Nu despre curajul fizic este vorba (abilitatea de a confrunta durerea sau riscurile pentru sănătate, viaţă, bunăstare) deşi referirea foarte descriptivă la arenă şi la sudoare asta ar lăsa să se creadă.“It is not the critic who counts; not the man who points out how the strong man stumbles, or where the doer of deeds could have done them better.
The credit belongs to the man who is actually in the arena, whose face is marred by dust and sweat and blood, who strives valiantly; who errs and comes short again and again; because there is not effort without error and shortcomings; but who does actually strive to do the deed; who knows the great enthusiasm, the great devotion, who spends himself in a worthy cause, who at the best knows in the end the triumph of high achievement and who at the worst, if he fails, at least he fails while daring greatly.
So that his place shall never be with those cold and timid souls who know neither victory nor defeat.” (sursa: Theodore Roosevelt quotes, Speech at the Sorbonne, Paris, April 23, 1910)
Recent Posts
duminică, 15 iunie 2008
Despre curaj
Îmi fac curaj şi ies puţin din tiparul informativ al ultimelor articole abordând un subiect despre... curajul de a acţiona principial şi despre nonconformism.
.
Reputaţia de a avea curaj
.
Acum câteva săptămâni scriam despre reputaţie. Articolul l-am gândit la acea vreme ca deschizător al unei serii.
.
Aş fi vrut atunci să scriu despre obiectivitate şi despre adevăr. Aş fi vrut să scriu despre curaj şi despre responsabilitate. Aş fi vrut să scriu despre lucruri care contează dar nu sunt nici ştire şi nici 'poveste' în sensul mass-media.
.
N-am putut să mă ţin de plan pentru că priorităţile s-au schimbat. Ne-am 'bătut' cu iosifi, şpaiuci, mitici, petrici şi alţii ca ei. Am făcut ştiri despre ce se întâmplă în penitenciare şi în justiţie. Am atras atenţia mass-media care ne-a preluat în funcţie de interes şi de politica editorială.
.
Am scris în speranţa că vom aduce penitenciarele pe agenda publică. Am scris în speranţa că lucrătorii din penitenciare vor fi trataţi corect de şefi. Am scris despre management defectuos, despre corupţie, nepotism şi despre lipsă de bun simţ.
.
Am atras atenţia conducerilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi Ministerului Justiţiei. Publicarea unor informaţii i-a silit să ia măsuri şi să mimeze, măcar, interesul. Nu e mult dar e un început. Vom continua, şi noi şi cei care ne ajută.
.
Despre curaj ca refuz al conformismului
.
Astăzi scriu despre curaj. Nu găsesc alt mod mai bun de a începe decât cu un citat despre critici, curajoşi şi învingători.
.
Theodore Roosevelt vorbeşte despre entuziasm, devotament şi cauze nobile în încercarea de a defini curajul social. Adică puterea de a acţiona principial în pofida opoziţiei publice şi a presiunilor sociale care îndeamnă la conformism.
.
Curajul e o formă de neconformism pe care încercăm s-o încurajăm pe acest blog. Vreau să cred că la un moment dat nimeni nu se va mai conforma unui sistem de valori absurd şi că va avea puterea să vorbească deschis despre ce se întâmplă în penitenciarele româneşti. Cu bune şi cu rele.
.
Link-uri utile:
138 comentarii:
Sper sa fiu declarata cea mai curajoasa pentru ca abordez prima acest subiect.
Dar totodata ,modestia , care la mine nu prea da pe afara ma face sa recunosc ca voi , administatorii acestui blog sunteti mai curajosi .
Pentru mine este ca o terapie faptul ca pot sa-mi exprim gandurile , si la sevici sunt destul de incisiva daca ceva consider ca nu e corect .
Cu adevarat curajosi sunteti voi , stati linistiti sunt mai noua pe blog , daca ceva o sa ma deranjeze si nu o sa fiti obiectivi , o sa va critic.
Mulţumesc. Ne bazăm pe critici la fel de mult pe cât ne bazăm pe felicitări :). E drept că încercăm să evităm criticile dar dacă există le luăm în serios. :)
Ai scris frumos si m-ai pus pe ganduri. Oare e vorba sa nu ne conformam unui sistem de valori sau pur si simplu unui sistem de reguli rigide, sistem sustinut de un diada pedeapsa-recompensa: esti docil, deci primesti prima, te mangai pe crestet, esti ghimpe, deci te sanctionez cu prima ocazie. Functioneaza. V-as da exemple, dar ar insemna sa-mi tradez identitatea si n-am acest curaj. Nici macar curajul de a renunta la anumite privilegii nu-l am. Nu stiu daca voi deveni vreodata mai curajos, dar am sa va citesc cu interes. Stiu ca imi va fi de folos. Va multumesc pentru curajul pe care-l aveti si pentru aceasta clipa de meditatie.
Erata: "de diada" nu "de un diada"
Ne-am batut cu spaiucii, iosifii etc., dar cred ca lupte cea advarata e cea pe care ar trebui sa o purtam cu noi insine. Uneori, cand nu aveam niciun chef sa-mi fac treaba asa cum eram obisnuit, adica bine (iertati-mi lipsa de modestie), simteam nevoia sa ma consider nedreptatit si sa lupt pentru drepturile mele. Motive aveam destule. Cand imi trecea, ma apucam serios de treaba si nu-mi mai pasa de micile mizerii cotidiene. Simteam ca fac ceva care ma ridica deasupra mizeriei in care ma lasasem cu catva timp inainte. Nu e suficient sa fim cu gura mare, sa ne revoltam atunci cand noi credem ca avem dreptate, ci trebuie sa fim principiali, perseverenti, cinstiti cu noi insine si cu ceilalti, verticali. Cat curaj ne trebuie pentru asta? Mult mai mult decat cel de care avem nevoie ca sa luptam cu altii, cat de mari ar fi ei.
Am vazut un film in care sotul ii spunea sotiei ca ar face orice pentru ea, ba si-ar da si viata. Va dati seama de cat curaj are nevoie un om pentru a-si da viata? Atunci sotia l-a rugat sa-i aduca un pahar de apa, dar omul a refuzat considerand ca efortul e prea mic pentru a-l depune. Curajul este, prin urmare, cel de fiecare zi, este bucuria de a face ceea ce este bine, corect si frumos.
Problema este ca am ajuns in situatia de a adera la valori si a intra in conflict cu regulile, cu normele, in principal cu cele nescrise. De cat curaj avem nevoie pentru a ramane agatati de valori, pentru a le pastra? De fapt, nu avem incotro pentru ca ele ne sunt interiorizate, fac parte din noi. De aici apare conflictul interior mult amintit de psihologi.
Unii dintre noi spuneau ca pentru ei e terapeutic sa scrie aici, dar am simtit si o problema legata de identitate, de faptul ca nu suuntem capabili sa ne asumam ceea ce gandim. De aici nevoia nesatisfacuta de a fi noi insine, de aici stresul penitenciar a carui amintire l-a deranjat pe asist. soc.
Se simt aici temeri si se scrie despre curaj. Ce ni se poate intampla daca ne scriem numele adevarate. Eu cred ca exagerati cu temerile astea. Sau poate ca nu, dar atunci nu ar trebui sa va lasati. Stiti cum se spune: "curajos este cel care se teme, dar merge totusi inainte". Eu nu cred ca cineva ar putea fi sanctionat pentru ca a scris pe acest blog. Poate ca anonimatul ne da o putere la care noi nu vrem sa renuntam. Asta da. Cine are curaj sa-si dea primul numele. Ce zici, Edy? Esti doar un filosof al curajului? Dar ceilalti anonimi? Haideti!Scapati de complexe! Va tot plangeti ca sistemul e nustiucum. Iesiti la iveala si dati piept cu el. Eu n-am vazut niciun militian sanctionat pentru delict de opinie.
felicitari ! suntem cei mai curajosi anonimi !
curajoasã şi (încã) riscantã întreprindere!
