Serviciul şi “serviciile”. Despre corupţie şi informaţii.

Information is not knowledge. Albert Einstein

Ministrul justiţiei promovează tot mai insistent ideea reînfiinţării unui serviciu de informaţii sub controlul Ministerului Justiţiei (şi Libertăţilor Cetăţeneşti). Mai întâi a înfiinţat o comisie specială, câteva zile mai târziu s-a arătat îngrijorat de actualul serviciu de informaţii – care nu e serviciu de informaţii. Recent, într-un interviu amplu acordat HotNews, a enunţat fără ocolişuri prioritatea înfiinţării unei astfel de structuri.

Motivul principal e acela că ministrul are nevoie de informaţii. Cel puţin asta a dat de înţeles Cătălin Predoiu, atunci când a făcut referire la mult prea mediatizatul caz Gorbunov. “Nu s-a luat încă o decizie daca atribuțiile serviciului sa se limiteze la culegerea informațiilor din penitenciare sau sa se extindă la magistrați, funcționarii si demnitarii din ministerul justiției”, afirma ministrul.

Ministrul uită, se pare, că actuala Direcţie pentru Prevenirea Criminalităţii în Mediul Penitenciar (DPCMP) ar fi trebuit să-i furnizeze acele informaţii. Nu a făcut-o şi nu e foarte relevant faptul că buba s-a spart la Craiova. Ar fi putut la fel de bine să se întâmple oriunde în ţară, iar birourile locale să fie la fel de în necunoştinţă de cauză. Poate că o justificare ar fi capacitatea operativă scăzută a DPCMP.  Dar, asta e altceva.

Nu mi se pare că vechile structuri, servicii secrete cu acte în regulă, au fost mai eficiente. Au fost mai influente, au produs mai multe informaţii, dar în nici un caz nu au fost mai eficiente. S-au ocupat şi de penitenciare şi de justiţie, mai precis de integritatea şi rezistenţa la corupţie a acestora, dar rezultatele au fost foarte slabe.

Utilitatea discutabilă a unui serviciu de informaţii la Ministerul Justiţiei a fost deja demonstrată. Ideea în sine are totuşi adepţi. Practica Ministerului de Interne este folosită ca argument şi, deseori, America cu cele câteva zeci de servicii speciale. Nu ţări din Uniunea Europeană, pentru că o astfel de practică nu este foarte agreată. Situaţiile sunt diferite, iar termenii de comparaţie sunt în sine contestabili.

Întrebarea este, şi trebuie un răspuns înainte de a se lua o decizie, dacă ar fi reînfiinţat un serviciu de informaţii, ce ar face diferit decât a făcut până acum? SRI are deja un departament care se ocupă de justiţie. Bănuiesc că domnul Predoiu ştie asta, în calitate de ministru având acces la informaţii de acest gen. Ce-ar putea face noul SIPA mai bine? Mai bine decât în ultimii 15 ani şi mai bine decât serviciul naţional de informaţii. Greu de spus.

Sunt voci care pun pasiunea ministrului în reactivarea SIPA pe seama unor calcule politice, un fel de cursă a înarmărilor între diversele tabere, controlul unui serviciu secret fiind un obiectiv prea puţin disimulat în ecuaţia puterii. Poate fi o explicaţie. Probabil că ministrul a fost jenat de cazul Gorbunov, dar conexiunea imediată cu ideea serviciului de informaţii nu e deloc firească.

ANP trebuie să ştie ce i se întâmplă în curte oricum. Ministrul trebuia să primească oricum informaţii cu privire la neregulile din sistemul penitenciar. Nu s-a întâmplat nu pentru că nu exista informaţia, s-a întâmplat pentru că informaţia nu a ajuns pe nici un canal la nivelul MJLC. Iar, despre faptul că informarea către Poliţie nu s-a făcut la timp se ştia din octombrie, de la apelul general. Nici comanda unităţii n-a transmis informaţia, dar nici alte structuri abilitate.

Ministrul confundă intenţionat lipsa de control cu  lipsa de informaţii. Primeşte rapoarte lunare de la DPCMP, analize trimestriale, şi informaţii urgente atunci când e cazul. Asta nu-l ajută deloc. Informaţiile nu sunt de calitate, e posibil. Dar, atunci problema e alta, iar soluţia nu este în nici un caz reînfiinţarea serviciului de informaţii ci îmbunătăţirea celui de prevenire a criminalităţii existent. Ar putea fi o variantă de lucru pentru comisia specială a cărei existenţă a fost dezvăluită de ministru.

Informaţiile, cele care sunt, aşa cum sunt, nu par a folosi la ceva. Aici este, după câte se observă, problema. Politic, se poate justifica orice. Asta e deja evident. Se restrâng drepturi salariale şi libertăţi cetăţeneşti sub te miri ce pretexte, reînfiinţarea unui serviciu secret nu va fi pre dificil de explicat. Întrebarea ela ce foloseşte, care e utilitatea? Şi, nu de explicaţii de principiu e nevoie. Rezultatele concrete şi de impact ar face orice explicaţie inutilă.

***

Referinţe:

- google.com – SIPA

- hotnews.ro - Inca un serviciu secret. Cui foloseste

- patrasconiu.blog.cotidianul.ro - Serviciu secret pentru Ministerul Justitiei?

- penifest.blogspot.com – SIPA

- hotnews.ro - Catalin Predoiu: Ministerul Justitiei cauta solutii pentru infiintarea unui serviciu secret

- ziua.ro - Predoiu, nemultumit de activitatea serviciului secret pe care il pastoreste

“Al treişpelea”. Ministerul Finanţelor virează banii.

Direcţia Financiar Contabilă din Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a informat ieri, în jurul prânzului, (vezi foto) că Ministerul Finanţelor Publice a aprobat deschiderile de credite pentru premiul anual.

From: Anca Sporea <anca.sporea@just.ro>
To: Toti managerii MJ <grup.me@just.ro>
Sent: Thursday, February 26, 2009 11:58:00 AM
Subject: premiul anual

Stimati manageri economici,

Va informam ca au fost aprobate in MFP deschiderile de credite pentru premiul anual. Am inteles ca dupa ora 14 o sa fie efectuate virarile din Trezoreria centrala catre teritoriu.

Cu stima,

Anca Sporea
Director
Directia Financiar - Contabila
Ministerul Justitiei

Mail-ul este adresat managerilor economici de la instanţele de judecată şi mi-a parvenit prin amabilitatea FSANP – Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Nu am o copie a informării adresate ANP, bănuiesc însă că deschiderea de credite a fost aprobată pentru tot sistemul justiţiei. Informaţia este confirmată şi pe forumul SNLP – Sindicatul Naţional al Lucrătorilor de Penitenciare. Dacă mai apar noutăţi, revin.

***

Acum câteva zile am împlinit 1 an de activitate pe blog. Din păcate am scăpat aniversarea. Interesant e că primele articole încă sunt de actualitate. Personajele şi contextul s-a mai schimbat, dar problemele sunt în mare măsură în acelaşi registru.

- Q-arizarea la ANP contestata? – 13.02.2008

- Victorie! Senzaţional! Administraţia Penitenciarelor îşi plăteşte angajaţii... şi de data asta – 24.02.2008

- Noaptea albă, sfetnicul cel bun pentru minţile întunecate – 27.02.2008

- Despre un idiot... – 29.02.2008

Cum sa ne mai petrecem timpul liber

Am descoperit un anunt facut de Dl Viorel Măgureanu  din Penitenciarul Tulcea, care iata ce propune:

Vă propunem atenţiei realizarea unei monografii privind Istoria Penitenciarelor Româneşti în perioada modernă şi contemporană, care ar umple un gol în istoriografia românească şi ar reprezenta o autentică „carte de vizită” pentru colegii noştri din Europa.

