peste uniforma de oraş. Probabil tocmai pentru a evita astfel de ipostaze ridicole, lucrătorii din ANP nu poartă deloc uniforme deşi, la presiunea sindicatelor, s-au echipat într-un târziu. Cei din Direcţia Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar mai îmbracă uniforma când se deplasează în teren.
 
Nu dă bine, nu dă bine dar ce ne facem dacă nu avem alte uniforme? În depozitul BAGR nu există măsuri mai mici de 46 şi chiar dacă cineva ar comenta că trebuie să ai o anumită statură pentru a fi angajat în sistemul nostru, atunci ce ne facem cu măsurile care nu corespund? Am văzut salariaţii unui penitenciar îmbrăcaţi în uniformă (era să zic regulamentar dar greşeam) şi stârneau zâmbete amare pentru că pe unii crăpau vestoanele în spate sau cămăşile la gât în timp ce alţii îşi băgau fără voie mânecile în farfurie iar şapca le cădea în gură.
 
Şefii spun că ar trebui să ne îngrijim de ajustarea pantalonilor, cămăşilor şi aşa mai departe şi poate nici nu ar fi un efort prea mare să trecem cu uniforma pe la croitor. Dacă este însă prea mică, lucrurile sunt mai greu de reparat.
 
Trecem şi peste asta şi ne punem problema calităţii uniformei care, spun cei ce-o poartă zilnic şi nu doar la alarmă, nu se calcă bine, se decolorează rapid la spălare, încinge pielea sau o irită şi este greu de suportat 8 sau 12 ore. Pentru cineva care are haine puţine dar de calitate, este greu de înţeles motivul pentru care trebuie să renunţe la confortul dat de un tricou din bumbac sau un pantalon din material moale pentru haine scorţoase, urâte şi nesănătoase.

Cu acadeua în colţul gurii…

În fine, acum vom şti câteva reguli clare privind portul uniformei: nodul la cravată va fi pe mijloc, clapele se lasă peste urechi numai în afara oraşului iar carnetul de notiţe va sta la spate, alături de cătuşe. Este bine că nu se mai poartă şapca pe ceafă şi nici haina fără cravată.
 
Dar când se va purta încălzire în birouri? Apă la WC? Ce zic eu de apă la WC... când o să se poarte toalete pentru agenţii supraveghetori pe secţii sau aflaţi în paza perimetrului? Când o să avem autobuze sigure sau parcări pentru autoturismele personale? Când o să beneficiem de protecţie sau de locuinţe de serviciu? Când o să primim banii pentru orele suplimentare? Când o să avem uniforme frumoase şi decente?
 
Când o să terminăm cu raportările către dl Buică? (a mai venit cu una, cea din 30 ianuarie, când s-a cerut celor de la educativ să dea o situaţie pe 2006, 2007, 2008 întrucât se face Strategia!) Când o să renunţăm la evidenţele triple? Când o să înceteze adresele cu termen de azi pe mâine sau de azi pe azi iar mai nou se cer răspunsuri duble, prin poştă şi prin mail?!

Unii spun că ar trebui să mulţumim că avem un loc de muncă în comparaţie cu alţii care l-au pierdut sau urmează să îngroaşe rândul şomerilor. Ar trebui să stăm liniştiţi pe locurile noastre, să ronţăim acadele şi chiar să simulăm satisfacţia. Ei bine, s-ar putea s-o facem mult timp de acum încolo dar măcar să fim solidari, cei mici cu cei mari, cei din unităţi cu cei de la centru şi noi toţi cu cei din minister. Nu?

vineri, 30 ianuarie 2009

Bugetul MJLC, mic si independent

Ministrul justiției începe să înțeleagă poziția independentului in guvernul politic. A cerut 0,46 - 0,60% din PIB, susține că bugetele sunt încă în discuție. Proiectul de buget aprobat de Guvern și transmis Parlamentului spre aprobare are în calcul alte cifre. Taină multă, nimic concret în declarația ministrului. A promis că atunci când are cifrele definitive revine cu detalii, cu astea provizorii nu prea a avut curaj.

Ministrul s-a făcut iar prieten cu Daniel Morar, pe care o să-l propună procuror șef al DNA. Decizia e tehnică și ministrul respinge acuzațiile că ar lua decizii politice. E criză.

Download: Declaratie privind bugetul MJLC

Audio: Declaraţie de presă a ministrului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti

***

Alte documente utile:

***

Update 01.02.2009 ora 11.00

Conform proiectului de buget adoptat de guvern, MJLC a primit doar 0,3% din PIB adică 1,34 miliarde RON.  MJLC ceruse 2,69 miliarde. Proiectul de buget (impreuna cu anexele aferente) il  gasiti pe scribd.com la urmatorul  link.

News

Toata seara televizorul mi-a uruit in ureche. Stiri, nu gluma, care mi-au abatut gandul de la penitenciare. Jaf armat la Brasov, furt de arme dintr-un depozit militar, bugetul pe 2009, judecatoarei Turcu i-a fost refuzata pensionarea. Tot felul de lume a fost invitata la televizor sa-si dea cu parerea despre evenimente. Ce-am aflat:

Ca generalii de armata, au iesit la pensie cu milioanele compensate si in urma lor, din lipsa de bani, depozitul de arme de la Ciorogarla a ramas pur si simplu de izbeliste. Ca ar fi fost angajate firme private pentru paza depozitului. Ca nu firmele private pazesc, ca nu se stie cine si daca depozitul era pazit, cert este ca avea (depozitul!) lacat si sigiliu la usa.

Ca populatia nu trebuie sa intre in panica, ca urmare filtrele din gari si sosele trebuie trecute cu vederea. Ca hotii au sapat tunel pe sub zidurile depozitului (deci sigiliul era intact?). Ca (varianta lansata de sefa de la Loteria Romana!) furtul de arme este de fapt o lovitura de imagine, menita sa duca la decapitarea sefilor liberali din armata. Ca furtul s-a produs prin complicitatea unor servicii secrete, care si ele aveau anume comenzi politice.

Ca este o diversiune (adica armele au fost pitite) menita sa abata atentia opiniei publice de la necazul cu criza. Ca, de fapt, armele au fost furate cu mult timp in urma si abia acum s-a descoperit paguba asta.  Ca in jaful armat de la Brasov, soldat cu moartea a doi oameni nevinovati, au fost folosite armele sustrase la Ciorogarla. Ca in jaful armat de la Brasov, nu a fost folosit armament militar.  Ca politistii care organizeaza filtrele pe strazi sunt in timpul liber, ca urmare a hotararii Guvernului de a nu mai plati orele suplimentare.

Ca astazi Guvernul a aprobat suplimentarea schemei la Interne, cu 6000 de posturi. Ca din acest moment, ca urmare a interventiei ministrului Stanisoara, depozitul este bine pazit. Ca s-au dezghetat salariile cu 5%. Ca judecatoarea Turcu (aia bauta la volan), n-a putut sa se mai pensioneze, pentru ca n-a lasat-o Basescu. Ca judecatoarea este o victima si presedintele este dezinformat (nu au fost aduse in discutie serviciile secrete in acest caz).

Ca cameramanul (cacofonie involuntara!) care a filmat-o pe judecatoare, era in chiloti si judecatoarea l-a implorat pe acesta de nenumarate ori sa se acopere, de unde si tulburarea. Ca judecatoarea a fost premiata de catre presedintie in anul 2000, pentru merite deosebite, deci actualul presedinte n-a putut sa trimita la pensie un profesionist de 48 de ani.

Printre toate aceste dileme si grozavii, am auzit la un momendat, o voce care declara ca romanii nu mai au incredere in clasa politica, ca urmare prezenta la vot s-a diminuat (se estimeaza ca in viitor, prezenta la urne va fi asigurata numai de catre membrii de partid).

Si sa nu uit, s-a trecut la pasapoartele biometrice, zicea reporterul ca din pricina faptului ca romanii au degetele julite si batatorite de munca, este destul de dificila amprentarea, ceea ce ingreuneaza ritmul eliberarii documentelor.

PS. Cod galben, ninge in Moldova si Muntenia. Nimic despre penitenciare. Astazi, litera C

joi, 29 ianuarie 2009

Scrisoare catre intelectuali falsi care vor doar sa fie promovati

Draga prietene,

aceasta e probabil ultima scrisoare pe care ti-o trimit. Motivul? Ai fost, in sfarsit deconspirat. Esti un fals intelectual! Un ageamiu cu aere de profesionist! Si nu sunt dispus sa mai investesc energie, sentimente si efort (mai ales intelectual) pentru a-ti satisface vanitatea ta fara margini.

