S-au scris multe articole prin presa noastră românească despre 'gardienii' care introduc deţinuţilor diverse obiecte interzise, printre ele fiind şi telefoanele mobile. Mie unul acest aspect imi lasă un gust amar şi ma gândesc la ceilalţi colegi care işi fac serviciul ireproşabil, care, vrând-nevrând, trebuie sa poarte in spate povara unei imagini patate din cauza unor iresponsabili.
Nu au trecut bine sarbătorile de iarnă, că am şi intrat în pâine cum s-ar zice şi am început cu percheziţiile pentru descoperirea obiectelor interzise, în mod special fiind vizate telefoanele mobile. Cineva, cumva le aduce. Să fim cinstiți nu toate sar gardul și nu toate vin pe la vizită.
Se găsesc nişte telefoane, se scriu zeci de declaraţii, se intocmesc documentaţii, până la un punct când toti ramânem blocaţi pentru citeva secunde. Unul dintre telefoanele gasite la percheziţie, mai fusese “gasit” de 4-5 ori pâna acum dacă ne luăm dupa seria de pe el.
Așa au inceput inevitabilele discuţii chiar aprinse, pentru că notele de informare conţin mesaje că unii agenţi introduc telefoane la deţinuti dar nu scriu nimic de ofiţerii şi directorii care dau ordine ca cele gasite sa fie duse inapoi.
Legea spune ca sunt interzise. Dacă sunt interzise de ce se acceptă compromisuri? Acum imi dau seama de ce domnii chestoranzi din ANP refuză achiziţionarea de aparatură specifică de bruiere dar şi de detectare a telefoanelor mobile.
Oricare ar fi implicaţiile sau rezultatele colaterale chiar şi pozitive telefoanele mobile sunt interzise în penitenciare, iar cine aprobă şi cine execută asemenea ordine sunt in afara legii. Oare Firinel sa nu stie nimic de aceste aspecte care erau specialitatea lui?! Dar cine mai respecta legea in ANP?!
