Salariile din justiţie - o controversă permanentă

Salariile din justiţie sunt de ani buni subiectul unei controverse. Sistemul de salarizare existent nu este echitabil spun unii. Salariile trebuie să fie la nivel european spun alţii. Mai sunt şi excepţiile reprezentate de ştabi din justiţie obscen de bine plăţiţi.

.

Ministerul Justiţiei abordează temător problema sporurilor restante din sistemul judiciar

.

Un comunicat al MJ din 9 iunie 2008 îmi atrage atenţia. Pozitia Ministerului Justitiei in problema drepturilor de natura salariala recunoscute prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile pare a fi un apel la responsabilitate adresat sistemului judiciar.

.

Instantele au fost sesizate cu mai multe tipuri de cereri pentru recunoasterea unor drepturi salariale, iar cererile au fost solutionate, in marea lor majoritate, cu hotarari judecatoresti favorabile reclamantilor judecatori, procurori, personal asimilat acestora, asistenti judiciari, personal auxiliar, functionari publici din sistemul justitiei.

.

Ministerul Justiţiei încercând să pună ordine în acest sistem de salarizare şi-a suflecat mânecile începând elaborarea unui set de măsuri cuprinse în două acte normative, unul privind măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi altul privind salarizarea în sistemul justitiei.

.

Bunăstarea în justiţie problemă de creativitate

.

Pentru a fi mai clar vă propun un exerciţiu pe care ar trebui să-l încerce mai des scriitorii de legi şi producătorii de practică judiciară.

.

Încercaţi să rostiţi cârnatul ăsta de cuvinte şi promisiuni de bunăstare dintr-o singură suflare: primă de concediu, spor “anticorupţie”, spor pentru vechime în muncă, coeficienţi de multiplicare diferiţi pentru procurorii DNA şi DIICOT, coeficienţi de multiplicare pentru grefieri, spor de “specializare”, plata creşterilor salariale acordate în anul 2007 personalului din sistemul bugetar, diferenţe salariale între funcţionarii publici din cadrul instanţelor, spor de periculozitate, spor de confidenţialitate de până la 15% sau 30%, spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, tichete de masa, spor de fidelitate, decontarea chiriei stimulente.

.

Acum luaţi o gură de aer înainte să treceţi mai departe. Aţi reuşit. Felicitări! Acum sunt de acord să ne daţi în judecată pentru stres şi suprasolicitare neuropsihică pentru că vă supunem la astfel de cazne.

.

Ministerul Justiţiei chemat în judecată de către toţi salariaţii sistemului judiciar

.

Ministerul Justiţiei se confruntă cu un val fără precedent de procese prin care magistraţii şi personalul din sistem îşi cer anumite drepturi salariale. În perioada 2005 - 2006, Ministerul Justiţiei a trebuit să plătească drepturi salariale (prime de vacanţă, spor de vechime, spor de anticorupţie) în valoare de aproximativ 300 milioane RON, din care numai 180 milioane în 2006. Bugetul MJ a trebuit să fie suplimentat cu peste 50% în anul 2006 pentru a achita aceste sentinţe.
.

Primele acordate doar pentru judecătorii cu o vechime de maximum trei ani au declaşat o adevărată goană după aur. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat prin două memorii semnate de peste 100 de magistraţi, grefieri-arhivari, agenţi procedurali şi aprozi. Magistraţii de la Tribunale şi Curţile de Apel au simţit fiorul apărării drepturilor omului şi au intentat numeroase procese.

.

250 milioane Euro nota de plată pentru sporile de risc şi stres restante

.

Aşa se face că foarte mulţi solicită plata din urmă a sporului de risc şi stres - de 50% din salariul brut - şi câştigă. La asta se adaugă alte sporuri a căror plată retroactivă a fost câştigată în instanţe: sporul de vechime, sporul anticorupţie, primele de vacanţă - toate neacordate din anul 2000 de când s-a schimbat sistemul de salarizare.

.

Statul ar putea plăti in perioada imediat urmatoare un sfert de miliard de euro cu titlu de "spor de risc si suprasolicitare neuropsihica" pentru magistrati si personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor si parchetelor. Singura conditie pentru ca cei peste 12.000 de angajati ai sistemului judiciar sa-si primeasca salariile indexate cu 50 la suta – la care se adauga sumele restante pe ultimii trei ani – este sa dea in judecata Ministerul Justitiei si pe cel al Finantelor.

.

Legislaţia şi practica instanţelor de judecată complică sistemul de salarizare din justiţie

.

Problema e mai veche. Cam din 1999. De atunci, mai multe ordonanţe au acordat şi anulat unele sporuri. Am şi exemple:

.
"Pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistratii, precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar" spunea articolul 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea judecatorilor, republicata. Magistratii au beneficiat de acest spor pana la data de 1 octombrie 2000, cand Guvernul Isarescu a dat Ordonanta de Guvern 83, ordonanta prin care s-a abrogat articolul 47.