Ma bucur nespus de mult ca in sfarsit avem sefi care sa ne arate cat de mici si neinsemnati suntem. Cat de penibili eram cand ne jucam de-a "strategiile", de-a "cercetarea", de-a "proiectele". Cat de importanti ne dadeam pe holurile ANP-ului, pufaind din tigara si visand la cai verzi pe pereti. Acei cai sunt rosii acum, doar tu ii vedeai verzi. Sa iti fie rusine!

Azi am fost la cumparaturi. As fi vrut sa iti fac un ultim cadou. Sa iti cumpar acadele albastre si rosii. Nu mai erau decat rosii. Vanzatoarea se uita la mine ca la un extraterestru cand i-am cerut acadele albastre. Pana la urma le-am cumparat pe cele rosii. Pareau dulci, sa stii. Am ajuns la concluzia ca nici nu mai conteaza sa poti sa alegi. Te deruteaza posibilitatea alegerii. In fond, culoarea rosie e minunata. Sa-ti fie rusine din nou! Ai vrut sa ma manipulezi, sa ma induci in eroare cu prostiile tale, cu "dreptul la alternativa", cu "liberul arbitru".

M-ai dezamagit! Ai vrut doar sa promovezi, folosindu-te de ideile mele! Ochelaristule! Golanule! Gaozarule! Falsule intelectual!

Sa nu imi scrii niciodata. Mai ales nu pe mail. Si sa nu ma suni. Oricum, de maine voi fi in uniforma si vom gandi cu totii la fel. Nu, nu mai putem fi prieteni. Oricum, nu ai voie sa te apropii la mai mult de 2 afecte si jumatate de mine. Iar de la distanta m-ai recunoaste doar daca as purta cascheta pe ceafa. Iar nebunia asta nu o voi mai face nici macar pentru tine.

Te las acum, ma grabesc sa inventariez cartile tuturor falsilor intelectuali. Trebuie casate pana la 30 februarie. E o idee geniala. Am pastrat "Rinocerii", nu stiu de ce. Am vazut piesa impreuna, mai stii? Totusi, oare de ce ma doare ca te-am jignit? Sa rupi scrisoarea dupa ce o citesti. Sa ajungi la pensie sanatos. Pa!

Curentul: Predoiu, acuzat de presiuni asupra executorilor…

Predoiu, acuzat că face presiuni asupra executorilor judecătoreşti
Curentul - joi, 29 ianuarie 2009 | Ana Maria Bujor

Cătălin Predoiu este acuzat că ar fi ordonat executorilor judecătoreşti să nu mai pună în aplicare deciziile definitive privind executarea conturilor Ministerului pentru recuperarea unor drepturi salariale restante ale unor funcţionari din sistem, potrivit unor surse judiciare. Executorul care se ocupă de dosarul unor sindicalişti din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, care, nemulţumiţi de faptul că nu au primit primele de concediu restante din 2004, au chemat în judecată Ministerul Justiţiei, ANP şi Penitenciarul Rahova, acuză presiuni venite de la Minister.

Procesul a fost câştigat în instanţă de lucrătorii ANP, iar magistraţii au dispus executarea silită din conturile MJ a sumei de 135.790 RON la care se adaugă 133.768 RON din conturile ANP şi 133.768 din conturile Penitenciarului Rahova. Drept urmare, nefiind de acord cu plata acestor sume, atât MJ, cât şi ANP au făcut contestaţie la executare pentru a opri acţiunea.

Cu toate acestea, banii MJ cât şi cei ai ANP au ajuns în conturile executorului judecătoresc, moment în care ministrul Predoiu a decis că cea mai bună soluţie ar fi să "intervină" pe lângă şeful Camerei Executorilor Judecătoreşti, Ezer Lucian, pentru ca sumele cu pricina să nu fie executate, după cum au declarat sursele citate.

Acesta din urmă şi-ar fi chemat subalternul şi i-ar fi transmis că în cazul în care nu va respecta ordinele de sus va trebui să dea socoteală în faţa Comisiei de Disciplină pe data de 9 februarie, după cum ne-au precizat sursele. Ministerul Justiţiei a infirmat acuzaţiile, biroul de presă al instituţiei precizând că "nici ministrul şi nici direcţiile conexe ale instituţiei nu au exercitat niciun fel de presiuni asupra Camerei Executorilor Judecătoreşti".

miercuri, 28 ianuarie 2009

Acadel la bilant

Declaratie Firinel Conform cotidianului Obiectiv Vocea Brăilei dl. Tiberiu Firinel Ungureanu, director general adjunct al ANP, a declarat, cu ocazia participării la bilanțul Penitenciarului de Minori și Tineri Tichilești, că: "in penitenciare sunt falsi profesionisti si intelectuali, care vor sa fie promovati".

Așa o fi. Dânsul știe mai bine, acum ca a fost deja promovat. Autorul parabolei cu acadelele recidiveaza de cate ori deschide gura. Nici macar fabulosul Spaiuc nu-l mai intrece.

O intrebare: Daca ati avea un angajat de culoare albastra si unul de culoare rosie de unde ati sti care e profesionist, avand in vedere ca dumneavoastra nu stiti cu ce se mananca meseria asta care se practica in penitenciare?

A propos, inca n-am vazut CV-ul ala nea Firinele. Ne miscam si noi mai cu talent!

Ordin 94/2008 - uniforma si echipament specific ANP

Ordin privind aprobarea Regulamentului pentru descrierea, compunerea și modul de purtare a uniformelor și echipamentului specific pentru funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației naționale a penitenciarelor, precum și a regulilor de acordare a drepturilor de echipament

Download: Ordin MJLC 94/2008

Ordin 95/2008 – locuința de serviciu, compensare chirie

Ordin nr. 95/19.01.2008 pentru modificarea Ordinului ministrului justiţiei nr. 1.443/C/2008 privind condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie cuvenită funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare

Download: Ordin MJLC 95/2008

 

Ordin 18/2009 - avansare intr-o functie superioara...

Ordin nr. 18/2009 privind criteriile pentru avansarea funcţionarilor publici cu statut special într-o funcţie imediat superioară la aceeaşi poziţie din statul de organizare şi funcţionare

Download: Ordin MJLC 18/2009

 

It takes two to tango

Englezii sau americanii sau poate sudamericanii (n-am inca informatia asta!), au ajuns la concluzia ca "It takes two to tango", ceea ce pe romaneste inseamna ca este intotdeauna nevoie de doua persoane, pentru a dansa un tango. Mie mi se pare ca proverbul asta se aplica foarte bine sistemului penitenciar, unde directorii nu pot face piruetele de unii singuri, daca in bratele lor nu sta asezat confortabil, partenerul de dans, adica noi, marea masa a lucratorilor de penitenciare.

Dansul asta, complicat si plin de semnificatii, poate fi armonios numai in situatia in care cei doi parteneri isi cunosc foarte bine intentiile si asteptarile, ceea ce presupune mult antrenament, ceea ce presupune o deplina incredere.

Daca dansul sfarseste lamentabil, daca partenerii isi strivesc repetat (daca nu intentionat!) unghiile de la picioare, este de presupus ca dansatorii n-au exersat indeajuns. Ce-i putem imputa conducatorului cunoastem, vina lui este intr-un fel mai mare pentru ca sarcina de a-si conduce bine partenerul la dans, este una asumata, se presupune ca pe baza unei bune practici prealabile.

Dar noua ce ne putem reprosa, de vreme ce s-a ajuns la concluzia ca intr-o pereche, esecul trebuie impartit in mod democratic, dupa responsabilitatea si contributia fiecaruia?!

Faptul ca nu suntem uniti?
Faptul ca nu avem un mesaj unitar, explicit si bine argumentat?
Faptul ca suntem interesati in primul rand, daca nu in exclusivitate, de salariu ( nu, n-am nicio informatie despre cand se da al treispelea!)?
Faptul ca aceasta constanta preocupare pentru bani taraste in derizoriu, satisfactia de a fi responsabil, implicat si preocupat?
Faptul ca ne bucuram unii de raul celorlalti?
Faptul ca acest comentariu, postat in 17.01.2009, a fost trecut cu vederea?

