Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

miercuri, 15 octombrie 2008

Mai muncim sau nu cu deţinuţii?

Cine sunt vinovaţii pentru fuga deţinuţilor de la punctele de lucru? Care sunt adevăratele cauze ale acestor evenimente negative? Sunt indirect responsabili şi cei din Administraţia Naţională a Penitenciarelor de producerea acestor evenimente? S-au luat vreodată măsuri de sprijinire a celor din teritoriu sau punctarea evenimentelor şi responsabilizarea celor implicaţi sunt suficiente pentru a dormi liniştiţi?

Cadru legal şi tendinţe

Folosirea la muncă a persoanelor private de libertate este reglementată prin legea de executare a pedepselor, regulamentul de aplicare al acesteia şi decizii care arată condiţiile şi criteriile de selecţionare la muncă a deţinuţilor.

Dat fiind faptul că prin munca lor se pot aduce venituri frumuşele unităţilor penitenciare, care suferă din ce în ce mai mult de lipsă de fonduri pentru cheltuieli, investiţii ş.a.m.d., toată lumea a fost încurajată să caute beneficiari şi să crească numărul deţinuţilor folosiţi la muncă.

Multe comisii de selecţionare la muncă au fost tentate să fie mai blânde în ceea ce priveşte repartizarea acestora, esenţial fiind gradul de ocupare a deţinuţilor şi veniturile pe care ei le pot aduce penitenciarelor.

Mai mult, s-a instaurat un fel de model al Penitenciarului Timişoara care ar fi obţinut anul trecut un venit de 1 milion euro din munca persoanelor private de libertate. Exemplul este deosebit şi target-ul greu de atins dar, după întâlnirile directorilor de penitenciare din ultima perioadă, toată lumea s-a simţit îndemnată să ţintească spre venituri tot mai mari.

Faptele şi cauzele lor

Şi aşa s-a ajuns la întâmplări nefericite în care deţinuţii, din diverse categorii, au părăsit locuri de muncă exterioare unităţilor, acţiuni care au atras după ele o serie de sesizări ale comisiilor de disciplină pentru agenţii şi ofiţerii implicaţi în selecţionarea, escortarea şi supravegherea fugarilor; reanalizarea efectivelor de deţinuţi folosiţi la activităţi productive; stabilirea de măsuri suplimentare de supraveghere; intensificarea controalelor la punctele de lucru; reinstruirea tuturor factorilor implicaţi în această activitate şi, inevitabil, intimidarea comisiei de selecţionare la activităţi productive care preferă să păstreze deţinutul „pe cameră” decât să rişte, repartizându-l la muncă.

Din ultimele informări primite în unităţile penitenciare, reiese că la Brăila, Deva, Bacău şi Târgu Ocna condamnaţi pentru tâlhărie, furt, trecere frauduloasă a frontierei, ultraj contra bunelor moravuri şi viol, care executau pedeapsa în regim deschis (în cele mai multe dintre cazuri) şi semideschis, au profitat de neatenţia celor care îi supravegheau (agenţi sau persoane civile angajate ale beneficiarilor) şi au părăsit locul de muncă, hotărându-se în acest sens spontan sau după ce au studiat temeinic situaţia.

Cauzele producerii acestor evenimente sunt enumerate în informarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor:
  • lipsa de profesionalism, rutina şi neimplicarea agenţilor în activităţi de obţinere a informaţiilor necesare cunoaşterii preocupărilor persoanelor private de libertate precum şi neutilizarea informaţiilor care li se aduceau la cunoştinţă;
  • superficialitate în îndeplinirea atribuţiilor din partea membrilor escortei;
  • lipsa de implicare în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu din partea factorilor de conducere care a condus la ineficienţa activităţilor de control;
  • neefectuarea controalelor, în mod repetat, la intervale orare diferite, din partea personalului din sectorul operativ;
  • superficialitatea şi lipsa de implicare de care au dat dovadă membrii comisiei de selecţionare la activităţi productive.

