Ridicolul scuzelor penibile

De când ne-am demilitarizat, apariția sindicatului nu a fost privită cu ochi buni de către conducerea ANP-ului de la acea vreme și nici de conducerile unitaților din teritoriu. Anii au trecut, iar opinia mea este că sindicatul are la acest moment rolul său bine definit în penitenciarele țării.

La nivel central pare chiar că șefii ANP-iști s-au mai luminat un pic, dar la nivel local, un întuneric profund acoperă mințile unora dintre directorii de penitenciare. Multi colegi spun că de vină e criza, că le-a stins domnul doctor Băla lumina. Adevărul e că pentru unii și 10 reflectoare aprinse, de caporalii de la Baneasa, nu le v-a lumina materia cenușie.

Liderii locali ai sindicatelor - cei care au avut curaj - au fost vânați de fiecare dată după ce s-au ridicat unele revendicari salariale, de către acoliții directorilor. Au fost târâți prin comisii de disciplină pentru motive puerile, pentru fapte fictive, pedepsiți de "judecătorii" acestor comisii și exonerați apoi de adevărații judecători ai instanțelor de contencios administrativ.

La fel de dureros este că nu se respectă nicio procedură, nu se acceptă martori în aparare, nu se acceptă ca cel judecat sa fie reprezentat de cineva, nu se consemneză nimic din ce ar fi în favoarea celui învinuit. Totul e o mascaradă care se derulează rapid ca cel vizat să fie pedepsit neaparat. Așa e ordinul!.

După derularea acestui scenariu membrii comisiei de disciplină vin și se scuză spunând că ei nu au nicio vină, directorul și locțiitorul sunt în spatele acestui complot. Întrebarea mea e simplă: membrii acestor comisii au demnitate sau sunt doar niște marionete și directorii niște păpușari?

Salarizarea personalului din penitenciare: T-10

Mai jos aveti proiectul de ordin (varianta 29.01.2010) privind normele de aplicare a legii nr.330/2009 si OUG nr.1/2010 privind salarizarea unitara a personalului bugetar. ANP asteapta propuneri de modificare la adresa de e-mail dilioiu@dgp.ro pana luni 01 februarie 2010, ora 12.

Daca aveti observatii trimiteti-le, nu ezitati oricat de banala vi s-ar parea problema. In 10 zile vom vedea daca promisiunea de a nu avea probleme cu salariile va fi tinuta. Ordinul de fata ar fi trebuit sa fie gata inca din decembrie, nu s-au facut deciziile de salarizarem nu s-au calculat salarii. Ramane de vazut daca se poate face totul in 10 zile.

OMJ - Norme de aplicare a legii salarizarii unitare

Comentarii despre comentarii despre viziune

Citesc pe un blog cu pretentii, la sectiunea comentarii, despre viziunea și calitățile profesionale ale domnului Băla, chestor, director general al ANP și doctor. Citesc și îmi amintesc de vremurile bune când credeam exact aceleași lucruri. Ce mai om deosebit venise în fruntea ANP prin toamna lui 2008?!

Dacă mi s-ar șterge din minte perioada în care chiar a condus ANP-ul, chiar aș putea crede că în spatele zâmbetului încrezător, a purtării sigure și a celor câtorva idei fluturate cu mult sârg se ascunde un bun profesionist care va reforma de bună seamă sistemul penitenciar.

Îmi amintesc de fiasco-ul numit "Sfatul Bătrânilor", îmi amintesc de modul în care și-a jignit 12000 de subordonați prin vară mințind cu bună știință referitor la nivelul de salarizare. Îmi amintesc de reprofilarea făcută peste noapte și de ce a urmat. Îmi amintesc de primele de vacanță suspendate pentru că a așa a vrut mușchiul domnului director.

Îmi mai amintesc și de inconștiența cu care a tratat chestiunea bugetului și a revendicărilor salariale. Doar cu sula în coaste a semnat orice i s-a pus în față. Și, îmi mai amintesc destule altele despre cel pe care l-am crezut bun profesionist și un om cu viziune.

A mai greșit-o și cu încercarea de a impune un nou program, o greșește acum cu încercarea de a impune reorganizarea după urechea domnului Iftinca - slujbaș de personal de la Gherla potențat mare director la ANP. Totul pentru că e mult prea trufaș și mult prea absolvent de Școală de ofițeri de la Băneasa ca să înțeleagă că vremurile s-au schimbat și că altele sunt așteptările de la domnia sa.

