
De când ne-am demilitarizat, apariția sindicatului nu a fost privită cu ochi buni de către conducerea ANP-ului de la acea vreme și nici de conducerile unitaților din teritoriu. Anii au trecut, iar opinia mea este că sindicatul are la acest moment rolul său bine definit în penitenciarele țării.
La nivel central pare chiar că șefii ANP-iști s-au mai luminat un pic, dar la nivel local, un întuneric profund acoperă mințile unora dintre directorii de penitenciare. Multi colegi spun că de vină e criza, că le-a stins domnul doctor Băla lumina. Adevărul e că pentru unii și 10 reflectoare aprinse, de caporalii de la Baneasa, nu le v-a lumina materia cenușie.
Liderii locali ai sindicatelor - cei care au avut curaj - au fost vânați de fiecare dată după ce s-au ridicat unele revendicari salariale, de către acoliții directorilor. Au fost târâți prin comisii de disciplină pentru motive puerile, pentru fapte fictive, pedepsiți de "judecătorii" acestor comisii și exonerați apoi de adevărații judecători ai instanțelor de contencios administrativ.
La fel de dureros este că nu se respectă nicio procedură, nu se acceptă martori în aparare, nu se acceptă ca cel judecat sa fie reprezentat de cineva, nu se consemneză nimic din ce ar fi în favoarea celui învinuit. Totul e o mascaradă care se derulează rapid ca cel vizat să fie pedepsit neaparat. Așa e ordinul!.
După derularea acestui scenariu membrii comisiei de disciplină vin și se scuză spunând că ei nu au nicio vină, directorul și locțiitorul sunt în spatele acestui complot. Întrebarea mea e simplă: membrii acestor comisii au demnitate sau sunt doar niște marionete și directorii niște păpușari?