Tematica lucrării face referire la procesul de modernizare a penitenciarelor româneşti, începând din secolul al XIX-lea, cu următorul cuprins:
- Cuvânt înainte
- Scurt istoric al închisorilor şi al pedepselor până la jumătatea secolului al XIX-lea
- Începuturile procesului de modernizare a penitenciarelor româneşti în perioada domniei lui A.I.Cuza (1859-1866)
- Continuarea procesului de modernizare a penitenciarelor româneşti în perioada 1866-1916
- Situaţia penitenciarelor din Transilvania, de la dualismul austro-ungar (1867) şi până la „Unirea cea Mare” (1918)
- Penitenciarele româneşti în perioada primului război mondial (1916-1918)
- Legea din 1929 privind organizarea penitenciarelor şi instituţiilor de prevenţie – moment de răscruce în evoluţia sistemului penitenciar
- Sistemul penitenciar românesc în perioada 1929-1940
- Situaţia penitenciarelor din teritoriile cedate în vara anului 1940 (Basarabia, Bucovina de Nord, Ardealul de N.V. şi Cadrilaterul)
- Situaţia penitenciarelor româneşti în perioada regimului legionaro-antonescian (6 septembrie 1940-21 ianuarie 1941)
- Penitenciarele şi lagărele de muncă în perioada guvernării antonesciene (22 ianuarie 1941-23 august 1944)
- Penitenciarele din România în perioada aplicării Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944
- Penitenciarele româneşti sub semnul „secerii şi a ciocanului”
- Fizionomia „Gulagului” românesc
- Deţinuţii politici – simbol al rezistenţei naţionale anticomuniste
- Penitenciarele din România în perioada „dezgheţului” politic din perioada 1957-1964
- Implicaţiile Legii nr. 23/1969 în procesul de modernizare a sistemului penitenciar românesc
- Lumea penitenciarelor – o lume închisă şi plină de enigme
- Penitenciarele României în vâltoarea evenimentelor din decembrie 1989
- Primii paşi spre reformă
- Cu toate forţele spre Europa
- Lista directorilor generali ai sistemului penitenciar românesc în perioada 1862-2005
- rezumat în limba engleză
- rezumat în limba franceză

Ca surse bibliografice, urmează să fie consultate documentele aflate în fondurile arhivistice şi în bibliotecile documentare aparţinând următoarelor instituţii: Arhivele Naţionale ale României, Biblioteca Naţională a României, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Institutul de Studii asupra Totalitarismului, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Atât structura lucrării, cât şi modalităţile de realizare a acesteia pot fi îmbunătăţite prin contribuţia colegilor din sistemul penitenciar şi din Asociaţia Foştilor Lucrători din Administraţia Penitenciară. Cei care doresc să se implice voluntar, în afara orelor de serviciu, la elaborarea lucrării îl pot contacta pe coordonatorul acesteia, pe adresa de email - vmagureanu@dgp.ro- sau la Penitenciarul Tulcea, telefon 0240.531551.

Marturisesc ca am citit acest anunt cu mare mirare, mirarea de a descoperi angajati ai sistemului penitenciar romanesc preocupati nu de sporuri si functii ci de alcatuirea unei istorii a penitenciarelor. Gratis si in "afara orelor de program"! Tot respectul pentru Domnul Viorel Magureanu si toata multumirea de a avea un asemenea coleg! Ma intreb daca se ofera cineva!

Executarea pedepselor. Lege nouă

Ministrul justiţiei nu vrea să intre în istorie doar ca ministrul care a trecut prin Parlament codurile fundamentale. Guvernul României a aprobat ieri şi Proiectul de lege privind executarea pedepselor. Nu e o lege de modificare e o lege nouă, care va fi trimisă spre aprobare Parlamentului la pachet cu cele trei proiecte de coduri.

Schimbările preconizate sunt conform autorilor proiectului:

- prin prezentarea principiilor legalităţii executării pedepselor, respectării demnităţii umane, interzicerii supunerii la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, al interzicerii discriminării executării pedepselor, la care a fost adăugată o normă nouă, căreia i se recunoaşte acum şi legal valoarea de principiu, şi anume exercitarea de către persoanele private de libertate a tuturor drepturilor civile şi politice cu excepţia celor care au fost interzise prin hotărârea de condamnare sau a celor a căror neexercitare sau exercitare restrânsă rezultă inerent din privarea de libertate ori din raţiuni de menţinere a siguranţei locurilor de deţinere

- o serie de aspecte ridicate în practica aplicării din 2006 până în prezent a reglementărilor privind executarea pedepselor, iar pe de altă parte, aduce, ca element de noutate, o nouă abordare asuprea modului în care este supravegheată, de către judecător, măsura cea mai restrictivă posibil, şi anume privarea de libertate.

- instituţia judecătorului de supraveghere a privării de libertate vine să consolideze şi să exprime ferm opţiunea legiuitorului român pentru un control eficient, modului în care persoanele, minore sau majore, sunt private, potrivit legii, de libertatea lor, indiferent de spaţiul de deţinere: penitenciare, centre de reţinere şi arestare preventivă, centre de arestare preventivă, centre educative, centre de detenţie pentru minori.

- prevederi privind modul de înlocuire a amenzii cu munca neremunerată în folosul comunităţii, precum şi aspecte privind supravegherea şi controlul executării muncii în folosul comunităţii, reflectându-se astfel prevederile noului Cod penal în materie.

- serviciile de probaţiune pot încredinţa executarea măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor prevăzute în Codul penal în cadrul organizaţiilor neguvernamentale de profil.

- posibilitatea construirii de penitenciare sau de obiective în cadrul penitenciarelor, prin parteneriat public-privat.

- cu titlu provizoriu a unui tip de regim, pentru o scurtă perioadă de timp, la intrarea persoanei în penitenciar, urmând ca regimul de executare efectiv să se stabilească de către o comisie, pe baza unor criterii complexe şi în cadrul unei proceduri detaliate. (…) sursa: MJLC

N-am reuşit să citesc tot proiectul, după cum nu cred că Guvernul a făcut-o ieri având în vedere că a mai aprobat 3 coduri. Diferenţa e că s-a luat deja o decizie, zic eu, în necunoştinţă de cauză. Autorii proiectului consideră că proiectul nu va avea impact macro-economic iar impactul financiar nu poate fi estimat.. (p.12)

Expunere Motive - Proiect - Executarea Pedepselor - 25 Februarie 2009

Publish at Scribd or explore others: Business & Legal executare pedepse penifest

Proiect - Executarea Pedepselor - 25 Februarie 2009

Publish at Scribd or explore others: Government Business & Legal executare pedepse penifest

Link-uri utile:

- just.ro – Proiectul de cod penal – 25.02.2009, Proiectul de cod de procedură penală – 25.02.2009, Proiectul codului de procesdură civilă – 25.02.2009

- scribd.com – Codul penal (proiect şi expunere de motive), Codul de procedură penală (proiect şi expunere de motive), Codul de procedură civilă (proiect şi expunere de motive).

Real şi imaginar

“It is no measure of health to be well adjusted to a profoundly sick society” -  Jiddu Krishnamurti

N-aş putea defini exact sănătatea mintală, nefiind de specialitate. Mă gândesc că unul dintre indicatorii lipsei acesteia ar fi confuzia între real şi imaginar. Da, se mai numeşte şi politică atunci când confuzia e intenţionată. Altfel e  ‘nebunie’ curată.

Dacă discutăm, însă, despre stabilirea unui diagnostic, lucrurile se complică. Sănătatea mintală nu poate fi pusă sub semnul întrebării la fel de uşor ca cea fizică. Toţi ne ducem la medic dacă facem rino-faringită acută, foarte puţini mergem la psiholog sau la psihiatru dacă avem probleme câţiva centimetri mai sus. Unii spun că e un semn că suntem încă primitivi, alţii îşi amintesc vremurile când internarea la spitalele de psihiatrie era un instrument împotriva celor care mişcau în front.

Da. Cred că fiecare dintre noi, atunci când simţim că avem o problemă, ar trebui să mergem voluntar la un psiholog sau la un psihiatru, la fel de normal pe cât am merge la o piesă de teatru sau la doctorul de guturaiuri şi de dureri de spate. Totuşi obligativitatea unor astfel de intervenţii, mai ales dacă regulile sunt abuzate, e o problemă serioasă.

