Penitenciarul Spital Poarta Albă în vremea lui Nădrag Limbă-Umedă

Dumitru Nădrag este directorul împuternicit al Penitenciarului Spital Poarta Albă. Acest adevărat Nădrag este, în felul dumnealui, un performer. Poate să sărute dosuri de şefi fără să aibă nevoie de lămâie. Nu are greţuri şi nu are scrupule. Aşa vieţuieşte dumnealui ca ofiţer de penitenciare.

.

Probabil că nu ştiţi cine este personajul pentru că n-a făcut vreo faptă măreaţă. Nădrag este cel care s-a ridicat să laude prestaţia penibilă a lui Marius Iosif la bilanţul ANP pe anul 2007. Nădrag trăieşte în locuri umede şi umbroase şi practică iubirea de dosuri de şefi.

.
Dumitru Nădrag n-are probleme de gen, specie şi titlu. Poate să salute milităreşte în timp ce zâmbeşte marinăreşte şi aruncă o bezea abia simţită lui, să zicem, Florin Stanciu – şeful Q-ar al Inspecţiei Penitenciare. Care, Florin Stanciu, să zicem, venise în control. După care, pentru intimitate, îl invită în biroul propriu pentru o toaletare ca la carte a zonei al cărei nume îmi e ruşine să-l rostesc.

.
Whisky-ul apare alături de cafeluţă şi începe discuţia. Întrebările se înmoaie treptat în timp ce răspunsurile se întăresc, iar uitarea se aşterne peste scopul şi durata vizitei celui care a lucrat la Ministerul Justiţiei ca să descopere că-i plac funcţiile de şef la penitenciare (Florin Stanciu, domnu’ Stan – iar v-aţi pierdut).

.
Veniseră inspectorii să întrebe despre deţinuţii plimbaţi pe banii statului pe la Penitenciarul – Spital Poarta Albă. Un telefon scurt şi prietenos către domnul Stan Petre, director adjunct prin ANP, îi convinge pe inspectori că detaşarea propriei persoane e un rău mai mare decât banii statului aruncaţi pe apa sâmbetei.

.
Întrebările legate de suma/caz pentru care a fost negociat contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate rămân fără răspuns în timp ce masa este pregătită pe insuliţa aceea drăguţă, pe care cică ar fi stat şi Ovidiu (un poet care a murit de mult, domnu' Stan). Sumele negociate acoperă o aspirină ş'un pic, dar plimbarea de bolnavi închipuiţi pe acolo face bine (e doar de kiki).

.
Deţinuţii VIP se simt mai bine decât Bivolaru în detenţie la Severin în penitenciarul mânuit de acest Houdinni specialist în pupicuri dorsale. Învoirile sunt acum la îndemână şi tariful perceput nu e mare. Nume precum Mihai Goşu, Vladimir Vîlceanu sau Florian Rădulescu, deţinuţi aciuaţi la Penitenciarul Spital Poarta Albă, sunt pe lista VIP pentru care cetăţenii rude plătesc, spun gurile rele.

.
Achiziţiile sunt un El Dorado modern sub mâna lui Nădrag. Nimeni nu ştie exact ce se cumpără, de ce se cumpără şi care este preţul plătit. Desigur acte se fac dar realitatea este încă un mister. În acest timp cresc vile şi spălătorii auto prin oraşele turistice apropiate localităţii penitenciar – Poarta Albă.

.

Pontajele sunt măsluite artistic pentru prietenii şi colaboratorii lui Nădrag. Toţi la grămadă, pretenarii lui Nădrag, sunt cantonaţi cu activitate pe secţia TBC, unde sporurile fac salariile să crească exponenţial. Un sigur exemplu este şoferul Ibadula Erdin, care obţine un respectabil 4200 RON pe lună (aproape cât ministrul justiţiei dar de 5 ori mai puţin decât şeful Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor).

.
Foştii deţinuţi sunt atât de mulţumiţi încât ţin să-l viziteze periodic cu braţele încărcate de daruri. Ion Şerban zis Marlboro îl mai vizitează discret pe Nădrag. Câteodată doar livrează şi pleacă dar are zile când stă exact pe scaunul pe care stă, să zicem Florin Stanciu, cel care uită de ce vine şi pleacă ca să uite ce vede în inspecţie.

.
Dacă vorbeşti cu Nădrag auzi numai nume de directori generali şi miniştri care mor dacă nu-l văd cel puţin odată pe săptămână, şi care se tem să nu li se prăbuşească şandramaua fără expertiza marinarului care s-a făcut temnicer tocmai ca să se ocupe tot cu treburi umede... pentru binele propriu. Ca orice om mic Nădrag ţine să facă paradă cu pile şi închipuiri în căutare de prestanţă.

.

PS. Nu uitaţi de invitaţia la conferinţă.