
Sa presupunem ca niste persoane care dintr-un motiv sau altul sunt obligate sa traiasca impreuna, au o disputa. Disputa degenereaza in cearta, apropiatii sunt implicati la randul lor, fie de o parte, fie de cealalta, in scurt timp zazania cuprinde pe toata lumea.
In general e destul de complicat sa alegi adevarul de minciuna si sa faci dreptate in asemenea cazuri, pe de o parte este imposibil sa nu devii subiectiv, sa nu te implici emotional, pe de alta parte galceava generalizata duce la isterie si in harmalaia asta cine sa mai asculte si argumentele?!
Cand lucrurile degenereaza intr-o asemenea masura nu mai are absolut nicio importanta de la ce a pornit razboiul si sleit de puteri, ajungi la un momentdat sa-ti doresti un singur lucru : liniste!
Incep sa dau dreptate celor ce sustin ca suntem un neam de certareti, incep sa cred ca aratatul cu degetul face parte din cultura romaneasca intr-o asa mare masura incat meteahna a ajuns genetica, tot asa cum nordicii sunt blonzi sau chinezii sunt galbeni.
Vanzatorii se cearta cu cumparatorii, soferii cu soferii, agentii de circulatie si pietonii, elevii cu profesorii, pacientii cu medicii, bugetarii cu privatizatii, saracii cu bogatii, orasenii cu satenii, ardelenii cu moldovenii si muntenii, pesedistii cu pedelistii si liberalii si lista poate continua la infinit.
Evident, nici sistemul penitenciar romanesc nu se poate abate de la regula, nemultumirea latenta, activata de toate corectiile finaciare aplicate de curand, devine din ce in ce mai vocala si daca pana mai ieri taberele si motivele erau cat de cat definite, mai nou, vrajba a luat o asemenea amploare incat am ajuns sa ne bagam degetele in ochi unii altora pana la orbire!
In dreptul cuvantului civilizatie, dictionarul da urmatoarea definitie: nivel de dezvoltare la care se găseşte viaţa socială, materială şi spirituală a unei formaţii sociale sau a unui grup social; stare a vieţii sociale, economice şi culturale a unui popor, a unei epoci etc. ♦ Grad dezvoltat de cultură materială a unui popor, a unei societăţi etc.
Aseara, la televizor, un primar din Bucuresti pe nume Chiliman, luat pe nepregatite de ninsoare "care este" iarna, a ajuns la concluzia ca cea mai buna solutie pentru normalizarea traficului din capitala este "impuscarea soferilor nesimtiti care au iesit la plimbare cu cauciucurile de vara!".
Nenea asta, Chiliman asta, este in realitate un om bogat, atat de bogat incat ar putea sa-si petreaca toate iernile pe o plaja insorita, la umbra palmierului; din motive de neinteles lui ii vine sa fie mai degraba primar-lunetist pe malul Dambovitei, ceea ce este cat se poate de rudimentar la urma urmelor, ca sa nu spunem ilegal.
De unde se poate trage concluzia ca nivelul de civilizatie al unei persoane, al unui grup de oameni, nu are neaparat legatura directa cu situatia lui-lor materiala, asta daca ar fi sa ne raportam la definitia mai sus amintita.
Extinzand rationamentul, ma intreb in ce masura noi lucratorii de penitenciare am fi mai rationali, mai respectosi, mai dedicati sau mai animati de imbunatatirea nivelului nostru profesional daca, incepand chiar de maine, guvernantii ne-ar dubla sau tripla salariile?!