Sigle si schimbare

Din strigătură în strigătură, am aflat şi eu că MJLC a redevenit MJ şi brusc mi-a revenit paranoia şi m-am trezit în plină teorie a conspiraţiei, pentru că lucrurile pe care nu le înţeleg au cu siguranţă rădăcini oculte şi sunt concepute de minţi diabolice tocmai pentru a juca ping-pong cu creierul meu.

Am auzit în jurul meu tot felul de variante, unele elaborate, susţinute cu tupeu de unii care se dau apropiaţi ai MJ şi cunoscători ai dedesubturilor politice, altele de radio-şanţ, din categoria „să vorbim discuţii ca să treacă timpul liber”.

Nu m-ar fi interesat în mod special această modificare de majuscule dacă nu ar fi existat câteva situaţii care mi-au pus nervii pe moaţe. Mai exact, ţipetele şefilor mi-au scrijelit în memorie cuvinte despre care nici nu ştiam că există atunci când din prostie, grabă, neştiinţă sau mai ştiu eu ce am uitat să schimb pe documentele „oficiale” sigla MJLC cu sigla MJ.

Nu mi s-a părut o greşeală de neiertat, nici nu cred că ar fi remarcat ministrul sau prietenii lui, nici nu cred că lucrul acesta ar fi anulat conţinutul hârtiilor mele, probabil culoarea a fost cea care a sărit în ochi, de la albastru închis la albastru deschis e cale lungă şi, hey, un fepesese este antrenat să vadă detalii, amănunte care i-ar putea salva viaţa lui şi a celorlalţi, la o adică...

M-am revoltat în sinea mea şi mă revolt în continuare, repet sunt lucruri pe care nu le înţeleg şi pe care nu mi le explică nimeni, sincer, acel MJLC îmi dădea o oarecare siguranţă, îmi adormea spaimele şi mă ajuta să visez frumos, ştiind că există cineva care s-a gândit la mine, cetăţeanul, şi la libertăţile mele cetăţeneşti.