Salariaţii sunt de vină pentru pomenile electorale. Ca nişte parşivi şi mişei, se pare că, tovarăşii din clasa muncitoare i-au înşelat pe guvernanţi. Prin metode numai de dânşii ştiute proletarii din toate sectoarele de activitate i-au determinat pe gestionarii banului public să-şi exerseze glanda generozităţii.
În istoria recentă au mai fost prime, sporuri şi alte beneficii promise în sarcina unei viitoare guvernări. Clasa muncitoare a luat promisiunile ca atare şi a votat. Au votat bine sau au votat rău, proletarii au rămas cu promisiunile pe care le smulseseră samavolnic unor guvernanţi care, altfel, ar fi plecat să-şi vadă de-ale lor, dacă simţămitele profunde pentru plătitorul de impozite i-ar fi lăsat.
Aşa se face că instanţele de judecată au început să oblige cinstiţii guvernanţi, care promit orice pentru votul care le aduce fericirea, să-şi pună în practică legile. Legi dealtfel obligatorii când e vorba de luat taxe, impozite, accize şi alte năzdrăvănii care ne golesc buzunarele, pentru că naţiunea trebuie să înflorească.
Numai că guvernele nu pot să se achite promisiunile electorale. Vinovaţii sunt desigur proletarii care nu mai sunt rezonabili. Cei care nu-şi plimbă feţele pe la televizor nu înţeleg că economia naţională, siguranţa naţională şi omenirea întreagă e în pericol pentru că s-au găsit votanţii să ceară să le fie mărite lefurile.
În zilele noastre, pomenile pre-electorale i-au prins pe guvernanţi cu economia în creştere. Creşterea ar trebui să se vadă şi în buzunarul celor care suportă recesiunea, atunci când e recesiune, dar miracolul nu se întâmplă decât pe hârtie, iar inflaţia roade din salarii. Scandalul a început de la o creştere de 50% a salariilor din învăţământ. Ministrul educaţiei a mai avut încă un prilej să fie cretin şi a profitat. A votat fără să întrebe, şi s-a răzgândit fără să fie cazul. Asta l-a costat scaunul.
![05_salarii[1]](http://lh6.ggpht.com/wyrdwell2008/SPIjrXxejTI/AAAAAAAABFo/8NTMQ2hyNd4/s1600-h/05_salarii%5B1%5D%5B10%5D.jpg)
Cu acest prilej domnii guvernanţi s-au simţit datori să aplice o corecţie mediatică sindicatelor care solicitau creşteri salariale. "Ţărişoara noastră e în pericol. Cum să creştem salariile? Sunteţi mulţi? Vrem să ne rămână nouă mai mult", asta se auzea pe toate canalele de televiziune, mai puţin ultima replică.
Etapa următoare a fost diversiunea salariilor de nesimţiţi bugetari. Tot guvernanţii, adică ăia care-i numesc politic pe baronii din administraţie, s-au pornit a se văicări. "Vai ce salarii şi ce pensii mari au bugetarii, uitaţi la aceşti proletari cu costum pe care noi i-am pus în funcţii cu salarii de zeci de mii de euro." Învinuiţii se uitau nedumeriţi. "Păi cum şefu, n-ai zis matale să stau şi să împărăţesc, aici în administraţie, şi, din binele meu birocratic, să dau şi binelui matale electoral?"
Nu-i aşa că e enervant. Opăriţii de la televizoare, îngrijoraţi şi temători, sunt curajoşii care mai ieri promiteau, fără jenă, că va curge lapte şi miere, contra voturi desigur. Tot ei şi-au înfipt pilele şi le-au dat salarii mari. Acum se miră telegenic. În sistemul penitenciar, ca să ajungem şi la berbecii noştri, au venit magistraţii. Am tot discutat despre ei şi depre tratamentul preferenţial de care se bucură. Aţi văzut care a fost reacţia. "Nu e momentul, să-i lăsăm în pace. Dacă e nevoie ne mirăm şi de magistraţi, doar că nu ne-o cere ţara (interesul electoral) încă."
Link-uri utile:
13 comentarii:
Ne-au mintit si acum cum ne mint de fiecare data. Cu o mana ne dau si cu alata ne iau. Politicienii s-o duca bine, ca restul ce mai conteaza. Ar trebui sa facem ceva. Ne tot plangem de ani de zile si la vot cand mergem tot pe ei ii votam.