ţineţi-o tot aşa!
Inca exista in sistem teroare. Esti urmarit la orice pas, pentru cuvinte spuse sau idei exprimate. Sunt in joc ciolane extra mari care pot fi pierdute daca multi dintre oamenii din sistem ar spune lucrurilor pe nume si s-ar lua masuri. Problema e ca daca s-ar lua masurile ce se impun cred ca ar trebui sa dea afara cel putin jumatate din angajati, anume cei care au luat concursurile datorita nepotismului si aranjamentelor. Si atunci ar fi o groapa si mai mare. Insa fara discutie, ceva trebuie facut. E exact ca in situatia in care te doare o masea. Vrei nu vrei, tot la stomatolog trebuie sa ajungi. Te va durea o ora si apoi vei fii fericit. Sistemul acesta doare de ani buni, de 15 lucrez eu in el si imbunatatiri sunt foarte putine. Oare cat va mai dura? Pana cand directorii si cei mai mari ca ei ne vor trata ca pe sclavi? Vreti sa va sun eu? MEREU... Asa mergem de 2000 de ani de cand exista Romania. Asa vom merge pana cand nu va mai exista Romania.
Comentariile nu-si au rostul aici. La acest articol raspuns nu este decat facem ceva impotriva tiraniei la care suntem supusi sau inghitim mai departe mojiciile celor din functii mari pusi acolo politic. Curaj... nu ai sa vezi asa ceva la puscarie. Nepotii sa se rascoale impotriva celor care i-au luat de la coada sapei sau vacii si le-au dat o paine buna de mancat? NU... asa ceva nu exista. SI culmea, cel mai mare ipocrit sunt eu, cel care scriu acest comentariu. Daca as avea curaj, mi-as da numele, dar nu am. Vorbe pe la colturi se spun multe, dar cainii latra, ursul (ursii din ANP) merge, si uite asa sper ca voi ajunge si eu la liman la o pensie pe care n-am s-o pot manca mult timp, deoarece nervii si sanatatea mi le-am lasat intre zidurile inchisorii. Am copii de crescut, si datorii in banca. Nemernicii care stau in locuri caldute sau racoroase(depinde de anotimp) abia asteapta sa fii luat la ochi, ca sa te dea afara, si pana sa*ti iei dreptatea din justitie, paste murgule... Corb la corb nu-si va scoate ochii niciodata.
Eu sper sa primesc mentiune pentru ca am scris al cincilea comentariu. Il scriam primul, pentru ca si eu sunt lipsit de modestie, dar m-am trezit cam tarziu astazi.
Abordand un registru serios, indraznesc sa spun ca in sistemul nostru curajul la care ne referim noi- nu ala de a intra singur intr-o camera cu 60 de ppl - este sinonom cu sinuciderea. O spun atat din experienta mea cat si din a altor colegi. Sa -mi dea cineva un singur exemplu de lucrator in sistem care a luat vreodata atitudine impotriva sefilor sau impotriva unor nedreptati si a ramas nepedepsit - mai devreme sau mai tarziu - si eu imi scot palaria. Nu cred ca exista pentru ca sistemul penitenciar este construit dupa model bolsevic unde CEI CARE NU SUNT CU NOI SUNT IMPOTRIVA NOASTRA. Si trebuie facuti sa taca. In asemenea situatii cei care se fac portavocea nemultumitilor nu au sustinere nici macar din partea celor pe care i-a aparat. Cu totii vor invoca familiile, dorinta de a inainta in grad sau in functie, simplul confort psihic pe care il pierzi cu siguranta daca intri in disputa cu smecherii din puscarie. Cei care isi asuma rolul de a arata cu degetul la magariile dintr-o unitate fie sunt justitiari din nastere, fie au vreun interes ascuns fie sunt sinucigasi. Cu totii, insa , trebuie sa fie dispusi sa-si sacrifice linistea, salariile de merit, primele, avansarile inainte de termen si chiar evolutia in cariera. daca se intampla ca vreidata un astfel de EROU sa invinga, se va intampla cu prea multe sacrificii din partea lui si cu prea putine din partea celor care au de castigat. Nimeni n-o sa-i spuna bravo - ba dimportiva- , nimeni n-o sa-i repare pierderile retroactiv, viata merge inainte iar unii de pe margine vor considera ca imbunatatirile din jur au venit fie de la sine fie chiar datorita lor, celor care au stat la dos in toata aceasta perioada. E cam aiurea toata chestia asta cu curajul, indrazneala, dorinta de a nu te transforma in presul celor catorva sefuleti trecatori, dorinta de a fi demn si de a fi respectat indiferenr de functia si gradul avute la un moment dat. Tragand linie acum , dupa mai mult de 10 ani petrecuti in sistem, indraznesc sa spun ca nu merita. Daca esti suficient de inteligent si de demn incat sa te inhami la o astfel de intreprindere atunci esti suficient de capabil sa te stercori prin sistem culegand numai beneficii, asigurandu-ti linistea ta si a familiei, fara sa faci compromisuri majore dar si fara sa ai constiinta impacata. Complicat, nu-i asa? In final, noi decidem ce atitudine abordam....
CURAJUL-o vorba mare la puscarie nu stiu daca EXISTA cu adevarat.
Am venit in sistem acum cativa ani si , sincer, am fost mandu de asta fiindca , in conjunctura initiala, am avut senzatia ca sunt inconjurat de oameni care printrun spirit de grup pot face multe apoi..... cu trecerea timpului ....am ajuns sa cunosc si micimile si mizeriile sistemului si am ramas DEZAMAGIT. Am avut placerea sa cunosc oameni de un caracter si o probitate morala si profesionala deosebita. Cativa dintre ei au mai fost enumerati si de alti colegi de aici ( Bala, CelMare, Bors si chiar si Vulpe...chiar daca este mai tanar si mai putin "studiat" in comportamentul de sef. Dar am avut si "imaginea " unor reptile fara coloana care se unduiesc pe langa stapanii temporari ai ANP si care ar calca peste cadavre numai sa ajunga/ramana sefi. Curajul de a spune adevarul nu este o caracteristica a oamenilor din sistem....si o spun cu extrem de mare parere de rau. Curvasaraia mizera combinata cu micimea caracterului da o "potiune" mai mult decat daunatoare oricarui sistem. Oare avem nevoie de "eroi-martiri" ??( la modul figurat si in sensul in care sunt dispusi sa isi sacrifice acest neferit statut de functionar public )care sa iasa cu curaj in fata si in ciuda oricaror consecinte sa spuna adevarul. Eu zic ca ar trebui sa incepem noi insine sa asanam mocirla in care ne balacim si , in fiecare dimineata, sa ne uitam in oglinda si sa vedem daca ne putem privi ....in ochi. Stiu..... o sa imi spuneti ca lichelele, oportunistii (indiferent de varsta si grad) se pot privi si in oglinda fara jena si chiar multumiti de ei. Hai sa continuam sa fim noi oglinda lor. Este o forma de curaj, chiar si in spatele anonimatului actual. Daca le dam "imaginea reala" si nu a celor care din frica sau lasitate nu le pot spune NU la munca....poate , macar, vor incepe sa aiba o urma de indoiala asupra propriei imagini construite cu greu, cu plocoane si sifoane.
CURAJ SI BAFTA , huginn sunteti tari , aveti sustinatori din toata tara , nereguli sunt in fiecare penitenciar din tara , de cand cu ofiteri din MAPN care au fost facuti milionari peste noapte [bani din ordonanta SUTE DE MILIOANE ] , si magistrati facuti directori , CRITICATII , CA MERITA .
