Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

miercuri, 29 octombrie 2008

Despre miturile oraselor mic-burgheze

In cele ce urmează vă voi vorbi, pe scurt, despre presupoziţiile false referitoare la oraşele mici. Mă adresez în primul rând bucureştenilor care se declarau entuziasmaţi de „liniştea”, „bunul simţ”, „ospitalitatea”, „zâmbetul cald” al oamenilor din micile oraşe unde, parafrazând un coleg de blog, nu se întâmplă niciodată, nimic.

Ei, dragii mei bucureşteni, v-am spus de multe ori că mi-ar fi greu sa mă obişnuiesc cu traiul cotidian din Capitală, cu traficul aglomerat, cu „agresivitatea” bucureştenilor, cu vuietul metroului, cu holurile înguste şi neprietenoase ale ANP-ului. Şi confirm sentimentele relatate înainte.

În schimb, într-un oraş mic-burghez, „liniştea” e sinonimă de multe ori cu snobismul şi atitudinea duplicitară. Prefer acestei atitudini o înjurătură „capitală”, măcar ştiu cu ce am de-a face. Presa voastră e mai agresivă, iar crizele mediatice sunt mai dificil de gestionat, dar măcar aveti de înfruntat mai mulţi ziarişti educaţi şi informaţi. În provincie, cum vă place vouă să spuneţi, nu vă invadează atatia ziarişti care îşi iau examenele la facultăţi acreditate politic. Nu vin aproape toţi la 15, 20, 25 de minute după ora stabilită.

Unii, sughiţând după micul dejun de la ora 8.00, servit cu ceai sau cafea îmbunătăţită, cer imperativ explicaţii în numele sursei, plătitoare de mic dejun menţionat anterior, care a transferat bârfa de la cafeluţa de ieri dimineaţă în pagina „Evenimeeeent!” a unei fiţuici mic-burgheze, cumpărată de majoritatea localnicilor doar pentru mica publicitate. În tulburarea lui obsesiv – compulsivă, acest tip de ziarist are senzaţia că scrie pentru un ziar central de mare tiraj şi se mai şi miră că ştirea lui de interes naţional nu a fost preluată de nimeni.

Sigur, efectul unei astfel de bârfe durează câteva zile, până la următoare „victimă”. Nu e nicio agitaţie. Sau daca e, trece. În schimb, sentimentul de singurătate şi absurd se amplifică pe zi ce tece. Cei care te cunosc, şi care te şi ştiu, îţi spun cu simpatie „lasa, trece, bine ai venit în club!”. Cei care au dubii te salută mai distant. Iar cei care ţi-au copt-o nu te mai salută deloc, cu menţiunea că cei din primele două categorii nu prea mai îi salută pe ultimii.

Ce mai, ca la grădiniţă! Ziarele din provincie se ocupă foarte rar de educaţie, de încurajarea culturii civice. În provincie se ceartă între ei şi actorii, şi ziariştii, şi oamenii de mică sau de mare cultură. De preferabil, la o cafea literară, îmbunătăţită şi ea, bineînţeles!

Sigur, veţi spune, dar asta se întâmplă şi în oraşele mari, şi în Capitală. Da, se întâmplă, dar acolo parca ai, totuşi, de ales. Bunul simţ mic-burghez este, de multe ori, doar un moft teatral, o precauţie cu aer de superioritate, tributar unui complex nedepăşit la vârsta potrivita. Zâmbetul cald e, în foarte multe situaţii, o mită afectiv-emoţională.

Iar despre ospitalitatea noastră, a provincialilor, ar trebui să vă vorbească cei care au umplut in trecut (sau se mai poarta?) portbagajele şefilor, nu înainte de a spune:

„Să trăiţi! Să mai veniţi pe la noi! Ne bucurăm că aţi venit! Încercaţi să nu ne desfiinţaţi prea tare în material! (glumiţe, amabilităţi, îmbraţişări). Salutări la cei pe care, după ce plecaţi, îi bârfim uşuraţi, autoconsolându-ne – <Mă, n-am ieşit aşa de rău!>”

25 comentarii:

Anonim spunea...