Sunt cazuri, şi nu foarte puţine, când angajaţi ai penitenciarelor sunt trimişi la evaluare psihologică în chip de represalii. N-am să dau exemple, deşi am câteva la îndemână, înţelegând situaţia dificilă prin care trec sau au trecut cei în cauză. Sunt cazuri în care o simplă solicitare, nici măcar motivată, determină şeful ANP să avizeze evaluarea psihologică.

Nici unul din cele câteva exemple pe care le cunosc nu a avut o concluzie/un diagnostic care să confirme bănuiala iniţială. Asta în timp ce colegi care chiar au probleme nu pot să ajungă  la un psiholog. Motivul? Obligarea la evaluare psihologică este în destule cazuri o alternativă la comisia de disciplină.

E un abuz grosolan, dar se întâmplă de ceva timp, iar aprobările nu sunt întotdeauna în cunoştinţă de cauză. Cineva cere, de obicei fără să aibă minime cunoştinţe în domeniu. Cineva aprobă, de obicei fără să ştie situaţia exactă. Altcineva se prezintă la testarea psihologică, de obicei fără să înţeleagă exact de ce.

N-aş putea defini sănătatea mintală, cum spuneam. Dar, dacă discutăm despre confuzia dintre real şi imaginar, mă întreb cine ar trebui evaluat? Şi, ar mai fi o întrebare. Înţelege cineva efectele pe care le are o astfel de ‘joacă’? Cel care aprobă? Cel care face evaluarea? Poate că da, deşi recunosc că am dubii.

Am dubii pentru că n-am văzut până acum ca o sesizare a ‘agentului-Vasile-din-postul-5-de-la-Jilava’ să determine astfel de reacţii. Am văzut însă câţiva ‘agenţi sau ofiţeri Vasile’ care, după ce au avut o discuţie în contradictoriu au fost trimişi la testare, sau internaţi direct la spital de către un medic de unitate care nu mai ştie dacă respectă o profesie sau un ordin.

Un astfel de fenomen ar trebui să înceteze, aşa cum ar trebui să înceteze şi execuţiile sumare sub pretextul presiunii mediatice. Din păcate decizia aparţine celor care au momente destul de frecvente când, de voie sau nevoie, confundă realul cu imaginarul.

Dinte pentru dinte

De o saptamana se discuta intens despre romanii din Italia, mai exact despre infractorii romani din Italia. Ministrul roman de externe a tinut si o conferinta, in care le-a precizat italienilor ca repatrierea infractorilor este una, expulzarea e alta, iar dreptul de libera circulatie in spatiul european este garantat. Toata povestea asta cu romanii rai din peninsula se analizeaza in stil romanesc, adica pana la epuizare, adica pana la momentul cand iti vine sa-ti pui mainile la urechi, ca sa nu mai auzi rostit niciodata cuvantul roman sau cuvantul italian.

Tot pe fondul asta, am asistat (de unde deduc ca sunt o persoana vicioasa!) la discutia dintre Cristian Tudor Popescu si Emil Hurezeanu si la discutia (largita de data asta) dintre ziaristii italieni si ziaristii romani. Mie imi place Cristian Tudor Popescu, vreau sa spun ca imi place si atunci cand nu-mi place, mai precis cand nu sunt de acord cu el. Ei bine, in discutia asta despre infractorii din Italia, Dl Popescu a facut "vorbire" despre pedeapsa cu moartea, despre utilitatea ei.

"E impropriu spus, pedeapsa cu moartea - zicea Dl Popescu - pedeapsa este atunci cand esti nevoit sa suporti, un timp mai scurt sau mai indelungat, anumite interdictii menite sa te trezeasca, sa te convinga sa nu mai faci, intr-un cuvant sa te responsabilizeze. Moartea nu e o pedeapsa, este o eliminare. Inchisoarea este o pedeapsa, dar de ce sa mai cheltuiesti cu un asemenea om, cu violatorul copilei de 14 ani, cu Mailat, ucigasul din toamna anului trecut, de ce sa-i mai dai ocazia sa mai comita inca un viol, inca o crima?”

Dl Hurezeanu a adus in discutie posibilitatea (lucru nu tocmai neobisnuit!) de a fi condamnat la moarte si de se descoperi nevinovatia condamnatului prea tarziu. Recidivistii, ei sa fie eliminati fizic din sanul societatii nevinovate - a gasit pe loc solutia, Dl Popescu.

Despre pedeapsa cu moartea se poate discuta la infinit, vreau sa spun discutie cu argumente. Evident metoda "eliminarii" ar fi cea mai "economica", ar putea fi si una "morala" daca si legea ar permite lucrul asta. Ce ma framanta pe mine (nefiind adeptul unei asemenea solutii) este usurinta cu care rolul societatii este minimalizat, pana la a disparea cu totul din ecuatia asta.

Luam cazul Mailat (a carui vinovatie a fost totusi pusa sub semnul intrebarii!), nascut, crescut intr-o cocioaba, needucat, cu alte cuvinte o finta umanaprimitiva. Daca el reactioneze la fel de primitiv precum a fost tratat, este arestat si condamnat fara drept de apel. Cine stabileste vinovatia parintilor care nu l-au invatat nimic bun? Cine stabileste vinovatia institutiilor angajate sa-l ocroteasca pe copilului Mailat, institutii care nu si-au facut in niciun fel datoria?

Nimeni! Societatea, partasa intr-un fel la crima asta, isi trimite la proces reprezentantul, care are datoria sa arate cu degetul si atat. Cu alte cuvinte se spala pe maini si cu bani putini ascunde gunoiul sub pres. Asadar, se poate spune intr-un fel ca "societatea" este singura care iese nepatata din toata nenorocirea asta, victima si calaul ei sunt extrase chirurgical din combinatie.

Ne reprofilam?

Reprofilarea unitatilor este un subiect care a intrat in atentia noastra de curand. Nu pentru ca pana acum am considerat ca este o idee buna ci pentru ca am fost prea ocupati sa combatem schimbarea programului de lucru, scapand din vedere ca de fapt aceste doua proiecte anp-iste sunt livrate la pachet si sunt gandite de aceiasi “specialisti” din sistem, care acum probabil deja lucreaza la o varianta reloaded a marii lor realizari.

Ca este o mare prostie o vedem si o simtim cu totii. Incepand de la supraveghetori, care s-au trezit cu fostii detinuti periculosi, trecuti rapid la semideschis, bantuind liberi pe holurile penitenciarelor, continuand cu organizarea muncii care spera sa poata alege ceva bun de la semideschis pentru a folosi la munca si s-au trezit cu evadati, urmariti general, detinuti nedeclasificati cu intentii atac cadre si, in general, cu tot ce avea mai rau un penitenciar, terminand cu financiarul si paza care vad ca eforturile lor de a elimina plata orelor suplimentare si de a reduce cheltuielile sunt inutile, in conditiile in care instantele sunt la sute de kilometri si cheltuielile cresc proportional cu timpul pierdut pentru a prezenta detinutii la aceste distante.

De fapt, reprofilarea isi are originile in adoptarea unui “model” de import a legii de executare, considerandu-se ca sistemul penitenciar romanesc trebuie schimbat in totalitate, aruncand de-a valma la gunoi si ceea ce amintea de sistemul sovietic cat si ceea ce era util si functional. Ma refer aici la eliminarea tinutelor obligatorii (care puteau fi diferentiate pe categorii de detinuti), la eliminarea sau ingreunarea exagerata a mijloacelor de sanctionare a detinutilor (raport de pedepsire facut direct de supraveghetor sau persoana afectata de actiunile detinutului), la eliminarea obligativitatii muncii,la renuntarea la separarea in functie de starea de recidiva. Pe langa acestea putand fi “importate” si alte masuri care sa vina in sprijinul activitatii penitenciarului. (…)

Continuarea:

• pvaslui.blogspot.com -  Ne reprofilam?