Draga Huginn,
eu as fi intitulat aceasta "despre curaj - in fapt, despre atitudine".
Caci atitudinea fiecaruia dintre noi ne diferentiaza.
Felicitari, mai exista speranta in tara asta.
E tare acest blog ,va multumim.......avem curaj intr-o oarecare masura.Avem atitea probleme,vedem atitea magarii zi de zi,le mai si spunem si suportam consecintele dar de fapt cine pierde in afara de noi.Cind raportezi o probl. si ramine ca in gara si ti se raspunde cu ironie si sarcasmul specifice unui ofiter ajuns sef din rindul nostru al agentilor cred ca incepi sa ramai fara cuvinte si te macini...si iar te macini..."sefu-i sef si-n pielea goala" zice o zicala.Vestita vorba pe la noi "asta e...".Cum a spus si edy mai multe amanunte nu poti da ,ar insemna sa iti tradezi identitatea,ca de altfel nu prea mai putem tace nici in fata lor,si ar sti .....iar curajul nu ar mai conta atita timp cit ar gasi nod in papura si ai putea ajunge pe bara...ca doar asteapta 100 la poarta.Sunt f. multe de spus,curaj totusi exista dar troneaza rubedeniile,pilosii,lingaii si sifoanele si am ramine in inferioritate si daca vor,s-ar descotorosi de tine.Vom vedea...zice orbul.
:) aţi fost mai harnici decât mine azi.
Eu nu mi-aş face prea mari griji cu problema anonimatului. Ar fi bine, e adevărat, ca toată lumea să poată să vorbească deschis dar, adevărul nu e prea apreciat zilele astea.
E greu de acceptat dar a spune adevărul e încă un act de curaj în penitenciarele româneşti.
Oricum, mi se pare mai important ca anumite probleme să fie discutate chiar dacă sub protecţia anonimatului decât să fie ţinute ascunse.
"Nu e suficient sa fim cu gura mare, sa ne revoltam atunci cand noi credem ca avem dreptate, ci trebuie sa fim principiali, perseverenti, cinstiti cu noi insine si cu ceilalti, verticali. Cat curaj ne trebuie pentru asta? Mult mai mult decat cel de care avem nevoie ca sa luptam cu altii, cat de mari ar fi ei."- de Edy
Asa este. Felicitari pentru modul de gandire.
Ai avut o idee excelenta sa scrii despre curaj, Huggin. Te felicit! Oamenii au reactionat repede si inca mai avem foarte multe de scris. Sa ne facem curatenie in interior, sa prindem curaj si sa purcedem la drum. Problema e adanc inradacinata in fibra acestui sistem, dar solutiile sunt la noi. Nu trebuie decat sa luam atitudine. Am inceput sa o facem. La inceput timid, dar vom creste noi. E minunat ca am inceput sa vorbim despre noi cu destula maturitate si ca nu ne grabim sa aruncam cu mocirla. Gratie atitudinii pe care o promoveaza Huggin. Va doresc sa aveti o duminica placuta!
Multumesc, Alistar. Nu e greu sa gandesti asa. Dar cum ramane cu faptele? E mai greu.
PSIH (probabil de la psiholog) spunea : "Se simt aici temeri si se scrie despre curaj. Ce ni se poate intampla daca ne scriem numele adevarate. Eu cred ca exagerati cu temerile astea. Sau poate ca nu, dar atunci nu ar trebui sa va lasati. Stiti cum se spune: "curajos este cel care se teme, dar merge totusi inainte". Eu nu cred ca cineva ar putea fi sanctionat pentru ca a scris pe acest blog. Poate ca anonimatul ne da o putere la care noi nu vrem sa renuntam. Asta da. Cine are curaj sa-si dea primul numele. Ce zici, Edy? Esti doar un filosof al curajului? Dar ceilalti anonimi? Haideti!Scapati de complexe! Va tot plangeti ca sistemul e nustiucum. Iesiti la iveala si dati piept cu el. Eu n-am vazut niciun militian sanctionat pentru delict de opinie."
In cazul asta, draga psih, de ce nu incepi tu primul? Ca oricum, la ce ai postat tu pana acum nu risti nimic. Nici macar delict de opinie!
Eu am vazut. Ba mi-am folosit si celelalte simturi. Nu e placut. Crede-ma, psiho! O fi de la psiholog sau de la psiho...?
Nu e usor cand un fost securist ajuns director te cheama in biroul lui si te ameninta la modul cel mai serios ca te da afara pentru ca nu ai aceeasi parere cu el, cand simti ca e sIPA in spatele si in fata ta si ca ti se rastalmaceste tot ceea ce spui sau faci. E naspa sa vezi ca la 19 ani de la revolutie tot ei conduc. E urat tare sa te simti in nesiguranta si sa ti se ia dreptul de a vorbi. Poate ca tu, psih, esti inca nou si nu te-au muscat de fund dinozaurii! Ma bucur pentru tine, dar te atentionez. Pazeste-te! Cu atitudinea ta vei fi luat repede in vizor.
Ba eu nu cred ca PSIH va fi luat in vizor. Tipul face o incercare modesta de manipulare, sperand ca macar unii dintre noi se vor imbatosa deodata si-si vor declina identitatea, rusinati si impulsionati de texul sau
usor mustrator. Asadar, psih, draga, ori esti prea nou in sistem ori esti vreo catana batrana care faci pe psihologul cu noi.
Asteptam din partea ta o reactie "aspra dar severa" care sa ne faca sa plecam privirea si sa te respectam.
Edy, am cazut de acord ca nu e lucru usor la ce ne-am inhamat noi. Lucrurile sunt destul de complicate. Nu cred ca e suficient sa -ti faci treaba si atat. Si boul trage in jug ziua toata si este un animal vrednic, nu-i asa? Si totusi, pe langa vrednicie si cumintenie mai trebuie si altceva. Tu ai spus de principialitate, perseverenta, cinste si verticalitate. Suna frumos si parca ar fi de ajuns sa ne fie viata mai buna si totusi nu este asa. Ce ne lipseste, asadar? Sunt multi oameni in sistem seriosi, cuminti, dedicati meseriei, buni profesionisti. Si cu toate astea suntem de acord cu totii ca lucrurile nu merg bine. Deci ne lipseste ceva. Ce anume, ii rog si pe ceilalti sa se pronunte.
Ne-am urat unii la altii o duminica placuta dar am uitat sa lansam indemnul de a merge la vot. Anexez ceva interesant legat de procesul de votare.
Articol pentru cei care vor “sa-i sanctioneze” pe candidati neprezentandu-se la vot sau pentru cei care gandesc ca “ce conteaza un vot?”.
• In 1645, cu un singur vot diferenta, Oliver Cromwell a preluat controlul Angliei.
• In 1776, cu un singur vot diferenta, limba oficiala în America a devenit engleza în loc de germana
• In 1868, cu un singur vot diferenta, Rutherford Hayes a devenit presedintele SUA.
• In 1876, cu un singur vot diferenta, Franta a trecut de la monarhie la republica.
• In 1923, cu un singur vot diferenta, Adolf Hitler a preluat controlul Partidului Nazist si a schimbat cursul Istoriei.
Sursa: University of Bucharest, Centre for Environmental Research and Impact Studies
Iar ceva mai recent… Faptul ca Al Gore a pierdut “la mustata” in fata lui George Bush. Alt dezastru care a costat SUA “doua turnuri” si miliarde de dolari pentru razboiul din Irak, ca sa nu mai zic cat i-a costat pe irakieni.
Deci, ce valoare are un singur vot?
-Pentru creierele superdotate, vezi Buterfly Effect.
-Pentru ceilalti: Think, Beavis, think!!!