Anonim said...
"m-am hotarit.nu mi se platesc orele?imi fac eu bani.ce,domnul infractoe,nu ar beneficia de un telefon mobil?o sticluta de coniac? sau altceva ce o sa-i faca regimul de excutare a pedepsei mai usor si mie sa-mi ajunga banii de rata,benzina si alte cele?am fost un om cinstit pina acum,dar vad ca sistemul si coruptii,ma scuzati alesii ma imping la asa ceva.huli-ma care vreti.nu-mi mai pasa.m-am saturat de acest rahat careia ii spune romania.da cu r mic.acest rahat de tara nu merita nici macar un r mare.sau poate un Rahat mare da.imi urasc tara,urasc tot ce tine de ea.astept injuriil;e si restul"

Nemultumirile noastre, sau macar parte dintre ele, sunt fara indoiala justificate dar cel putin in opinia mea, cat timp suntem nevoiti sa facem pereche, ambii "dansatori" trebuie sa-si reconsidere serios prestatia, altfel, ne vom acuza reciproc mult si bine si vom sfarsi prin a muri imbratisati, cu dreptatea in mana.

PS. Cum spuneam zilele trecute, mie mi s-a parut important (si nu din pana de subiecte!) sa putem discuta concret despre particularitatile tuturor penitenciarelor. Cand spun concret, ma refer la neajunsuri, la solutiile adoptate, la propuneri si nu in ultimul rand la puterea exemplului unor oameni care exista, care ne-ar putea reprezenta mai bine interesele. Astazi, litera B: Baia Mare, Bistrita, Botosani, Braila.

marți, 27 ianuarie 2009

Statul politienesc al lui Predoiu si Bala

Zilele trecute am postat ceva despre initiativa mai mult decat inedita a ministrului Predoiu de a stopa executarile silite ale sindicatelor din ANP.

Incapacitatea manageriala de a asigura fonduri suficiente administratiei penitenciare, fonduri care sa asigure nu numai drepturile personalului din sistemul penitenciar dar si obligatiile asumate prin Planul de masuri privind eficientizarea sistemului penitenciar, l-au pus in postura de a "ordona" neexecutarea sentintelor.

Cu o treapta mai jos se situeaza si directorul general al ANP, care din dorinta de a pune in practica strategia facuta in birou, pe genunchi, de strategul Ragea a inceput, in forta, profilarea penitenciarelor si ‘optimizarea’ programului personalului din sectorul operativ, fara o minima analiza a costurilor adiacente sau fara sa-l intereseze implicatiile asupra personalului, sau situatia unui eventual surplus de personal in unitatile profilate. De consultarea personalului sau avizul sindicatelor, nu mai vorbim.

Prezent la bilantul regional, unul din batranii sistemului penitenciar, col. (r) Chiriac, ex - comandant, nu-i putem spune director, al Penitenciarului Tulcea, a replicat sindicalistilor prezenti, vadit afectat de interventiile acestora, ca membrii de sindicat ii platesc (sic!) pentru a le reprezenta interesele, nu pentru a urmari scopuri personale.

Le-a cerut de astfel sa renunte la actiuni in instanta pentru recuperarea unor drepturi banesti sfatuindu-i parinteste sa ii urmaze exemplul si sa faca voluntariat, dovedind astfel dragoste si atasament fata de locul de munca.

Alt exemplar - Geza, ex comandant al Penitenciarului Tg. Mures. Lipsa unei calitati oficiale nu l-a oprit sa-si faca o intrare solemna in aceeasi unitate, tot la un bilant, fara sa se legitimeze, ca, deh, era in prezenta unui director general adjunct.

Sunt multe de spus aici, o sa revin cu detalii pentru fiecare aspect in parte, pentru ca trendul pare sa fie ‘revitalizarea’ sistemului penitenciar... prin militarizarea fortata. Deh, cine nu ar vrea sa fie conducator fara sindicate si cu personalul in "pozitia ghiocelului".



UPDATE: Acadeaua lui Ungureanu

Ultima comparatie sugerata personalului de catre conducerea ANP in sustinerea implementarii noului program al schimburilor operative a fost facuta de directorul general adjunct Ungureanu cu ocazia bilantului regional de la Poarta Alba: "daca ai doua acadele, una rosie si una albastra, de unde poti sti care este mai dulce pana nu le gusti?" referitor la comparatia intre programul existent si cel nou.

D-le Ungureanu, culoarea alimentelor nu influenteaza in mod necesar si gustul acestora, iar, in alta ordine de idei suptul acadelelor este o atributie pe care salariatii o cedeaza cu generozitate conducerii ANP.

luni, 26 ianuarie 2009

De la bilanturi adunate

Mai multi directori de unitati au fost nemultumiti de faptul ca reprofilarea unitatilor s-a facut fara sa se tina cont de parerea lor si au resimtit aceasta masura ca pe una impusa, in conditiile in care o operatiune de o asemenea anvergura ar fi trebuit dezbatuta mai amplu.

Reprezentantii ANP prezenti la bilanturile regionale au dat garantii ca se va tine cont de toate sugestiile, in timp ce comisiile de evaluare care vor avea sarcina evaluarii modului in care decurge operatiunea in teritoriu vor inregistra toate disfunctionalitatile legate de reprofilarea unitatilor.

Sefii ANP au promis ca persoanele private de libertate implicate in activitati de importanta majora (scoala, calificare, programe pilot, etc) nu vor fi transferate decat dupa finalizarea acestora. Se vor solicita date concrete din teritoriu in acest sens.

Decalajele numerice dintre regimurile care fac obiectul schimbului de regimuri vor fi solutionate prin redistribuirea detinutilor pe locuri ramase libere in alte unitati cu profil similar (poate reusim sa ii plimbam de 2 ori).

Printre obiectivele majore ale ANP, odata cu reprofilarea unitatilor, se afla eliminarea afacerilor judiciare fictive ale detinutilor. Impresia generala este ca se mizeaza mai mult pe o asteptare de ordin psihologic („detinutii nu vor avea chef sa se plimbe cu masinile, daca tot nu raman acolo”) decat pe un calcul economic foarte riguros.

Nu e foarte clar cum se reduc costurile in conditiile in care cheltuilelile de transport sunt aproape identice indiferent daca instanta presupune un (1) detinut sau 12.

Intentia de a transforma spatiile ramase goale prin transferul detinutilor in sali de mese, cluburi, ateliere (un alt obiectiv major laudabil) e sublima, dar unele unitati nu corespund arhitectonic pentru asa ceva.

Unele institutii au apelat la consultanta de specialitate pentru solutii de criza. ANP a facut, oare, acest lucru? Ideea de a folosi detinuti la munca e formidabila, dar sa nu uitam ca si firmele sunt in criza. Solutiile cele mai viabile: accesarea fondurilor europene, inclusiv pentru construirea de noi unitati.

Referitor la comentarii, nemultumiri, bloguri si alte prostii, colegilor din teritoriu li s-a sugerat la una din ultimele convocari ca "ordinul se executa, nu se discuta". Asadar, in contradictie cu amabilitatile standard facute pe la bilanturi, mai mult ca sigur ca reprofilarea unitatilor si noul program de lucru in ture se vor face fara ajustari majore, cel putin nu in prima faza.

Strategia sistemului pentru perioada 2009 – 2012 va fi elaborata cu sprijinul mai multor generali in rezerva („Sfatul batranilor”), care si-au manifestat disponibilitatea, fermitatea si vigilenta pentru a sustine eforturile ANP de a duce aceasta institutie pe cele mai inalte culmi de civilizatie si progres.

duminică, 25 ianuarie 2009

Cel mai bun penitenciar

Un cititor ne sugera mai zilele trecute, sa discutam despre fiecare penitenciar in parte. A existat intotdeauna o politica a locului, in virtutea careia unii directori de penitenciare au avut castig de cauza in detrimentul altora. Asa se si explica de altfel, de ce unele penitenciare si-au permis de-a lungul vremurilor, investitii la care altele nici nu visau, ori un numar mai mare de angajati, raportat la acelasi numar de detinuti.

Dincolo de toate "prietesugurile", mai mult sau mai putin oneste, dintre directorii prefirati de-a lungul vremurilor la carma ANP-ului si colegii din unitati, diferenta dintre un penitenciar si altul este data in cea mai mare masura de calitatile celor care gestioneaza unitatea, de talentul si abilitatile lor de a pune in valoare potentialul angajatilor.

Daca ar fi sa facem o radiografie a tuturor nemultumitilor si nemultumirilor inregistrate pe blog, am observa ca nu intamplator, numele a cinci sau sase penitenciare revine constant, daca nu obsedant. Intentia nu este aceea de a pune la zid o persoana sau alta, ori de a face neaparat un top al celor mai bune sau a celor mai slabe penitenciare, intentia este aceea de a incerca sa intelegem mai bine care este realitatea, care sunt problemele cu care se confrunta punctual angajatii, care sunt eventualele solutii.

Sa incepem cu litera A, sa vedem asadar care este opinia celor din penitenciarele Aiud si Arad, care este opinia colegilor din alte penitenciare.