.

Doi ani mai tarziu, Guvernul Nastase a dat o alta ordonanta de salarizare a magistratilor, OUG 177/2002. Ordonanta, intrata in vigoare la 1 ianuarie 2003, nu a mai prevazut acest spor. Judecatorii si procurorii sustin ca articolul 47 nu a fost abrogat legal niciodata si ca au dreptul la sporul de risc si de stres, desi taierea acestor sporuri s-a compensat prin marirea semnificativa a salariilor. Ulterior s-a dat startul pentru procesele de auto-indexare.

.
Sistemul de auto-indexare a salariilor din justiţie criticat frecvent

1. Caracteristica acestor procese este că magistraţii care le judecă devin apoi beneficiari ai drepturilor cîştigate în instanţă de colegii magistraţi reclamanţi.
2. Chiar prim-ministrul Tăriceanu afirma că: “Unele salarii din sistemul judiciar au ajuns – ca urmare a unor decizii judecătoreşti date în interes propriu de către judecători – la un nivel aberant şi nejustificat, depăşind orice limită a bunului-simţ”
3. Presa urlă şi pune la zid „judecatorii care s-au razboit in instanta cu ministerul justitiei si si-au majorat substantial salariul”. „Magistrati cu venituri lunare de 5.000 de euro”, zice România liberă, care e reclamată la Clubul Român de Presă şi pârâtă la CSM de un grup de magistraţi buni cetăţeni care se simt lezaţi în mândria profesională.
4. Societatea civilă îl dă în gât pe unul din magistraţii din sistemul penitenciar prins în vine cu un venit lunar net de peste 200 de milioane de lei vechi. Ca urmare, cotidianul Gândul îşi cere scuze pentru un top prost făcut al celor mai bine plătiţi bugetari realizat cu câteva zile înainte. Magistratul trece pe primul loc.
5. Blogul http://www.penifest.blogspot.com/ prinde pe la colţuri un biet magistrat pensionar cu o pensie de 125 de milioane de lei vechi, îi dă un articol demascare peste bot şi presa îl împuşcă.
6. În mod dubios, un magistrat, Codruţa Kovesi, procurorul general al României, îşi manifestă nemulţumirea în o şedinţa a Consiliului Superior al Magistraturii din februarie 2008, spunînd că e nedemn pentru un magistrat să ceară în instanţă drepturi precum “tichete de masă, litru de lapte, CASCO la maşină, spor pentru contractul colectiv de muncă”.

Nu lipsesc nici apărătorii 'salariilor de nivel european'

1. Deşi se ciomăgesc de câte ori au ocazia, în privinţa acestor procese privind salarizarea magistraţilor, procurorii, judecătorii, CSM-ul, AMR-ul, SoJust-ul (să ne trăiţi, că ne place de voi!) etc devin brusc cvasisolidari. Cică legiuitorul e de cacao. Şi dacă legea e debilă, putem s-o mai abuzăm şi noi pe la colţuri.
2. Lidia Bărbulescu se răscoală şi declară: „Consiliul Superior al Magistraturii consideră că afirmaţiile Primului ministru referitor la legiferarea de către magistraţi a propriilor salarii prin hotărâri judecătoreşti şi aprecierea cuantumului aberant şi nejustificat al acestora, reprezintă afirmaţii de natura să afecteze încrederea publică în actul de justiţie şi o percepţie deformată a opiniei publice cu privire la situaţia materială a magistraţilor.”
3. Asociatia Magistratilor din Romania sustine ca nicaieri in lume judecatorii nu sunt mai prost platiti decat procurorii si politistii.
4. Un tânăr magistrat anonim îşi exprim indignarea pe forumul unui ziar: „am ramas uluit de ceea ce am citit azi in ziare! (...) articolele aparute astazi nu reprezinta decat intoxicare si dezinformare, continuare a unei campanii de infierare a acestei categorii socio profesionale!”
5. Media europeană a salariului brut al unui judecător la început de carieră este de 3.508 euro/lună, conform raportului „Sistemele judiciare europene - ediţia 2006", realizat de Comisia Europeană pentru Eficientizarea Justiţiei, din cadrul Consiliului Europei. Potrivit aceluiaşi studiu, media europeană a salariului brut lunar al procurorilor este de 2.700 euro.
6. ICCJ nu spune nimic, dar face: stabileşte că magistraţii şi personalul auxiliar au dreptul la un spor de 50% din salariul brut, reprezentând sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică.

Performanţa în justiţie la nivel de Românica

Tot felul de prostii mi se învârt în cap. Probabil băgate de alţii. Rămân suspicios ca orice ţăran needucat. Tot felul de poveşti îmi vin în minte.

.

