Săptămâna Financiară (1): Învinşi de „sistemul ticăloşit” al celui care a inventat expresia

Cel mai amplu miting organizat de 19 ani în coace nu a avut niciun efect. Nu a căzut nici Guvernul, nici vreun ministru din domeniul economic. Emil Boc şi Mihail Şeitan stau ascunşi pe după draperiile de la Palatul Victoria şi Ministerul Muncii, măcar Sebastian Vlădescu a mai făcut un efort de a explica populaţiei mă surile dure anunţate de Traian Băsescu, a avut curajul să înfrunte câţiva moderatori, să dea ochii cu lumea pe stradă. Ceilalţi membri ai ca binetului, în frunte cu premierul, fug de colo-colo în coloane oficiale, mimând perfect dialo gul cu sindicatele şi patronatul, post-factum.

Preşedintele ţării s-a erijat în şef de guvern şi a anunţat tăierea pensiilor şi a salariilor, dar sfă tuia Guvernul să fie activ şi transparent în ne go cierea cu sindicatele şi populaţia, să facă un e fort de comunicare a acestor măsuri, ajungând ca, în cadrul conferinţei sale de presă, să de cla re, oarecum dezarmat, că se poate renegocia Memorandumul cu FMI - că în general se poate renegocia orice - şi că, dacă opinia publică va deza vua măsurile asumate în scrisoarea de in ten­ţie, se poate şi renunţa la acordul cu Fondul, ameninţând zeflemitor, în stilul propriu, că pu tem să ne împrumutăm de pe piaţa liberă, la dobânzi mai mari.

Ceea ce este cel mai grav e că Traian Băsescu şi-a asumat doar un pachet de măsuri care ar trebui să aibă ca rezultat creşterea încasărilor la bugetul de stat, dar, în paralel, Guvernul nu su­flă o vorbă despre măsuri care să vizeze relan-sa rea economiei. Ceva vorbe despre eradicarea evaziunii fiscale şi, în rest, mai marii din PDL, partidul de la putere, au făcut agenda urgen ţe lor din Parlament: Legea lustraţiei, omiţându-l pe Traian Băsescu, şi Legea educaţiei - varianta Funeriu, care admite aberaţii inimaginabile.

În tot acest timp, fiicei celei mici a preşedintelui gura nu-i mai tace. Ea singură, cu guriţa ei, tocmai când mima mai bine guvernul Boc nego cie rile şi tocmai când tatăl său potolea populaţia prin referirea la renegocierea pachetului infernal pentru pensionari, bugetari, mame, şomeri şi alte categorii sociale, EBA afirma gingaş, în Par la mentul European, că salariile şi pensiile vor fi tăiate, în ciuda protestelor şi a invitaţiilor la ne gocieri făcute de sindicate. 

Iată citatul: „În contextul crizei economice şi financiare mondiale, guvernul ţării mele a fost nevoit să reducă sala ri ile bugetarilor, pensiile, ajutorul de şomaj şi să taie subvenţiile“. Fata tatii i-a dat de gol şi pe Boc şi pe tatăl său însuşi, aruncând în ridicol toa tă vânzoleala între ministere, între palate - totul în faţa camerelor de luat vederi ale in gra te lor televiziuni de ştiri -, demonstrând, practic, falsitatea deschiderii actualei puteri faţă de mă suri alternative la pachetul anunţat, sacadat, de Traian Băsescu. Doar ştiţi: copiii nu mint niciodată! Şi spun lucruri trăsnite numai când sunt provocaţi!

Iar pentru ca distracţia să fie totală - a se citi dis creditarea completă a puterii actuale, în frun te cu premierii Băsescu-Boc -, reprezen tanţii FMI - probabil singurii mişcaţi de pro tes tele de la Bucureşti - s-au grăbit să precizeze că ei nu au nicio vină pentru alegerea făcută de par tea ro­mână. Concret, Dominique Strauss-Kahn, şeful FMI, a declarat la RFI că: „Fondul nu a cerut gu­vernului de la Bucureşti să taie sa lariile şi pensiile bugetarilor. Guvernul român ne-a spus: vom tăia 25% din salariile func ţio na rilor şi 15% din pensii. Noi am spus NU: dacă vreţi să faceţi eco­nomii, măriţi impozitele şi mai ales impozitele pentru cei bogaţi. Guvernul a spus NU, noi suntem cei care decidem. Şi ăsta e adevărul: guvernul decide întotdeauna, nu FMI.”

La rândul său, şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, a confirmat, la Euronews, că de­cizia de a tăia salariile şi pensiile a aparţinut guvernului român. Iată citatul, pentru a nu mai fi acuzaţi jurnaliştii că exagerează sau scriu du pă ureche: „A fost decizia guvernului român să se concentreze mai mult pe partea reducerii cheltuielilor. Cheltuielile au fost scăpate de sub control în ultimii ani, după părerea lor“.

Cu alte cuvinte, ce-au ales unii, asta vor mânca toţi românii! Nimeni nu s-ar fi aşteptat ca Traian Băsescu să se lepede atât de instantaneu de electorat! După ce s-a milogit la el să-l aleagă, folosind tehnici ale manipulării greu de acceptat într-o ţară care se pretinde democratică, pre­zentându-se ca singurul om politic providen ţial care nu are de dat socoteală partidelor, gru purilor de interese, găştilor, mogulilor etc., sin gurul său aliat fiind poporul, românul de rând l-a crezut - vreo cinci milioane oricum -, iar el exact românului obişnuit i-a dat în cap.

Nu numai cei care l-au votat suferă, ci şi ceilalţi, la grămadă. După un an 2009 şi un început de 2010 de dezmăţ în cheltuielile bugetare, de extravaganţe, de îmbogăţire a clientelei politice, preşedintele poporului suveran a întors arma sărăciei exact spre binefăcătorii săi. Pentru că, să nu ne amăgim încă o dată: nu doar pensiile, salariile, şomajul, indemnizaţia pentru mame, subvenţiile vor scădea. În curând urmează ma jorarea taxelor şi atunci chiar că ne putem de clara învinşi de sistem. Dar de „sistemul ticăloşit” al celui care a inventat şi brevetat această expresie. (sursa: Saptamana Financiara)