Dar, nimeni nu e perfect, veți spune! Își amintește însă cineva și lucruri bune? A schimbat câțiva directori, a făcut percheziții cu presă și a adus câțiva oameni la ANP. În rest? Ceva vizionar? Ceva profesionist? Ceva magistral? Sau, măcar ceva normal din partea unui manager.

PS Respect opiniile la care am făcut referire, doar că am și ceva motive să nu fiu de acord cu simpla presupunere că un om care dă impresia că este chiar este... din umila mea experiență cu modul în care-mi gestionez încrederea în oameni.

***

In data de 27.01.2010, a avut loc Consiliul de Conducere al ANP, care a avut ca unic punct pe ordinea de zi acordarea celui de-al 13-lea salariu pentru personalul din Aparatul central, Subunitatea de Paza si Escortare, directorii de penitenciare si directorii de directii din ANP, precum si directorii care s-au pensionat in anul 2009.

De retinut sunt urmatoarele aspecte:

- au fost taiati cu 100% de la al 13-lea urmatorii directori de penitenciar: Margasoiu - Bacau, Enache - Tirgu Jiu, Dumitrache - Tichilesti;

- Stanciu de la Margineni si Feodorov de la Tulcea au pierdut 10%;

- Bota de la Barcea Mare a ramas fara 20% din al 13-lea salariu (si este foarte probabil ca si Mara sa beneficieze de cel putin de acelasi tratament);

- 'regretatii' Dicu Adrian de la Giurgiu si Galca Ionel de la Braila nu vor beneficia de niciun banut din al 13-lea salariu. (sursa: link)

Ticuri

Azi despre domnul Iftinca și "ceea ce trebuie..."

Citind articolul de mai jos, mi-a venit în minte prietenul nostru Iftinca, om cu bun simț dar cu puțină imaginație. Dânsul este șeful Direcției Management Resurse umane din ANP și cel care își închipuie că se ocupă de reorganizarea sistemului penitenciar.

Omul nostru, altfel bine intentionat, își închipuie că face ceea ce trebuie, adică ce îi spune șeful că trebuie să facă așa cum poate dumnealui un biet lucrător de personal care încă n-a descoperit mai mult decât o denumire în titulatura direcției pe care o împărățește.

În mod normal mi-ar fi părut rău de dânsul, doar e într-o situație absolut ingrată și face ceva care-l depășește de bună seamă. Din păcate însă nefericirea dumisale de director nimerit sub o căciulă prea mare face victime. Vor fi destui care vor simți asta pe propria piele.

Altfel, mă enervează ca orice om care nu vede dincolo de ordin și care nu încearcă să-și depășească condiția. Face doar "ceea ce trebuie" fără să știe de ce și cum... PS. Legătura dintre omul nostru și cel din articolul de mai jos nu este doar geografică.

Remarcasem de mult timp minunea, dar o buna bucata de vreme mi-am spus ca trebuie sa fie un accident. Apoi ca e doar un tic verbal, fara cine stie ce legatura cu filosofia de viata a autorului. De curand, m-am trezit ca frecventa cu care Emil Boc foloseste expresia “sa facem ceea ce trebuie” zburleste simtul estetic al oricarui ascultator atent al editorului de fraze perfecte.

Sunt convins ca l-ati auzit pe Boc, cel putin o data, spunand ca el, ai lui sau noi “trebuie sa facem CEEA CE TREBUIE”. Las deoparte faptul ca cei care vorbesc precum o moara stricata tradeaza de departe o lentoare intelectuala, caci voiciunea inteligentei a fost de mult inlocuita, in cazul lor, de concentrarea pe “editarea” a cat mai multor cuvinte si informatii pe minut.

Ce sa analizezi si sa sintetizezi cand singura ta sarcina e sa scuipi ca pe o poezie zeci si sute de cuvinte intr-un minut? Cand il aud pe Boc vorbind imi aduc aminte, de fiecare data, de colegii din generala care recitau poezii pe de rost, cu inima in gat de emotie, panicati sa nu uite cumva vreun vers si sa se duca dracului nota lor buna.

Sa revenim, totusi, la expresia atat de des intalnita la Boc – “ceea ce trebuie”. Ca o foloseste obsesiv de des e un fapt. Insa Emil Boc nu se limiteaza sa o foloseasca naiv si nevinovat. Premierul ba ne spune sa facem “ceea ce trebuie”, ba ca el si ai lui fac “ceea ce trebuie” pentru noi, ba ca toti trebuie sa facem “ceea ce trebuie” pentru tara, ba ca “ceea ce trebuie” facut, trebuie facut si gata.

Continuarea aici.