IQ-ul comunitar la justiţie

Nou la Ministerul Justitiei: Un secretar de stat scrie in CV ca implementeaza IQ comunitar iar altul se mandreste ca vine din magic circle

de D.T. HotNews.ro
Sâmbătă, 24 Ian 2009 Actualitate | Esenţial

Alina Bica, unul din noii secretari de stat de la Ministerul Justitiei, scrie in CV-ul ei ca din anul 2006 reprezinta ministerul Public la Plenara MONEYVAL, comitet al Consiliului Europei unde se discuta problemele de implementare a IQ-ului comunitar pe probleme de spalare a banilor si crima organizata.

Alt secretar de stat, Rodica Constantinovici, scrie tot in CV, ca si-a imbogatit experienta profesionala in ultimii ani lucrand si ca Managing Associate la biroul Linklaters in Bucuresti, una dintre firmele de avocatura straine care fac parte din asa numitul “magic circle”.

***

Predoiu: `Ordon neexecutarea!`

Jude in Românica, 24.01.2009

Toti de prin sistemul judiciar am fost nevoiti sa ne cautam dreptatea in justitie in problema salariala. Printre reclamanti, si ANP-istii. Numai ca, cand sa isi execute hotararile irevocabile, ca de obicei ordonatorul de credite (MJ) se opune. Asa ca oamenii, cu hotararea in mana, se duc la executorii judecatoresti. Care incep procedura de poprire a conturilor MJ. Logic, dar nu normal, MJ incearca sa blocheze executarea, facnd contestatie la executare. O pierd si pe aia, tot irevocabil. Dupa care incepe show-ul juridic:

Seful Camerei Executorilor ii cheama pe executori si le spune ca are ordin verbal de la ministrul Predoiu sa fie oprita orice executare contra ministerului. Executorii au inceput sa ii cheme pe ANP-isti sa isi retraga dosarele, ca altfel risca sa fie sanctionati. Sunt unii care nu s-au supus inca, asa ca pe 9 febr sunt chemati la Consiliul de disciplina.

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Vise nefondate

Cetăţeanul eurocrizat

Când am intrat în Uniunea Europeană am visat la condiţii de muncă şi salarii europene, dar Europa parcă a aşteptat să venim noi pentru a intra în criză. Nici în condiţii normale evoluţia României europene nu ar fi fost una fulminantă. Mulţi se încăpăţânează să aprecieze că nu există criză şi că degringolada este alimentată artificial de câţiva „păpuşari”.

Prietenii pe care îi mai avem peste ocean zâmbesc: „Vă plângeţi de criză? Staţi să vedeţi când veţi da cu adevărat piept cu ea! La noi au ajuns să fie fericiţi cei care au un loc de muncă.” Bunăstarea a fost coborâtă la rang de necesitate, milionarii falimentează, firmele se sufocă în taxe, stocurile îşi pierd valoarea, preţurile cad odată cu puterea de cumpărare, băncile nu mai acordă credite şi rămân cu bunuri executate silit pe care nu le pot valorifica. Artificială sau nu, doare.

Începe şi România să simtă din plin acest reumatism economic care se instalează galopant şi produce grave mutaţii sociale sau serveşte de paravan pentru cei care le generează. Se loveşte fără milă în instituţiile publice şi pentru prima oară se înregistrează un atac concertat asupra structurilor de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională la umbra căreia este aciuită şi administraţia penitenciarelor.

Boc dixit

20% din personalul din ministere şi aparatul central – disponibilizat! Miniştrii acceptă cu drag porunca şi măresc miza. Parcă-i concurs. Cel de la transporturi îi oferă „roboţelului” 35 de procente, altul zice că aruncă în stradă 40% din salariaţi. Sacrifică cineva mai mu
lt? Boc, boc, boc – răsună aplauzele!

Care sunt criteriile? Ce înseamnă „din ministere”. Până la ce nivel? De ce 20%? Aici transparenţa decizională a Executivului dispare subit. Miniştrii decid cine zboară.

Da, au fost umflate schemele; da, există bugetari de lux; da, avem o droaie de funcţii de conducere; da, avem cazuri nenumărate în care incompetenţa unor conducători este mascată de râvna executanţilor. Dar avem vreo garanţie că disponibilizările vor atinge clasa de lux sau vor suferi tot amărâţii care chiar muncesc dar nu au pile?

Cine a ucis bugetul?

Îşi mai aminteşte cineva de promisiuni electorale? Criza scuză tot. Am fi de acord cu o strategie menită să consolideze bugetul, bazată pe un studiu real care să releve găurile negre în care dispar banii publici şi să ofere soluţii viabile. Cine are timp de aşa ceva? Dar oare de aici să vină salvarea României? Salvăm bugetul cu câteva mii de şomeri în plus?

A făcut cineva o comparaţie între sumele care se economisesc prin disponibilizări şi cele care s-ar obţine prin proiecte, investiţii, finanţări, accesări de fonduri structurale, activităţi care pot fi intensificate prin orientarea resurselor umane către acest domeniu. Dacă un studiu de impact ar releva o diferenţă ca între un fir de nisip şi o plajă, între cele două, se pune întrebarea
de ce totuşi Guvernul se grăbeşte?

Adio arme!

De luni de zile se pregăteşte lovitura. Sute de emisiuni, reportaje şi articole despre salariile bugetarilor. Aproape că îţi este frică să mai spui că eşti funcţionar public. E un stigmat.

Niciodată instituţiile publice de apărare şi ordine publică nu au fost mai scoase în evidenţă în sens negativ. Pe de altă parte, economia e pe butuci, emigranţii se întorc, miile de deţinuţi români din străinătate revin la bază. Înfractionalitatea va creşte. Statul va avea nevoie de toate forţ
ele pentru a păstra ordinea.

Guvernul a găsit metodele prin care să-şi motiveze forţele coercitive: „dăm afară un sfert din cei încadraţi, scădem salarii, tăiem sporuri, nu plătim ore suplimentare, adio prime, blocăm concursuri şi reducem posturile neocupate, limităm salariul maxim, emitem ordonanţe prin care interzicem plata drepturilor câştigate în instanţă, eliminăm al 13-lea salariu – mama lor de bugetari!”. Răspunsul aşteptat de guvernanţi - servim patria! Din mii de piepturi le transmitem, însă: ___________ (vă las pe voi!)

vineri, 23 ianuarie 2009

O zi din penitenciare

Motto: "Munca de educatie e o munca de imaginatie. Folositi-va imaginatia si creativitatea" (Gheorghe Florian, la o convocare unde credeam, inca, tot ce se spune)

Comisie de inventariere - casarea unei saltele de 10 lei, carti rupte, un calculator care nu mai functioneaza - membri de comisie importanti, energie, nervi - "ce facem? casam sau imputam?" "Io nu semnez, domnule, nu sunt ale mele, mi le-au bagat pe gat!" "Domnule, dar de o saptamana tot repet doamnei psiholog, sa faca bine si sa rezolve cu inventarierea! Chiar asa, ne batem joc?"

Bilantul. "nu e bun. Trebuie model ANP. refa-l! Nu e bun, trebuie modelul penitenciarului zonal, de unde ne vine lumina. Refa-l! Vorbeste cu colegii de compartimente. Suna-l, ma, pe ala, vezi sa nu iesim mai rau decat aia la cifre. Mai baga de la tine ceva!"

Comisie de individualizare. "Faceti rapoarte. nu mai avem hartie. nu avem buget. austeritate. nu putem printa. baga-mi-as picioarele in ea de imprimanta!" Comisie de liberare conditionata. "faceti caracterizari. nu avem hartie. nu avem buget. austeritate. nu putem printa. la naiba!"

A picat reteaua!

Vine presa la bilant! SEF Post Control: "Domnule, daca s-a schimbat cameramanu', trebuie refacut tabelul. pe aici nu se trece. Refaceti tabelul repede, domnule, ca eu sunt prima imagine, cu mine da piept presa prima data. Dupa aia, vezi tu cum dregi imaginea unitatii. BAAAAAAA!, vezi sa nu filmeze postul de pazaaaaaaa! Fii pe faza, ca pe purtatoru' de cuvant nu il intereseaza decat imaginea noastra!"

"Domnule director, nu mai pot sa imi fac programul. Au aflat detinutii ca vor fi transferati si nu mai vor sa iasa la program. " Al 13-lea! Ne dati ori nu ne dati? Pai, ce facem? Aia de pe blog scriu numai tampenii, in loc sa se ocupe de lucruri serioase. Mama lor de magistrati! Hai DINAMOOOOOO!"