"Ca la gradinita" :
http://www.24h-online.ro/articol/B__taia_e_rupt___din_Drepturile_Omului_22619.htm?data=2008-10-27

Anonim spunea...

"Ziarele din provincie se ocupă foarte rar de educaţie, de încurajarea culturii civice."

Ziare care să se ocupe de educaţie? Lucrătorule, m-ai dezamăgit. Ai şi tu această pretenţie-clişeu ramasă din vremuri comuniste? Dacă jurnaliştii fac educaţie, fie ea şi informală, nu e de mirare că am ajuns în halul ăsta.

Prisonworker spunea...

Nu ma refeream la educatie in sens pedagogic (scolar). Ma refeream la faptul ca exista presa, care chiar agresiva fiind, informeaza, formeaza opinii, are un anumit stil elevat, ingrijit in exprimare (nu vreau sa dau exemple acum, pt ca as face reclama gratuita). La asta ma refeream. In ziarele despre care vorbesc eu, 90 la suta din articole sunt agramate, bazate pe barfe cu surse neverificate. DE multe ori conflcite dintre partide, familii, artisti, grupuri de interese se transfera in paginile unor astfel de ziare. Despre asta incercam sa vorbesc.

Iar partea cu presa facea parte dintr-o suita de caracteristici ale oraselor "linistite" cu populatia situata intre 80 -150.000 locuitori

Imi pare rau ca te-am dezamagit.

Anonim spunea...

Ei, m-ai dezamăgit. Te tachinam şi eu. 90% DINTRE articole sunt agramate? Măi, măi...

Prisonworker spunea...

Unde e galeata aia?

Anonim spunea...

Regret dar trebuie sa recunosc ca articolul este foarte realist,regret pentru ca si eu traiesc intr-un oras care se incadreaza in tiparul prezentat,felicitari prisonworker;din pacate pentru tara asta prea multe categorii sociale nu fac ceea ce ar trebui sa faca,se cunoaste prea putin sau deloc ce inseamna deontologie profesionala in aproape toate domeniile.

Anonim spunea...

Una dintre galeţi e consiliul consultativ.

Anonim spunea...

Educaţia în sens şcolar e formală sau nonformală. Tu te refereai la cea informală. Şi totuşi...

Prisonworker spunea...

Draga Theo, tara asta, Romania, nu are o politica educationala, nu are o politica demografica, nu are o politica de control al migratiei. In conditiile in care cateva sute de oameni detin un procent halucinant din PIB-ul Romaniei, prin tot felul de scamatorii, este, crede-ma, imposibil sa faci ceva. Cunosc familii tinere care au idei de afaceri geniale, fac si ei cate un banut cinstit din asta, dar pana cand acesti oameni vor ajunge sa reprezinte "clasa de mijloc" e cale lunga. Iar ceea ce se intampla cu scamatoriile din sistemul penitenciar (asa cum se vorbeste in articolul proaspat, fierbinte, al lui huginn) e doar o prelungire a "minunatului sistem depolitizat - imi vine sa vars"

Anonim spunea...

"Presa e de vină", "oraşele mici sunt pline de snobi", Bucureştiul e plin de praf şi de gunoi, "bârfe" etc. Ce banal!

Anonim spunea...

Şi să te plângi de snobismul celorlalţi a devenit un fel de snobism.

Prisonworker spunea...

Si totusi...

Ce face presa atunci cand ne indruma sa ne intrebam unde se duc banii obtinuti din impozite? Cand ne orienteaza cum sa ne adresam unei institutii? Cand ne sensibilizeaza cu privire la anumite probleme de interes general.

Poti sa ii spui cum vrei - manipulare, persuasiune, educatie. Atat timp cat manipularea se face catre ceva ACCEPTAT din punct de vedere moral, legal, deontologic, e ok (e principiul concurentei). Problema apare cand ni se baga pe gat MINCIUNI si DEZINFORMARE.