Efectul razelor asupra anemonelor

Neştiute sunt căile Domnului şi nesfârşite sunt subteranele politicului şi nebănuite sunt efectele media. Şi uluit sunt eu, fepeseseul mic şi ghemuit în mine însumi, că aşa un mare secret a ajuns peste veacuri şi la mine – flacăra violet, care este pe cale să-mi schimbe viaţa.

Am stat în întuneric până acum şi am îndurat şi m-am rugat şi am sperat şi uite că răspunsul a venit şi era atât de simplu şi atât de la îndemână, încât nici acum nu-mi vine să cred… Şi-mi vine să strig pe străzi în neştire “trăiască Hrebe şi Geoană et family şi toţi presarii muritori de foame, dar lipsiţi de prejudecăţi!”

Port haine violet, vorbesc violet, respir violet, văd violet… Nu plec nici până la colţ, după ziare, fără să iau flacăra violet cu mine. Dacă, Doamne fereşte, cad pe gheaţă sau mă tâlhăreşte careva de mărunţişul de prin buzunare?!

Flacăra violet mă însoţeşte şi mă protejează, oriunde m-aş duce şi orice aş face şi am de gând să-mi dedic întreaga viaţă acestei culori, urmând exemplele de aur ale înaintaşilor mei, care au descoperit şi aplicat cu succes beneficiile flăcării roşii, apoi ale celei portocalii…

Sunt pe cale să devin şeful mişcării “Flacăra Violet”, care se va extinde în întreaga lume şi care va propovădui gândirea de tip violet şi comportamentul de tip violet. Promit să folosesc flacăra violet numai în scopuri nobile, respectiv diminuarea până la dispariţie a celorlalte culori şi crearea unui univers monocrom, cu reguli stricte şi concise.

Pe cuvânt de onoare că nu voi folosi forţa flăcării violet în campaniile electorale – care campanii?! - nu voi manipula poporul şi nu voi ataca energetic, psihotronic, chromatic sau paranormal pe cei care îmi vor da dureri de cap sau greţuri.

Flacăra violet va munci şi va gândi în locul meu, va reclama sporuri si salarii mari, va pune piciorul în prag pentru al 13-lea, pentru prime de vacanţă şi de merit, va schimba directori, şefi şi şefuleţi, va instala ordinea şi disciplina pretutindeni.

Ordin pentru compensarea chiriei (modificari si alte maruntisuri)

Am gasit aici un OMJ care cred ca ar interesa. Se modifica pe ici pe colo modul de acordare a compensației pentru chirie pentru funcționari publici cu statut special din sistemul penitenciar.

OMJ 115/C pentru modificarea OMJ 1443/c/2008 privind cond de acordare cv chirie fpss

PS. In acelasi registru Oltenia Prison ne informează că la Târgu Jiu se întâmplă să fie, în sfârșit, eliminat un director molâu, inutil, dar cu proptele politice. Directorul Enache se duce să-și caute fericirea prin alte locuri, să mai trăiască blegul și alte experiențe interesante.

Legat de Oltenia Prison, interesant e că directorul Pelendavei a început să aibă frisoane din pricina bloggerilor prăzulii. Se aude că și el ca alt fost viitor pensionar de pe la Giurgiu se gândește să ceară prinderea mișeilor.

Al treishpelea

Pentru că este, se pare, subiectul zilei mai jos aveti cate ceva despre deja multasteptatul al 13-lea salariu. Încă nu e pe carduri, dar se apropie încet încet de zona bancomatului.

Adresa al 13-lea salariu

Salarizarea bugetarilor: in regim de urgenta

HG-ul a devenit OUG. Zilele astea va fi aprobat. Mai jos aveti ultima forma agreata de Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale (sau ce nume o mai avea acum).

Ordonanţă de urgenţă a Guvernului privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de person...

Dr. Justice vs. Miss Piggy

O ultimă ştire este că în toată Europa intensitatea de propagare a virusului AH1N1 s-a diminuat, mai puţin în Ungaria, Austria, Polonia, Moldova şi România (se spune într-un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii). În timp ce autorităţile celorlalte state europene pot fi liniştite, ale noastre ar trebui să-şi facă griji chiar dacă se spune că virusul nu a fost atât de mortal pe cât s-a crezut. Mai multe victime face în fiecare an gripa sezoniera, mai ales din rândul vârstnicilor.

