Vox populi: formarea profesională nu există

Zice-se că un ofițer de formare profesională confruntat cu rezultatele mai mult decât dezastruoase ale sondajului de mai jos a avut următoarea replică: "Uitați-vă și la procentul celor care ar bate un deținut legat...". Continuarea scapă memoriei infidele a povestitorului, dar replica are un miez. 

Există oare interes pentru fomarea profesională?

La întrebarea noastră răspunsurile sunt absolut descurajante: 29% dintre respondenți consideră că inexistent este singurul lucru care se poate spune despre formarea profesională. Grav. Nici măcar nu mai contează că 33% consideră că este foarte slab și că 18% consideră că este... doar slab.

ANP: Formarea profesionala in penitenciare - sublima dar absenta

Lipsa fondurilor, managementul prostesc şi legislaţia defectă au anulat practic orice posibilitate de organizare a formării profesionale.
.
Formarea profesională bastionul incompetenţei?
.
Într-o lume profesională ideală fiecare angajat beneficiază de formare profesională iniţială şi continuă.

.

Sistemul penitenciar este însă o lume cât se poate de reală. Şcolile care ar trebui să facă formarea profesională iniţială sunt bastionul incompetenţei şi al lipsei de experienţă.
.
Formarea profesională continuă este extraordinar de prost organizată. Aceleaşi teme prăfuite sunt scrise de ani de zile în caiete înregistrate cu sârg la secretariatele unităţilor. Uzul de armă şi efectuarea percheziţiei sunt vedetele unui plan de formare profesională venit parcă din alte timpuri.
.
Avem ofiţeri cu pregătirea profesională care ar trebui măcar să ştie cum se organizează această activitate. Nu le cere nimeni să aibă şi talent. Pentru cei mai mulţi ar fi deja prea mult şi nu au nici o vină că au primit o funcţie pentru care nu au fost niciodată pregătiţi.
.
Fiecare cum 'se pricepe', adică după ureche
.
Nevoile de formare profesională nu contează în această ecuaţie după cum nu contează specialitatea celui care ar trebui să deprindă abilităţi şi cunoştinţe noi. Fiecare face ce se pricepe. Cei plătiţi să facă formare profesională pentru personalul penitenciarelor mai nimic.
.
Un plan de carieră cu un plan de formare profesională ataşat nu va exista prea curând la dosarul personal păstrat cu sfinţenie de cei de la resurse umane.

.

Un motiv este acela că legislaţia de resurse umane nu prea mai permite o carieră (nu-i aşa domnu’ pensionar Stan). Celălalt motiv este că nimeni nu s-a gândit că ar conta, deşi la nivel de discurs toţi şefii sforăie vivace pe tema motivării.
.
Teme copiate, oferte de formare profesională uitate

..
Cei din teritoriu, cum spuneam, copiază cu sârguinciozitate temele perene pe care le vor citi la sală, fără ca nimeni să audă, înainte de intrarea în serviciu a schimburilor şi escortelor.
.
Cei din ANP, transmit, spre ştiinţă şi arhivare, ofertele, interesante dealtfel, de pregătire profesională.
.
Centralizează doleanţele iluzorii de pregătire profesională ale lucrătorilor de penitenciare. Şi, cam atât. Desigur, întocmesc tot felul de situaţii sterile şi încearcă să pună ceva pe hârtie cu ocazia bilanţurilor.

.

Şi totuşi, de unde (re)începem?

.

Frustrant cu adevărat pentru puţinii profesionişti care mai activează încă în domeniul formării profesionale. Din ce în ce mai puţini. Cei care au fost, dar deranjau prin dorinţa de a face ceva cu adevărat, au fost îndepărtaţi demult sau de curând. Depinde de sistemul de referinţă.
.
Desigur, chiar şi în pofida legislaţiei absurde sau a lipsei acute de fonduri s-ar putea face ceva. Dar pentru asta trebuie voinţă, profesionalism, motivare.
.
Cursuri pentru piloşi Q-ari se găsesc
.
Evident, întotdeauna au existat privilegiaţi care au fost mai egali decât alţii. Dacă pentru marea masă legea era lege şi nu se putea face nici o excepţie, pentru anumiţi funcţionari publici, cu grijă selectaţi, s-a găsit întotdeauna o "portiţă" de scăpare din chingile legalităţii.
.
Un exemplu la îndemână este tocmai blonda lui Q-ariu. În vreme ce alţii ar fi fost gata să plătească cu bani din buzunar un curs de specializare, oricât de redus ar fi fost ca durată, cu condiţia să nu piardă la salariu pentru că au făcut acel efort financiar, domnişoara Toma Aurora a beneficiat de cursuri la care nu cred că a visat vreodată.
.
Limbi străine la nivel înalt, pregătire juridică în limbi de circulaţie europeană. Un adevărat stres. Stres pentru care a fost, dealtfel, recompensată cu prime zdravene, calificative de excepţie şi salarii de merit cărora nici măcar dânsa nu cred că le poate găsi justificare. Dar despre asta într-un articol viitor.
.

Link-uri utile:

• De ce nu se reformează Administraţia Penitenciarelor? (I)
• 2 ofiţeri în cadrul ANP, pe un singur post scos la concurs
• Petre Stan - serial ştiinţific despre roşeaţă (I)