Anonim spunea...

Manipularea e imorală, deci nu e OK!!!

Anonim spunea...

Dacă manipularea ar fi bună, atunci şi folosirea forţei ar fi bună. Să ne ia cu japca şi să ne ducă la teatru, la operă, să ne plimbe prin parc, să ne pună să facem copii şi să ne relaxăm tot cu japca. Noi nu gândim. Alţii trebuie să gândescă pentru noi şi să ne manipuleze. Ei sunt morali, ei ştiu. Noi nu. Noi suntem imaturi.

Prisonworker spunea...

Si tu manipulezi acum (chiar daca involuntar). Nu vreau sa intru acum in detalii despre sensurile cuvintelor "manipulare", "persuasiune", "educatie" pentru ca le stii foarte bine. Lucrezi cu ele si le folosesti cum trebuie. Stii foarte bine ce am vrut sa spun

Anonim spunea...

Persuasiunea şi educaţia sunt OK, manipularea e naşpa. Eu nu manipulez acum. Uneori o fac, uneori mai dau câte un şut în fund, alteori mai înjur. E bine, e moral?

Prisonworker spunea...

Nu confunda manipularea cu dezinformarea. Ambele includ persuasiunea. Asa e, persuasiunea si educatia sunt ok, dar parca te deranja la inceput termenul "educatie".

Poti manipula si spunand adevarul. Tot asa, cum poti persuada, ascunzandu-l.

Dar si la tine si la mine, si la foarte multi altii, problema e urmatoarea> noi stim lucurile astea teoretic, am stii sa le facem si practic, dar moralizam si ne decidem pentru educatie si persuasiune, in timp ce altii ni le aplica efectiv zi de zi.Ca apoi sa ne spuna ca mai avem varianta "galetii"

Anonim spunea...

Nu mă deranjează educaţia, ci diletantismul. Oare toţi suntem educatori? Iar în ceea ce priveşte manipularea, îţi prezint definiţia acesteia, dacă pe mine nu mă crezi.

"Manipularea reprezintă acţiunea prin care un actor social (persoană, grup, colectivitate) este determinat să gândească şi/sau să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, şi nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune şi distorsionând intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi de decizie. Diferenţa dintre manipulare şi persuasiune constă în faptul că actorul social persuadat cunoaşte intenţia celui care foloseşte această tehnică pentru convingere, pe când în manipulare cel manipulat nu este conştient de intenţia celui care se foloseşte de acest proces de convingere." Wikipedia

Anonim spunea...

Corect este "am sti", nu "am stii".

Prisonworker spunea...

Ai dat definitia acceptata de sociologi.

In programare neurolingvistica (NLP) se vorbeste de manipulare si in sens pozitiv. E o problema de perceptie.

Sunt foarte multe discutii pe tema asta.

Dar, intr-un final, si totusi... ai dreptate.

Prisonworker spunea...

Nu stiu daca m-ai persuadat sau m-ai manipulat, dar cartea pe care o citesc acum e "Femeia nisipurilor".

Anonim spunea...

Din puţul NLP:
"Manipulati cu integritate si feriti-va de micii sau marii manipulatori!"

Anonim spunea...

Pe mine m-a şocat sfârşitul. L-or fi înghiţit nisipurile mişcătoare? Măcar de aici, dintre "sătenii" ăştia, mai pleci după o anumită vârstă (la pensionare). Dacă eşti băiat deştept, începi o nouă "carieră". Ăsta e un avantaj al muncii în sistemul penitenciar. Cei care supravieţuiesc se vor putea realiza după pensionare. Băiatul ăla din carte, însă, va rămâne lucrător pe viaţă, un sandworker MSV-ist.

Anonim spunea...

Prisonworker, ai fost programat sa crezi ca manipularea e buna? Ce detergent au folosit NLP-istii?

Prisonworker spunea...

Mi-a placut faza cu "sandworker". Cred ca e un subiect de meditatie demn de luat in considerare...