Publicat de Paul la 2/24/2009

Catalin Predoiu vorbeste

Ministrul justitiei, domnul Catalin Predoiu, a discutat ieri cu Dan Tapalaga despre justitie, servicii secrete, secretari de stat, acte normative si dialog social. Domnul ministru vorbeste, asta stim deja. E bine, nu zic nu. Dar, cand face ce spune ca face?

Imi place in special cum argumenteaza problema re-infiintarii unui serviciu de informatii la ministerul justitiei. Zice ca nu e un specialist, dar crede sincer ca trebuie si pentru asta se consulta deja cu CSM. De ce cu CSM?

Cat despre discutia cu Tariceanu, misterul persista. Orice risipire de energii pe zone neserioase dauneaza ministerului zice ministrul. Abia astept sa se risipeasca energetic pe zone serioase.

Redactia HotNews.ro

Luni, 23 februarie 2009, 19:00 Actualitate | Politic

Ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, a declarat la Discutia de luni, moderata de Dan Tapalaga, ca o comisie speciala discuta in aceste zile la minister posiblitatea infiintarii unui serviciu secret si ca nu s-a luat inca o decizie daca atributiile serviciului sa se limiteze la culegerea informatiilor din penitenciare sau sa se extinda la magistrati, functionarii si demnitarii din Ministerul Justitiei. O decizie despre care ministrul justitiei sustine ca va fi luata in cel mai scurt timp.

• E adevarat ca am discutat cu fosti colaboratori ai Monicai Macovei sa vina la minister.
• Lucram la un proiect de act normativ prin care sa dam procurorului general mai multa putere in sanctionarea procurorilor.
• Ministerul Justitiei trebuie sa aiba un rol in inspectia judiciara.
• Poate ar fi bine sa redactam mai repede proiectul de lege privind salarizarea in sistemul judiciar.
• Decizia din 2008 de a cere revocarea lui Daniel Morar de la sefia DNA a fost inteleapta.

Continuarea:

• HotNews.ro -  Catalin Predoiu: Ministerul Justitiei cauta solutii pentru infiintarea unui serviciu secret

Justitia in costum de baie

Nu, azi nu scriu despre buget, desi titlul s-ar putea sa duca cu gandul la asta. Tocmai mi s-a ivit una dintre putinele ocazii de a scrie de bine despre sistemul penitenciar. O sa-mi fie greu, avand in vedere ca n-am exercitiu. Dar, pentru binele patriei, o fac si pe asta.

Azi va prezint oferta Complexului Flamingo, singurul hotel pe care ANP il are pe litoral. Singurul hotel unde magistrati, angajati ai penitenciarelor si grefieri se intilnesc fara uniformele din dotare. Mai jos aveti cateva informatii despre rezervari si tarife. Orice alte informatii le puteti primi la:

tel.: 0241-748631, fax : 0241-748953, e-mail : complex_flamingo@ yahoo.com.

Serviciile sunt decente, preturile sunt bune – in special la bar, marea e aproape, piscina e sigura. Mai mult nici nu trebuie. Nu e unul din hotelurile de 5 stele, nici nu e pe litoralul bulgaresc. Drept urmare, pentru cine nu vrea musai sa fie trendy si fancy anul asta, Complexul Flamingo poate fi o alegere buna.

Prezentarea Ofertei - Complex Flamingo 2009

Publish at Scribd or explore others: Business & Legal complex flamingo penifest

Tarife - Complex Flamingo 2009

Publish at Scribd or explore others: Marketing Business & Legal complex flamingo penifest

Cele doua fete ale raului

(…) Paradoxal, dar acesti oameni care au necesitat interventia unitatilor speciale pentru a fi imobilizati, sunt supravegheati in penitenciar de un singur supraveghetor, care trebuie sa asigure respectarea legilor si regulamentelor pe sectia pe care se afla.

Rememorati momentul imobilizarii acestor detinuti, cu trupe speciale, cagulati, mascati, pistoale, pusti, gaze si tot tacamul si faceti comparatie cu dotarea standard a unui supraveghetor. Pix, creion, radiera, tigari si bricheta. Primele pentru ca mai mult scrie decat supravegheaza si ultimele pentru ca are impresia ca-i reduc stresul.

Si, daca uneori trebuie sa intervina si sa foloseasca forta pentru a stapani situatia, apare un nou reportaj despre brutalitatile din penitenciare indreptate impotriva unor persoane private de libertate fara nici o aparare, care nu au alta vina decat aceea ca se aflau, dintr-o eroare judiciara, inchisi.

Am vrut sa arat prin acestea ca exista doua perceptii diferite in ceea ce priveste lupta cu infractorii. Pe de o parte este politia si trupele speciale, are se confrunta cu niste indivizi extrem de violenti si periculosi, are pun in pericol siguranta populatiei. e de alta parte suntem noi, cei din penitenciare, care nedreptatim si incalcam drepturile unor indivizi care au gresit, dar s-au reabilitat. Care merita eliberati la prima comisie si trecuti de la un regim de executare mai aspru la unul mai bland deoarece au dat dovezi temeinice de indreptare, participa la activitatile culturale si au o influenta benefica asupra colegilor.

(…) Sper ca vreodata sa avem parte de o conducere care sa priveasca cu mai multa atentie in jos, la ce se intampla in sistem si care sa-si stabileasca alte prioritati decat implementarea de noi programe elaborate in fuga, inadecvate realitatilor din teritoriu, altoite pe o infrastructura perimata si cu norme de aplicare ineficiente.

Tot articolul:

• pvaslui.blogspot.com - Cele doua fete ale raului

Publicat de Paul la 2/22/2009

Sefu’ mic

Ce l-o fi apucat pe Catalin? Sa se duca el la sefu’ mare, de cand eram amandoi liberali si sa se faca pres? Si, pentru ce? Pentru ca vrea sa se intoarca in partid. Pai asta e motiv? (...) L-am slugarit pana acum, am trecut prin toate spaimele impreuna, si se trezeste el sa-i faca declaratii de dragoste apusa lu’ sefu’ mare patron de reprezentanta auto? Ce-o zice Boc?

Da’, ce-o fi cu mine? Ce ma intereseaza? Daca e prost, e treaba lui. Vad eu ce fac. (…) Si, la o adica, spun ca m-a obligat, ca n-am avut cu cine… am fost constrans. (…) Oare ma mai tin astia la minister dupa ce pleaca el? Ar trebui, asta e clar.

Si, cate am facut. Chiar asa! Am reformat sistemul penitenciar, asta ii spun… la nivel de policy. Doar, eu am coordonat tot hapenigu’ de acolo. Fara mine… asta, la masa asta ma asez… ce faceau aia? (…) Da’, ce dracu l-o fi apucat pe Catalin? Inainte mai discutam, asa la nivel strategic. Radule, imi spunea, sunt multi si i-am mintit pe toti. Ce fac acum? (…) Nu stie nici sa vorbeasca. (…)

Sa-l sun pe Tibi. Sau… mai bine nu. M-a cam enervat in ultima vreme. Da, e util. Si, vorba aia… O ciorba de fructe de mare va rog, si… (…) Da, vorba aia… nu mai stiu… m-a intrerupt asta cu sortu’. Da, vorba aia… da’ ce planuri are Catalin? Am citit in presa, c-ar vrea sa-si dea demisia dupa ce i se aproba codurile. Aaaaa, da’ mai e dureaaaza… (…) Si, focacia vreau… da, portie dubla. (…) O fi aranjat ceva?! Pai, si eu? Eu ce fac?

Ce bine ca am penitenciarele in subordine. Catalin e cam speriat de toata treaba asta. (…) Imi place ca ma respecta toti. (…) Mai ales la sedinte… tre’ sa-i tin din povesti si terorii vreo doua ore ca sa-i pierd… mai zic ei ca nu e bine, dar imi sunt recunoscatori. Fara mine n-ar fi fost reforma la ANP. Precis ma iubesc.