Tocmai acum, Ministerul Justiţiei a trimis în penitenciare un Plan-cadru de măsuri ce ar trebui luate pentru prevenirea îmbolnăvirii de gripă de tip nou precum şi în situaţia în care vor apărea cazuri de deţinuţi/salariaţi bolnavi. Dacă ar trebui să ne alarmăm sau nu, rămâne la decizia fiecărei instituţii însă cert este că s-a plasat în curtea penitenciarelor responsabilitatea celor ce vor urma.

Deşi de luni de zile se vorbeşte despre o posibilă pandemie, abia acum unităţile sunt îndrumate înspre ceea ce ar trebui să însemne prevenirea acesteia şi eventual eradicarea ei. Să îl ferească dumnezeu pe acel director care nu va reuşi să intervină la timp (indiferent ce-o însemna asta), să dovedească că a instruit deţinuţii, i-a echipat corespunzător pe cei care servesc masa de exemplu, că a obligat personalul şi vizitatorii să poarte măşti sau mănuşi şi aşa mai departe! De altfel, la BAGR sunt stocate deja sute de mii de mănuşi, halate şi măşti, fiecare unitate fiind responsabilă de ridicarea lor cât mai rapidă.

Dacă un singur caz se confirmă, o secţie întreagă va fi izolată, accesul va fi restrâns, toată lumea va purta mănuşi, măşti şi halate de unică folosinţă, activităţile vor fi limitate la cele absolut necesare (distribuirea mesei, consultul medical etc.), se vor întrerupe concediile de odihnă. Dacă vom avea cazuri printre salariaţi, măsurile vor fi şi mai dure: personalul care munceşte pe interior va fi strict selecţionat (restul va fi repartizat în alte sectoare), nu se vor mai scoate deţinuţii la muncă în exterior (cu ce costuri!), nu se vor mai organiza niciun fel de activităţi educative, vor veni în ajutor cadre de la alte unităţi, va fi interzis total accesul în unitate al voluntarilor, ziariştilor etc.

Cum ziceam, în planul cu pricina se vorbeşte despre informarea deţinuţilor şi a vizitatorilor (familii, reprezentanţi ai ONG-urilor, presă etc.), instruirea personalului, implicarea logisticii, a educativului, pazei şi a sectorului medical în mod special. Ceea ce dă fiori este ultima parte a planului care se referă la măsurile ce ar trebui luate în cazul îmbolnăvirii a peste 10% din personal. Adică am putea ajunge şi în acest punct?!

Ce ar putea face cei care lucrează direct cu deţinuţii? Sunt aceştia mai expuşi decât ceilalţi care oricum circulă cu mijloace de transport în comun, îşi fac cumpărăturile din locuri foarte aglomerate sau au avut deja un caz în familie?!

Putem să izolăm total deţinuţii faţă de cei de afară? Ei trebuie prezentaţi în continuare la instanţă, unii la spitale, alţii pe la organe de cercetare penală; muncesc la puncte de lucru exterioare, contracte la care ne este aproape imposibil să renunţăm având în vedere bugetul fiecăruia; iau contact direct şi nemijlocit cu familia (mai ales cei din regimul deschis şi semideschis); intră în contact cu salariaţii. Am putea să ne întrebăm ironic: cine pe cine ar infecta?

Una peste alta, putem fi mai atenţi, responsabili şi mai puţin comozi atunci când este vorba să facem ceva concret. Am fi atât de ridicoli dacă am purta mănuşi şi măşti? Ar fi exagerat dacă ne-am spăla pe mâini şi ne-am dezinfecta de zeci de ori pe zi? Ar fi neprofesional dacă am impune o oarecare distanţă între noi şi ceilalţi (acolo unde nu este necesară apropierea)? Ar fi de nesuportat dacă am aerisi birourile şi cluburile de mai multe ori pe zi?

Ar fi greşit dacă am simţi puţină teamă? Până la urmă, frica păzeşte ghindele, ca să parafrazăm un vestit proverb, în noul context... porcin !

Pe unde ne (mai) sunt radacinile?

Am vazut in seara asta un documentar din 1939 despre Tara Motilor. Idilic, desigur, dar teribil de emotionant. Tarani imbracati in cele mai frumoase costume populare, femeile la rau, spaland rufe, barbatii la coasa, in mina.

Oameni scotocind dupa aur, cioplind lemnul, case albe cu acoperisuri ca niste palarii inalte de paie, hora, biserica, sarbatoarea de pe Muntele Gaina, o vara de acum 71 de ani. Intr-o secventa scurta niste copii blonzi se joaca in soare, daca mai traiesc ei sunt acum niste foarte batrani pensionari.