Edy draga ,
Acum ai inceput si tu cu securistii?
Pagina despre securisti e putin mai in urma!
A fost o gluma .
Tot un moldovean.
Eu nu m-am inhamat la nimic. Mie imi place ceea ce fac si as lucra si pentru bani mai putini. Acum cred ca multi ma injura, da' asa e. Cred ca am un salariu foarte bun, uneori primesc prime, salariu de merit. Problema e ca le-am primit atunci cand nu le meritam si nu le primeam atunci cand eu consideram ca merit. Sa fi fost intamplarea sau modul in care ma purtam cu sefii? Oricum, per ansamblu, am fost recompensat pentru ceea ce am facut. Ma deranjeaza doar cand nu pot sa-mi exprim punctul de vedere. Vad ca si tu ma cenzurezi putin acum.
Cu cine as putea sa votez? Cu O sau cu B? Poate ne scapa de liberali la alegerile perlamentare, da' aduc ei alti spaiuci, mai psd-isti sau mai pd-l/isti. ce folos?
Psi ,
Da-mi macar numarul de telefon daca nu vrei sa-ti declin identitatea.
Ma lesi?
Edy, nu te cenzurez,te citez, ceea ce seamana mai mult cu un compliment. Nu intentionez sa intru in polemica cu tine,doar mi s-a parut ca esti un partener demn de dialog. Iritarea ta este nejustificata . Scuze pentru deranj dar eu creadeam ca atunci cand intri intr-un meci de box iti asumi si cateva lovituri. Sau esti unul si acelasi cu psiho si trimiti texte incrucisate(rautacism, ca sa nu raman dator la scortosenia de care ai dat dovada in textul de adineauri). Terminand cu malitiozitatea, consider ca trebuie sa ne respectam unii pe ceilalti dar sa ne asumam si unele opinii ale partenerilor de dialog care nu vin totdeauna in intampinarea opiniile noastre. Altfel ma supar si-mi deschid blogul meu...
Pentru Psi
Scuze , am gresit pentru ca mi-e foame si am mancat un i .
declini ,nu declin
Uneori ma gandesc ca daca as avea cu adevarat curaj as pleca din sistem .
Dar nu-l am! INSEAMNA CA SUNT FRICOS,COMOD,INVINS,PLAFONAT
suntem curajosi cand luptam cu ppl in penitenciar,pe sectie,au acolo unde ne desfasuram activitatea,cand stim ca suntem singuri pe baricade,luptam continuu cu un sistem care nu ne lasa loc sa demonstram ca suntem buni si avem idei si solutii mai bune decat ale sfilor nostrii,luptam sa aratam celor care au inca capul pe umeri ca avem curaj sa spunem ce lipsete ditr-un sistem anp al mj care nu recunoaste lucratorul de penitencare,avem curaj de a "vorbi liber" pe blog si pe la colturile unitatilor noastre,ori in cercuri rastranse dar nici odata nu vom putea sa spune ce nevoi avem daca stam ascunsi si asteptam sa plece nu stiu ce magistrat sau director din functia puplica in care a fost numit,curajul de-a incepe sa vorbim si sa spunem lucrurilor pe nume sta in noi,in voi,in intreg sistemul hai sa avem curajul de a spune tot ce este putred in sistem si sa eliminam putregaiul.
Eu incerc sa fiu curajoasa si sa obtin o audienta la domnul Ragea ,incerc ,dar nu reusesc.
Am nevoie de un nr. de telefon ,ma ajuta cineva?
GHEORGE FLORIAN in 95 la un curs spunea de meseria de subofiter la puscarie: "o meserie ingrata si lipsita de personalitate" personalitate pe care ne-o calca sefii si hotii in picioare, ca noi suntem ca salamul intre doua felii de pine intre hoti si sefi, care din pacate pe zi ce trece sunt sefii mai hoti ca hotii, si si noi avem vina noastra ca nu luam pozitie mai ales acum cind avem sindicat si penifestul care e beton.
Ma surpinde curajul de Duminica, cred ca ceva se intampla in sistem ,cred ca un rol important il are si PENIFESTUL -FELICITARI.
BRAVO PENIFEST !!!!!!!!
Alistar, nu te supara. Mai trebuie sa lucreaz putin la orgoliul meu. Pace?
Ba, voi astia de la socio-distractiv sunteti comici rau de tot. Pacat ca aveti un umor involuntar.
Văd că sunteţi prezenţi şi destul de implicaţi. Hai să încercăm ceva nou, care să vă mute un pic atenţia de la discuţia pe contre.
Despre ce vreţi să scriu mâine?
Aştept sugestii, informaţii, articole direct la comentarii sau la blogpenifest@yahoo.com până pe la ora 18.00.
După aia tre' să mă apuc de treabă. :)
Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
(1919)
Despre plafonare.
Despre cariera.
Ar fi interesant sa dezbatem despre loialitate. Stti ca atunci cand suntem evaluati exista refeririri si la loialitate. Poate ca ar fi bine sa ne lamurim ce este aceea loialitate. Unii incearca sa ne bage pe gat ideea ca docilitatea exagerata inseamna loialitate. Pana unde mergem cu loialitatea? Avem dreptul la pareri diferite?
Sa fii loial inseamna sa spui intotdeauna "da, sefu'" sau sa ai curajul sa spui si "de data asta ati gresit"? Esti mai putin loial daca nu-i permiti sefului sau directorului sa profite in mod nejustificat de statutul sau? Daca seful tau greseste si tu ii atragi atentia se cheama ca esti loial. Gata, ma opresc.
Posibile teme de discutat:
-Cariera funtionarului public
-Sindicate si dezbinarea dintre ele
-Principiul nevinovatiei
-Amestecul politicului in administratie
-Despre oportunisti
-Despre lasitate
-Depre frica
-Despre fericire
-Despre bani(educatie financiara)
Despre obedienta?
Cui suntem loiali? Sefului, colegilor, societatii, familiei, anumitor valori,obiectivelor institutiei, credintelor noastre etc.? Ce facem cand trebuie sa alegem, cand apare un conflict intre acesti vectori?
Draga huginn eu spun ca cel mai bine am vorbi despre COLEGIALITATE in primul rind.Daca intre noi ne frecam ce sa mai spunem de sefi trebuie sa te duci la ei direct cu alifia.Am vazut sifoneli cum ca anumiti colegi au dormit la inapoierea de la instanta (de fapt toti) si numai sifonul a fost foarte vigilent,colegi care trag pe altii de limba in privinta sefului si se duc si varsa tot,dar care nu sunt uitati la nici o recompensa,etc..etc... cel mai bun subiect....COLEGIALITATEA si a fi mai intai de toate OM sau a ramine OM,chiar si atunci cind greutatile te podidesc si a avea un coleg pe care tu il crezi prieten la catarama alaturi ,dar care din prea multa inertie sau loialitate rivneste la functia ta amarita de sef escorta (numai in planificare nu si la cadre) si spune ca a vazut el cind toata lumea bea pe cimp (apa) si numai el este cinstitul,de rideau si hotii ce a putut scoate...si cite si cite.Asta e tema mea Colegialitate si omenie,sa nu-ti vinzi sufletul satanei pentru un milion in plus.Multumim blogului.
propun sa vorbim despre deontologiea profesinala a lucratorului de penitencare.este sau nu este incalcata?mu
curaj.
eu a-si privi in doua feluri:
1. curajul de a infrunta sistemul care este anacronic si lipsit de vocatia schimbarii;
2. curajul de a opune punctele noastre de vedere (ar fi prea mult spus principii) rationamentelor celor care ocupa functii de conducere in organigrama.