Acestora din urmă li s-a reproşat că nu au ţinut cont de precaritatea legăturii deţinuţilor cu familia (unii dintre ei nu erau vizitaţi, nu corespondau şi nu efectuau convorbiri telefonice), situaţia lor disciplinară (câţiva dintre ei aveau de la una la 5 sancţiuni), faptul că se aflau în perioada de amânare a liberării condiţionate propusă de Comisia de individualizare a pedepsei sau de informaţiile consemnate de psiholog în Dosarul de educaţie şi asistenţă psihosocială.

Pe de altă parte, aşa cum am arătat mai sus, directorii de penitenciare şi directorii adjuncţi pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar (preşedinţi ai comisiei de selecţionare la activităţi productive) au fost îndemnaţi să „iasă la muncă” cu cât mai mulţi deţinuţi, chiar sancţionaţi fiind, întrucât dacă deţinutul este menţinut în cameră, „pe staţionare”, nu îşi va schimba conduita iar unitatea nu va profita de resursele sale.

Care ar fi cauzele cauzelor?

De ce au ajuns agenţii să nu se implice prea mult în activitatea de cunoaştere a deţinuţilor? De ce nu se fac controale mai multe şi de ce nu îşi ating scopul? De ce agenţii şi ofiţerii sunt lipsiţi de profesionalism? Există şi cauze ale acestor stări de fapt?

Pe lângă motivele ca neglijenţa în serviciu, rutina, lipsa de reacţie şi experienţă care au stat la baza acestor evenimente există şi alte cauze care nu ţin strict de cei aflaţi în executarea serviciului în situaţiile enumerate ci şi de şefii lor precum şi de şefii şefilor lor:

  • personalul insuficient care este alocat escortării şi supravegherii deţinuţilor la instanţele de judecată, punctele de lucru, pe secţiile de deţinere, aspect datorat printre altele şi onorării numeroaselor solicitări din partea ANP – ului sau Ministerului Justiţiei de a delega sau detaşa personal (în capitală, există agenţi din sectorul operativ, financiar sau secretariat care sunt detaşaţi de ani întregi la forurile superioare, fără şanse de a se reîntoarce curând);
  • ineficienta distribuire a sarcinilor în condiţiile unui număr insuficient de angajaţi şi nu rare sunt cazurile în care secretariatele sau birourile de resurse umane sunt neîncăpătoare pentru angajaţii cu pile iar ANP - ul geme de preaplinul birourilor din unele sectoare (ex. Serviciul Asistenţă Psihosocială cu 6 psihologi sau cabinetul directorului general cu 4 ofiţeri de presă);
  • proasta comunicare pe verticală, de sus în jos, cunoscute fiind situaţiile în care conducerea unităţii şi ofiţerii nu transmit mai departe hotărârile luate la acest nivel, nu informează sau nu prelucrează cu subordonaţii aspecte esenţiale ale activităţii lor şi nu se implică nemijlocit în activitatea executanţilor, de multe ori aceştia acţionând pe baza intuiţiei şi a bunului simţ;
  • executarea controalelor de către ofiţerii din pază, în mod special, doar pentru a pedepsi pe cei surprinşi în ofsaid şi nu pentru a găsi cauzele şi condiţiile în care apar neregulile, cu scopul de a atrage atenţia asupra lor şi a le remedia împreună cu cei controlaţi;
  • ignorarea de către factorii de decizie a părerilor educatorilor sau psihologilor, aceştia „beneficiind” de un tratament rece şi nepăsător, chiar batjocoritor, pe motivul neseriozităţii unor astfel de concluzii (aspect întâlnit şi în comisia de individualizare a pedepselor, în cea de stabilire a gradului sporit de periculozitate sau la propunerea pentru liberare condiţionată).

