O ultimă ştire este că în toată Europa intensitatea de propagare a virusului AH1N1 s-a diminuat, mai puţin în Ungaria, Austria, Polonia, Moldova şi România (se spune într-un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii). În timp ce autorităţile celorlalte state europene pot fi liniştite, ale noastre ar trebui să-şi facă griji chiar dacă se spune că virusul nu a fost atât de mortal pe cât s-a crezut. Mai multe victime face în fiecare an gripa sezoniera, mai ales din rândul vârstnicilor.Tocmai acum, Ministerul Justiţiei a trimis în penitenciare un Plan-cadru de măsuri ce ar trebui luate pentru prevenirea îmbolnăvirii de gripă de tip nou precum şi în situaţia în care vor apărea cazuri de deţinuţi/salariaţi bolnavi. Dacă ar trebui să ne alarmăm sau nu, rămâne la decizia fiecărei instituţii însă cert este că s-a plasat în curtea penitenciarelor responsabilitatea celor ce vor urma.
Deşi de luni de zile se vorbeşte despre o posibilă pandemie, abia acum unităţile sunt îndrumate înspre ceea ce ar trebui să însemne prevenirea acesteia şi eventual eradicarea ei. Să îl ferească dumnezeu pe acel director care nu va reuşi să intervină la timp (indiferent ce-o însemna asta), să dovedească că a instruit deţinuţii, i-a echipat corespunzător pe cei care servesc masa de exemplu, că a obligat personalul şi vizitatorii să poarte măşti sau mănuşi şi aşa mai departe! De altfel, la BAGR sunt stocate deja sute de mii de mănuşi, halate şi măşti, fiecare unitate fiind responsabilă de ridicarea lor cât mai rapidă.
Dacă un singur caz se confirmă, o secţie întreagă va fi izolată, accesul va fi restrâns, toată lumea va purta mănuşi, măşti şi halate de unică folosinţă, activităţile vor fi limitate la cele absolut necesare (distribuirea mesei, consultul medical etc.), se vor întrerupe concediile de odihnă. Dacă vom avea cazuri printre salariaţi, măsurile vor fi şi mai dure: personalul care munceşte pe interior va fi strict selecţionat (restul va fi repartizat în alte sectoare), nu se vor mai scoate deţinuţii la muncă în exterior (cu ce costuri!), nu se vor mai organiza niciun fel de activităţi educative, vor veni în ajutor cadre de la alte unităţi, va fi interzis total accesul în unitate al voluntarilor, ziariştilor etc.
Cum ziceam, în planul cu pricina se vorbeşte despre informarea deţinuţilor şi a vizitatorilor (familii, reprezentanţi ai ONG-urilor, presă etc.), instruirea personalului, implicarea logisticii, a educativului, pazei şi a sectorului medical în mod special. Ceea ce dă fiori este ultima parte a planului care se referă la măsurile ce ar trebui luate în cazul îmbolnăvirii a peste 10% din personal. Adică am putea ajunge şi în acest punct?!
Ce ar putea face cei care lucrează direct cu deţinuţii? Sunt aceştia mai expuşi decât ceilalţi care oricum circulă cu mijloace de transport în comun, îşi fac cumpărăturile din locuri foarte aglomerate sau au avut deja un caz în familie?!
Putem să izolăm total deţinuţii faţă de
cei de afară? Ei trebuie prezentaţi în continuare la instanţă, unii la spitale, alţii pe la organe de cercetare penală; muncesc la puncte de lucru exterioare, contracte la care ne este aproape imposibil să renunţăm având în vedere bugetul fiecăruia; iau contact direct şi nemijlocit cu familia (mai ales cei din regimul deschis şi semideschis); intră în contact cu salariaţii. Am putea să ne întrebăm ironic: cine pe cine ar infecta?
cei de afară? Ei trebuie prezentaţi în continuare la instanţă, unii la spitale, alţii pe la organe de cercetare penală; muncesc la puncte de lucru exterioare, contracte la care ne este aproape imposibil să renunţăm având în vedere bugetul fiecăruia; iau contact direct şi nemijlocit cu familia (mai ales cei din regimul deschis şi semideschis); intră în contact cu salariaţii. Am putea să ne întrebăm ironic: cine pe cine ar infecta?Una peste alta, putem fi mai atenţi, responsabili şi mai puţin comozi atunci când este vorba să facem ceva concret. Am fi atât de ridicoli dacă am purta mănuşi şi măşti? Ar fi exagerat dacă ne-am spăla pe mâini şi ne-am dezinfecta de zeci de ori pe zi? Ar fi neprofesional dacă am impune o oarecare distanţă între noi şi ceilalţi (acolo unde nu este necesară apropierea)? Ar fi de nesuportat dacă am aerisi birourile şi cluburile de mai multe ori pe zi?
Ar fi greşit dacă am simţi puţină teamă? Până la urmă, frica păzeşte ghindele, ca să parafrazăm un vestit proverb, în noul context... porcin !