Ptr primul caz este nevoie de ceva
sansa, noroc, abilitati de memorare, charisma, simpatie etc sa treci de examenul de promovare, dupa care se pune in miscare curajul. Curajul sa-ti asumi decizia de schimba lucrurile. Daca merge, sa ai curajul sa infrunti rezistentele (nu oamenii cum se intampla), iar daca nu merge sa ai curaj sa te revoci singur din functie. :))
Se pare ca sefii vechi si noi dovedesc o tenacitate in a invata cum sa justifice inertia si neputinta si sa aleaga cea mai comoda cale de a se mentine in functii fara sa le pese daca sunt competenti sau nu.
Ptr al doilea caz, curaj inseamna sa fi capabil sa renunti la: o numire intr-un post vacant, sa primesti o slujba mai vizibila, sa primesti salar de merit, sa iei prima, sa ai program lejer sau sa poti iesi din unitate in timpul programului etc etc si asta pentru ca nu tot ce spune seful este sub semnul adevarului, binelui, frumosului iar nu toate faptele lui de termina eficient si productiv.
mihai v galati
Despre securiştii care conduc penitenciare şi acum ne învaţă democraţia.
Despre ipocriţii care ne vorbesc despre etică, când ei au ajuns în funcţii mari prin concursuri trucate pe faţă.
Despre cei care ne explică metode moderne de management şi ei se gândesc numai la cum îşi pot aranja în sistem soţia sau rudele.
Acestea sunt plăgile instituţiei, oamenii care prezintă nişte valori false, mincinoase, care manipulează pentru interesul propriu.
Până acum avem următoarele propuneri:
- carieră
- loialitate
- cariera funcţionarului public
- sindicate
- principiul nevinovatiei
- amestecul politicului in administratie
- oportunisti
- laşitate
- frică
- fericire
- bani(educaţie financiară)
- obedienta
- colegialitate
- deontologie profesională
- 'securişti' şi ipocriţi
Sunt deja 15 posibile subiecte. :)
Unde scrie ca nu e moral sau legal ca fiul unui angajat al penitenciarului sa se angajeze in sistem. Generalizarile astea sunt chiar penibile. De ce n-ar avea dreptul un astfel de om sa se angajeze? Pentru ca altii au abuzat? Atunci referiti-va strict la cei care au facut abuzuri. V-ar placea daca cineva v-ar baga in aceeasi galeata cu colegii care iau bani de la p.p.l.? Atunci nu umblati cu galeata.
Şi eu cred că generalizările despre penitenciare sunt la fel de rele ca stereotipurile despre penitenciare.
Unui om loial i se poate spune lingau de catre cei neloiali. Unui om vertical (chiar daca este loial) i se poate spune tradator de catre cei care asteapta pupaturi in fund. Cu toate acestea, un om loial este un om loial, iar loialitatea e o calitate. Daca nu credem asta inseamna ca ne-am contaminat de le p.p.l.
Despre gestiunea resurselor umane si despre angajari.
Despre sefii ANP.
Am dat concurs si am luat o nota mare fara pile. Aici ma simt exclus de oamenii care se grabesc sa-i judece pe toti. Vreau si eu un loc intre oamenii cinstiti pentru ca asa sunt.
În privinţa angajării "rudelor", tot ce nu intră sub incidenţa conflictului de interese, a incompatibilităţii sau a traficului de influenţă, este perfect legal şi firesc. Din păcate realitatea ne-a demonstrat destule...
Toate subiectele sunt interesante si avem ce dezbate la ele.
Multumim pentru grija de a nu strivi corola de minuni. Am vazut ca multi se simt vinovati pentru ca nu-si asuma responsabilitatea deplina pentru ceea ce scriu. Eu cred ca acele persoane isi asuma de fapt intreaga responsabilitate in fata propriei lor constiinte, in fata Lui Dumnezeu. E mai mult decat orice. Sa nu strivim aceasta corola de minuni si sa o lasam tainica, anonima. Nu e nimic rau in asta atata timp cat exista bun simt. Penifestul insusi este o minune, un dar nemaipomenit pentru care va multumim.
Ma enervezi cu puncte-punctele tale. E o practica asemanatoare celor pe care le incriminam aici. Am vazut destui militieni care ... (las' ca stim noi).
Nici eu nu mai stiu ce inseamna sa fi loial. E de bine, e de rau?
Ce CURAJOSI suntem!
Ascunsi sub niste pseudonime postam articole si comentarii, avem un scop dar nu avem identitate. Recunosc ar fi mai greu de facut unele comentarii fara a suporta consecinte daca nu ne-am ascunde identitatea, dar a vorbi despre curaj de dupa perdea mi se pare ilar, intentia e OK dar atat. Ne gâdilăm orgoliul ca suntem niste curajosi dar...nu suntem.
Ma bucura faptul ca totusi ne uneste ceva!
Bravos, anonimus banalus!
Multumesc Edy pentru consideratia ta , nu m-am suparat pentru ca nu avean de ce, am mai scris dar se pare ca nu ti-ai dat seama, iar unori m-ai confundat .
Domnule Huginn poate ar trebui , daca e posibil, sa numerotati comentariile pentru ca unii vad ca sunt derutati ,desi adevaratii vinovati suntem noi cei care ne dam anonimi.
Am putea scrie spre ex:
Referitor la comentariul 3,....
Huggin, fa ceva ca a ramas blocat pe 69. Nu e bine, frate.
Tu esti psi?
Nici acum nu inteleg la ce te referi.
Eu nu strivesc Corolla, ca am dat doajdemii pe ea (Sedan 4 Doors 2.0 D-4D 6 trepte manuala Terra).
N-am curaj sa va spun ca am plecat din sistem si mi-e bine, s-ar putea sa va dau idei. Cine ar mai pazi atunci drepturile hotilor de tot felul aflati de ambele parti ale gratiilor? Aproape offtopic :
Luati exemplul turcilor si LUPTATI!
Am vazut multi oameni inflorind dupa ce au plecat din sistem. Unii chiar pensionati. Ma bucur pentru tine ca ai simtul umorului. Bafta!
daca mai poate fi luat in consideratie o tema ptr viitoarele tale articole.
sefii care au plecat dintr-un penitenciar in altul pe functii de conducere si poate si-au pastrat obiceiurile fanariote.
consider ca este bine-venita creearea unei punti intre cei care se bucura ca au scapat si cei napastuiti de soarta. venind din mai surse (una in afara influientei si alta care puncteaza gafele actuale)
este bine de stiut aceasta constanta a comportamentului, manifestata in diferite medii de munca, pentru a nu se creea perceptia ca "seful" este un neinteles.
mihai v galati
M-am gandit sa-mi dezvalui identitatea, nu pentru trecut, ci pentru prezent si viitor, dar stiti ceva? Nu mi-ar fi atat de teama de repercursiuni din partea sefilor cum mi-ar de penibil sa intru in "gura" voastra. Serios. Ma gandesc la faptul ca as putea fi calomniat si ar citi toata tara despre mine (parca a fost o tema despre reputatie). Nu stiu cat de rai sunt sefii nostri, dar nu cred ca noi suntem mai buni. Ar trebui sa avem curajul sa recunoastem asta.
Nonconformismul ca forma de curaj? E evident ca trebuie sa fii curajos pentru a te manifesta nonconformist, dar cred ca mai important decat curajul este scopul pe care il ai. Ce e un rebel fara cauza? Exista nonconformism pozitiv si nonconformism negativ. Poti incerca sa schimbi ceva cu scop constructiv sau poti sa fii pur si simplu un biet carcotas. Prin urmare, sa fii curajos e ceva, dar sa ai scopuri bune e chiar important.
Cineva scria ca adevaratul curaj ar fi sa plecam din sistem. Nu sunt de acord. Adevaratul curaj e sa stai aici si sa-ti faci treaba bine.
