Recent Posts
Se afișează postările cu eticheta politica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta politica. Afișați toate postările
marți, 8 iunie 2010
joi, 15 octombrie 2009
Ma, mincinosilor!
Mi s-a intamplat, nu de putine ori in viata mea, sa aflu ca am fost mintit. Evident, minciuna doare si stanjeneste, indiferent de motivul care sta la baza ei. Doare mai ales daca vine din partea unui prieten sau a unui om pe care l-ai stimat ori caruia nu i-ai facut niciun rau, caruia nu i-ai provocat niciun deranj.
Daca afli despre minciuna asta pe cai ocolite, adica nu esti pus chiar in situatia penibila de a avea o reactie imediata, intre tine si mincinos se asterne un fel de strat protector care-ti permite sa ignori hapul asta amar, altfel greu de inghitit si mai ales greu de digerat.
Traim, asadar, dupa tot felul de reguli nescrise, dupa tot felul de "conventii" sociale ipocrite, unanim acceptate, care-ti permit sa te protejezi totusi, de situatia, mai mult decat stanjenitoare, in care mincinosul ar trebui sa te priveasca drept in ochi si fie sa se scuze, fie sa adauge o alta minciuna, una si mai mare, peste cea veche. Altfel, cum sa-i spui unui om in toata firea, ma, mincinosule?! Ce sa faci pe urma, dupa ce rostesti replica asta?! Inspre ce sa te uiti?!
Aseara, uitandu-ma la televizor, obligat fiind adica sa ma uit drept in ochii politicienilor nostri, cu precadere in ochii unora dintre ei, am fost pus intr-o situatie cel putin neobisnuita, aceea de a constata ca toate "conventiile" noastre, cele in virtutea carora ei se prefaceau ca spun adevarul si noi credeam, prefacandu-ne la randul nostru, au fost incalcate pana la ultima. Nu le mai pasa, mi-am spus in sinea mea, pur si simplu - de jena sau de rusine oricum nu s-a pus niciodata problema! - nu le mai este frica, stiu ca nu avem alternative, ca urmare, nu-i mai intereseaza ce credem despre ei!
Ca si cum, pacalindu-ne pas cu pas, au cucerit pana la urma tot ceea ce se putea cuceri si noi nu mai avem unde ne duce, nu mai avem cum ne impotrivi! Ei, cu uniformele lor serioase, cu costumele si cravatele lor, cu masinile lor oficiale, cu armatele lor de trepadusi devotati, cu ritualurile lor ieftine, fara ca noi sa le fi facut vreodata vreun rau, fara ca noi sa le fi deranjat vreodata tabieturile si aranjamentele, au tesut pe nesimtite un fel plasa despartitoare, in spatele careia si-au aranjat o alta tara, una de hartie, in care nu le mai suntem de niciun folos!
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Caut tara. Gasitorului recompensa.
Am auzit deunazi un om, un inventator, spunand ca cea mai buna solutie ramane puterea exemplului. Daca oamenii sunt educati de mici, daca sunt indrumati si ajutati sa evolueze cu grija, daca zestrea asta se mosteneste de la o generatie la alta, societatea ajunge sa fie pana la urma una civilizata, una care n-ar mai avea nevoie de politie, de jandarmi, ca urmare nici de penitenciare.
Nu m-am gandit niciodata in felul acesta, adica n-am mers niciodata intr-atat de departe incat sa-mi imaginez ca o asemenea lume ar fi posibila. N-am indraznit!
De fapt nici acum nu indraznesc, mai ales acum, cand asist, aproape fara reactie, la ceea ce se petrece pe scena politica romaneasca. Dupa parerea mea, boala asta, pentru ca este o boala, ne imbolnaveste de moarte pe toti. Nu ca am fi plesnit noi de sanatate nici mai inainte dar ceea ce se petrece acum pare un fel de lovitura de gratie, una fara perdea!
Cat s-au mai ferit, cat au mai luat-o pe ocolite, ne-am mai putut pacali, am mai putut spera prosteste intr-o schimbare. Il ascultam astazi pe Videanu, proaspatul ministru al sanatatii, oferind sfatos retete de vindecare de la bunica. Il ascultam pe Blaga oferind explicatii pentru schimbarile de la Interne, mi-l imaginam patrunzand triumfal in locul cu pricina si dictand inca de la intrare, portarului, paznicului, secretarelor, femeilor de servici, noile directive.
Mi-o imaginam pe Udrea tintind diafan, cu unghiile proaspat lacuite: "Tu, tu, chiar si tu, afara!" Il vedeam pe Basescu incins in hora, amuzandu-se copios de dragalasenia jocului. Il vedeam pe Berceanu la agricultura si pe Boc la invatamant si vedeam si demiterea la liniuta a tuturor prefectilor PSD. Care pesedisti, asezonati cu buchetele mici de trandafiri, impingeau gafaind, pentru a treia oara in sezonul de vanatoare, la bricul Mircea...