Furat de imagini, avid de detalii, am uitat sa mai fiu nemultumit de Romania, mai ales ca m-am gandit cu inima stransa la ceea ce urma sa se abata peste toti oamenii aceia care pareau legati pentru totdeauna de obiceiurile si traditiile lor, razboiul, comunismul, ca o molima care a pustiit lumea, fara sa puna mare lucru in loc.

Cu 71 de ani in urma, nu patrula seara pe ulita satului masina politistului, cu exceptia cainilor, care latrau mai degraba la lupi si la luna, nimeni nu supraveghea indeaproape avutul gospodarilor si totusi furtul nu era un reflex romanesc, ca de altfel nici minciuna sau lenea sau mita.

La ora aia, obositi de munca, taranii si copiii lor nu stateau cu capul atarnat de televizor, contabilizand crimele, accidentele de circulatie, fesele animatoarelor, sau gargara politicienilor, ce e bine si ce e rau se transmitea nu pe hartie ci prin puterea exemplului.

Cel care incalca totusi regulile nescrise ale locului primea cea mai mare pedeapsa, oprobiul public, un fel de Big Brother ecologic, in orice caz neiertator si vigilent, setat sa nu se abata cu niciun chip de la ceea ce era esential pentru supravietuire, adica harnicia, cinstea, increderea.

Cum am ajuns noi, fii si nepotii si stranepotii acelor oameni sa fim atat de superficiali, atat de ieftini in ceea ce ne dorim sau in ceea ce ne propunem, nu e greu de inteles, este mai degraba greu de suportat, si cum americanii sau europenii, in afara de faptul ca n-au fost niciodata atat de binevoitori precum se credea sau se spera, au propriile belele, e clar ca singura varianta de indreptare a lucrurilor, ramane tot aia romaneasca.

Din pacate! Ori poate ca nu!

Puțin mov, destul violet, restul politică

Gata, am ratat bătălia pentru normalitate! Din subnormalul unde ne făceam veacul, am ars etapele şi am plonjat direct în paranormal! Evul Mediu trăia oricum în imaginarul nostru, acum ni l-a luat cu totul în stăpânire. Marii noştri bărbaţi de stat umblă cu vrăjitori după ei, apelează la serviciile lor dubioase tocmai în momentele cheie ale vieţii noastre politice.

Din gura lor de mari oameni ai naţiunii, simultan cu promisiunile (un fel de vrăjeli!), ţâşnesc şi flăcări violete pentru anihilarea adversarului. Ce consilieri de imagine, ce specialişti în comunicare publică cu studii în Occident, ce manageri de campanie electorală ghidaţi de reţetele raţionale ale Vestului!

Toată ştiinţa lor a fost incompletă fără parapsihologul, meşterul în extrasenzorial şi tămăduitorul alternativ Aliodor Manolea, surprins de fotografi şi lângă Mircea Geoană în 2007 şi apoi, în 2009, lângă Traian Băsescu!

Puterea politică din România a apelat la serviciile unui vrăjitor. Sigur, nu unul cu baghetă şi mantie neagră, ci un domn în costum modern, ai zice un funcţionar oarecare, dar totuşi prezent, aproape lipit de umărul politicenilor pe care îi consilia.

Impostor sau nu, Aliodor Manolea nu avea ce să caute în preajma unor oameni politici de cel mai înalt rang, dacă aceştia ar fi avut scrupule în ce priveşte demnitatea lor. Ei şi-au ignorat condiţia lor de instanţe ale raţionalităţii vieţii publice, presupunând că au conştientizat-o vreodată. Un om politic, mai ales cel ajuns la altitudini mari sau la înălţimea supremă în ierarhia statului, se prezintă ca un garant al raţionalului în spaţiul public.

Continuarea aici.

Work in progress...

La repezeala, dar se muncește. Aceleași recomandări: dacă aveți observații și completări folosiți cu încredere smunteanu@dgp.ro, cabinetanp@dgp.ro, fsanp@fsanp.ro și snlp2007@yahoo.com. Restul datelor de contact le găsiți pe site-uri.

Proiect OMJ - Norme de aplicare in ANP a legii salarizarii unitare v. 20.01.2010
Referat de aprobare - Proiect OMJ - Norme de aplicare in ANP a legii salarizarii unitare v. 20.01.2010

Proiect de Hotărâre a Guvernului...

privind stabilirea categoriilor de personal şi condiţiilor de acordare a sporurilor şi indemnizaţiilor individuale cu depăşirea cotei procentuale de 30% din solda funcţiei de bază, salariul funcţiei de bază, salariul de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare în Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor

HG privind stabilirea categoriilor de personal şi condiţiilor de acordare a sporurilor şi indemnizaţiilor i...