"CURAJUL-o vorba mare la puscarie nu stiu daca EXISTA cu adevarat." Eu nu ma simt la puscarie. Nu sunt un profesionist pentru ca nu pot fi in conditiile din Romania. Aici trebuie sa faci din rahat bici si sa-l faci sa si pocneasca. Culmea e ca uneori pocneste de mama focului. Nu e interesant? Profesionistii din sistemele penitenciare europene se mirau cum de noi ne putem face treaba in conditiile de la noi, cum rezistam. Pentru ei curaj insemna sa petreci o zi intr-o unitate din Romania. Aici fiecare zi poate fi o aventura care nu intotdeauna e placuta. Spuneam ca nu sunt un profesionist, dar fac treaba buna in conditiile de aici. Sunt la un loc de munca fascinant si am un rol pozitiv. Pentru mine e OK.
Eu cred ca sunt profesionisti in sistemul penitenciar.
La un bilant un invitat ne tot urmarea cum raportam noi cat de mult am lucrat si cat de putine resurse (materiale si umane) avem. A stat omul cat a stat, apoi a spus: "daca ati raportat atat de multe realizari in conditiile aste grele nu pot sa cred decat ca fie ati denaturat adevarul, fie sistemul a abuzat de voi." Cred ca ambele presupuneri erau adevarate. Sistemul nu ar fi atat de rau daca nu l-am intretine noi.
Ar fi profesionisti daca aici ar fi clar definite profesiile. E o nebunie fara limite. Parca ne luptam cu morile de vant, parca mutam apa in mare. si mai vin unii si ne vorbesc despre strategii.
Stiu unde bati Mihai V
Hai s-o facem si pe asta, dar te avertizez ca nu exista memorie suficienta pe blogul asta la cate povesti vor curge rauri, rauri...
Cat despre obiceiurile fanariote, sa stii ca s-au inmultit, s-au diversificat dar mai ales s-au cronicizat.
Imi surade fantastic ideea ta si te asigur de tot sprijinul nostru. Ar rosi si mai mult Stan cand ar vedea ce "podoaba" a sprijinit prin transferul asta ilegal de toata frumusetea. Am sa-ti spun toata povestea. (mai astept un raspuns de la DNA...)
Sa incepem asadar treaba...
Edy, incepi sa-mi fii din ce in ce mai draga, pardon, drag. Uite, eu ma gandesc sa ne dam intalnire la coltul cladirii ANP, cu cate un Catavencu in buzunarul drept si cu cate o garoafa rosie la butoniera, sa ne recunoastem. Cred ca am avea multe sa ne spunem dar mi-e teama sa nu ne pandeasca multimea de anonimi si sa ne deconspire .
cotofana, cotofana ofticata
Aia cu cotofana chiar m-a facut sa rad. E bine ca ne pastram simtul umorului. Continuati, baieti, continuati.
Ce glume de fraier faci!
N-aş vrea să vă întrerup discuţia. Dar vă recomand o lectură ceva mai plăcută :). Avem în total 138 de articole iar cele mai vechi sunt destul de bune.
Asta e penifest sau gayfest?
Scrii, cotofano? Astept dezvaluirile tale.
mihai v galati
Multumim pentru mediere, huginn. Cat despre edy, stim ca este el putin mai nevricos dar scrie destul de bine. Si e consecvent. Asa ca de data asta ii iertam vocabularul mitocanesc.
Mi-ar fi placut abordari mai inteligente, da' tot ca niste militieni ne purtam. Mai bine ma retrag.
anonim 16.06.2008 21:25:00_ depinde. Ce anume vă interesează?
Putem să rezolvăm ceva şi pentru cei care sunt unşi cu toate alifiile.
Suntem toleranţi cu minorităţile sexuale dar avem o problemă cu minorităţile care nu sunt destule dacă nu sunt şi fudule.
Vezi ca site-ul pentru bulangii e www.anp-just.ro. Iertati-mi si aceasta exprimare. Va salut!
Vin si eu la intalnire la a.n.p ca vreau sa-l cunosc pa Edy!
Ce tare-ar fi sa ne cunoastem deja!
Anuntati-ma cand va intalniti ca la mine e distanta cam mare!
Eu vin cu o garoafa si cu "Idiotul"
si poate atunci ai sa intelegi ceea ce n-ai inteles acum.
P.s. Idiotul , nu are nicio legatura cu tine1
Hai ca ne-ati bagat mortul in casa.
Dati dovada de oameni educati si nu va mai comportati ca niste ppl-uri recidiviste. Astea nu mai sunt deja discutii de oameni maturi. Parca sunteti niste copii la un joc de counter si mai si folositi jargoane ieftine (fraier, bulangiu,gay) Dati-o incolo de treaba.
Las' ca pun eu cotofana pe voi...
Apropo si mai e si o bufnita pe-acolo... Am sa va spun povestea cu bufnita si cotofana.....
mai oameni buni,eu sunt femeie siajung la concluzia ca nu sunteti cu nimic mai buni ca noi,ati ajuns sa va contraziceti si aici.Ar trebui sa avem opinii asemanatoare si sa fim toti intr-un glas,dar lasam de dorit.De aici ni se trage si fac ce vor din noi si anp-ul si conducerile locale ca baga zizania.Oricum ma distrati si de semenea sunt si deznadajduita,nu mai pot spera la mai bine,succes blogului si multumim ca ne suporta.
Curaj? la puscarie curaj au hotii. Au curajul sa ne injure, sa ne loveasca citeodata, sa ne ameninte mereu, sa ne scuipe, etc. majoritatea rabdam aceste ocari pentru a nu ne pierde piinea si a fi in spiritul rahatului de lege 275. E drept, si puteti sa ma huliti, sunt unii dintre noi care incurajeaza prin "curajul" lor aceste comportamente ale banditilor, adica le aduc telefoane, droguri, bautura, s.a. Puteti huli cit vreti dar acest gen de "colegi" exista. Daca zic acum ca o serie dintre masurile, unele absurde dealtfel, luate de spaiuc et Co. se datoreaza lor, o sa fie unii care dau cu huo!, dar din pacate spun adevarul, ceea ce e tot o forma de curaj, nu?
Fratilor, hai sa facem pace, ca ne facem naibii de ras. Gata, ajunge cu orgoliile si cu micile noastre vanitati. La urma urmei suntem de aceeasi parte a baricadei si avem un scop comun. Cel putin asa cred. Asa ca hai sa trecem la lucruri ceva mai serioase. E de inteles, pentru ca suntem adevarati luptatori,ambitiosi si mandri, ne mai trebuie din cand in cand si cate un mic serial de contre epistolare la distanta dar cred ca ne ajunge pentru asta seara. In fond toti cei care postam suntem interesati de binele nostru si al sistemului si avem bune intentii. Deci Edy, huginn, patrick si chiar anonimii cu har scriitoricesc, hai sa ne unim eforturile in scop constructiv. Ca tara e plina de rautaciosi si palavragii printre care ma numar si eu cand o mai iau pe aratura. Peace, brothers. Noapte buna si uniti-va efoturile + inteligenta intr-un scop nobil. Ca aveti cu totii potential.
Na , ca v-am ametit cu atatea complimente dar chiar asa e. Scuze pentru cei care s-au simtit ofensati.
Cotofana e sef serviciu iar bufnita director adjunct(sic!)
Si se paruiesc fratilor de le sar penele la cucoane de nu stii unde sa te mai ascunzi. Impart pedepse in stanga si in dreapta, si nu vad decat frumusete de ciolan (postul vacant ce-l ravnesc amandoua) Poate chiar e vorba de "ciolan", ca e saracie mare cu barbatia la ele...