"Am auzit ca Ionel s-a dat la Marioara. ai auzit si tu? Lasa, ca nici nevasta-sa nu e usa de biserica. Sase! vine sefu'. La cat ii consiliul de conducere?. fir-ar! n-am timp nici sa ma pis." "Tine-o pe psiholoaga la grilaj un pic. ne mai clatim ochii. Las-o sa astepte! Si asa nu face nimic. mamaaaa, da' ce buna e!"

"Don majoooooor! don majooooor! ma omoaraaaaaaaaaaa! Da, Petrica, spune ce probleme ai. Hai afara, iesi din spatiul de conflict si stai sa imi iau pozitia de negociator, sa iti fac un "Schultz" si o “consiliere de rutina" Generatia "Zoloft" e majoritara. "Sa isi aduca toti educatorii si psihologii uniformele, sa vedem ce au, domnule! Sa comparam situatia faptica cu cea scriptica. Domnilor, dar chiar asa?! Sa ia administrativu' cate un milion - doua, iar pazistii 12-14 milioane?! Mama ei de imprimanta astazi si maine!"

"Anul acesta veti avea bani de rechizite in cuantum de doar 900 de lei. Necesarul de materiale il faceti pana in data de 15, altfel salut! "Lasaaaa, tu, bugetul si codurile CPV. Dca vreti programe, treceti la cersit, ca si asa sunteti prieteni cu toata comunitatea!" "Ce? Macovei a desfiintat SIPA? Strategia lu' Dumitrascu a implementat-o cineva? Hai, bai, fugi de aici, ca ne plicitisesti. Ne lesi?!"

Si mai tine-ti gura, ca se aude pana la Bucuresti! "

Da, domnule director, am venit cu intentia de a incepe sa lucrez la un proiect al carui termen-limita e martie. Am fi beneficiat de sprijinul comunitatii, ar fi adus bani pentru unitate. Am fi putut renunta la cei 900 de lei pentru alte lucruri. Am fi facut si imagine. Dar, sincer, nu mai am chef.

A propos! Se da al 13 - lea? Ca incepe sa ma intereseze.

joi, 22 ianuarie 2009

Intre Rai si Iad

Auzeam zilele trecute la televizor (unde altundeva?!), urmatoarea parabola: un nene moare si este luat in primire de catre un functionar de "dincolo", pe post de ghid. Treaba sta in urmatorul fel, zice functionarul (cu statut special!), eu o sa va plimb prin imprejurimi si o sa va dau in acest fel posibilitatea sa vedeti cam care sunt alternativele.

Prima varianta este Iadul, zice plictisit functionarul cu pricina, deschizand usa spre o incapere mare. In mijlocul incaperii, trona o masa uriasa, plina ochi cu bucate aburinde, dintre cele mai alese. De jur imprejurul mesei, asezati pe scaune, o multime de oameni costelivi, ‘morti’ de foame, priveau cu jind si cu mare tristete la mancare. Toti oamenii astia tineau in mainile lor vlaguite niste linguri, care din pricina faptului ca aveau cozile foarte lungi, nu numai ca nu le erau de niciun folos, dimpotriva, ii impiedicau sa duca mancarea la gura.

Asadar asta era Iadul, la Rai se ajungea printr-o usa asemanatoare. Tot asa o incapere mare, o masa plina cu bucate aburinde, de jur imprejur, oameni asezati pe scaune, cu aceleasi linguri neobisnuit de lungi, in mana. Spre deosebire de nefericitii infometati din prima incapere, in mod surprinzator, aici oamenii pareau totusi bine hraniti, erau rosii in obraji si plini de voie buna. Buimac, omul se uita nedumerit catre functionarul care in cele din urma, ofera si explicatia. Explicatia era cat se poate de simpla si consta in aceea ca, spre deosebire de Iad, in Rai oamenii se ajutau unul pe celalalt, hranindu-se reciproc, ca urmare lungimea lingurilor nu mai era o piedica.

Parabola asta mi s-a parut cat se poate de potrivita cu lumea romaneasca, cu lumea lucratorilor de penitenciare. Bucuria nedisimulata a unor agenti la auzul vestii ca de sarbatori, ofiterii s-ar putea sa nu mai ia "prema", dimpotriva, agresivitatea unor ofiteri la auzul unei asemenea ofense. Placerea unora dintre cei ce lucreaza cu detinutii, la auzul vestii ca "logistica" va fi in sfarsit detronata de la sporuri. Convingerea celor din unitati ca cei de la "imparatie" obosesc stand cu fundul pe scaune si ruga fierbinte a unora dintre ei ca "anepistii" sa fie rasi definitiv, de la eventualele recompense.

Convingerea altora din ANP ca cei din teritoriu sunt cu o treapta mai jos si evidenta lor lipsa de interes fata de problemele cu care se confrunta colegii din teritoriu. Indiferenta sau placerea cu care au savurat unii ofiteri (multi dintre ei fosti agenti!) anuntul suspendarii examenelor. Convigerea unor "pazisti" ca "reeducarea" face umbra pamantului degeaba, dand piept cu pretul pus de catre unii educatori pe ceea ce face paza. Neputinta unor lucratori tineri de a-i accepta pe mai varstinicii lor colegi si invers. Satisfactia de a-i vedea pe psihologi si medici imbracati intr-o uniforma de proasta calitate, chiar daca acest lucru poate aduce prejudicii relatiei medic-pacient, detinut-psiholog. Si tot asa...

Asadar este criza economica, sunt oameni care si-au pierdut locurile de munca, altora le sta securea atarnata deasupra capului. Nesiguranta zilei de maine, poate sa dea fiori pe sira spinarii si nelinistea asta poate sa nasca chiar mai multa ura si mai multa invidie decat de obicei, poata sa nasca o lipsa de toleranta greu de imaginat.

Nu suntem totusi in situatia de a ramane fara un loc de munca, cu alte cuvinte, capra noastra nu este amenintata de o asemenea primejdie, cu toate acestea, doar pentru ca virtual exista posibilitatea reducerii unor sporuri, ne grabim sa alegem cu exactitate si precizie care parte a animalului trebuie sacrificata la o adica!

Cu picioarele rupte, cu capul spart, chioara si stirba, capra asta are cele mai mari sanse sa moara nu de gura lupului din padure, nu de cutitul ciobanului, ci de inanitie!

miercuri, 21 ianuarie 2009

Să construim o echipă!


În zilele noastre auzim mereu afirmaţii de genul: „nu mai stau lucrurile cum stăteau odinioară!”, „nu mai sunt oamenii cum îi ştiam eu!”, „nu mai este nimeni interesat de ceea ce face cel de lângă el!” şi altele asemănătoare. Trăim azi un sentiment al singurătăţii în mijlocul colectivului şi nimeni nu mai are nevoie de o părere, de un sfat, de o vorbă bună sau mângâietoare şi este uneori mai uşor să „stai în banca ta”.

Cei mai vechi dintre noi îşi amintesc vremurile în care colegii experimentaţi ne-au „predat” adevărate lecţii de viaţă şi management, memorabile şi acum, după 10-20 de ani. Fiecare dintre aceştia au în memorie un nea Vasile sau o tanti Tuţa care au transmis înainte de pensionare, învăţăminte, experienţe, sfaturi, reguli, principii.

Alţii, mai tineri, nu de foarte mult timp angajaţi, nu pot uita privirile piezişe aruncate de membrii grupului când s-au făcut prezentările în prima zi de serviciu, comentariile răutăcioase sau farsele de prost gust şi chiar „sfaturile” crude care au avut drept consecinţă aruncarea novicelui în gura lupului.

Oare chiar într-atât s-a degradat lumea? Oare chiar nu mai există dorinţă în cei versaţi de a-i învăţa regulile jocului pe cei tineri? Nu mai ştim sau nu mai vrem să le predăm tainele meseriei

Acasă, facem echipă cu partenerul şi copiii noştri. În comunitate, facem echipă cu vecinii de scară sau palier, cu prietenii şi amicii din copilărie. Doar la serviciu nu vrem (sau nu putem) să facem echipă cu colegii noştri. Deşi există vorba „colegii şi rudele nu ni-i alegem”, nimeni nu se străduieşte să construiască o echipă în jurul lui. Dacă i-am avea colegi pe prietenii noştri probabil că am fi foarte fericiţi şi am da un randament impresionant.