SPORURI ŞI INDEMNIZAŢII INDIVIDUALE CARE POT FI ACORDATE PERSONALULUI DIN MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE, MI...

Re-educare de Pelendava

De când s-a născut, pe la începutul lunii decembrie anul trecut, Oltenia Prison s-a remarcat prin tonul ferm și ținta clară. Conducerile celor 3 penitenciare din zonă cred că știu mai bine, mai ales că au simțit pe propria piele înțepăturile; destul de bine 'realizate' aș zice.

Am preluat la un m0ment dat un articol, însă temele fiind de interes local am lăsat Direcția de Inspecție Penitenciară să-și facă treaba și să documenteze acuzele de management defectuos și abuzuri. Încă nu știm care sunt rezultatele, dar unele informații sunt absolut credibile și mira-m-aș să nu se lase cu decapitări.

Cazul cu raportul de incident rupt și scandalul ce a urmat cred însă că merită o discuție. Nu mi se pare normal ca, de dragul unei liniști obținută prin șantaj, să se rupă rapoarte de incident și să se modifice registre de evidență. Nu mi se pare normal ca decizii de acest gen să fie luate nici la Pelendava nici în altă parte.

Pot să înțeleg că e nevoie de flexibilitate și că aproape întotdeauna se rezolvă problemele dacă părțile, oricare ar fi acelea, comunică. Incidentul demonstrează că, pe fondul unui conflict mocnit, tocmai comunicarea a fost problema; și orgoliile au avut un rol important.

Nu mi se pare normal ca deținutul să fie recompensat pentru că nu respectă reguli pe care singur și de bună voie și le-a asumat atunci când a accepat să muncească la Penitenciarul - Fermă Pelendava. Nimeni nu l-a silit, avem totuși o lege ultra-europeană în ceea ce privește munca deținuților.

Și mai anormal însă mi se pare că cineva își permită să dea la o parte Comisie de Disciplină, proceduri și obligații legale într-un mod arbitrar... mai ales din calitatea de împuternicit în funcția de director adjunct pentru pază.

Care au fost rațiunile acestor măsuri, numai domnia sa, directorul adjunct, poate să ne spună. Cert e că miroase de la o poștă a abuz. Doar Comisia de Disciplină era în drept să admită sa să claseze sesizarea, nu directorul adjunct și nici măcar angajatul care a făcut raportul.

Direcția de Inspecție Penitenciară și-a făcut verificările, iar fapta este, așa cum era de așteptat, greu de ascuns. Directorul adjunct pentru pază a acționat greșit oricare i-ar fi fost motivele. Rămâne de văzut ce măsuri va lua ANP. Nu că ar fi mai breji, dar ceva tot trebuie să facă.

Telefoane mobile

S-au scris multe articole prin presa noastră românească despre 'gardienii' care introduc deţinuţilor diverse obiecte interzise, printre ele fiind şi telefoanele mobile. Mie unul acest aspect imi lasă un gust amar şi ma gândesc la ceilalţi colegi care işi fac serviciul ireproşabil, care, vrând-nevrând, trebuie sa poarte in spate povara unei imagini patate din cauza unor iresponsabili.

Nu au trecut bine sarbătorile de iarnă, că am şi intrat în pâine cum s-ar zice şi am început cu percheziţiile pentru descoperirea obiectelor interzise, în mod special fiind vizate telefoanele mobile. Cineva, cumva le aduce. Să fim cinstiți nu toate sar gardul și nu toate vin pe la vizită.

Se găsesc nişte telefoane, se scriu zeci de declaraţii, se intocmesc documentaţii, până la un punct când toti ramânem blocaţi pentru citeva secunde. Unul dintre telefoanele gasite la percheziţie, mai fusese “gasit” de 4-5 ori pâna acum dacă ne luăm dupa seria de pe el.

Așa au inceput inevitabilele discuţii chiar aprinse, pentru că notele de informare conţin mesaje că unii agenţi introduc telefoane la deţinuti dar nu scriu nimic de ofiţerii şi directorii care dau ordine ca cele gasite sa fie duse inapoi.

Legea spune ca sunt interzise. Dacă sunt interzise de ce se acceptă compromisuri? Acum imi dau seama de ce domnii chestoranzi din ANP refuză achiziţionarea de aparatură specifică de bruiere dar şi de detectare a telefoanelor mobile.