Ba una linge usa la director toata ziua sa se planga, ba cealalta pisa ochii pe unde apuca, ba se iau la spurcat ca la usa cortului, ba se barfesc reciproc prin oarecare parti, ba suna fiecare pe la ANP...
Ar trebui bufnita sa-si faca griji,caci cotofana e suita pe creanga de insusi Stan,padurarul cel roscat al padurii. Pe cand bufnitei i-au cam plecat sustinatorii aia batrani de au primit-o ca specie rara cu 3 si ceva peste, la examen.
Oricum, daca se zburleste bufnita o lasa cu gatul golas pe cotofana asta mica, si-i mai da si vreuna peste plisc, asta asa ca "reactie necontrolata la stres"
Bu-hu-hu !!!
PS. Le va veni lor de hac "vulpoiul" cel viclean...
Vezi sa nu dea cu ciocul spre rama vulpoiului.
De ce sa mai mergi cu idiotul. Esti chiar tu. sau esti idioata? Sau nu sti nici tu?
Gata, ne-am prins , este vorba despre o puscarie care incepe cu I mare . Si daca este asa,dupa cum il cunosc eu pe "vulpoiul cel viclean", le va lasa sa se lupte intre ele pana sucombeaza una din doua. Interesant de urmarit in continuare evolutia luptelor de pe scena I. Treaba este ca, din cate mai stim si noi, nici un nu are veleitati de manager ca de lider nici nu poate fi vorba. Cotofana este mult prea ambitioasa si mult prea vicioasa, dar imbatata de parfumul puterii iar bufnita si-a depasit cu mult conditia, fortand mana destinului. Vulpoiule, vezi ca ai prin preajma niste tinerei care sunt si mai relaxati , si mai putin viciosi si cu mintea ceva mai deschisa. Iar pe cotofana si pe bufnita da-le la infanterie, sa le treaca cheful de a mai fi egalele barbatilor chiar cu orice pret. La pretul renuntarii la coloana vertebrala , al renuntarii la caracter(oare l-au avut candva?)si al ambitiilor nemasurate. Daca n-am scris bine, aruncati cu pietre. Ma voi supune cu umilinta.
Unde sa fi invatat deprinderile de manager? Deocamdata "sunt in plop" bietele zburatoare. Dar "au curaj", ca tot este asta tema topicului...
Eu cred ca nu e corect sa le criticati pe amandoua. Una e imposibila, cealalta este profesionista. In rest... ce sa-i faci. Doua femei si un post bun... La ce va asteptati? Repet: una dintre ele merita postul. Nu spun care.
Va semnati "fan Carmen" dar nu spuneti cine merita postul...
Fani sunt la meciuri de fotbal, la concerte de trupe rock sau mai stiu eu ce, atunci cand idolii lor au ceva deosebit de aratat. Dar aici nu-i cazul.Puteti explica asta unor copii recent intrati in sistem care nu stiu scara valorilor si isi inchipuie ca ceea ce vad e normalitate, dar nu unora care au cunoscut adevaratul profesionism in domeniu.
Sincer sa fiu si eu inclin spre aceeasi persoana. Stii cum e: din doua rele o alegi pe cea mai putin rea. Macar se mai consulta si cu altii in ceea ce priveste bunul mers al lucrurilor, percepe colegii ca pe un sprijin in ceea ce face, si-i mai si responsabilizeaza atunci cand trebuie, lucru neantalnit la cealalta.
Cat despre profesionalism, mai are de invatat...
Sa aiba bafta,si cu putin sprijin va invata...
Toti mai avem de invatat in ceea ce priveste profesionalismul. Carmen e o persoana dispusa sa comunice, prietenoasa, constiincioasa.
Pentru anonimul care ma face idiot
(23.36)
"IDIOTUL" este numele unui mare roman scris de Dostoievscki, pe care un agramat ca tine care scrie sti in loc de stii , sunt convins ca nu a auzit !
Si daca te oferi te pot lua pe tine pe post de idiot!
Se scrie "Dostoievski", cultule anonim.
Si-atunci de ce ii este atat de frica de cotofana si o lasa sa faca ce vrea. Ai functie, pui piciorul in prag, nu ? Si a mai si scos-o din ghearele lupului cand a comis-o cu scoala...
Da, e constiincioasa nimic de zis si vrea sa faca multe dar e cam stangace si ia decizii pripite de-acolo din biroul ei. In loc sa-si apropie colegii cu care lucreaza si i-a tras aproape pe ceilalti de la SIPA. Pai ei sa o sprijine dar atunci.
Partea proasta e ca cotofana o sapa rau de tot, si pe toate caile.
Ii sugerez ca in ceasul al 12-lea sa faca un efort si sa tina la oamenii sai care ii fac treaba, caci singura nu va razbate niciodata. Iar din postura in care este sa-si bage putin nasul si in cuibarul cotofanei care a dat totul peste cap acolo. Sa-i spuna asteia ca daca va vrea cineva sa-si spuie o parere referitor la bunul mers al serviciului poate sa o abordeze fara frica de sanctiuni a cotofanei...
Altii muncesc pe branci iar altii sunt tinuti in brate iar Carmen sta pasiva. E corect ?
Nimeni nu e un manager innascut. lasati-o sa invete! va fi un diretor adj. mult mai bun decat cotofana. E cam greu acum ca nu e inca pe functie, dar va pune ea piciorul in prag. Sunt sigur de asta. Si impresia mea este ca oamenii o plac (oamenii, nu cotofanele).
Da, dar cand mai ia decizii majore sa intrebe mai intai daca sunt posibil de realizat. Nu sa puie decizia pe masa si gata: faceti cu ce aveti, si cu ce puteti.
1. Unde e comunicarea in cazul asta?
De ce tot ce spune cotofana e luat de bun si i se supune ei orbeste? De ce s-au intamplat atatea in
sensul rau al serviciului (daca vrei ti le spun) si Carmen nu a facut nimic ? Nu a stiut ? Putea sa intrebe cum e corect, afla si actiona in consecinta. Si zau daca se supara cineva.
Stie foarte bine care e starea serviciului, cati oameni au mai ramas si care este volumul de munca dupa venirea cotofanei, care si-a mai si dat la o parte oarece oameni care nu muncesc mai nimic. A miscat un deget in sensul asta ? Deloc. Si vrei sa ma bucur de managementul ei?
Sedintele astea interminabile in care se pierde timp pretios de dragul de a rade si de a fi privite cum isi dau cu parerea ar putea fi inlocuite cu munca eficienta in interesul serviciului (calculeaza o ora jumatate de doua-trei ori pe saptamana si vezi cat se pierde pe nimicuri)
2. Si spui ca e constiincioasa? Si mai si sta la barfa cu cotofana, cand de fapt asta o vorbeste de rau peste tot...
3. Pai asta e prietenie?
Ai vazut ti le-am argumentat pe toate trei.
Sincer, nu am nimic cu femeia, dar cand una e imposibila (cum ai spus) si chiar nu ai ce sa-i ceri, tragi sperante la cealalta sa-ti sprijine munca de zi cu zi nu? Si cand vezi ca tot la prima se duce si stau bot in bot si scot niste perle de decizii iti vine sa tot fugi...
Arata-mi ca gresesc si-ti spun saru-mana.
PS. Apropo si de ce-i spui Carmen?
Ii spun cum vreau. Ce scrii tu acolo sunt banalitati pentru sistemul penitenciar romanesc. As putea sa-ti dau exemple mult mai naspa, da' ma mentin rezervat deocamdata.
Dar tu cine este? Vrabiuta sau vulturache?