Fiecare dintre noi muncim în cadrul unui grup dar asta nu înseamnă că suntem o echipă! A transforma grupul de lucru în echipă este un lucru greu de realizat şi necesită eforturi susţinute din partea managerului şi a membrilor grupului. De multe ori însă liderului îi este teamă să se înconjoare de oameni de succes, să coopereze cu membrii echipei sale, să le ceară ajutorul sau părerea, având convingerea că este periculos să îi valorizeze întrucât vor urmări mai degrabă să îl „sape” decât să îl urmeze. Alţi lideri nu sunt deloc interesaţi de coeziunea grupului, indiferenţa lor afectând grav performanţa acestuia

Sunt atâtea exemple de directori adjuncţi sau şefi de serviciu care s-au înconjurat de ofiţeri mediocrii, instructori pază sau educatori, luându-şi astfel o marjă de siguranţă în faţa şefilor mai mari şi înlăturând pericolul care ar putea plana deasupra propriei cariere. Fiind în imediata apropiere a liderului, aceştia se contaminează cu putere, îngâmfare, suficienţă şi răutate pe care le aruncă cu orice ocazie în capul celorlalţi membrii ai grupului, de cele mai multe ori, adevăratele furnici.

Pe de altă parte, membrii grupului, fiind nemulţumiţi de liderul mai tânăr şi dinamic, îl sabotează la orice pas, îl denigrează şi chiar îi pun piedici serioase fără a încerca să îl asculte, să îl înţeleagă sau să îi dea credit. Şi în aceste caz sunt exemple suficiente cum e cel al şefului de tură pe care agenţii îl ignoră sau resping cu tărie, al medicului şef pe care ceilalţi medici şi asistenţi nu îl agreează, al contabilului şef pus în încurcătură în mod deliberat de subordonaţii mai experimentaţi

O echipă nu este cea în care domneşte frica, intimidarea, persecuţia sau sancţionarea; în echipă nu există suspiciuni, răutăţi şi minciuni; scopul activităţilor nu este controlul absolut al liderului şi nici exacerbarea calităţilor acestuia sau anihilarea iniţiativei şi creativităţii membrilor; nu se duce o luptă permanentă între susţinătorii liderului şi cei care îl contrazic sau au alte păreri; comunicarea nu este blocată de lider şi nici deformată de membrii grupului.

O echipă presupune efort, renunţare, interes, cunoaştere, iubire şi nu neapărat în această ordine. În mijlocul unei echipe atmosfera este confortabilă, relaxată; membrii ei discută mult, se ascultă unul pe altul şi iau decizii prin consens; liderul nu domină echipa, deţinerea controlului nefiind principala problemă ci îndeplinirea responsabilităţilor fiind obiectivul grupului. Există încredere între lider şi ceilalţi şi sunt loiali unii altora; toţi sunt motivaţi să realizeze scopurile şi o fac cu interes; grupul ajută fiecare membru pentru a se dezvolta iar criticismul este constructiv; comunicarea este deplină şi sinceră; grupul este flexibil şi adaptabil; iniţiativa este încurajată şi membrilor nu le este teamă să îşi exprime părerile.

Câţi dintre noi fac parte dintr-o echipă şi câţi ne-am străduit cu adevărat să construim o echipă? Iniţiativa nu trebuie să plece obligatoriu de la lider spre ceilalţi dar ar avea mai mult succes această variantă.
Să facem aşadar echipă cu colegii noştri şi azi, când vă uitaţi în jur, poate o să vedeţi nu doar feţele oamenilor alături de care munciţi cel puţin 8 ore zilnic ci şi sufletele lor atât de asemănătoare cu ale voastre!

marți, 20 ianuarie 2009

Cu si despre Ministerul Justitiei

Angajari "speciale" se fac de cativa ani pe organigramele penitenciarelor din capitala. Persoane care in final nici nu stiu unde au fost angajate, își desfășoară activitatea pe la Ministerul Justitiei si in alte posturi caldute, benefiicind de toate drepturile legale. Am incercat sa aflam cat de necesare sunt aceste subterfugii pentru ministerul in cauza.

Concluzia rezultata a fost una singura: se profita de institutiile in care se pot face angajari la momentul respectiv, "nepotu`" ocupa un post, oarecare, asta nu mai conteaza, apoi ajunge de fapt la institutia unde probabil il asteapta "unchiu`" care a recomandat traseul profesional. Locul tuturor acestora, este, de regula, ocupat de functionari publici cu statut special din Penitenciarul Jilava, Penitenciarul Rahova... buni la toate, dar care creeaza o lipsa acuta de personal in unitatile mentionate, ce depaseste si regula nescrisa privind "suplimentarea neoficiala a posturilor acestor unitati tocmai in virtutea acestor detasari.

1. Andrea Iurea angajata la Ministerul Justitiei de Tudor Chiuariu, nu a lucrat nici o secunda la minister fiind detasata imediat, pentru 3 ani la Prefectura Iasi. Probabil zona de provenienta a acesteia, liberal, i-a caracterizat primii pasi ca slujbas al statului intr-o adevarata trambulina, angajarea rezolvata, acum langa casa, ca nu e legal, conteaza mai putin.

2. Andrei Bogdan Furdui - personal de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor, detasat la Serviciul de Informatii Externe, interzis de statutul cu care e asimilat.

Art. 7 - (1) Judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, personalul de specialitate juridica asimilat acestora si personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii.

(2) Persoanele prevazute la alin. (1) completeaza, anual, o declaratie autentica, pe propria raspundere potrivit legii penale, din care sa rezulte ca nu sunt lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii.

(3)Consiliul Suprem de Aparare a Tarii verifica, din oficiu sau la sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii ori a ministrului justitiei, realitatea declaratiilor prevazute la alin. (2).(4) Incalcarea dispozitiilor alin. (1) conduce la eliberarea din functia detinuta, inclusiv cea de judecator sau procuror. - Legea 303/2004.

3. Bogdan Gaurean detine cumulat functia de consilier al ministrului justitiei si pe cea de director adjunct la Registrul Comertului. Ambele sunt functii contractuale, primind doua salarii destul de grasute pentru ambele calitati. Probabil dorinta noului Guvern privind cumulul de functii nu se aplica retroactiv, vechii liberali ramanand bine mersi in functiile cu care au fost recompensati.

luni, 19 ianuarie 2009

Magistrati de miliarde

Asa se numeste o scrisoare deschisa trimisa ministrului justitiei Catalin Predoiu de o organizatie sindicala.

Pe blog-ul Penifest au mai fost articole legate de prezenta acestora in sistemul penitenciar, implicatiile financiare, legalitatea, si, nu in ultimul caz moralitatea acestei prezente. Demotivarea personalului este de asemenea un factor destul de important, mai ales tinand cont de faptul ca pe vremea ministrului Chiuariu, aceste detasari se faceau inclusiv in esalonul 2.

In continuare aveti solicitarea sindicala:

Catre,
Ministrul Justitiei
Domnul Catalin Predoiu

In conformitate cu prevederile art. 10 din Regulament privind transferul si detasarea judecatorilor si procurorilor, delegarea judecatorilor, precum si numirea judecatorilor in functia de procuror si a procurorilor in functia de judecator: “detasarea judecatorului sau a procurorului poate inceta anterior duratei pentru care a fost dispusa, prin hotararea sectiei corespunzatoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la cererea celui care a solicitat detasarea ori la cererea judecatorului sau a procurorului detasat, cu acordul scris al celui care a solicitat detasarea,” va rugam sa ne sprijiniti prin solicitarea incetarii detasarii urmatorilor magistrati:

  1. Procuror Spaiuc Gheorghe A.N.P. 07.05.2007 – prezent
  2. Procuror Sarau Danel-Cristinel PMT Tichilesti 06.02.2006 – prezent
  3. Procuror Gilca Ionel Penitenciarul Braila 01.07.2007 – prezent
  4. Procuror Focica Mihaela-Florina Penitenciarul Colibasi 15.07.2007 – prezent
  5. Procuror Muresan Ioan Penitenciarul Aiud 01.07.2007 – prezent
  6. Judecator Ciorcas Mihai Penitenciarul Satu Mare 15.07.2007 – prezent

Din urmatoarele motive:

Punctul 1: “La munca egala sau de valoare egala, salariu egal ".

Unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalitătii de tratament în stabilirea salariului, consacrat de art. 41 alin. (4) din Constitutia Romaniei si de art. 6 alin. (3) din Codul muncii, in concordanta cu normele Uniunii Europene.
Acest principiu de ordine publica: "la munca egala sau de valoare egala, salariu egal" exclude orice discriminare in materia stabilirii sau modificarii salariilor. Daca felul muncii este acelasi, daca cerintele si conditiile de munca sunt aceleasi, daca munca este egala sau de valoare egala, diferentierile de salarizare nu se justifica.