Ah… mi-am uitat ochelarii la baie. Si, ce-mi luceste chelia. (…) Precis ma iubesc aia de la penitenciare. Nici n-au curaj sa ma priveasca in ochi, atat de tare ma respecta. Le-am facut plan de eficientizare, cred ca de aia. (…) O fi din cauza ca port ochelari a la Cardinale?

(…) Tibi mi-a spus ca rad aia de mine ca vorbesc mult si prost… da’, e baiat bun. Si un frape, va rog… Ahhhh, mi-am patat si cravata asta. (…) Cand o sa vina noul ministru, ii spun cate  am facut. Sigur ma pastreaza in functie. (…) Sunt proactiv….

Cand eram in Orientul Mijlociu… imi place sa ma gandesc la asta. Sau in Anglia? Nu mai stiu… care era visul meu preferat?! Aha, am gasit. Cand eram in Orientul Mijlociu si faceam spionaj… n-are nici un farmec. Tibi e ascultator, ii plac toate povestile mele. Sau, nu… hai s-o visez p-aia cu Anglia, cand… (…) un pachet de Pall Mall va rog… faceam afaceri la nivel international… Neh, n-am chef nici macar de asta.

Ce-o vrea Catalin? Ce planuri are? Trebuie sa aflu. Sa-l sun pe Tibi. Nimeni nu-mi raspunde mai mieros ca el. Ma linisteste intr-o secunda, se vede ca e de meserie. (…) Ce bine ar fi… sa am eu un serviciu secret pe mana… nu tarselosii astia de la SIPA… (…) Oare ma mai tin astia dupa ce pleaca Catalin? Da’, o pleca pe bune?

Reorganizarea programului. Petitie de criza.

SNLP si FSANP au analizat impreuna programul pilot nasit acum cateva luni de conducerea ANP. Concluziile vizitelor la fata locului si ale unor calcule nu foarte complicate demonstreaza destul de clar ca ANP s-a cam pripit.

Dar, vorba romanului, d-aia facem programe pilot ca sa fim siguri ca nu gresim. Conducerea ANP promite fara entuziasm ca are in vedere renuntarea la ideea reorganizarii programului.

N-ar fi rau, daca s-ar mai intoarce cu picioarele pe pamant si s-ar ocupa putin de finante, logistica si legislatie inainte sa se lanseze in reorganizari, reprofilari si alte aventuri. Asteptam sa vedem si concluziile pe reprofilare. Deocamdata ANP se tine tare pe pozitii, dar sanse sunt sa inteleaga ca si reprofilarea trebuie regandita.

Profilarea unitatilor in functie de regimul de detentie si introducerea unor metode de flexibilizare a numarului de posturi de paza si supraveghere in functie de intensitatea activitatilor reprezinta masuri menite sa conduca la diminuarea numarului de ore suplimentare. Nu exista, insa, un raport de cauzalitate intre modificarea programului schimburilor operative si diminuarea numarului de ore suplimentare, acest efect fiind doar o consecinta a primelor doua masuri mentionate.

Prin urmare, propunerea S.N.L.P. si F.S.A.N.P. este de a se pastra programul schimburilor operative de 12/24-12/48 – singurul program pentru lucrul in ture mentionat in Regulamentul de Organizare si Executare a Serviciului de Paza, Escortare si Supraveghere, precum si in Acordul colectiv privind raporturile de serviciu – cu aplicarea masurilor rezultate din profilare si flexibilizarea numarului de posturi de paza si supraveghere in functie de intensitatea activitatilor in scopul diminuarii numarului de ore suplimentare. (sursa: link)

Mai jos aveti petitia transmisa conducerii ANP si anexele (1, 2) privind detalierea constatarilor. Pentru cine e interesat am incarcat si pozitia sindicatelor din sistem in legatura cu bugetul de stat.

Petitie - Program de lucru pilot Ploiesti si Margineni

Publish at Scribd or explore others: Government Business & Legal program de lucru petitie

Bilant 2013

Romania. Bilant 2013. Sfarsitul crizei economice. Inceputul sfarsitului in ceea ce priveste criza morala.

Romani repatriati - 80%. Dosare penale solutionate - 90%. Numar detinuti - 41.763.

Unitati reprofilate - 100%. Programul pilot in ture - implementat in toate unitatile. Profitul reprofilarii - strict secret.

Regionalizarea - un succes al cincinalului 2008 - 2013. Personal testat psihologic pentru manifestari dezadaptative - 841.

Informatii de stricta utilitate pentru ANP - 16.712. Recompense - 16.712.

Numar educatori la DIICOT - 16. Numar conferinte de presa fara purtator de cuvant - 64. Ziaristi care stau la poarta unitatii pana vine aprobarea pentru un dialog cu ei - 832.

Numar functionari publici cu statut special sanctionati pentru sapca pe ceafa - 28. Cativa gorbunovi - sanctionati in comisia de disciplina pentru neimplicare in "alte activitati". Consiliul consultativ prezinta dezideratele urmatorului cincinal.

Ianuarie 2013, interviu realizat de un cotidian national de mare tiraj cu un fost ministru al justitiei - "Sunt voci care afirma ca ati putea reveni la conducerea ministerului. Confirmati zvonurile?" - "Nu, categoric!. Suntem in stare de metastaza."

Blogul? O gluma proasta, din trecut, a falsilor intelectuali.

Schimbarea schimbarii si salarizarii

Administratia Nationala a Penitenciarelor (ANP) a pregatit un proiect de ordin care  modifica normele metodologice privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

Pentru cei care n-ati reusit sa participati la consultarile organizate de directorii penitenciarelor, dar sunteti totusi curiosi la ce se refera si ce noutati aduce proiectul am Încarcat minunatia pe profilul meu de scribd.com.

Împuterniciri se pot face si pe posturi ai caror titulari sunt Împuterniciţi În alte funcţii sau ai caror titulari nu sunt prezenţi În unitate mai mult de 30 de zile calendaristice consecutiv (pct. 3). Ceva modificari apar si la modul de calcul al vechimii În munca pentru functionarii publici cu statut special.

Modul de calcul al timpului de lucru si al orelor suplimentare este si el completat si modificat. Autorii proiectului s-au straduit sa rezolve problema Într-un articol de o pagina si vreo 2 anexe. Cei care beneficiaza de sporul de 25% pentru studii superioare o sa aiba ceva emotii.

Se simplifica conditiile de acordare a salariului de merit, dar dupa cum stiti e inutil(pct. 13). Cateva modificari apar si la acordarea indemnizatiei de conducere. Mai apar si ceva modificari pe la sporurile pentru conditii de munca. Chiar si sporul de 50% pentru lucrari de exceptie sufera modificari. Cateva prevederi se refera si la constituirea fondului de premiere de 10%, cu criterii, algoritm de Împartire Între esaloane si tot tacamul. Doar ca nu sunt bani.

Proiect Modificare OMJ 399 - 20.02.09 Salarizarea şi Alte Drepturi Ale Funcţionarilor Publici Cu Statut Spe...

Publish at Scribd or explore others: Business & Legal salarizare penifest

Bugetul in picaj, justitia in vrie

Cu 245 de voturi pentru, 63 impotriva si o abtinere au fost adoptate Bugetul de stat si Bugetul asigurarilor sociale pentru anul 2009. Discutiile pe marginea acestor documente sunt deja cunoscute, nu cred ca e nevoie sa intru in detalii.

Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti (MJLC) primeste 1.970.471.000 lei, cu 11,8% mai putin decat in 2008. Suma solicitata initial se ridica la 2.693.220.000 lei. Documentul care cuprinde bugetul MJLC are 272 de pagini si nu permite o analiza rapida dat fiind formatul utilizat.