Avem şi alte măsuri

Pe lângă măsurile dispuse de Administraţia Naţională a Penitenciarelor (aşa cum am arătat mai sus – sesizarea comisiilor de disciplină pentru factorii implicaţi, reevaluarea psihocomportamentală a deţinuţilor folosiţi la muncă etc.), dacă ar sta în puterea agenţilor care execută misiuni de escortare şi supraveghere a deţinuţilor (principalii găsiţi vinovaţi), s-ar lua probabil următoarele măsuri:

  • încetarea detaşărilor şi delegărilor angajaţilor care îşi desfăşoară activitatea în alte unităţi;
  • încadrarea urgentă a posturilor vacante;
  • distribuirea sarcinilor în mod echitabil şi încetarea mutărilor prin decizie de zi pe unitate a agenţilor şi ofiţerilor din sectorul operativ care îşi desfăşoară activitatea în alte compartimente de muncă;
  • pregătirea temeinică a personalului prin informare reală, prelucrare de speţe şi metode interactive;
  • comunicarea permanentă şi obligatorie de către şefi subordonaţilor despre toate informaţiile de interes iar, înainte de luarea deciziilor, consultarea acestora;
  • instaurarea obligativităţii „ieşirii pe teren” a şefilor nu doar în scopul verificării activităţii subordonaţilor ci şi a sprijinirii acestora;
  • analizarea periodică a problemelor de către echipe de lucru formate din angajaţi ce îşi desfăşoară activitatea în diferite compartimente de muncă;
  • ascultarea obligatorie de către personalul decident a opiniilor celor care execută.

Lista ar putea continua cu siguranţă şi chiar vă rog să o completaţi cu atât mai mult cu cât sugestiile dvs. ar putea folosi celorlalţi. De asemenea, aş vrea să vă cunosc opinia cu privire la oportunitatea folosirii la muncă a deţinuţilor, în special în afara unităţilor penitenciare şi fără escortă, în cazul celor care execută pedeapsa în regim deschis.

24 comentarii:

Anonim spunea...

Munca inobileaza spune un proverb...si as completa eu ocupa timpul inlauntrul caruia detinutii desfasoara alte activitati...(ilicite - trafic de obiecte interzise si substante stupefiante). De asemenea as sublinia aspectul conform caruia scoaterea la munca a detinutilor constituie o parghie eficienta in vederea realizarii masurii de rezinsertie sociala a acestora. Chiar daca ar fi restransa la munca in folosul comunitatii (dar totusi obligatorie) si tot ar fi ceva decat nimic....Dar sa nu ne grabim....la urma urmelor ...urma alege...

Anonim spunea...

De ce se renunta din zi in zi la munca ppl-ilor in fabricile care exista in penitenciare(Gherla, Margineni, Aiud, Targsor, etc), de ce nu se retehnologizeaza cu fonduri europene aceste fabrici care au adus de-a lungul anilor venituri foarte mari penitenciarelor, de ce nu se infiinteaza si in alte penitenciare ateliere si sectii pentru munca ppl-ilor ? Domnule Bala, puteti sa postati o opinie pe acest blog, si sa ne spuneti care este secretul reusitei Penitenciarului Timisoara? De ce nu faceti nimic cu fabricile din penitenciare si le lasati in agonie, macar spuneti verde ca nu va sunt de folos si AVAS-ul sa faca ce vrea cu ele! HOTARATI-VA ODATA! Stim ca tot MJ are ultimul cuvant si nu AVAS-ul!

Anonim spunea...

Ar fi foarte benefica o noua reglementare clara a tuturor conditiilor de selectionare la munca, asa cum a fost inainte sau si mai clar,luandu-se in calcul realitatile, greutatile si responsabilitatile tuturor persoanelor care participa la activitatile desfasurate cu ppl.
Multe comisii din multe unitati s-au confruntat cu multe probleme de cand nu mai avem in vedere la selectionarea ppl a unor conditii esentiale cum ar fi ; lipsa legaturii ppl cu familia, afaceri diverse pe rol, situatia disciplinara, neviole reale de forta de munca etc.
Rezultatul a fost clar, adica parasiri ale locului de munca, tentative de evadare , neprezentare de la locul de munca sau chiar din invoire etc. DAR responsabili si direct raspunzatori, chiar sanctionati au fost multe cadre, din cauza unor lacune ale legii.

Anonim spunea...

In noul proiect parca era mentionata ca o noutate obligativitatea muncii in timpul ex ped pt fiecare ppl ?
O noutate-propunere,care era pe vremuri si de fapt a fost scoasa din randul obligattilor unei ppl !

Anonim spunea...

felicitari dle Ministru pentru ordinul 2330. Este osolutie pentru a reforma un sistem pana acum imposibil de miscat. Oameni gata instruiti si motivati. Pe cand rasturnarea piramidei functiilor cu baza in jos nu in sus. Abia atunci lucrurile se normalizeaza. Efectele vor fi vizibile imediat.

Anonim spunea...

Draga mea ....Vladimir,
In articolul tau s/a strecurat,cu sau fara voie, o greseala. La cabinetul directorului general al ANP nu sunt 4 ofiteri de presa ci unul singur plus un purtator de cuvant si un consilier. Oricum i/ai aduna, tot nu ies patru.

Anonim spunea...

Am scris deja doua comentarii la acest articol,dar altii nu prea se inghesuie !???
Oare nu va intereseaza munca, activitatile desfasurate cu ppl, paza-supravegherea acestora ,8 sau 12 ore de munca directa cu ppl, sau sunt prea putini care citesc aceste pagini pt ca nu au timp de vorbe?
Scrieti fratilor sau nu cunoasteti realitatea de acolo din birou?

Anonim spunea...

Se vrea mult de la agenti trimisi pe teren. poate prea mult. de aici apar si scaparile. Se scoate la munca in detrimentul sigurantei in alte locuri sensibile.

Vladimir spunea...

Johanna Popescu, Cristi Micu, Dana Cenusa si Maria Georgescu. Are mai putina importanta denumirea functiei (purtator de cuvant, sef cabinet, consilier, ofiter cu presa), ideea ati prins-o cu totii.

Sunt 4 ofiteri salarizati foarte bine in timp ce in unitati purtator de cuvant este un sef serviciu, de exemplu, care mai este si membru in comisia de disciplina si raportor la Radu Buica (in fiecare dimineata pana la ora 11.00) si ofiter cu informatiile de interes public.

Exemplele pot continua.

Vladimir spunea...

Pentru anonimul de la 20.03

Sunt multi cei care citesc postarile dar sunt putini cei care comenteaza aici, pe blog. Apreciez mult raspunsurile voastre.

Important este sa nu trecem indiferenti pe langa problemele semnalate si invitatia pe care v-am facut-o la finalul articolului sa deschida dialogul si sa produca schimbari.

Anonim spunea...

mai Vladimir,

Esti suparat rau pe cei...patru. Care de fapt sunt trei, din care raman doua ce vorbesc cu presa si aia de fapt e una singura . Care fie vorba intre noi, nici nu e ofiter. E agent. Si a fost adusa pe vremea lui Iosif ca sa-i scoata din necaz pe cei de atunci care nu erau in stare sa puna doua vorbe una dupa alta. Stii tu, ca doar esti bine informat. Ma refer la Johanna Popescu. Daca tu nu vezi utilitatea acestor oameni e treaba ta. Dar asta inseamna ca habar nu ai cu ce se ocupa. Si daca habar nu ai de munca unora, atunci de ce mai scrii? De ce ar fi vinovati psihologii si cei de relatii cu presa ca "managerii" din unitati nu isi gestioneaza bine resursele umane?
Sunt partizan in ceea ce-i priveste pe cei la care te referi pentru ca ii (le) cunosc pe doi dintre cei nominalizati. Adica pe Dana Cenusa si Johanna Popescu. Si sunt convins ca ele nu ar intra niciodata in polemici cu tine. De aceea nu am sa mai continui nici eu. Inchei cu rugamintea de a scrie in continuare numai despre lucruri pe care le intelegi.

Anonim spunea...

CINE STIE CEVA DE REORGANIZARE ? SA MERGEM FRUMOS LA PENSIE SI SA UITAM DE ACEASTA MUNCA RISCANTA SI NEAPRECIATA DE NIMENI [ACEI CARE NU-SI RIDICA FUNDURILE DUPE SCAUNE CU BANI MULTI IN CONTURI ].SUNTEM AI NIMANUI !!!

Anonim spunea...

Penitenciarul e o institutie ale carei rezultate sunt foarte greu de cuantificat. Rolul relationistilor e nu numai in exterior, ci si in interior, acolo unde de multe ori colegii fie nu sprijina purtatorul de cuvant, fie nu are ce sa "puna" la masa de presa.
Facand un raport IMAGINE / REALITATE putem avea urmatoarele situatii>

1. Imaginea e mai buna decat realitatea (acolo unde purtatotrul de cuvant - priceput, cu tact, dedicat domeniului PR - e pus in situatia delicata de a face imagine pentru o unitate care scartaie)
2. Imaginea e mai proasta decat realitatea (purtatorul de cuvant nu stie sa "vanda" munca eficienta a colegilor sai)
3. Imaginea e identica cu realitatea (caz fericit)

Un exemplu de bun simt sunt doamnele Dana Cenusa si Johanna Popescu (si spun asta pentru ca le cunosc foarte bine) pentru ca dispun de ambele calitati - pricepere in PR si onestitate si bun simt in a spune adevarul.

In schimb aveti perfecta dreptate cand va referiti la cumul de functii (ambele cu cu raspundere mare) si e anormal ca un director adjunct sa reprezinte unitatea ca purtator de cuvant, fara a avea macar un birou in sectorul administrativ - vezi Satu Mare)

Anonim spunea...

ANP-UL NU REPREZINTA INTERESELE SALARIATILOR SAI . VEDETI CINE A PRIMIT PREMELE DE VACANTA RESTANTE DIN TOATA TARA SI CEI CARE NU AU PRIMIT .DOVADA ,DEZINTERESUL FATA DE SALARIATII SAI .TRAIM IN ROMANICA SI ASTA NE OCUPA TOT TIMPUL !

Vladimir spunea...

Nu trebuie sa ii aperi pe cei pe care nu ii acuz! Am discutat de multe ori cu unii dintre cei amintiti si le-am apreciat parerea asa ca nu fii convins ca nu ar intra in polemici cu mine. Nici nu am facut vreo referire la capacitatea lor de munca sau caracterul pe care il au.

Subiectul de azi oricum e departe de ceea ce vrei sa aduci in atentie dar se poate ca "preaplinul birourilor din ANP" sa fie aspectul care te-a interesat. Nu sunt de vina psihologii, purtatorii de cuvant etc. pentru ocuparea unor functii decat in masura in care au apelat la pile, nepotisme sau relatii extraconjugale pentru a obtine ce si-au dorit. Si aici intervine decizia managerilor. Cu ghilimele.

Ceea ce-i doare intr-adevar pe ofiterii si agentii din unitati este munca directa, nemijlocita cu detinutii. Aici decid managerii. Fara ghilimele.

Anonim spunea...

Draga Vladimir, pentru ca ai amintit expresia magica "relatii extraconjugale", s-ar putea ca din acest moment sa creasca brusc numarul comentariilor pentru articolul tau, chiar cu riscul ca cei care se vor inghesui sa le posteze sa se indeparteze definitiv de la subiectul pe care, cu multa pricepere si bun simt, l-ai postat.

Anonim spunea...

Draga Vladimir, ce sti despre munca in penitenciare? Sti oare ca fabricile din penitenciare asteapta sa fie readuse la viata, ca dispun de active valoroase si resurse umane calificate si foarte calificate? Sti ca aceste fabrici au calificat mii de ppl-ei? De ce nu incercati, voi cei care postati articole aici sa aduceti la lumina realitatea din aceste fabrici, pentru ca ele sunt din interiorul penitenciarelor, deci ar trebui sa va intereseze! Vladimir, Admin, Hugin, Famiglia Musat, etc., de ce nu scrieti si despre fabrici? E prea complex subiectul si e greu de abordat?

Huginn spunea...

Buna dimineata,

Am scris despre fabricile din penitenciare de mai multe ori. Vă rog să căutaţi în arhiva blogului. Dacă aveţi informaţie de actualitate puteţi, dacă timpul vă permite, să contribuiţi la dezvoltarea acestui subiect "prea complex şi greu de abordat".

Blogul www.penifest.blogspot.com nu e un serviciu public. Vă asigurăm de colaborarea noastră, dar nu lucrăm la ordin.

Anonim spunea...

Nici macar o secunda nu an gandit ca lucrati la ordin si imi cer scuze daca asa ati inteles! Sunt suparat ca nu se ia in seama de catre mai marii nostri aceasta grava si zic eu importanta problema! Pe voi chiar va admir ca ati pus pe picioare si ati crescut (dezvoltat) asa de bine acest blog care ne tine la curent cu actualitatile!

Anonim spunea...

O analiza extrem de exacta,toate cele prezentate de dumneavoastra sunt obiectiv prezentate si analizate si din pacate sunt probleme vechi,vorba poetului"toate-s vechi si noua toate".Ideea cu personal insuficient am auzit-o fara pauza de la inceputurile activitatii mele in penitenciar,tot de atunci am auzit de citeva reforme ale amintitului sistem dar in afara ca nu ne mai numim militari ci functionari publici cu statut special nu prea au realizat nimic aceste reforme:in continuare personalul existent este prost distribuit,sarcinile sunt distribuite pe criterii de PCR[pile,cunostinte si relatii],comunicarea pe verticala este din ce in ce mai proasta ,daca asa ceva este posibil si din pacate pentru sistem este posibil,controalele desi s-au intitulat pompos "de indrumare si control" au fost intotdeauna doar de cautarea tapilor ispasitori si control,psihologii in opinia pazistilor sunt totalmente inutili si prin urmare de nebagat in seama.Obiectiv vorbind L275/2006 a fost elaborata in graba,fara sa fie suficient pregatita,fara sa fie completata de regulamente si legi care sa creeze un cadru legislativ cu adevarat functional,aplicarea cadrului legislativ existent este extrem de deficitara:prea multe posibilitati de contestare a deciziilor stabilimentelor de pedeapsa au ppl-ii,in instantele de judecata de prea multe ori se da cistig de cauza ppl-ilor si nu stabilimentului de detinere,controalele din ANP procedeaza la fel de prea multe ori dau dreptate ppl-ilor si pe cale de cosecinta s-a dezvoltat un fel de psihoza generalizata si dam cu totii mai mult decit spune LITERA SI SPIRITUL LEGII ppl-ilor.Nu se respecta cu exactitate legea nici atunci cind se stabilesc regimurile de executare a padepsei,nu sunt clare criteriile de scoatere la munca in diferitele sisteme,prea multe dispozitii de sus cind se realizeaza contractele cu eventualii beneficiari ,prea putina libertate lasata unitatii[unde incepe descentralizarea?].Afara exista inca scoli la seral,in penitenciar de ce nu se face scoala dupa programul de munca?Un condamnat care lucreaza si in paralel isi completeaza studiile da cu adevarat dovada de dorinta de a se reabilita,cei de afara care fac scoala la seral nu primesc 3 mese pe zi,lenjerie curata s.a.m.d.de ce nu ar putea si in penitenciar sa se procedeze la fel?De ce nu se acorda o mai mare atentie muncii pe interior in fabricile din penitenciare sau in spatii puse la dispozitia beneficiarilor,aici pot munci cei care nu prezinta suficiente garantii spre a fi scosi la exterior.Subscriu in totalitate la afirmatiile de genul MUNCA INOBILEAZA si ocuparea timpului ppl-ilor intradevar le lasa mai putine posibilitati pentru activitatile ilicite.

Anonim spunea...

Am o rugaminte.
Macar aici sa discutam la subiect si fara rautate. Stiu ca mai intervin persoane care sunt deranjate de unele articole realiste.
Hai sa ii ignoram.
Noi cei multi ducem greul. Ei iau salarii mari si o pensie pe masura.

Va multumesc respectuos!

Anonim spunea...

NU!CAND LEGILE VOR FI PUSE LA PUNCT,CAND AGENTUL DIN COMPUNEREA ESCORTEI VA RASPUNDE PENTRU CEEA CE EL A GRESIT,CAND SPL-ul VA SEMNA SI EL CLAUZA DINTRE PENIT SI BENEFICIAR,CAND CEI DIN ESCORTA VOR LUCRA 8 ORE(NU 9-10 CA ACUM)CA SA AIBA PPL OBLIGATORIU IN PONTAJ 8 ORE,CA DACA ARE 7 ORE CRAPA,CAND VOM AVEA CEL PUTIN 70%DIN CONDITIILE DE MUNCA SI SALARIZAREA CA IN UE,EI ATUNCI DRAGII MEI PUTEM SA NE PUNEM ASTFEL DE INTREBARI.NU NEAPARAT DACA PPL FACE PANTOFI,SAPA SANTURI,MATURA ORASUL etc inseamna ca l-am resocializat,sau datorita acestor situatii lumea crede ca s-a cumintit.atat timp cat lumea-societatea nu are cunostiinta de viata de dupa gratii in toate momentele,bune, rele,cat nu vom mediatiza la maxim REALITATEA din sistem, societatea e ferm convisa ca ppl traieste ca in timpul lui LAE,si noi si acum ii batem ,iar ei poarta bila de picior.ne trebuie un program care sa ne accepte ptr mult timp emisiuni cu si despre ppl din sitemul penit romanesc.este parea mea!

Anonim spunea...

Lumea de afara se imparte in 2 categorii:1 cei care inca mai cred ca ppl-i poarta bila legata de picior si se uita urit la noi "tortionarii";2 care se uita urit la noi ca ii tinem "ca la pension pe hoti si criminali",in concluzie avem mare nevoie de un program care sa incerce sa formeze opiniei publice o imagine cit mai realista a ceea ce inseamna un penitenciar in secolul 21 in Romania.

Anonim spunea...

adevar graiesti theo,dar secolul e secol si Romania este "moarta".dupa cum ne intreaba titlul,tare ma tem ca uitam de cei liberi care nu au un loc de munca sigur,din nefericire.te invit sa vorbim despre noi gardienii,mai muncim sau nu in conditiile acestea?ce spui si dta dle adminstrator de blog?oare noi ne bucuram sau nu de prestigiu?noi ne consideram locul de munca interesant si complex,dar oare ne ofera si o siguranta ?daca evaluam riscul la care suntem expusi salariul este un mod de resurscitare.nu vreau sa fiu inteles gresit,conditia unei vieti fericite nu este sa ai multi bani.de multe ori ma intreb ce ar fi mai important?sa punem la punct din legislatie,sau sa punem la punct penitenciarele dupa unele standarde?sa fie construite in fiecare judet cfm cerintelor europene,si mai ales din pdv al sigurantei sa poata sa intervina forte din afara,fiind mai bine dotate tehnic si pregatite,nu din unitate.referitor la munca cu ppl unii o accepta cei mai vechi ppl,iar cei tineri nu.cei tineri cauta ce nu au avut,sau nu au vrut sa aiba afara,activ culturale si ceva nou ptr ei religia.dupa cum stim pe ppl ii intereseaza cel mai mult asistenta medicala,igiena,calitatea hranei.imi amintesc ditr-un documentar despre penit din America si Europa,ca in urma unor studii facute in urma cu mult timp,ca diversificarea gamei obiectelor si alimentelor aduse de familie a atenuat foarte mult asteptarile detinutilor fata de administratia penit si asa au fost eliminate pachetele din partea familiei.da, in fiecare zi muncim cu detinutii,daca ptr unii s-a oprit linia de mira doar la un singur inteles al titlului!si lucram cu unii violenti expolzivi si se asteapta de la noi sa muncim dupa regulament,un lucru greu care cei din anp habar nu au de el,ptr ca nu sunt profesionisti(niste hirtogari ieftini,ca nici imitatiile nu le-ar iesi)ei habar nu au ca nu poti lucra numai prin dispozitii,ci ca esenta este negocierea,deci agentul stie ca are un rol responsabil,dar nu are nicio participare la stabilirea regulilor,si asa domnilor care VENITI IN CONTROALE(doar sa va luati sporurile si cu nimic constructiv)eu agentul care muncesc cu detinutul si nu ma intreb daca da, sau nu,devin impasibil si DUR cu un comportament agresiv,iar daca o sa ma intrebati prin psihologii care ii trimiteti in teritoriu daca am o meserie stresanta am sa va raspund ca NU!ptr ca voi sunteti cei confuzi si puneti doar intrebari cand veniti in controale!