Dubla calitate pe care o detin directorii - magistrati se rasfrang si asupra salarizarii acestora, fiind de departe superioara nu numai celei din sistemul din care au fost delegati cat si fata de directorii – functionari publici fiind mai mare de 3-5 ori, ajungand pana la 23 000 RON/luna.
Veniturile lunare ale unui simplu director - magistrat le depasesc chiar si pe cele ale directorului general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, care incaseaza venituri lunare de maxim 70 milioane de lei.

Punctul 2: Incompatibilitatea functiei de magistrat cu cea de functionar public.

Constitutia Romaniei - “art. 125, alin 3: Functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din învatamântul superior. Astfel ne aflam in aceeasi situatie ca la CNI: atunci senatorii si-au insusit la Plen observatia lui Antonie Iorgovan privind faptul ca judecatorii nu pot face parte din CNI, organism cu activitate nepermanenta, pentru ca nu pot indeplini o alta functie in acelasi timp cu cea de judecator”.

Detasarea magistratilor pe diferite functii in sistemul penitenciar incalca prevederile constitutionale prevazute in art. 1 alin. (4) din Constitutia Romaniei referitoare la separatia si echilibrul puterilor in stat prin includerea astfel a magistratilor in categoria persoanelor care exercita functii publice de autoritate din administratia centrala si locala ale caror acte sunt de natura administrativa, producand o confuzie grava intre puterea judecatoreasca si puterea executiva, precum si intre natura actelor care emana de la organele puterii judecatoresti si actele administrative, inclusiv cele de jurisdictie administrativa, care sunt rezultatul exercitarii unei functii de autoritate administrativa.

Punctul 3: Implicatiilor financiare ale detasarii magistratilor in sistemul penitenciar.

42 magistrati: 15.000 RON (salariul minim) x 1532 luni = 22.980.000 RON
20 magistrati: 1.076.150 RON din sentinte judecatoresti.

… in conditiile in care se puteau rezolva foarte multe lucruri cu acesti bani. De ex.:

  • contravaloarea echipamentului pentru 12.000 functionari publici cu statut special, intr-un an calendaristic, este de 16.800.000 RON.
  • necesarul de fonduri pentru acordarea celui de-al „13-lea” salariu – ianuarie 2009, pentru 12.000 functionari publici cu statut special, este de 19.500.000 RON.
  • necesarul de fonduri pentru salarizarea a 1.300 de functionari publici cu statut special intr-un an calendaristic, pornind de la o salarizare medie, este de 20.280.00 RON.
  • dintr-un singur salariu de magistrat se poate asigura salarizarea a minim 12 agenti sau minim 6 -7 ofiteri/luna.

Punctul 4: Salariile „imorale” ale magistratilor detasati sunt in contradictie cu masurile restrictive privind cheltuielile bugetare pe anul 2009 anuntate de premierul Romaniei, dl. Emil Boc.
"….. am redus salariile bugetarilor de lux la maxim 4.800 de lei. “

Link-uri utile:

duminică, 18 ianuarie 2009

Lupta de hartie

Din ianuarie 2009, lucratorii de penitenciare din unitati, au primit oridinul de a se prezenta la lucru in uniforma. Uniforma care uniformizeaza, vorba lui Vanghelie, are noima ei daca discutam despre un supraveghetor sau despre ofiterul care lucreaza pe sectie. Dar sa obligi medicul sa-si indese pe sub halat vestonul, sa obligi psihologul sa imbrace uniforma, sa-i bagi, cu alte cuvinte detinutului, drept in ochi, arma penitenciara si sa ai pretentia sa te creada pe cavant ca nu-i vrei raul, mi se pare prea mult.

(Uni)Forma asta fara fond, obiceiul asta de-a ne pacali unul pe celalalt, ca ordinea si disciplina ambaleaza intotdeauna bunele intentii sau priceperea executantului, mi se pare mai degraba o dovada de superficialitate. Ca si hartiile de altfel, pe care le caram cu roaba, de la o luna la alta, sub care ne ascundem de fapt mediocritatea.

Sistemul penitenciar nu mai este un sistem militar, este o institutie publica cu un rol social bine determinat si in pofida parerii unora, rezultatele se masoara in realitate in calitatea programelor desfasurate in unitati si nu in greutatea dosarelor sau in dunga de la pantaloni.

Discutam asadar despre un fel de inflatie de vorbe si decizii fara acoperire, discutam despre un sistem cu picioare grase si moi.

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Tot inainte!

Evident, faptul ca Huginn a plecat si de pe blog, lasa in urma un gol mare. Un gol atat de mare incat nici nu-mi vine sa ma uit inspre el, de teama sa nu ma apuce ameteala. Sunt tentat sa zabovesc asupra subiectului, n-o fac pentru ca indiferent din ce parte as apuca lucrurile, as sfarsi prin a deveni patetic. Spun multumesc si mai spun ca recunostinta de a fi avut un asemenea partener si bucuria de a avea un asemenea prieten, ramane intreaga.

Timp de un an de zile, un singur om a reusit sa tina pe umerii lui aproape toata greutatea blogului. Si totusi Huginn nu s-a plans de oboseala si totusi el a rezistat tuturor presiunilor, care n-au fost putine! Huginn nu a abandonat, a ales sa puna punct pentru ca o etapa din viata lui s-a incheiat si alta este pe cale sa inceapa. Atat.

Teoretic, pentru cateva mii de oameni ar trebui sa fie cu mult mai usor sa tina pe umerii lor, greutatea blogului. Daca au intradevar nevoie sa vorbeasca, sa gandeasca, sa se sfatuiasca. Teoretic! Practic, ramane de vazut in ce masura vom reusi sa mentinem in viata coltul asta virtual, pe care l-am destelenit pana la urma, cu mainile goale.

Recunosc ca e greu sa treci de la Huginn la Dicu, sau la "al treispelea" sau la subtirimea clasei politice romanesti. Se pare ca trebuie, se pare ca nu exista cale de intoarcere si numai prin tunelul asta ingust putem ajunge pana la urma, noi sau altii, la o viata normala.

Inteleg ca la Giurgiu oamenii au strans semnaturi pentru sustinerea directorului. Fara indoiala ca, daca este adevarat, gestul asta de solidaritate, mai degraba neobisnuit, are o anume semnificatie, pe care n-am de gand s-o pun la indoiala. Cum nu pun la indoiala nici faptul ca, cel putin prin comparatie cu alti sefi de penitenciare, Dl Dicu se poate sa fi fost ceva mai omenos cu subalternii, ceea ce in micul nostru sistem nu este chiar de neglijat.

Problema este ca n-ajunge si dupa ce am asistat la prestatia televizata a magistratului, dupa ce am constatat cu jena si cu oarecare tristete, cam cat pret pune pana la urma un procuror pe lege, pe regula, pe principii, dupa ce timp de doua zile penitenciarele romanesti au jucat in chiloti, la gramada cu dl.Dicu, batuta pe loc, n-am deloc sentimentul ca magistratul cu pricina ar fi putut sa contribuie cu ceva la schimbarea mentalitatii noastre, ca sa nu mai vorbesc despre perceptia opiniei publice si despre imbunatatirea ei.

Cam atat despre Dicu, despre dorinta sincera a guvernantilor de a ne conduce spre lumina, numai de bine. Cat despre "al treispelea", se pare ca nu va fi totusi cu ghinion!

vineri, 16 ianuarie 2009

A.N.P.: S-a deschis sezonul de muncă forţată!

Mai multă abnegaţie!

Nu mai departe de ieri Ministerul Finanţelor Publice a hotărât: din bugetul A.N.P. pe 2009 au fost eliminate sumele pentru ore suplimentare şi pentru premiere. Şi bugetul este încă departe de a fi aprobat.

Cei avizaţi ştiu că proiectul de buget este un goblen care se ţese cu mare atenţie înainte de a avea o formă finală, agreată.

Mai întâi se calculează necesarul real apoi se înaintează timid către ordonatorul principal care se oripilează cu cât mai multă naturaleţe şi recomandă primele tăieturi, pe baza avertizărilor preliminare de la finanţe. Când pare să prindă un contur mai rezonabil se dă examenul adevărat: se trimite la M.F.P.

Fiţi rezonabili!

Niciodată în România contemporană nu s-a întâmplat să se aprobe integral sumele solicitate de A.N.P. Problema a fost cât şi ce să se taie. Nici nu vă aşteptaţi că veţi vedea un fel de ciornă corectată cu roşu în care sumele tăiate se evidenţiază cu roşu. Acest extemporal se dă prin telefon sau poştă electronică şi precede forma finală, agreată a proiectului care se va aproba integral în aplauzele celor care ştiu că suma necesară în realitate era mai mare cu 1/3 sau mai mult.