Oricare ar fi implicaţiile sau rezultatele colaterale chiar şi pozitive telefoanele mobile sunt interzise în penitenciare, iar cine aprobă şi cine execută asemenea ordine sunt in afara legii. Oare Firinel sa nu stie nimic de aceste aspecte care erau specialitatea lui?! Dar cine mai respecta legea in ANP?!

HG pentru apărare, ordine publică și siguranță națională

Povesteam acum câteva zile despre fierberea în care se află cei din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Legea salarizării unitare a schimbat total regulile jocului și a pus în dificultate prin lipsă de coerență și claitatea slabă a demersului normativ.

Mai jos aveți HG-ul care, zice-se, va fi aprobat, dacă n-a fost deja, și care ar trebui să ne asigure liniștea într-un 2010 de tranziție către un 2011 care nu știm dacă va fi mai bun din punct de vedere salarial. Sigur e că, inevitabil, va fi.

Nu e mare filosofie. Încercăm să scăpăm de limitările și de cheile impuse de lege folosind articolele leagate de garantare nivelului salarial și a prevederilor speciale pentru acest sector de activitate. Important e să fie aprobată, că probleme oricum vor mai fi.

Proiect de HG privind salarizare unitara (unele masuri)v14.01

Bubele din capul reorganizării

Reorganizarea începută prin martie 2009, aflată încă în curs și zbateri are marele merit de a arăta că cel puțin componenta de Resurse Umane din ANP mai are nevoie de o mie de ani lumină până să-și vadă luminița de oriunde ar fi să fie.

S-a dat ordinul, dl Ragea insistă ca porunca să se săvârșească, ANP-ul se execută cum se pricepe mai bine, un fel de cal schilod pus la o căruță cam mare: sare în hățuri și cam atât. După zeci și sute de ore de ședințe, negocieri și timp pierdut s-a ajuns în situația în care nu există unitate unde să nu fie probleme.

În primul rând că nu există bază legală pentru reorganizare. Nici măcar un amărât de OMJ nu s-au învrednicit să facă deși sindicatele au propus chiar o procedură care ar fi putut fi aplicată. Cu toate astea se vorbește de desființări de posturi - destule ocupate. Șefii ANP susțin chiar ideea unor mutări de personal. N-au un temei legal, dar uite că asta le e pohta.

În al doilea rând criteriile născute de ANP n-au fost comunicate decât fragmentat unităților și n-au fost discutate cu sindicatele de nici o culoare. Au apărut într-o joi înainte de o luni când trebuia să se discute primul ștat.

Așa se face că nu peste mult timp vom asista la un nou conflict pentru un alt motiv de sfadă: de data asta reorganizarea cu tot ce ține de fixul schimbării de dragul schimbării. Sigur că sunt și lucruri de schimbat, asta e clar. Metoda însă lasă de dorit, iar finalitatea nu va fi cea de dorit.

Adresa privind contestarea procedurii de reorganizare

Salarizarea: Proiecte pe ultima suta de metri

Abia ieșit din chinurile facerii atașat aveți proiectul de OMJ privind normele metodologice de aplicare a legii privind salarizarea unitară a personalului bugetar. Observații și completări la cabinetanp@dgp.ro, smunteanu@dgp.ro, snlp2007@yahoo.com, fsanp@fsanp.ro.

Termenul pentru observații acordat cu grație de ANP este tocmai până mâine la 10.00. Și acum lăsați netul și treceți la treabă! Răscoliți tot, să nu ne scape nimic. Nu uitați că e doar un proiect și mai bine evităm decât să reparăm.

Proiect OMJ - Normele de aplicare a legii privind salarizarea unitara v 14.01.2010

Chestiunea zilei: salariul unitar, unic și ubicuu

Încerc să dau un răspuns celor care întreabă insistent despre al 13 lea salariu. După efectul zilelor Boc, toată lumea de-abia îl așteaptă. Dacă asta e problema, atunci aflați domnilor că a fost prevăzut în buget și că, din păcate, alte drepturi iarăși apar cu sume zero (transport, ore suplimentare), deși de astă dată nu numai sindicatele s-au zbătut.

Chiar și ANP și MJ - surprinzător după atitudinea de anul trecut - s-au chinuit pe la finanțe. Din păcate rezultatul a fost mai mult decât dezamăgitor. S-au cerut 100 de milioane drept suplimentare, dar s-au obținut niște firfirei (2,7 milioane RON).

În plus faptul că este prevăzut în buget nu e totul. Mai trebuie să se mai și facă deschiderea de credite pe al 13 lea salariu. Nu e așadar sigur, și va fi o luptă de uzură între MFP și ordonatori pe de o parte și între salariații bugetari și Guvern pe de altă parte.

