Continui să citez amplu din autori care înțeleg și exprimă mai bine ceea ce se întâmplă cu rugămintea de a ierta funcția de 'dispecer' pe care mi-o asum. Mai jos un alt articol excelent din Săptămâna Financiară. Ar mai fi unul mai târziu.
Povestea din ultimii 10 ani a relaţiilor politicienilor români cu Fondul Monetar Internaţional seamănă oarecum cu povestea Carlei Zachanussian din piesa de teatru „Vizita bătrânei doam ne“ a lui Friedrich Dürenmatt.
O piesă de teatru minunată, pe care o recomand generaţiilor mai tinere de cititori. După o frumoasă poveste de dra goste (a se citi un acord încheiat şi exe cutat cu succes) cu prim-ministrul român, la acea vreme Adrian Năstase, domnul FMI s-a văzut abandonat şi alungat, în 2005, de prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu.
Au trecut anii şi, în plină criză glo bală, domnul FMI s-a întors la Bucureşti, cu promisiunea de a ne da banii necesari sal vă rii din furtuna financiară şi economică. Ce condiţii ne pune domnul FMI? Une le dificile, dar nu im po si bile şi în niciun caz ucigaşe. FMI s-a arătat a fi, în 2009, mai îndurător decât personajul lui Dürenmatt, care ceruse nici mai mult, nici mai puţin decât moar tea in gratului.