E scandalos. Ne scot ochii cu salariile directorilor numiti politic si noi ramanem cu acelasi salariu de ani de zile. N-am mai avut o mărire de salariu de câţiva ani şi inflaţia tot creşte.
http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=10278&_PRID=lazi
Un discurs foarte corect din care reproduc un fragment:
"De aceea mi se pare că avem obligaţia ca, în aceste negocieri dintre Guvern şi sindicate, cuvântul de ordine să fie prudenţă şi responsabilitate, pentru că nu avem niciun motiv să ne aducem criza la noi acasă. Avem toată perspectiva să fim minim afectaţi de criza internaţională dacă suntem responsabili. Îmi permit o observaţie personală: problema reală pe care o avem în acest moment în relaţia politic-sindicate sau guvern-sindicate nu este cea a salariilor profesorilor, nu este cea a funcţionarilor publici sau a personalului din sectorul sanitar, ci problema reală pe care o avem este că nu avem o lege a salarizării care să vizeze întregul sector public. Sigur, nu diminuez importanţa faptului că sunt multe categorii din sectorul bugetar care au salarii mici, dar faptul că s-a tergiversat adoptarea unei legi de salarizare pentru sectorul public este problema reală pe care o avem. Vedem toţi discrepanţele care există între diferite categorii de bugetari - nu vreau să dau aici exemple, pentru că ele au fost prezentate de mass-media în ultima perioadă - şi, în mod îndreptăţit, există dispute publice, există reacţii sindicale pe tema acestor discrepanţe."
Într-adevăr, un discurs absolut corect, dar totuşi un discurs. Salarizare unitară nu înseamnă salarizare fără discrepanţe. Legislaţia salarizării cadrelor militare e o probă în acest sens. Este unitară, e adevărat, dar între salariile SPP şi MApN, de exemplu, este o discrepanţă mare.
Salarizarea asta unitară este aruncată în public ca o ameninţare. Fiecare categorie profesională îşi simte în pericol micile sporuri şi beneficii câştigate cu greu, apar discutii si lucrurile se linistesc.
http://www.atac-online.ro/12-10-2008/Raluca-Spaiuc-eminenta-cenusie-de-la-Educatie-Cui-se-datoreaza-demiterea-lui-Adomnitei.html
Raluca Şpaiuc, eminenţa cenuşie de la Educaţie. Cui se datorează demiterea lui Adomniţei
La numai 33 de ani, Cristian Mihai Adomniţei, iniţial, un anonim deputat liberal de Iaşi, a avut, în numai doi ani, o ascensiune fulgerătoare, ajungâ nd până la a ocupa demnitatea de ministru al Educaţiei. Din această poziţie, Adomniţei s-a remarcat mai ales prin gafe şi afaceri care pun sub semnul întrebării modul în care au fost gestionaţi banii publici alocaţi investiţiilor din învăţământ.
Demis în mod ruşinos de premierul Tăriceanu, după ce şi-a demonstrat inconsecvenţa în cazul majorării cu 50% a salariilor profesorilor şi după ce a folosit un elicopter al MIRA pentru a ajunge la propria nuntă, Adomniţei a dispărut din peisajul politic la fel de fulgerător precum apăruse. Ce este mai puţin cunoscut e faptul că, în tot timpul cât a fost membru al Guvernului, Adomniţei a lăsat conducerea Ministerului pe mâinile şefei lui de cabinet, Raluca Şpaiuc, ale cărei decizii au avut o influenţă directă asupra demiterii sale.
Colega de la grădiniţă
Dată fiind poziţia pe care a ocupat-o până la demiterea lui Cristian Adomniţei, după ce i-a fost şi şefă de cabinet parlamentar, Raluca Şpaiuc a fost un om de maximă încredere pentru fostul ministru. De altfel, aceasta nu pierdea nici o ocazie de a se lăuda că este în stare să facă absolut orice pentru Cristian Adomniţei, motivul acestei loialităţi ieşite din comun având directă legătură cu domeniul educaţiei: Cristian Adomniţei şi Raluca Şpaiuc au fost colegi de grădiniţă la Suceava, oraşul din care au plecat pentru a deveni „oameni cu stare”. Fostul ministru însuşi a recunoscut, chiar cu o seară înainte de a fi demis, în direct la Realitatea TV, că pe Raluca Şpaiuc o cunoaşte de 20 de ani, aceasta fiindu-i atât de apropiată încât a ajuns să fie „mai des cu ea decât cu propria soţie”.