Nu-i grav. Suntem bugetari. Bugetul evoluează. Periodic au loc rectificări. Ne hrănim cu speranţa că guvernanţii nu vor lăsa o instituţie publică din sistemul de apărare, fără salarii. Astfel încât se mizează enorm pe aceste rectificări. Atât de mult încât, pentru a nu rămâne descoperiţi la anumite capitole, se preferă o diminuare a cheltuielilor de personal care nu pot acoperi salariile decât pe 9 luni. Nu ne lasă Guvernul…

Staţi liniştiţi, n-aveţi nicio nădejde!

Uite că Guvernul a-nceput să ne lase! Campania preşedinţială se apropie cu efecte de tot felul. Sistemul de apărare nu este văzut bine. Salarii marii, compensatorii stufoase, legi speciale, fonduri de pensii speciale, case de sănătate speciale… Opinia publică nu pare interesată de riscurile muncii noastre. Când se uită spre penitenciare vede doar directori cu 300 milioane salariu şi salariaţi avantajaţi de o legislaţie împănată cu sporuri.

Primul efect concret: după recomandările Guvernului Tăriceanu de compensare exclusivă a orelor suplimentare cu timp liber vin impunerile Guvernului Boc. Nu se mai plătesc deloc orele suplimentare. Şi… ca să fim siguri că nu veţi găsi nicio cale de scăpare, se suspendă şi concursurile de ocupare a posturilor vacante. Nici deţinuţii nu pot fi lăsaţi nesupravegheaţi.


Deci, domnilor: MUNCĂ FORŢATĂ!


UPDATE

Având în vedere faptul că singura metodă disponibilă de compensare a timpului de muncă suplimentar rămâne compensarea cu timp liber, lansez o întrebare:

Când vi se acordă recuperări cum credeţi că ar trebui acestea calculate şi cum se calculează în realitate litera R consemnată în pontaj?

Variante:

1. R = 0 ore (pentru că aţi stat acasă şi nu aţi muncit în acele zile)

2. R = 8 ore fără sporuri (pentru că e o compensare dar la sporuri nu se poate depăşi media de 170 ore lucrătoare/lună sau alte motive)

3. R = 8 ore + toate sporurile aferente (pentru că aţi muncit în luna precedentă şi nu aţi fost plătiţi, iar luna următoare staţi acasă dar figuraţi la muncă, aceasta fiind o compensare)

joi, 15 ianuarie 2009

Dicu OUT

15.01.2009


COMUNICAT
ÎNCETAREA DETAŞĂRII LA MINISTERUL JUSTIŢIEI


Secţia pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât azi, 15 ianuarie 2009, încetarea detaşării domnului Dicu Adrian la cererea Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Domnul procuror a fost detaşat de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, la cererea acestei instituţii, pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15 martie 2007, prin Hotărârea nr. 24/1.03.2007 a Secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Încetarea detaşării poate fi dispusă la cererea celui care a solicitat detaşarea fără îndeplinirea altei formalităţi, conform art. 9 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător.

Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass-Media

http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=0501
http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=127693&catid=2&p=directorul-petrecaret-de-la-penitenciarul-giurgiu-are-un-salariu-de-19000-de-lei.html

UPDATE:
Procurorul Dicu a facut constestatie la hotarea CSM incercand astfel sa mai prinda o luna de salariu de director - magistrat. In cursul acestei zile, secretara personala din penitenciar a umblat prin unitate cu o lista pentru semnaturi de sustinere a magistratului.

La revedere

a5 Ei bine, am ajuns şi aici. E ultimul articol pe care-l postez pe blog. Mi-am anunţat deja colegii şi am modificat drepturile de administrator. În zilele următoare vor fi probabil ceva schimbări de ritm, de stil şi de abordare. Va fi, sunt sigur, un alt coordonator, un alt editor, şi vor apărea noi autori.

Am scris despre penitenciare şi mi-a făcut plăcere. N-am un motiv complicat pentru care mă retrag. N-am câştigat la nicio loterie. Pur şi simplu, agenda viitoare nu-mi va permite să mai scriu. Am ceva planuri, care sper să-mi reuşească, şi care presupun întreaga mea atenţie. E o decizie pe care trebuie s-o iau.

A fost o experienţă extraordinară. Vă mulţumesc tuturor.

miercuri, 14 ianuarie 2009

Banal şi mediocru

mediocrity Radu Buică ne-a ieşit în cale pentru că a avut norocul să aibă o oarecare implicare în problema penitenciarelor. Genul de consilier ministerial adunat de pe drumuri de câte un demnitar cu prea mulţi prieteni şi cu prea multă influenţă. Nu e chiar un idiot. Știe să scrie, ştie să citească şi se exprimă oarecum inteligibil. Nici un needucat nu se poate spune că ar fi. Vorbeşte frumos, nu fluieră pe stradă şi se spală pe mâini înainte de masă. Probabil că nici bunul simţ nu-i lipseşte, n-am auzit pe cineva să-l critice.

Cu toate astea nu pot spune că e consilierul ministerial pe care-l stimez în cea mai mare măsură. Nu pentru că e un tip banal şi mediocru de la natură. Asta e, n-am ce-i face. E deranjant, pur şi simplu, pentru că nu are ce căuta în acel loc. Și, mai ales, nu are de ce să dea ordine, sugestii sau indicaţii conducerii ANP. Nu are experienţă în domeniu, iar profesional e o nulitate absolută. Îmi pare rău dacă-l jignesc, deşi nu prea mă feresc în astfel de cazuri. O persoană care nu obţine nici măcar o notă de trecere la un concurs de admitere în profesie nu are căderea de a deschide gura măcar, darmite să mai dea indicaţii cuiva.

De ce-l ascultă conducerea ANP când ar trebui să-l trimită la plimbare, n-aş putea să spun exact. Sunt sigur însă că poziţia acestuia de consilier al ministrului îi îndeamnă la reacţii cumpătate. Un mare şut în dos, şi ar scăpa de el şi de prostiile pe care le emite verbal sau în scris. Toţi se plâng, dar nu prea văd să aibă cineva curajul să-l pună la colţ. Radu Buică face strategii, planuri, legislaţie, are observaţii şi dă indicaţii. În oameni ca el se încrede ministrul Predoiu.

Am scris despre Buică ăsta şi mai în glumă, şi mai serios. Inutil, din păcate. Pur şi simplu omul nu înţelege că poartă o pălărie care nu i se potriveşte. Nu înţelege că incompetenţa lui costă şi că prostiile pe care le debitează afectează o grămadă de oameni. Nu mă îndoiesc însă că dumnealui nu ar fi de acord cu mine în ruptul capului. Într-un fel are şi dreptate. Păi ce, el e de vină că a coordonat implementarea Planului de eficientizare a sistemului penitenciar 2008 – 2009? Nu, evident. De vină sunt cei care l-au pus să se ocupe de asta ştiind că nu e în stare. Și, exemplele pot continua.

Mai nou, se aude că se va elabora o strategie pe termen mediu şi că se va abandona planul de eficientizare. Ghici cine se vântură prin ANP discutând despre cum se va face strategia. Radu Buică, n-aţi greşit. Dumnealui, consilierul respins de comisia de concurs va pune pe hârtie viitorul ANP. Tot el va cere raportări periodice ANP şi penitenciarelor din subordine. Și, uite aşa, ne vom mânca nervii în continuare.

Cam asta e treaba cu tolerarea prostiei. Și, e un mesaj către cei care o tolerează la nivel decizional. O fi Radu băiat bun, dar, să fim cinstiţi, e prost. Poate că v-aţi obişnuit cu el. Poate că nici nu vi se pare atât de dezastruos în comparaţie cu alţii, dar gândiţi-vă. Prostiile unui Radu din ăsta rămân să fie rezolvate câţiva ani de acum înainte. Istoria recentă o demonstrează. Acum vreun an aveam pe unul Petre, Stan Petre. Băiat bun, dar slugă fără imaginaţie şi un mare prost pe deasupra. Încă mai e de reparat în urma lui.

Link-uri utile:

PS. Pentru cei interesaţi, pvaslui.blogspot.com publică aici adresa ANP referitoare la programul de lucru pilot pus în aplicare la Ploieşti şi Mărgineni. ANP prezintă detaliat motivele şi scopul acestei iniţiative precum şi eventualele beneficii. Deocamdată noul program nu este foarte bine primit, dar se pare că are şi ceva avantaje care merită luate în calcul. ANP promite că opinia personalului va fi luată în considerare la adoptarea unei decizii finale.