Moldovenilor, mai lasati-ne cu marele sefe ale voastre de la Iasi. Sunt doua penibilitati(scuzati termenul neacademica) care inainte de a ajunge sefe n-au condus nici macar o bicicleta. De unde naiba sa stie nulitatile astea sa faca un management de calitate. Ca sa conduci niste oameni iti trebuie unele calitati. Apoi aceste calitati se dezvolta si se rafineaza in timp dar nu contra naturii, cum e cazul celor doua impostoare. Nu inveti meserie jucandu-te cu oameni. Niste catastrofe ca astea - ca mai sunt in sistem- pot sa devieze destine de oameni. ne jucam de-a sefii cu oamenii din subordine facandu-le, de multe ori, viata un calvar. Daca n-ai stofa de lider faci numai paguba in jurul tau, de-i inebunesti pe subordonati. Are dreptate colegul, tovarasa Matei este mai buna decat tovarasa Dediu dar in conditiile in care ai de ales intre doua rele. Altfel, mie mi-ar fi extrem de greu sa lucrez cu asemenea specimene. Mi-as cere transferul la alt departament, de urgenta. Este asemenea cazului lui Cioroianu, habarnist pus la Externe sa invete meserie din mers. Si-ati vazut ce-a iesit. Asa ca sa nu ne miram de starea si evolutia sistemului nostru.
Cioroianu esti tu?
tu, protectoarea lui Carmen, daca este prea mare efortul pentru tine sa te mentii la un nivel corespunzator de dialog, spune-ne si ne coboram, sa nu te lasam chiar singura. Sau sa te intelegem ca este o ora tarzie si esti obosita? Altfel o sa-mi inchipui ca esti vreun sustinator pazist de-al lui Matei si atunci nu ma mai mir.
Domnule Plictis, nu mai stiti de gluma sau ati adormit cu degetul pe taste si vi s-a zbarlit brusc neuronul stingher pe care-l mai aveti?
Asa e, prostia doare. Nu va mai plangeti atat.
Si nu vorbi de neuron plictisit sau de deget adormit pe taste ca iti spun eu cum e cu degetul ala al tau si pe unde umbla de zburleste vreun neuron ratacit prin alte locuri decat in creier.
(nu se scrie "zbarleste", cum stii tu ci "zburleste". Asa cum zici tu, vine de la "zbarcit" si... iar ne aduce aminte de Carmen a ta)
ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit.
Sursa: DEX '98
Ai gresit de doua ori intr-un mesaj. Asta esti.
Sustinatori pazisti are numai Cotafana, da' aia nu prea stiu sa scrie, ca sa nu mai vorbim de calculator. Chiar... ati vazut vreun mesaj de sprijinire a Cotofenei? Nu veti vedea decat daca si le scrie singura. Oricine gandeste putin o sustine pe Carmen.
Te rog,du-te cu Bufnita ta de-aici.
Terminati-o cu mesajele astea de auto-sustinere ca faceti deja un circ ieftin si prost. Daca ai fi lucrat cativa ani in sistem nu ai vorbi asa de "colegii pazisti". Acum ti i-ai ridicat in cap facandu-i nepriceputi intr-ale scrisului si calculatoarelor.
Din pacate noi gandim putin mai mult (nu putin cum ceri tu) si nu sustinem nici-una din exemplarele astea rare.
Considera un subiect incheiat pentru moment, pentru ca riscati sa
fiti umilite mai mult decat sunteti
Ar fi pacat sa se stie mai multe....
Daca tineti neaparat, voi afisa decizii scanate ale mintilor voastre "sclipitoare", copii ale pedepselor date sclavilor care muncesc pentru voi, analize si planuri de munca gandite asemena unor copii de gradinita sau mai mult, fise ale postului, facute dupa visele voastre erotice avute noaptea. Va dau un sfat... mai bine va limitati la cat ati scris pana acum ca va-ti face de ras neasteptat de mult....
Nu cereti osanda mai mult decat aveti.....
Sa-si puna in cap pazistii? N-am vazut-o eu cum sta bot in cioc cu ei, ca doar ei sunta atat de prosti ca sa o sustina pe bifnita.
Macar Carmen e frumusica.
Ce zici, Cotofano, vei primi locul I pentru ca ai abordat prima acest subiect?
Eu, de cate ori am fost la Iasi, am vazut ca doamna Matei este o buna profesionista. Celelalte vorbe sunt barfe. Si nu cred ca e corect sa o barfeasca acele colege mai noi sau mai vechi. Din cate stiu eu, sanctiunile au fost corecte. De ce nu fac contestatie, daca nu sunt multumite. E chiar penibil sa ajunga la Bucuresti toate mofturile astea ale voastre.
Da, dar ca femeia fara barbat de cati-va ani....ii uraste !!!!!
Ce să înţeleg din ultimele comentarii?
1. Coţăfana şi bufniţa sunt personaje reale dar poveştile sunt înţelese doar de câţiva dintr-un penitenciar.
2. Comunicarea e un exerciţiu pe care unii colegi îl practică destul de rar?
3. În toate penitenciarele colegii noştrii se ceartă între ei şi pierd dein vedere miza reală?
4. Sunt foarte multe lucruri care trebuie spuse şi nu are cine?
Lasa, nu te teme, ca nu ti se intampla nimic! Mai bine ai lasa-o tu mai moale, frustratule anonim. Ce ai vrea, sa sara in bratele tale, cum face...
Mai putem intelege ca vreo cativa curajosi s-au legat de doua colege profitand de unele neintelegeri dintre ele. Eu o cunosc pe Carmen si nu cred ca merita sa vorbiti astfel despre ea.
Se scrie "cativa", nu "cati-va".
Care tot dai inainte cu Carmen "o buna profesionista"?
Ce lucruri probeaza aceasta afirmatie???? Spune-mi macar unul singur !!Ce a facut pentru a merita asa o eticheta aflata la loc de cinste in sistem?
Cat despre "priceperile" sale,prefer sa nu le spun (inca) pe blog. Dar pot fi gasite in unitate de oricine "binevoieste" sa le caute.
Iar in ceea ce priveste afirmatia "de cate ori am fost la Iasi" va amintesc ca de patru ani (de cand e ea in sistem), a venit cineva de la ANP doar de doua ori!!!!
Daca ar fi venit mai des ar fi fost descoperite "capacitatile extraordinare" ale sale si ar fi fost corectate din aproape in aproape. Veti zice aici ca are capacitate de conducere de doar jumatate de an. Da, dar a fost "sustinuta" mereu pana atunci si a fost promovata ca "extraordinara", incat a ajuns sa creada cu convingere acest lucru, iar acum cand a ramas singura de ce nu-si mai gaseste deprinderile?
Pana una alta nu ea e marea problema, ci cealalta...
Te roade invidia de ciuda ca sefa ta, Carmen, este apreciata si de colegi si de sefi. E de inteles uneori, dar poate ca ar fi bine sa te calmezi putin. Vad ca ne-ai contabilizat vizitele. Ei bine, pregateste-te sa numeri!
De unde ai scos-o cu sefii si colegii care o apreciaza? Pai sunt sefi care se plang de ea, dar ar fi prea mult sa i se spuna si asta.
Da! am sa contabilizez vizitele. doamne ajuta. Asta daca nu vine iar "fosta ei colega" (cum ii place sa spuna), din corpul de control, si care nu o va gasi niciodata incompetenta, ca deh,... ca intre colege nu?
Si nu invidia ma roade, ca nu are ea nici o legatura cu mine, ci scarba, prostia dar mai ales penibilul de a-si scrie singura mesaje! Si am un calm, cum rar intalnesti.
P.S. Din respect pentru minimul de bun simt (pe care recunosc ca il are, spre deosebire de cealalta) consider ca ar fi prea crunt sa continui discutia asta.
E mult mai bine sa nu-ti mai dai cu presupusul. Daca ai avea bun simt nu ai vorbi atat despre el, ci te-ai comporta ca atare, nu ti-ai barfi colega.
Trimiteți un comentariu