Salarizarea unitară este însă problema momentului. Toate instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională cu miniștri de rigoare, generalii din dotare și restul muritorilor sunt în fierbere pentru că legea a ieșit atât de bine cât să nu se înțeleagă nimic. Nu mai spunem că normele de aplicare sau nomenclatoarele lipsesc cu desăvârșire la 20 de zile de la primul salariu pe legea unitară, în anul Domnului 2010, an de tranziție și de criză.

Se lucrează intens la HG-uri de aplicare, enorm de târziu, care să respecte cel puțin principiul că nimeni nu pierde la salariu în 2010. Coeficienții cei care promit creșteri salariale din 2011, dacă vor intra în vigoare, sunt departe, deocamdată prioritatea este anul de tranziție 2010. Mai ales că nimic nu e sigur și surprize pot apărea.

Ministrul Justiței a propus o întâlnire sindicatelor din penitenciare mâine la ora 17.00 la sediul ANP, una dintre probleme urmând a fi cu siguranță salarizarea. Având în vedere că este singura zonă din acest sector unde conflictul de muncă este permis și că s-a văzut deja că presiunile pot fi destul de puternice, probabil că ministrul va încerca să obțină sprijin în relația cu MFP și, cu siguranță, va face un apel la calm.

În invitație scrie că se va discuta Strategia ANP. Câtă vreme ministrul acceptă să-și orienteze eforturile și pe sona penitenciarelor se va putea discuta de o strategie, altfel doar sub pulpana lui Ragea, ANP va ramâne în același con de umbră... cu neplăcerile salariale de rigoare.

PS. Chestiunea zilei este așadar puțin mai concretă decât Bătălia de la Galați sau Concursul Mintoșilor, de care subsemnatul, cu scuzele de rigoare pentru cei care vor fi avut motive le continue până în pânzele maro, s-a plictisit peste măsură.

Niste repetenti

Scriu pe fuga, seara tarziu, ascultand la televizor cu jumatate de ureche, discutia pe seama noului conducator al Consiliului Superior al Magistraturii, care in tinerete obisnuia sa expedieze note informative pe seama vecinilor, colegilor si prietenilor, cu gandul la alta discutie purtata astazi pe seama modului in care se fac aprecierile anuale ale functionarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar.

Teoretic, nu este nicio legatura intre un fost informator si un sef sau un sefulet mai mititel din sistemul penitenciar care la sfarsit de an isi pune cotierele si se pune pe apreciat subalternii dupa criterii numai de el stiute. Practic insa, simt cum batem pasul pe loc respirand anevoie, cu mana la gura, miasmele puturoase ale societatii romanesti, ori de unde ar veni ele.

Zice companionul meu de discutie: "...in orice penitenciar esti la mana sefului si de regula lucrul asta iti este infipt in creier pe parcursul intregului an. Unii te terorizeza in permanenta si ti-o spun de-a dreptul, altii sunt parsivi si te trezesti la sfarsitul anului cu un calificativ care n-are nicio noima si nicio legatura cu activitatea ta. Daca ii intrebi de ce esti apreciat intr-un mod atat de subiectiv, fie nu primesti nicio explicatie, fie primesti una care n-are nicio valoare sau care te lasa cu gura cascata!".

Unii "apreciaza" activitatea subalternilor in functie de polite, altii in functie de interese, altii descalifica preventiv activitatea subalternilor, pentru ca nu se stie niciodata cand se mai pune de un concurs sau de o avansare si de ce sa nu eliminam virtualii concurenti inca din fase?! Putini, prea putini, isi gandesc cu onestitate relatia cu subalternii, reactionand in consecinta!

N-am avut niciodata, pe tot parcursul legaturii mele cu sistemul penitenciar, niciun fel de curiozitate in privinta "notelor" de sfarsit de an, se pare ca am trait cu naivitatea ca evaluarea anuala este o simpla formalitate.

Ce e drept naivitatea mea a fost una de buna credinta, pentru ca nu poti sa iei in serios un sistem de evaluare in care majoritatea primeste foarte bine, cat timp sistemul penitenciar merge foarte prost, un sistem de evaluare care da nota maxima la capitolul curaj si demnitate unor oameni unsurosi care se scurg pe sub usile directorilor.

De unde si legatura cu informatorii, legatura cu comunismul, cu delatiunea, cu obedienta si mediocritatea care continua sa aiba castig de cauza in lumea romaneaca, o lume de repetenti cu coronita...