Mi s-a intamplat, nu de putine ori in viata mea, sa aflu ca am fost mintit. Evident, minciuna doare si stanjeneste, indiferent de motivul care sta la baza ei. Doare mai ales daca vine din partea unui prieten sau a unui om pe care l-ai stimat ori caruia nu i-ai facut niciun rau, caruia nu i-ai provocat niciun deranj.
Daca afli despre minciuna asta pe cai ocolite, adica nu esti pus chiar in situatia penibila de a avea o reactie imediata, intre tine si mincinos se asterne un fel de strat protector care-ti permite sa ignori hapul asta amar, altfel greu de inghitit si mai ales greu de digerat.
Traim, asadar, dupa tot felul de reguli nescrise, dupa tot felul de "conventii" sociale ipocrite, unanim acceptate, care-ti permit sa te protejezi totusi, de situatia, mai mult decat stanjenitoare, in care mincinosul ar trebui sa te priveasca drept in ochi si fie sa se scuze, fie sa adauge o alta minciuna, una si mai mare, peste cea veche. Altfel, cum sa-i spui unui om in toata firea, ma, mincinosule?! Ce sa faci pe urma, dupa ce rostesti replica asta?! Inspre ce sa te uiti?!
Aseara, uitandu-ma la televizor, obligat fiind adica sa ma uit drept in ochii politicienilor nostri, cu precadere in ochii unora dintre ei, am fost pus intr-o situatie cel putin neobisnuita, aceea de a constata ca toate "conventiile" noastre, cele in virtutea carora ei se prefaceau ca spun adevarul si noi credeam, prefacandu-ne la randul nostru, au fost incalcate pana la ultima. Nu le mai pasa, mi-am spus in sinea mea, pur si simplu - de jena sau de rusine oricum nu s-a pus niciodata problema! - nu le mai este frica, stiu ca nu avem alternative, ca urmare, nu-i mai intereseaza ce credem despre ei!
Ca si cum, pacalindu-ne pas cu pas, au cucerit pana la urma tot ceea ce se putea cuceri si noi nu mai avem unde ne duce, nu mai avem cum ne impotrivi! Ei, cu uniformele lor serioase, cu costumele si cravatele lor, cu masinile lor oficiale, cu armatele lor de trepadusi devotati, cu ritualurile lor ieftine, fara ca noi sa le fi facut vreodata vreun rau, fara ca noi sa le fi deranjat vreodata tabieturile si aranjamentele, au tesut pe nesimtite un fel plasa despartitoare, in spatele careia si-au aranjat o alta tara, una de hartie, in care nu le mai suntem de niciun folos!