Toate documentele referitoare la bugetul de stat si la bugetul de asigurari sociale sunt disponibile la urmatoarele link-uri:

1. cdep.ro - Bugetul de stat si Bugetul asigurarilor sociale pentru anul 2009

2. scribd.com - Bugetul Ministerului Justitiei 2009

3. scribd.com - Raport Buget 2009

MJLC primeste cu 24,67% mai putin la capitolul cheltuieli salariale si cu 16,85% mai putin la capitolul bunuri si servicii. Asta inseamna, evident, ca vor fi afectate plata drepturilor salariale si achizitiile de bunuri si servicii. Creste, in schimb, cu 4.196,86%(!?) disponibilitatea bugetara la capitolul asistenta sociala.

ANP primeste un buget de 759.177.000, cu 4,95% mai putin decat anul trecut (p. 61).  Sunt prognozate cresteri cu 5% la capitolul venituri proprii. O sa vedem daca asa va fi. Sumele disponibile pentru cheltuieli de personal scad in schimb cu 7,87%. Un impact deosebit se observa la salarii de merit, sporuri pentru conditii de munca, fond de premii si prime de vacanta.

Dar, va las placerea sa explorati sutele si miile de pagini cu cifre care constituie impreuna Bugetul de stat, respectiv Bugetul de asigurari sociale pe anul 2009. Ca o observatie generala, se poate spune ca bugetul e unul de supravietuire si ca nu are nimic in comun cu nevoile reale ale justitiei.

Din pacate, asta nu e totul. E foarte posibil ca acest buget sa se dovedeasca unul optimist avand in vedere ca prognozele sunt din ce in ce mai pesimiste. Zona UE va intra in recesiune si sunt putine sanse ca in Romania sa se inregistreze o crestere economica de 2,5%. La fel de putine sanse ca incasarile la bugetul de stat sa fie 33,5% din PIB, dar asta e treaba economistilor.

Saptamana trecuta, intr-un final apoteotic, Parlamentul a parcurs legea bugetului de stat si miile de amendamente care au fost propuse. Daca istoria bugetului ar fi povestita ad usum Delphini, ascultatorii s-ar minuna de uriasa cantitate de munca depusa de alesii naţiunii, de atenţia si minuţiozitatea cu care Legislativul s-a aplecat asupra fiecarui leuţ al banului public, de taria si spiritul de sacrificiu de care au dat dovada parlamentarii ramanand pana dincolo de miezul nopţii la lucru, in asa fel incat, incepand cu ziua de luni, Romania sa aiba buget!

Din pacate, privite de aproape, lucrurile nu stau deloc asa. Dezbaterile pe tema bugetului nu au fost dominate de grija pentru banul public, ci de manevrele politice prin care fiecare partid a cautat sa-si asigure si imaginea, dar si o baza de finanţare pentru mandatul care va urma. Daca ne referim strict la ziua de joi si urmarim ceea ce s-a intamplat in Parlament constatam ca in prima parte a zilei dezbaterile au mers in ritm de melc. La tribuna plenului s-au perindat reprezentanţi ai mai tuturor partidelor si zonelor ţarii si au solicitat, in discursuri grandilocvente, fonduri pentru tot felul de manifestari culturale.

Radu Enache, Saptamana financiara | 20.02.2009

Bugetul Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti- 2009

Publish at Scribd or explore others: Business & Legal buget 2009 penifest

Mai bine pion decât nebun

Săptămâna trecută, ANP a trimis în unităţi o adresă prin care directorii erau informaţi că este indicat ca angajaţii să fie monitorizaţi sistematic şi atent pentru a preveni apariţia unor manifestări dezadaptative în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

În cazul în care apar aceste manifestări, directorii au posibilitatea de a solicita Serviciului Psihologia Personalului realizarea unei evaluări psihologice iar psihologii din cadrul acestui serviciu pot formula recomandări de specialitate cum ar fi: asistenţă psihologică, examene clinice de specialitate, repartizare definitivă sau temporară pe un post cu risc scăzut, monitorizare etc.

Adevărul este că, de ceva vreme, se tot vorbeşte despre necesitatea evaluării psihologice periodice a angajaţilor din sistem, în special a celor care intră în contact direct cu deţinuţii, dar şi a şefilor care, prin natura funcţiei, sunt supuşi permanent stresului şi presiunii psihice (mă refer doar la cei care muncesc). În timp ce în ţările dezvoltate programarea la psiholog este cam ca una la coafor, iar consilierea psihologică este o treabă banală şi nu o ruşine, mentalitatea românilor este mult diferită şi psihologul este confundat în continuare cu psihiatrul iar cele mai mici reacţii la stres cu boala psihică.

Care sunt manifestările dezadaptative? Cunoaştem cu toţii că orice job presupune în ziua de astăzi mult efort fizic sau intelectual şi avem de-a face cu stresul oriunde am munci şi aproape la orice nivel. Unii reacţionează bine la condiţii de stres prelungit, alţii sunt răpuşi de acesta şi cei din jur pot observa cu uşurinţă reacţii ca: frustrare, ostilitate, anxietate, tensiune, nervozitate, nelinişte, depresie, insatisfacţie, autoevaluare negativă, labilitate, culpabilitate, deteriorări ale memoriei, scăderea gradului de concentrare şi a capacităţii de decizie, evitare sau negare, inhibiţii şi blocaje, creativitate redusă, toleranţă scăzută la criticism.

În plan comportamental, vedem scăderea performanţei, instabilitate şi fluctuaţie profesională, absenteism, pasivitate, agresivitate, intoleranţă, dezacord, deteriorarea relaţiilor interpersonale, insomnii, tulburări de comportament alimentar, utilizare crescută de alcool, tutun, cafea, tranchilizante, suicid.

Putem avea printre noi colegi cu tulburări de personalitate de genul:

- personalitate paranoidală, caracterizată prin suspiciune şi neîncredere („colegul acesta este amabil cu mine, sigur ascunde ceva, vrea să profite de pe urma mea”);

- personalitate schizoidă caracterizată prin teama de a nu i se invada intimitatea („dacă las colegii să se apropie prea mult de mine, viaţa mea va deveni insuportabilă”);

- personalitate antisocială - lipsă totală de respect pentru drepturile celorlalţi şi rezistenţă faţă de orice regulă socială („colegii sunt făcuţi pentru a-i exploata”);

- personalitate borderline – instabilitate extremă a dispoziţiei, a relaţiilor interpersonale şi a imaginii de sine („fă-ţi un rău pentru a simţi ceva”);

- personalitate narcisiacă caracterizată prin nevoia de a fi admirat şi lipsa de empatie („ceilalţi sunt nulităţi”);

- personalitate obsesiv-compulsivă caracterizată prin dorinţa exagerată de ordine şi perfecţiune („trebuie să fac totul singur pentru că altfel voi avea un eşec”);

- personalitate dependentă – nevoie exagerată de protecţie, încurajare şi ajutor („nu pot face nimic de unul singur”).

Mai sunt şi altele şi aţi mai auzit de ele, chiar aţi întâlnit persoane cu asemenea probleme. Hotărârea de a „ne căuta la cap” poate fi un început pentru o stare de normalitate şi stă în puterea noastră de a privi relaxat o astfel de abordare a problemelor pe care mulţi le avem doar că nu recunoaştem.

Cred că în unele cazuri chiar puteau fi evitate nişte „ieşiri din decor” destul de celebre de acum ca ofiţerul care a tras cu armă de foc într-un loc public şi are obsesia reclamaţiilor. Întrebările ar putea fi: ce efect va avea asupra unui angajat recomandarea de a-şi face o evaluare psihologică şi cum va fi el privit de colegi? Oare ar fi greşit dacă, pentru început şi pentru a încuraja subalternii, şefii s-ar supune unor evaluări psihologice? Dacă un angajat refuză evaluarea psihologică? Sunt profesionişti cei care gestionează datele şi fac recomandări sau va scrie pe toţi pereţii că tanti Tuţi de la evidenţă aude voci?

Reprofilarea penitenciarelor, ceva necesar?