Vorbe de pe uliţă... cică baba lu’ Ion a mers la bulău, deşi are vreo 80 de ani. Da’ cică abia după vreo 10 ani de procese la oraş. Şi-o mutat ograda cu un metru mai în stradă, proasta. Ne-o povestit tot felul de chestii de acolo de la tribunal, înainte s-o înhaţe. Da’ io n-o cred. Cică o prins, zice baba, un judecător sau procuror că lua de’ale gurii de la unu’ de-i zicea inculpat sau învinuit sau acuzat, nu mai ţin minte cum se numea, că e complicat şi prostimea ca mine nu înţelege. Da’ cică i-o dat cu suspendare.

.

Da’ io nu cred, deşi baba se jură pe sfânta Biserică că ăsta-i obiceiul când e vorba de atenţii d’astea. Cu suspendare! Ne-o zis şi cucoana aia aranjată de la Bucureşti, doamna Bărbulescu, cu fata aia draguţă şi isteaţă de lucrează la Bucureşti cu mama ei: bacşişul e o invenţie a presei. Şi chiar daca n-ar fi! Apăi dacă toată lumea ia...doar n-oi nenoroci omul pe viaţă la bulău.

.

De fapt, totul e o invenţie. Şi procesele lungi, şi dosarele de care fug judecătorii, şi dosarele întoarse la parchet şi refăcute la la dorinţa ICCJ, şi faptul că CSM-ul, ca de altfel şi asociaţiile de magistraţi, se comportă ca sindicatele, şi faptul că Curtea Constituţională pupă’n dos Demnitarul, şi că nu prea au multă şcoală mulţi magistraţi, şi că se dispreţuiesc judecătorii cu procurorii, procurorii cu poliţiştii, grefierii cu toţi, şi în toate combinaţiile posibile, şi că CSM mai dă un cap în gură reformei atunci când o prinde la colţuri .... şi multe alte scorneli.

.

Invidia stării de normalitate

.

D’apăi prostimea cum să nu se uite chiorâş la justiţie dacă se ia după toţi răuvoitorii. Deh, invidie şi lipsă de şcoală. Mă scarpin în cap, dau o duşcă peste cap, da’ tot nu pricep nimic. Mintea îmi rămâne la cârnatul înşirat mai sus. Cum sunt mai fomist de felul meu, invidios, rupt în cur, proletar în spirit, deşi ţăran la origine, chiulangiu cu 4 clase la activ, miner degrabă vărsătoriu de sânge intelectual şi iute la mânie, mă apucă brusc ura de clasă.

.

Mă duc în şură şi încerc să citesc Manifestul Partidului Comunist. Mă las pagubaş, că neavând studii de drept nu pot să înţeleg cum vine cu revoluţiile astea, cu rolul meu istoric şi cum pot să i-o trag dialectic minorităţii ăsteia de se înfruptă din cârnatul de mai sus fără să mă umfle gaborii pe sus. Mă apuc să mă documentez pe net. Nu înţeleg mare lucru nici pe aici.

.

Oare oamenii aia, şcoliţi, cu nobila meserie de a împărţi dreptatea nu merită să se înfrupte din el?

.

Cum conştiinţa critică a veşniciei de la sat mă tot rodea, mă hotărâi să vin aici în Poiana lui Iocan, să dezbatem puţin. Poate mai multe minţi or decide dacă suntem doar invidioşi. Aşa că firul al epic al naraţiunii se îmbină de acum, temporal, cu propria-mi scriitură.

.
Jumătatea plină a paharului gol

No, acum io beau tutun şi ma gândesc. Şi beau tutun şi mă gândesc. Da’ nu ştiu ce să zic. Acum n-oi fi ipocrit. Eu intru, evident, în categoria invidioşilor.

Văd cum o justiţie în colaps îşi rezolvă problemele la ciupeală. Văd cum oameni care pe bună dreptate se revendică a fi o elită se folosesc instanţa aşa cum foloseam noi CAP-ul la care lucram pentru a ne repara căruţa. Gratis, of course.

Văd magistraţi care sunt în letargie atunci când politicieni îşi bat joc de standardele lor profesionale, dar care devin hiperactivi atunci când e vorba să mai jumulească contribuabilul de câtiva parai.

Acum mă întreb şi eu ca prostu’: de ce să dau banii mei unor oameni care îmi demonstrează zilnic, prin reprezentanţi ai lor de la CSM sau de aiurea, prin tăcere sau conformism, multă rea credinţă, incompetenţă, dispreţ faţă de propria lor profesie şi aroganţă faţă de dorinţa mea să fiu tratat bine şi nediscriminatoriu în instanţă, să văd cum e împărţită dreptatea la fel atât mahărilor cât şi nătângilor, să fiu informat cu privire la veniturile lor reale din instanţe, parchete sau structurile administrative de unde importă sinecuri şi unde exportă incompetenţă.

Io mă simt cam populist. Da’ voi ce ziceţi?

PS Saru’mâna la ziarele care au scris pe tema asta şi de unde am copiat copios.