Receptoarea de mesaje porcoase
Toţi funcţionarii din Ministerul Educaţiei au devenit repede conştienţi că nimic nu se întâmplă în instituţie fără ştirea Ralucăi. Practic, ea era şefă peste minister. Această responsabilitate îi fusese dublată, de curând, cu aceea de a primi confirmările pentru participarea la nunta lui Cristian Adomniţei şi a Sabinei Vişinari. În afară de încrederea totală acordată de ministru, Raluca Şpaiuc se remarcase şi prin experienţa pe care o deţinea în receptarea de mesaje pe telefonul mobil. Astfel, presa locală din Iaşi – oraşul din care s-au lansat în politică şi fostul ministru al Educaţiei şi şefa lui de cabinet – a relatat în nenumărate rânduri scandalurile cu iz de telenovelă din familia George şi Raluca Şpaiuc. Cu un conţinut porcos (de genul „Raluca ia m... de la mine”), acestea îl anunţau pe George Şpaiuc despre faptul că soţia sa nu este uşă de biserică. Susţinând că astfel de mesaje proveneau, după număr, de la telefonul soţiei fratelui său, George Şpaiuc şi-a acţionat propria familie în judecată, pentru insultă, în 2005, solicitând daune morale de un miliard de lei. Iar acest lucru e cu atât mai interesant cu cât şi soţul Ralucăi, George, a ocupat şi încă ocupă importante funcţii publice – a fost prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi şi a devenit, apoi, şeful Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
În instanţă pentru neplata chiriei
Aviditatea pentru bani a familiei Şpaiuc s-ar datora, după cum spun chiar rudele acţionate în judecată de George şi Raluca, complexului cauzat de faptul că el provine dintr-o familie săracă, din Botoşani, pe când ea ar aparţine unei familii însărite din Suceava. Dacă, la începutul poveştii lor, dragostea era suficientă, se pare că, mai apoi, Raluca ar fi resimţit anumite lipsuri, ceea ce i-a făcut pe amândoi să-şi caute „locuri călduţe” şi funcţii publice care să le înlăture. Chiar şi aşa, familia Şpaiuc s-a făcut remarcată în Iaşi prin refuzul de a-şi achita datoriile faţă de stat. O situaţie relevată de presa ieşeană („Ziarul de Iaşi” din 14 ianuarie 2008) constă în faptul că, deşi deţin venituri consistente, soţii Şpaiuc au refuzat să achite chiria aferentă apartamentului cu trei camere, aflate în proprietatea Primăriei Municipiului Iaşi. Pentru aceasta, Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat din cadrul Primăriei l-a acţionat în judecată pe soţul Ralucăi Şpaiuc. Până la soluţionarea cauzei, datoria familei Şpaiuc, de 1.700 lei, este reţinută din salariul lunar de numai 600 de lei al unei angajate a acestei direcţii, acuzată de George Şpaiuc că nu l-ar fi anunţat despre existenţa datoriei.
Colectoarea de „atenţii” şi „afaceri”
Această aviditate pentru bani, cât mai mulţi bani, pare să fi fost considerată o „calitate” a Ralucăi Şpaiuc. Tocmai de aceea, cu un asemenea CV, ea s-a nimerit a fi, prin venirea lui Adomniţei în fruntea Ministerului Educaţiei, omul potrivit la locul potrivit. Surse din Minister susţin că toate „atenţiile” pentru Cristian Adomniţ ei, ca urmare a unor documente semnate de acesta în interesul unor grupuri obscure, erau colectate de şefa sa de cabinet. Nu întâmplător, Adomniţ ei a mandatat-o să gestioneze invitaţiile (cu „dar”!?) la nunta şefului ei, Mihai Cristian Adomniţ ei, care va avea loc pe 18 octombrie a.c., la Pensiunea „Sofia” de la Suceviţa. Mai mult decât atât, Raluca Şpaiuc a gestionat şi coordonat şi o serie de afaceri în care banii Ministerului au fost direcţionaţi cu mare atenţie. Este de amintit, mai întâi, cazul celor 31 de microbuze trimise spre şcolile din judeţul Iaşi, dar numai spre acelea aparţinând comunelor care fac parte din colegiul uninominal în care Adomniţei va candida, pentru un loc de deputat, la alegerile din 30 noiembrie. Pentru această afacere girată de „competenţa” Ralucăi Şpaiuc, Cristian Adomniţei a fost numit „jupânul microbuzelor şcolare”. Un alt caz cu implicaţii personale este cel al lucrărilor de refacere a şcolilor din judeţul Suceava, din care mare parte au fost atribuite, ca urmare a unor licitaţii trucate de care Raluca Şpaiuc – la origine, suceveancă, asemeni lui Cristian Adomniţei – nu este deloc străină, firmei SC Moldsilva SA. Patronul acesteia este inginerul Mihai Steiciuc, prieten de familie cu părinţii lui Adomniţei şi preşedinte al Organizaţiei Municipale Suceava a PNL. Mai mult decât atât, arhitectul societăţii de construcţii patronate de liberalul Steiciuc este nimeni altul decât fratele fostului ministru al Educaţiei, Bogdan (Bobi) Adomniţ ei. Dincolo de câştigul din bani publici pe care l-a avut firma suceveană şi de neclarităţile şi ilegalităţile privind licitaţiile la care aceasta a participat, rămân numeroase semne de întrebare cu privire la fondurile care, prin „grija” Ralucăi Şpaiuc, s-au „întors” către aceasta şi Cristian Adomniţei.