De doua luni se bate moneda pe reprofilarea penitenciarelor. Nu stiu cat de necesara a fost sau cat de bine va fi dupa ce se va termina aceasta actiune, dar eu am mari indoieli in privinta eficacitatii. Motive? Sunt multe. Voi enumera cateva neajunsuri:

- Odata cu transferul p.p.l.-ului de la o unitate la alta apare in randul acestora sentimentul de dezradacinare, va fi indepartat mai mult de familie, vor creste costurile facute cu ocazia vizitelor si automat vor fi in randul acestor multe nemultumiri. Din cei cateva zeci de p.p.l. transferati saptamana trecuta de la Bacau mai mult de 3/4 au facut cerere de transfer la alte penitenciare care sunt mai aproape de casa.

- Au fost adusi la Vaslui p.p.l. si vor mai veni, din sistemul deschis si semideschis pentru a fi folositi la munca, haideti sa fim seriosi domnilor ganditori, intr-un judet cu cea mai mare rata a somajului, cu o economie la pamant, unde vor lucra aceste persoane? Veti spune ca in agricultura, da, daca vor fi solicitari, dar pana la vara este cale lunga.

- Daca pana acum Penitenciarul Vaslui deservea instantele judecatoresti de pe raza judetului, acum pe langa acestea, dupa marea brambureala, Penitenciarul va deservi instante aflate la sute de km. departare cum ar fi Roman, P. Neamt, Darmanesti sau Comanesti.

Intrebarea este cu ce personal vor fi deservite si cate 6 instante pe zi si cu ce mijloace auto stiind ca acestea lipsesc cu desavarsire. La ce ora ora va trebui ca sa pleci din Vaslui ca la ora 8 sa fii prezent cu p.p.l.-ul in fata judecatorului? Vor mai fi respectate cele 8 ore de somn ale p.p.l.-ului. Personalul va acumula multe ore suplimentare, acestea cum vor fi platite?

Toti vedem ca reprofilarea penitenciarelor este un esec, toti vedem ca in loc sa scada cheltuielile, acestea cresc enorm, toti vedem ca este lipsa acuta de personal, mijloace auto si tehnica de lupta, dar nimeni nu are curajul sa spuna STOP RISIPEI.

Experimentul falsei închisori

In 1971, la Universitatea Stanford a fost realizat de catre Philip Zimbardo un experiment, denumit Experimentul falsei închisori. Psihologii au selectat 24 de tineri, echilibraţi, inteligenţi, fără probleme medicale, care nu au consumat niciodată droguri şi care nu au avut vreodată probleme cu legea. Voluntarii au fost împărţiţi, prin tragere la sorţi, în „gardieni” şi „prizonieri”, roluri pentru care urmau sa fie plătiţi cu 15 dolari pe zi.

„Am vrut să testăm efectele psihologice a ceea ce înseamnă să fii „prizonier” sau „gardian”. În acest scop, am simulat condiţii de închisoare în subsolul Universităţii Stanford şi apoi am notat efectele instituţionalizării asupra comportamentului tuturor celor închişi între patru pereţi”, a explicat Zimbardo. Autorul experimentului subliniază că înainte de începerea experimentului, care trebuia să dureze două săptămâni, toţi voluntarii erau la fel din punct de vedere comportamental şi moral.

Poliţia din Palo Alto, California, a arestat un grup de studenţi sub acuzaţia de jaf armat şi tâlhărie. În realitate, singurul lucru pe care îl făcuseră tinerii fusese să răspundă unui anunţ dat de psihologul Philip Zimbardo, care realiza un experiment pentru a testa limitele umane. El vroia să descopere dacă oamenii buni, oamenii obişnuiţi, se pot transforma în oameni răi, sub presiunea circumstanţelor. Când „puşcăria” a fost pregătită, au fost aduşi şi prizonierii care fuseseră ţinuţi iniţial în beciurile Poliţiei din Palo Alto.

Voluntarilor nu li se explicase că vor fi arestaţi de către poliţia locală care i-a adus în acest fel de acasă şi acesta a fost un şoc real pentru ei. Pe toată durata arestului au fost percheziţionaţi din când în când după ce au fost complet dezbrăcaţi şi li s-a dat cu spray-uri împotriva puricilor şi păduchilor ca să fie umiliţi. Au primit un număr şi au fost îmbrăcaţi cu rochii în loc de uniforme pentru puşcăriaşi, deşi erau de genul masculin. Li s-a interzis să poarte lenjerie de corp, au fost tunşi la zero, au fost puşi în lanţuri şi au fost treziţi cu brutalitate în fiecare noapte la ora 2,30 în sunete de fluier.

Aveau voie să se plimbe doar pe holurile „închisorii”, legaţi la ochi, şi tot acolo au mâncat şi au făcut gimnastică. Celulele au avut gratii şi WC-ul a fost improvizat într-o încăpere extrem de îngustă şi întunecoasă la capătul holului. Nu existau ferestre şi nici ceasuri care să le permită să măsoare scurgerea timpului. În celule au fost puse microfoane cu ajutorul cărora au fost înregistrate în secret toate conversaţiile „prizonierilor”. Prin difuzoare se făceau din când în când anunţuri.

„Gardienilor” nu li s-au impus reguli stricte

Li s-a explicat doar că trebuie să aibă grijă să fie respectate legile şi să ceară respect din partea „prizonierilor”. Au fost îmbrăcaţi în uniforme kaki şi li s-au dat fluiere şi bastoane împrumutate de la poliţie. Spre surprinderea organizatorilor experimentului, „gardienii” au intrat destul de repede în rol, au inventat pedepse şi au folosit metode psihologice pentru a-i intimida pe „prizonieri”.

Nici măcar după ce doi dintre „prizonieri” au renunţat la experiment pentru că nu au mai rezistat presiunilor fizice şi psihice, „gardienii” nu au renunţat să caute metode cu care să domine. În numai câteva zile, „gardienii” au devenit aproape sadici iar „prizonierii” au intrat în depresie. Lucrul acesta a şi dus la întreruperea experimentului după numai şase zile, în loc de două săptămâni, cât era programat.

Psihosociologul prof. Univ. Dr. Septimiu Chelcea scrie în recenzia pe care o face cărţii lui Philip Zimbardo: „Viziunea lui despre individ şi societate este tulburătoare: suntem posibili criminali şi trăim într-o eră a uciderii în masă. În ultima sută de ani, mai mult de 50 de milioane de oameni, civili şi militari, au fost ucişi sistematic prin hotărârile guvernelor”.

„Răul constă din comportamentele intenţionate care urmăresc să producă suferinţă, abuzuri, înjosire, dezumanizare sau distrugerea fizică a unor persoane nevinovate - sau folosirea autorităţii şi puterii oferite de sistem pentru încurajarea sau acceptarea acestor practici” - Philip Zimbardo

QUIET RAGE: The Stanford Prison Experiment

***

Evident, persoanele private de libertate din Romania, nu sunt supuse unui asemenea tratament. Detinutii nu sunt legati la ochi, nu sunt obligati sa poarte haine umilitoare si lanturi la picioare, dimpotriva, au acces la programe educative, la scolarizare, beneficiaza de invoiri, vizite, telefon si altele.

Lucratorii de penitenciare nu brutalizeaza detinutii si nu sunt rasplatiti daca incalca anumite reguli, prestabilite. Cu toate acestea, indiferent cat de omenesti ar fi conditiile de detentie, indiferent cat de seriosi sau implicati ar fi lucratorii, detentia ramane o chestiune extrema, care afecteaza inevitabil personalitatea celui inchis iar munca cu detinutul este o munca grea, care uzeaza inevitabil personalitatea angajatului.

Uzura asta, pentru ca despre ea discutam, il afecteaza si pe politicianul care se rupe de lume si invata sa minta cu naturalete, il afecteaza si pe medicul care lasa muribundul la usa, il afecteaza si pe judecatorul care ajunge sa pedepseasca cu placere, il afecteaza si pe politistul care face 'blatul" cu cel care a incalcat legea, il afecteaza si pe preotul care miluieste contra cost si tot asa.

