Manhattan

Fie în sens peiorativ, fie apreciativ, numele cartierului new-yorkez se foloseşte uneori şi pentru a desemna „centrul”, „inima”, „capul”, „spuma”, „elita”, „conducerea” unei organizaţii, a unui sistem, a unui ansamblu complex de oameni sau instituţii. Presupune prestigiu şi autoritate, deontică şi epistemică, deopotrivă.

Pentru noi, lucrătorii sistemului penitenciar, „Manhattan”-ul nostru e Administraţia Naţională a Penitenciarelor, cu sediul în Bucureşti, str. M. Ghiculeasa nr. 47. De acolo pleacă toate. Într-acolo privim cu toţii. Acolo se centralizează toate mail-urile, telefoanele şi adresele noastre, formale şi informale. În Arial 12, scanate sau nu, dinspre şi înspre Manhattan vin şi pleacă mii de adrese zilnice. Teoretic, comunicăm perfect. Chiar încerc să mă transpun în rolul celor care citesc sau ascultă toate "capodoperele" noastre venite din teritoriu. Cred că e o sarcină enorm de dificilă să diseminezi acele informaţii cantitativ şi mai ales calitativ. Uneori e valabilă şi reciproca, mai ales când trebuie să raportezi ieri ceva la ce lucrezi astăzi.

Oare câtă omogenitate există în „opiniile şi sugestiile dumneavoastră cu privire la această problemă”? Omogenitatea nu trebuie să însemne uniformizare, ci învăţarea aceleiaşi limbi. Nu trebuie să spunem acelaşi lucru despre ceva, dar e obligatoriu să ştim cu toţii despre ce vorbim. Faptul că trimitem cu toţii adresele într-un anumit format e ceva benefic. E un simbol organizaţional, face parte din „pedigree” – ul nostru, e ceva ce ţine de ABC-ul imaginii unei instituţii, dar... nu e suficient. Conţinutul a ceea ce transmitem ar trebui să fie rezultanta unor analize bine fundamentate de către specialişti în toate domeniile de acţiune ale sistemului penitenciar. O analiză de conţinut pe documentele cu care lucrăm ar fi, poate, ceva util.

Pornind de aici, mi-au atras atenţia două din intenţiile enunţate în noua strategie a ANP, care desigur, sub o altă formă au fost prezente şi în strategia 2007 – 2010. Şi acolo se intenţiona înfiinţarea unui compartiment de studii şi realizarea unui ghid de comunicare, internă şi externă. Resuscitarea acelor idei ar fi o oarecare consolare în raport cu cei ce-au condamnat-o-atunci la moarte. Aşadar:

Obiectiv strategic II
Educaţia şi asistenţa psihosocială adaptate nevoilor persoanelor custodiate şi în raport cu cerinţele societăţii
1. Consolidarea cadrului organizatorico-funcţional al Direcţiei Reintegrare socială din punct de vedere al efectuării de analize, sinteze, studii, interpretări, etc. prin înfiinţare unei subdiviziuni organizatorice specifice în cadrul Direcţiei

Obiectiv strategic IV
Transparenţă şi imagine reală a sistemului penitenciar la nivelul societăţii
2. Dezvoltarea structurilor de relaţii publice şi comunicare din cadrul sistemului administraţiei penitenciare
2.3. Elaborarea, completarea şi diseminarea manualului de comunicare (proceduri de comunicare internă şi cu exteriorul)

Termenele enunţate de punere în aplicare ale acestor instrumente organizaţionale sunt preconizate pentru toamna acestui an. Ar fi frumos.

Mai este timp să învăţăm din greşeli. Am recitit un articol scris acum un an de destrămata famiglie Muşat şi m-am gândit dacă şi în ce măsură mai este actual. Mi-am adus aminte şi de „aşa-zisele studii”, atât de dragi famigliei. Ambele abordări au reprezentat, probabil, bibliografie pentru actuala strategie. Ceea ce nu e rău.

Credem în oameni. Mai ales dacă îl vor ajuta pe Nicu să facă armata.