Un Passat pentru un rectorat
Potrivit declaraţiilor de avere, George şi Raluca Ioana Şpaiuc au câştigat anul trecut aproape 200.000 RON brut, ceea ce înseamnă circa 16.500 RON lunar. Suma provine din veniturile soţului, care a fost adjunct al şefului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor - 155.000 RON (13.000 RON/lunar) şi ale soţiei, angajată a unui cabinet parlamentar şi apoi director de cabinet al ministrului Educaţiei şi Cercetării - 38.500 RON. Alţi 4.300 RON au fost obţinuţi de George Şpaiuc din activităţi didactice prestate la Universitate, dar şi din cursuri predate la Şcoala Naţională de Grefieri. La capitolul avere, familia Şpaiuc s-a îmbogăţit recent cu un VW Passat nou, vânzându-şi cu 6.000 de euro vechiul autoturism. Cu privire la acesta, surse din Minister susţin că ar fi un „cadou” oferit Ralucăi Şpaiuc de către profesorul Niculae Niculescu, de la Iaşi, care, deşi nu îndeplineşte condiţiile legale, fiind invalidat de patru miniştri ai Educaţiei (inclusiv de Adomniţei) şi de sentinţe ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, exercită presiuni extraordinare pentru a fi numit rector la Universitatea „Petre Andrei” din capitala Moldovei. Aceleaşi surse ministeriale afirmă că Niculescu ar fi obţinut, în schimbul automobilului oferit Ralucăi Şpaiuc, promisiunea că, pe final de mandat, va primi un ordin de numire, chiar dacă va fi ca acest ordin să fie semnat numai de ea şi de ministru.
Manevrele din familia SPAIUC...
Bun articol, doar ca mesajul nu are cine sa-l inteleaga. Totul e interes politic, pentru ca administratia este politizata. Nu e de mirare ca ne mint de ani de zile cu aceleasi promisiuni. Suntem prea creduli si stergem repede cu buretele. O zi buna
POMANA SAU NU DATI-NE DREPTURILE RESTANTE CA NE-AM CAM SATURAT DE MINCIUNI SI DE SEFI IMBUIBATI..
Dovezi nu vorbe.....ce ati scris voi aici arata cat de slabi si de frustrati sunteti....faceti si voi ca cei aratati cu degetul, puteti??? Nu si nici nu o sa puteti vreodata....deci....."Ciocul mic ca noi suntem la putere", dupa cum bine spunea cineva
pentru anonim 13.10.2008 14:46:00
Pentru cine s-a născut mai devreme de 2004, şi a trăit în România postrevoluţionară nu e nevoie de dovezi. Cu toţii am trăit minciuna politică.
Dacă pentru dumneavoastră a fost altfel e bine. În rest, sănătate aviară, că sunteţi doar sunteţi la putere.
Sa facem si noi "ca cei"? Nu, multumim. Ati facut voi destul. Consumati-l sanatosi!
a venit si ziua cu acordarea restantelor.ne bucuram ca deh,luam nu dam.va mai amintiti scenariul asta?asa s-a intamplat si cand ajunse dl. Marius Iacob sef anp.s-au dat restantele,dupa care a disparut si el.sa fie acelasi scurt-metraj?iar despre generozitate electorala,de ce nu ma mai mir?
"...criza internationala...",sa fim dragii mei seriosi!astia au inchiriat si timpul!chiar credeti prostia asta?defapt noua romanilor ne-a ramas spiritul de turma,dupa care si actionam si vedem unde am ajuns.ati vazut vreun american la psiholog din cauza asta?daca urmariti canalul de televiziune money-channel,veti constata ca a fost un"cutremur financiar regizat",statul roman a urcat euro acum scade brusc,BNR a mai acumulat niste euroi de pe spatele nostru.
Trimiteți un comentariu