Una peste alta, traim intr-o lume superficiala si nemiloasa din care nu scapam niciodata nevatamati, in care suntem manipulati si in care manipulam inevitabil, la randul nostru. Teoretic, cineva ar trebui sa ne atraga atentia, cineva ar trebui sa ne opreasca la timp. Ma tem ca acest miraculos "cineva" sau "ceva", nu exista. Limita, intrebarea si raspunsul sunt in mintea si in puterea fiecaruia dintre noi!

PS Experimentul falsei inchisori, transpus pe marile ecrane, nu este recomandat minorilor.

Ce simplu ar fi dacă...

Ce simplu ar fi dacă n-aș avea penitenciarele în subordine. Când am aflat era prea târziu, nu mai puteam să dau înapoi. Noroc că Radu e ambițios. I le-am dat lui pe toate.(…) Magistrații sunt treaba CSM-ului. Și, până la urmă, sunt independent. Fac și eu ce pot.(...) Codurile, să nu uit de coduri. Mi le-a dat înapoi Ponta. Ce urâcios și Titulescu ăsta micu'!

I-am convins ușor. Am nevoie de timp să fac o analiză amănunțită ca să pot lua decizii în cunoștință de cauză.(…) I-am dus cu vorba destul. M-am speriat cu Summit-ul, credeam că mă fac ăștia de bășcălie. Da’ am fost inspirat. Am semnat protocolul ăla, nici nu mai știu cu ce era. Îmi amintesc și acu că era întâi aprilie.

Să văd cum scap și de asta?! Am tot semnat la hârtii… Nici nu mă gândeam c-o să trebuiască să continui șarada cu penitenciarele. Noroc cu Radu, acum le face strategie. Poate nu întreabă de bani, și, uite așa o duc până prin 2010.(…) Dacă nu s-o supăra șefu’.

Am ieșit bine la conferința de presă. Sigur am charismă. Bogdan zice că mă descurc, chiar dacă n-am câștigat la alegeri în fața pesedistului ăla corupt, care …. acum îmi e un fel de coleg.(…) Și interviul din Evenimentul a ieșit bine. Ce poze proactive mi-au găsit. Au citat exact ce trebuie. Aia cu magistrații patrioți am scos-o la fix. Noroc cu șefu’ că mi-a făcut lipeala la presă.  Sper să nu se supere...

Să nu uit. Să-l schimbe pe ăla de la… Craiova parcă. Ăla cu Gorbunov și cu… ăăă…. Mai bine să-i schimbe pe toți. Noroc cu Radu. Lasă că aranjează el. Sau, i-a schimbat deja?! O să verific.(…) Trebuie să mă pregătesc de conferință. Iar am găsit una tare. Cazul a scos la iveală o modalitate și un fenomen de eludare a justiției, așa le spun. Să nu uit. În mandatul ăsta Morar e meseriaș. Noroc că sunt independent.

Tot eu sunt. Mă uitam la poze. Cred că sunt charismatic. Ce simplu ar fi dacă n-aș avea penitenciarele în subordine. Aș sta toată ziua în ședințe, seara m-aș duce la televizor. Da’, ce fac cu ăștia? Bani n-am. O servesc p-aia cu strategia și cu criza, precis ține.(…) Nasol cu scandalurile astea… Ah, uite că am ajuns. Pare cam supărat șefu’!? Ce-o avea?!

Lupul paznic la oi

Am aflat si eu, nu cu stupoare ci cu neplacere, despre colegul nostru de la Iasi caruia i s-a lipit de bocanc un pliculet cu droguri. Toate televiziunile au comentat stirea, asa ca iar am fost vedete pentru o zi.

Ce e drept, nici comentatorii nu pareau stupefiati, de unde deduc ca lumea ne percepe mai degraba ca pe niste oameni necinstiti, decat ca pe niste supraveghetori ai celor pedepsiti de lege. Pe de o parte din necunoastere, pe de o parte prin asociere cu locul, pe de alta parte cazul de la Iasi, adaugat si altora, alimenteaza prejudecatile legate de lucratorul de penitenciare.

Inteleg ca omul lucra in sistem de mai bine de 10 ani, inteleg ca cei care l-au prins sunt proprii lui colegi, deduc ca exista totusi o anumita luare de atitudine, ca un fel de eliminare a unui corp strain, sau este doar o mare naivitate din partea mea?!

In realitate, pentru ca tocmai imi scanez propriile prejudecati, daca ar trebui sa raspund, racordat la un detector de minciuni, la intrebarea - cum percepeti lucratorul de penitenciare, ca pe un functionar mai degraba cinstit sau ca pe un functionar mai degraba corupt? - raspunsul meu sincer ar fi, ca pe un functionar mai degraba corupt.

Evident, spus asa cu glas tare, lucrul asta ma pune intr-o situatie cel putin stanjenitoare, obligandu-ma in acelasi timp la un soi de explicatie fata de mine insami. Constat ca in realitate, perceptia mea este construita pe supozitii, pe intamplarile relatate de altii, pe banuieli, in niciun caz pe propria mea experienta de viata, cat timp, eu unul, n-am vazut niciodata cu proprii mei ochi pe cineva care aduce droguri sau alte lucruri interzise, in inchisoare.

L-am intrebat odata, pe cel mai vechi lucrator de penitenciare din preajma mea, cam care este in opinia lui, exprimat in procente, numarul necinstitilor care lucreaza in penitenciar si el mi-a raspuns calm, cam 70%. Cifra asta m-a luat atat de tare prin surprindere incat un timp, mi-am privit colegii cu alti ochi, cu alta atentie. N-am vazut coruptii nici asa, pe de alta parte exista si posibilitatea, demna de luat in calcul, sa nu vrem sa-i vedem.

Habar n-am care este in realitate procentul coruptilor din sistemul penitenciar, sau procentul coruptibililor, cert este ca traim intr-o tara care a fost obligata sa-si construiasca departamente speciale de lupta impotriva coruptiei, cert este ca perceptia romanilor despre politicieni, magistrati,politisti, medici, profesori si functionari este una negativa, ca urmare de ce am fi noi exceptia?! Suntem?!

Despre blog si blog-eri

Paul | 2/16/2009

In ultima vreme, contrar cursului evenimentelor, care au inceput sa se precipite, constat ca interesul pentru obiectivitate si corectitudine este din ce in ce mai scazut. Si spun asta din postura celui care-si semneaza postarile.

Stiu ca sunt situatii in care persoane care au aceleasi convingeri si care cred, ca si mine, ca se pot schimba multe in sistem prin puterea cuvantului, nu pot posta sau comenta la postari in nume propriu din cauza ca pozitia pe care o ocupa in cadrul sistemului nu le permite acest lucru. Inteleg si respect acest lucru si recunosc ca si eu as proceda la fel.

Postarile acestora se inscriu, de regula, in limitele bunului simt si al fair play-ului. Deranjante sunt postarile celor care folosesc acest spatiu pentru a-si refula sentimentele reprimate cu greu in viata cotidiana. Se observa de multe ori accente de furie indreptate impotriva personajelor principale ale postarilor sau a semnatarilor acestora, de multe ori razbat frustrari sexuale sau misoginism, nu mai vorbim de folosirea de expresii care au rolul de a rani, folosite cu buna stiinta.

Dilema administratorului este urmatoarea: daca cenzurez comentariile care contin expresii obscene, limitez libera exprimare a celui care scrie dar ma fac partas la mizeriile pe care le arunca, daca nu cenzurez si apar comentariile asa cum sunt, pot fi acuzat de catre cei atacati de lipsa de implicare in civilizarea dialogului pe blog, care cade in grija administratorului.

In consecinta singurul lucru pe care pot sa-l fac eu si ceilalti administratori este sa scoatem comentariile care depasesc limitele de jos ale bunului simt (si in felul acesta sa ne atragem criticile si suspiciunile celor comenteaza la postarile noastre) dar totodata sa continuam linia critica pe care am inceput, pentru a nu cadea in extrema cealalta de,, avocati ai diavolului", care din bun simt iau partea celor atacati, chiar daca acestia sunt subiectul unei postari personale.

Continuarea: pvaslui.blogspot.com Despre blog si blogeri