Salariaţii sunt de vină pentru pomenile electorale. Ca nişte parşivi şi mişei, se pare că, tovarăşii din clasa muncitoare i-au înşelat pe guvernanţi. Prin metode numai de dânşii ştiute proletarii din toate sectoarele de activitate i-au determinat pe gestionarii banului public să-şi exerseze glanda generozităţii.
În istoria recentă au mai fost prime, sporuri şi alte beneficii promise în sarcina unei viitoare guvernări. Clasa muncitoare a luat promisiunile ca atare şi a votat. Au votat bine sau au votat rău, proletarii au rămas cu promisiunile pe care le smulseseră samavolnic unor guvernanţi care, altfel, ar fi plecat să-şi vadă de-ale lor, dacă simţămitele profunde pentru plătitorul de impozite i-ar fi lăsat.
Aşa se face că instanţele de judecată au început să oblige cinstiţii guvernanţi, care promit orice pentru votul care le aduce fericirea, să-şi pună în practică legile. Legi dealtfel obligatorii când e vorba de luat taxe, impozite, accize şi alte năzdrăvănii care ne golesc buzunarele, pentru că naţiunea trebuie să înflorească.
Numai că guvernele nu pot să se achite promisiunile electorale. Vinovaţii sunt desigur proletarii care nu mai sunt rezonabili. Cei care nu-şi plimbă feţele pe la televizor nu înţeleg că economia naţională, siguranţa naţională şi omenirea întreagă e în pericol pentru că s-au găsit votanţii să ceară să le fie mărite lefurile.
În zilele noastre, pomenile pre-electorale i-au prins pe guvernanţi cu economia în creştere. Creşterea ar trebui să se vadă şi în buzunarul celor care suportă recesiunea, atunci când e recesiune, dar miracolul nu se întâmplă decât pe hârtie, iar inflaţia roade din salarii. Scandalul a început de la o creştere de 50% a salariilor din învăţământ. Ministrul educaţiei a mai avut încă un prilej să fie cretin şi a profitat. A votat fără să întrebe, şi s-a răzgândit fără să fie cazul. Asta l-a costat scaunul.
![05_salarii[1]](http://lh6.ggpht.com/wyrdwell2008/SPIjrXxejTI/AAAAAAAABFo/8NTMQ2hyNd4/s1600-h/05_salarii%5B1%5D%5B10%5D.jpg)
Cu acest prilej domnii guvernanţi s-au simţit datori să aplice o corecţie mediatică sindicatelor care solicitau creşteri salariale. "Ţărişoara noastră e în pericol. Cum să creştem salariile? Sunteţi mulţi? Vrem să ne rămână nouă mai mult", asta se auzea pe toate canalele de televiziune, mai puţin ultima replică.
Etapa următoare a fost diversiunea salariilor de nesimţiţi bugetari. Tot guvernanţii, adică ăia care-i numesc politic pe baronii din administraţie, s-au pornit a se văicări. "Vai ce salarii şi ce pensii mari au bugetarii, uitaţi la aceşti proletari cu costum pe care noi i-am pus în funcţii cu salarii de zeci de mii de euro." Învinuiţii se uitau nedumeriţi. "Păi cum şefu, n-ai zis matale să stau şi să împărăţesc, aici în administraţie, şi, din binele meu birocratic, să dau şi binelui matale electoral?"
Nu-i aşa că e enervant. Opăriţii de la televizoare, îngrijoraţi şi temători, sunt curajoşii care mai ieri promiteau, fără jenă, că va curge lapte şi miere, contra voturi desigur. Tot ei şi-au înfipt pilele şi le-au dat salarii mari. Acum se miră telegenic. În sistemul penitenciar, ca să ajungem şi la berbecii noştri, au venit magistraţii. Am tot discutat despre ei şi depre tratamentul preferenţial de care se bucură. Aţi văzut care a fost reacţia. "Nu e momentul, să-i lăsăm în pace. Dacă e nevoie ne mirăm şi de magistraţi, doar că nu ne-o cere ţara (interesul electoral) încă."
Link-uri utile:
