Scopul care nu scuza mijloacele

Stanculescu si Chitac au fost condamnati la pedepse privative de libertate. Vad si eu, cum vede toata lumea, agitatia la televizor. Vad reporterii asudand in urma masinilor, ascult comentariile, trec de la o senzatie la alta. Doi batrani, trecuti de 80 de ani, isi taraie patetic picioarele catre puscarie. Rudele alearga si ele in urma convoiului cu sticle de apa minerala, cu pijamale si papuci.

.

Cu 18 ani in urma, batranii astia au decis soarta a mii de oameni. Fara sa-i vada, fara sa-i fi cunoscut vreodata, batranii astia doi au rostit verdictul de condamnare la moarte. Fara indoiala, hotararea asta a fost dictata de anume interese, de anume circumstante, cu totul iesite din comun. Ca atare n-am nicio indoiala ca generalii nostri au convingerea ca sunt nevinovati, ca sunt in ultima instanta victimele unor evenimente istorice, in care s-a intamplat sa fi fost amestecati fara voie. Daca istoria i-ar fi asezat de cealalta parte a baricadei, realitatea ar fi fost alta.

N-am adus insa in discutie soarta celor doi generali, cu intentia de a discuta despre utilitatea privarii de libertate a octogenarilor, fie ei si criminali de "razboi". Ma folosesc de pretextul asta pentru a relua tema puterii, tema cercurilor de interese care graviteaza imprejurul ei.

Pentru ca, in pofida experientei mele de viata, nu incetez sa fiu luat prin surprindere, ori de cate ori inregistrez usurinta cu care se lasa oamenii prostiti de putere. In sistemul penitenciar, lucrurile sunt cu atat mai speciale cu cat traim in imediata apropriere a celor vinovati, invinovatiti in orice caz, a celor aflati ca urmare, pe treapta cea mai de jos a societatii, la care ne raportam instinctiv.

In realitate nu suntem educati sau indemnati prin puterea exemplului sa fim generosi, sa actionam adica pentru un bine comun, in realitate ne reprezentam in cea mai mare masura propriile interese. Sau ceea ce ne imaginam ca sunt propriile noastre interese!
.

Sa incepem cu ANP-ul, care, cel putin teoretic, detine puterea dar nu reprezinta cu adevarat interesele lucratorilor de penitenciare. Cea mai la indemana explicatie ar fi aceea ca masa asta de birocrati, rupta de lupta la "baioneta" cu detinutii, nu poate sa inteleaga durerea si nelinistea celor din linia intai. In parte lucrurile stau chiar asa, unii dintre angajatii din Maria Ghiculeasa nu au lucrat nicio zi intr-un penitenciar, altii n-au vazut in viata lor cum arata un penitenciar pe dinauntru. Ca urmare, se iau nu de putine ori, decizii absurde, se dau ordine care se bat cap in cap, se trimit in control oameni incompetenti care exagereaza, terorizeaza sau vaneaza greselile din teritoriu, cu nedisimulata placere.

Ce facem insa cu anpistii care au avut mai inainte state vechi in penitenciare? Care se presupune ca sunt in cunostinta de cauza, care se presupune ca ar trebui sa indrepte lucrurile si care in realitate aplica exact acelasi tratament, de data asta fostilor colegi? Ce facem cu lucratorii din unitati care nu obiecteaza niciodata, care telefoneaza de trei ori pe zi, care oficial venereaza sefii de la ANP, care neoficial barfesc si injura, visand in taina sa le ia locul intr-o buna zi?!

Saptamana trecuta, candidatii care asteptau la interviul pentru posturile de directori, la etajul intai al ministerului, s-au aflat pe neasteptate fata in fata cu Iosif - ex directorul general ANP, care se deplasa cu sfiosenie, spre toaleta. Nici la venirea si nici la plecarea 'demnitarului', fostii subalterni n-au salutat, n-au reactionat in niciun fel, s-au prefacut cu alte cuvinte, ca Iosif nici nu exista.
.
Tot saptamana trecuta, tot la Ministerul Justitiei, fostul director de penitenciare Zinica Trandafirescu, nu a obtinut nota de trecere la interviul sustinut in fata onor comisiei de examinare. Oficial, potrivit rezultatului, Zinica Trandafirescu nu este un bun manager de penitenciare. In realitate, Zinica Trandafirescu a fost unul dintre cei mai eficienti directori de penitenciar si asta stiau si membrii comisiei, parte dintre ei colegi si prieteni, asta stiau si cei care au obtinut note nemeritate. Fara indoiala, rezultatul a fost dictat de anumite interese, de anumite circumstante, in virtutea carora se reconsidera orice perceptie, orice credinta.

Suntem asadar propria noastra creatie, unica, comuna, reprezentativa. Ideea este ca supravietuim intr-un fel de simbioza urata, distructiva. Facem cum am fost invatati sa facem si se pare ca nimeni nu are rabdarea, sau intelepciunea sau curajul de a schimba obiceiurile proaste.

In iarna este de asteptat ca vom avea un nou ministru. Sunt tentat sa-mi imaginez viitoarele interese, viitoarele circumstante, viitoarele victime. Nu mi le imaginez pentru ca ele deja exista.