Intrebandu-ma retoric unde ne-am mai putea retrage din calea unei asemenea molime, am gasit o solutie, sa le ingradim lor o tara prin care sa se dea cu masinile cu girofar, o tara mica, una de mucava, in care sa-i lasam sa se joace nestingheriti de-a puterea.
marți, 3 martie 2009
Cea mai frumoasa din tara
Cel putin pe mine unul, vestea m-a luat cu totul prin surprindere. Chiar nu mi-am imaginat ca nu se va gasi nici un adult responsabil prin preajma care s-o povatuiasca cu rabdare si intelepciune, care s-o traga de maneca, la o adica de urechi. Bag seama ca dimpotriva, au incurajat-o, au convins-o ca este cea mai grozava fata din tara, ca urmare un loc in Parlamentul European i se potriveste de minune.
In mod normal nu (mai) sunt preocupat de felul in care se face politica pe Dambovita, dar chestia asta chiar m-a trezit din amorteala. Nu fac parte din categoria celor ce se multumesc la ei acasa cu te miri ce, pastrand cea mai buna bucata pentru musafiri. Ca urmare, nu faptul ca tanara demoazela are toate sansele sa ne fac de ras prin lume, ma deranjeaza in cea mai mare masura, as fi fost la fel de nemultumit si daca i se punea pe tava un fotoliu in Parlamentul romanesc.
Sigur, coeficientul de inteligenta al multora dintre parlamentarii "care este" din Romania, indreptatesc pe oricine sa aspire la o asemenea demnitate dar cel putin ei sunt alesi, chiar daca contra mititei si pungi de plastic, de un grup restrans de oameni cu pretentii si asteptari pe masura. Un europarlamentar reprezinta insa interesele unei tari intregi iar "succesurile" de pana acum ale domnisoarei Basescu o indreptatesc sa candideze in cel mai bun caz, la postul de miss discoteca din cartierul de fite in care este de presupus ca locuieste.
Partea cea mai dureroasa nu vine insa din faptul ca domnisoara asta n-are simtul ridicolului, vine din faptul ca are toate sansele sa fie aleasa si trimisa pe banii tuturor romanilor, ca sa taca (in cel mai bun caz!) in capitala Europei. C-asa vrea ea si noi suntem de acord!
sâmbătă, 27 decembrie 2008
Dictatura bunelor intenții
N-am văzut un politician, nici măcar unul, care să recunoască cinstit că are propria agendă și că va încerca să-și realizeze și propriile vise odată ajuns la guvernare. Ar fi cinstit. Toți știm că fiecare dintre ei gândește în acest fel. Nu l-am văzut pe Băsescu spunând altceva decât că românii, cei 80% pe care i-a pierdut de alegători, nu-i înțeleg visul și compromisul care nu compromite pentru că… e în interesul românilor. Bune intenții, deci. Mujicii nu-l înțeleg.
Și Boc și Geoană au uitat de promisiunile electorale pentru că… e criză. Știau asta și înainte de alegeri, dar cine-i alegea cu programul de guvernare anunțat mai ieri. Tăriceanu, mizând pe marea dorință a publicului de a uita trecutul recent, zice că le-a spus el. Nu le-a spus. A spus tuturor că economia duduie, că n-avem probleme, că putem face pomeni electorale. Bune intenții, deci. Alegătorii nu-i înțeleg.
Un general de poliție a reușit să-și pună toată presa în cap, cândva prin 1997, spunând că România are poliția pe care o merită. Toată lumea s-a ofuscat. S-a scris destul despre subiect. Sigur, reacția generalului n-a fost corectă. Ocupa o funcție și trebuia să-și facă treaba nu să găsească scuze. Dar, pe fond, avea dreptate. Poliția Română nu poate fi nici mai bună nici mai rea decât sunt românii care devin polițiști.
La fel și cu politica; politicienii sunt români, nu sunt zairezi, canadieni sau olandezi. Poate sunt niște români ‘mai speciali’, dar sunt români. E vinovat politicianul că ne minte cu bună știință, după care, odată ajuns la putere, își vede de ambițiile personale. Dar noi? L-am alege pe politicianul ăla care ar recunoaște cinstit că bunele intenții se referă mai curând la propria persoană? L-am lăsa măcar să fie candidat? Nu cred. Nu pentru că e imposibil. Constat doar, că până acum nu s-a întâmplat… din cauza, sau după caz, datorită bunelor intenții.
Dictatura bunelor intenții e tot dictatură. De fapt, așa a început de fiecare dată. E criză, avem nevoie de un guvern puternic. În etapa a doua au apărut promotorii dialogului de tipul “ciocu’ mic, noi suntem la guvernare”. Iar opoziția prea mică, prea slabă și prea compromisă să mai facă ceva.
PS. Mai jos aveți un filmuleț de la al XII-lea Congres al PCR. Tot despre dictatura bunelor intenții, doar actorii sunt alții, din alte vremuri. Spre amintire celor cu nostalgii. Un comunist bătrân are cuvântul, ceilalți….
sursa: youtube.com
